de Iosif Tamaş
Publicată în Colecţia: Disertaţii Doctorale

  „Întârzierea şi neajunsurile cu care gândirea sfântului Toma a fost întâmpinată în ