Iacovici Isidor

Iacovici Isidor, Episcopul Anton Durcovici (1888-1951), martor al lui Cristos. Mărturia până la martiriu în timpul comunismului din România, Iași 2018, 344 p., 17×24, ISBN 978-606-578-335-5, xx lei.

101 întrebări şi răspunsuri despre Biblie

Raymond E. Brown, 101 întrebări şi răspunsuri despre Biblie, Iași 2018, 206 p., 14×20, ISBN 978-606-578-334-8, 20 lei. 

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea 101 întrebări şi răspunsuri despre Biblie, scrisă de Raymond E. Brown și tradusă în limba română de dna Augusta Maria Flonta. Cartea apare în colecția „Studii biblice”, în formatul 14×20, are 206 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 20 lei.

Pages from 101 întrebări Biblie

La sfârşitul anilor ’50 ai secolului trecut îmi terminam studiile doctorale, pentru a putea preda Biblia. După un an petrecut la Ierusalim, mulţumită unei burse pentru studierea manuscriselor de la Marea Moartă, încă inedite pe atunci, m-am reîntors şi am început să predau ştiinţele biblice la Seminarul „Sfânta Maria” din Baltimore. În anul 1960 am susţinut prima sesiune de studii de vară despre Biblie, iar după această perioadă, pe lângă obişnuitele mele ore de predat, am ţinut mii de conferinţe pentru diverse grupuri doritoare să audă vorbindu-se despre Scripturi. Aceste grupuri erau formate din episcopi şi preoţi din diecezele catolice şi din clerici ai altor Biserici, călugări şi călugăriţe din diferite congregaţii, precum şi grupuri formate din toţi acei oameni care participă, pe parcursul verii, la sesiuni, congrese şi conferinţe. Oricare ar fi fost subiectul conferinţelor mele ţinute pe parcursul anilor, am fost impresionat să constat că, în momentul când începea partea în care răspundeam la întrebări, unele dintre acestea reveneau constant, chiar dacă nu se potriveau cu tema abordată. Această repetare mi-a fost, cu siguranţă, de folos, nu doar pentru că am sesizat ceea ce era de interes pentru public, ci şi – sper acest lucru – pentru a putea formula răspunsuri mai adecvate la aceste întrebări. Deseori auditorii au avut amabilitatea de a afirma că momentul consacrat întrebărilor şi răspunsurilor nu era mai puţin important decât conferinţele propriu-zise, pentru a aprofunda înţelegerea Scripturilor. Acesta a fost motivul pentru care m-am hotărât să adun, din acest bagaj de experienţă, întrebările care mi s-au părut cel mai des formulate şi să public răspunsurile la acestea.

Permiteţi-mi să insist: este vorba despre întrebări care mi-au fost adresate. Un procentaj însemnat din acestea a fost adresat, probabil, oricărei persoane care vorbeşte despre Biblie. Totuşi, este inevitabil ca răspunsurile pe care le-am publicat şi cele pe care le-am formulat să fi sugerat chiar ele unele dintre întrebările auditoriului. În lucrare, m-am străduit să formulez întrebările în funcţie de amintirile mele. Unele dintre ele au fost enunţate, întotdeauna, din interes sau din curiozitate. Altele sunt formulate într-o manieră uşor defensivă, deoarece foarte adesea subiectul suscită, în cel care întreabă, o anumită tulburare. Se întâmplă ca interlocutorul să insiste: răspunsul care i-a fost dat nu corespunde exact cu ceea ce caută el. Am încercat să păstrez aceste diferenţe de ton. M-am întrebat ce spaţiu ar trebui să acord răspunsurilor din această carte. Ar fi mai bine să dau răspunsuri mai ample unui număr mai mic de întrebări, sau să dau răspunsuri mai scurte, care să genereze alte întrebări, ce ar relua punctele tratate insuficient în cadrul primului răspuns? Cel mai adesea am ales această din urmă abordare, căci ea corespunde experienţei mele directe din teren, în urma conferinţelor ţinute. Participanţii nu se aşteaptă ca răspunsul la o întrebare să constituie o nouă conferinţă. Ei preferă aprofundarea unui răspuns considerat incomplet. Totuşi, există probleme complexe, care cer uneori răspunsuri mai detaliate, exact în momentul când sunt puse (şi pe care această lucrare le prezintă). Cititorul va observa imediat diferenţa de lungime dintre răspunsurile la cele 101 întrebări.

Alte persoane ca mine, care şi-au petrecut viaţa studiind Biblia, ar putea formula răspunsuri diferite la aceste întrebări. Răspunsurile îmi aparţin, dar ele au fost cizelate în primul rând din dorinţa de a face înţelese informaţiile, nu de dorinţa de a atrage atenţia cu orice preţ. Am constatat că o replică prea abilă sau un răspuns prompt care vizează provocarea râsului răneşte deseori şi închide mintea interlocutorului în faţa a ceea ce de fapt doreşti cu adevărat să transmiţi. Prefer să-mi enunţ pe larg gândurile, decât să subliniez ridicolul unui răspuns de alt tip, oricât de caraghios îl găsesc, în fond. Îl avertizez pe cititor: nu va găsi nimic remarcabil, „strălucitor”, în aceste răspunsuri; îmi este suficient să sper că va găsi, în ele, informaţii. Am preferat termenul de „răspuns” celui de „replică”. În acest fel am răspuns la aceste întrebări şi o voi mai face în continuare; dar cititorul este acela care va judeca dacă a găsit, cu adevărat, răspunsul aşteptat.

Raymond E. Brown

 

Tabel analitic al subiectelor tratate

Întrebările 1-4: Traducerile Bibliei. Pe care dintre ele să o folosim; traducerile populare; Biblii protestante şi Biblii catolice.

Întrebările 5-10: Cărţi canonice şi Cărţi apocrife. Divergenţele dintre catolici şi protestanţi; Evangheliile apocrife.

Întrebările 11-14: Cum să citim Biblia? De la început la sfârşit, sau într-o manieră selectivă; notele şi comentariile: poţi să te dispensezi de specialişti?

Întrebările 15-17: Sub îndrumarea Bisericii: Interpretarea individuală; libertatea specialistului în interpretare.

Întrebările 18-22: De ce să citim Biblia? Cuvântul lui Dumnezeu sau bibliotecă umană; Biblia e inspirată?

Întrebările 23-27: Biblia este adevărată până la ultima literă? Literalitatea cu privire la Adam şi Eva şi a altor texte; arheologia confirmă textul biblic?

Întrebările 28-30: Critica biblică: cărţi biblice dificile; Apocalipsul, cea mai dificilă dintre cărţile Bibliei.

Întrebările 31-33: Fundamentalismul biblic: cum să răspundem acestei probleme.

Întrebările 34-37: Noul Testament este adevărat până la ultima literă? Scrisorile lui Paul: au fost scrise de el, iar în caz contrar, ce autoritate au?

Întrebările 38-44: Evangheliile. Sunt sigure, istorice? Redau ele viaţa lui Cristos? Dacă nu este aşa, cine le-a scris şi ce sunt ele? Ce diferenţă face acest lucru pe plan spiritual?

Întrebările 45-51: Cuvintele şi lucrările lui Isus: Putem fi siguri de cuvintele sale precise şi de minunile sale? Care este valoarea acestor minuni, mai ales a exorcismelor sale? Diavolul există?

Întrebările 52-53: Învierea lui Isus: Isus s-a ridicat din mormânt cu trupul, adică fizic?

Întrebările 54-60: Naşterea lui Isus: Ne putem încrede în textele despre naşterea şi despre copilăria sa, nu sunt acestea doar folclor? În ce concordă şi în ce se deosebesc? Au existat apariţii ale îngerilor, îngerii există?

Întrebările 61-68: Maria: Care este importanţa sa în Biblie? Naşterea feciorelnică; Neprihănita Zămislire şi Adormirea Maicii Domnului; Maria a rămas fecioară? Cine erau fraţii şi surorile lui Isus?

Întrebările 69-76: Ştiinţa lui Isus: Ştia Isus că este Dumnezeu? Ştia el totul? Ştia că trebuia să moară? Cunoştea viitorul?

Întrebările 77-78: Întemeierea Bisericii: Isus a înfiinţat Biserica sau ştia cum urmează să se dezvolte aceasta?

Întrebările 79-85: Sacramentele: au fost instituite de Isus, mai ales Euharistia şi Botezul? Ce semnificaţie aveau acestea pentru primii creştini?

Întrebările 86-88: Primii creştini şi evreii: Ce raporturi au existat între ei şi cum s-au despărţit? Evreii i-au prigonit pe creştini?

Întrebările 89-92: Conducerea Bisericii primare: Cine conducea Biserica? Cei doisprezece apostoli; de unde vin episcopii, erau aceştia succesorii apostolilor?

Întrebările 93-96: Cine celebra Euharistia: Când şi în ce fel au fost recunoscuţi ca preoţi anumiţi creştini?

Întrebările 97-100: Petru şi papii: Petru era conducătorul Bisericii, sau episcopul Romei, sau primul papă?

Întrebarea 101: Cât de mult s-a schimbat Biserica după epoca Noului Testament?

 

 

Episcopul Anton Durcovici (1888-1951), martor al lui Cristos. Mărturia până la martiriu în timpul comunismului din România

Isidor Iacovici, Episcopul Anton Durcovici (1888-1951), martor al lui Cristos. Mărturia până la martiriu în timpul comunismului din România, Iași 2018, 344 p., 17×24, ISBN 978-606-578-335-5, 30 lei.

 

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Episcopul Anton Durcovici (1888-1951), martor al lui Cristos. Mărturia până la martiriu în timpul comunismului din România, scrisă de pr. dr. Isidor Iacovici. Cartea apare în colecția „Disertații doctorale”, în formatul 17×24, are 344 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 30 lei.

Lucrarea de faţă este rodul muncii depuse de pr. dr. Isidor Iacovici pe parcursul mai multor ani de studiu la Roma şi constituie o dizertaţie doctorală în care autorul a analizat profilul spiritual al vrednicului nostru păstor, episcopul Anton Durcovici, chemat să slujească şi să se jertfească pentru noi, catolicii din România.

În Vechiul Testament, între diferitele jertfe pe care Domnul le-a prescris poporului ales să i le aducă, se află şi „arderea de tot”, „mireasmă plăcută înaintea Domnului” (cf. Lev 1,1-17). Parcurgând cu viu interes informaţiile prezentate în acest studiu despre viaţa, opera şi moartea fericitului Anton, putem să înţelegem mai bine sacrificiul pe care el l-a adus Domnului pentru poporul ce i-a fost încredinţat spre păstorire.

Drumul vieţii fericitului Anton Durcovici a început la Bad Deutsch Altenburg, a continuat la Iaşi, unde a venit împreună cu mama sa, Maria, şi cu fratele său, Francisc, apoi s-a mutat la Bucureşti şi Roma, unde a primit marea demnitate de preot, după care a revenit la Bucureşti pentru a lucra în şcolile arhidiecezei şi, în cele din urmă, a ajuns din nou la Iaşi, ca episcop. Acest drum l-a făcut să înţeleagă că trebuie să se ofere, să se jertfească zilnic, ca o „mireasmă plăcută înaintea lui Dumnezeu”, răspândind în jur parfumul şi lumina iubirii lui Dumnezeu.

Bucurându-se de o atmosferă familială în şcolile prin care a trecut, odată ajuns preot, slujitor al altarului, a răspândit în jur bucuria unui suflet în care nu mai era loc decât pentru Dumnezeu, pentru alumni şi pentru poporul creştin, tuturor oferindu-le cu generozitate din înţelepciunea sa şi jertfindu-se pentru cei încredinţaţi grijii lui pastorale. Convingerea cu care s-a pregătit, a muncit, a studiat şi a lucrat în via Domnului şi în grădina Maicii Domnului a fost că fără sacrificiu, fără iubire, nu există adevărată demnitate, fericire şi mântuire. Doar sacrificiul, rugăciunea şi munca pot aduce pe altarul slujirii şi al iubirii roade bogate.

Ales episcop de Iaşi, a răspuns din nou cu un „Da” generos şi cu o disponibilitate totală de a aduce pe altarul lumii jertfa iubirii şi a dăruirii în rugăciune şi muncă. Timpurile tulburi care s-au abătut asupra ţării şi poporului nostru cereau o astfel de viaţă de rugăciune, de sacrificiu şi de dăruire şi el era pregătit pentru aceasta.

Ştiind la ce îl cheamă Dumnezeu, deseori se retrăgea în faţa tabernacolului, în care îl vedea pe Isus, cel care s-a jertfit pe sine pentru întreaga omenire. La „Prizonierul din iubire” a văzut că acesta, prin viaţa şi dăruirea sa, a îndeplinit ceea ce Domnul i-a cerut lui Moise: jertfa cea mai mare, „arderea de tot”. S-a convins că doar prin rugăciune poate rămâne statornic şi liber pentru sacrificiu, că jertfele din Vechiul Testament erau doar o proiecţie a ceea ce trebuia să se împlinească în Mântuitorul omului, Fiul Tatălui. Isus, luminat de Duhul Sfânt, a primit de bunăvoie crucea şi moartea, ca pe o adevărată ardere de tot, iar sacrificiul său a împăcat cerul cu pământul şi ne-a adus iertarea şi fericirea. Este exemplul bobului de grâu, care numai dacă moare poate aduce rod (cf. In 12,24).

Autorul lucrării de faţă ne ajută să descoperim sensul vieţii, operei şi jertfei fericitului Anton Durcovici. Prin credinţa sa de nezdruncinat, el a avut curajul să meargă pe urmele lui Cristos, până la sacrificiul suprem, şi, astfel, a devenit exemplu şi încurajare pentru credincioşi în momentele grele ale prigoanei comuniste. Privind la el, învăţăm şi noi, cei de azi, să rămânem fideli iubirii lui Cristos, care s-a ridicat victorios din mormânt şi, ca o candelă strălucitoare, luminează pe toţi oamenii.

Considerăm că această lucrare reprezintă o binecuvântată iniţiativă şi constituie un bun ajutor pentru oricine doreşte să descopere profilul spiritual al episcopului nostru, fericitul Anton. Lucrând şi ca postulator al cauzei fericitului Anton Durcovici, pr. dr. Isidor Iacovici a îmbogăţit lucrarea sa de doctorat cu numeroase informaţii, adunate cu multă migală, despre viaţa, opera şi jertfa marelui Păstor. De aceea, ne bucurăm că acum o putem citi şi în limba română.

Un gând de preţuire pentru autor, pentru traducător şi pentru toţi cei ce vor parcurge această carte şi vor continua să aprofundeze profilul spiritual al fericitului Anton. Împreună cu el, spunem şi noi: „Fericit poporul al cărui Dumnezeu este Domnul” (Ps 143,15).

Binecuvântat să fie Dumnezeu în sfinţii săi!

Petru Gherghel

episcop de Iaşi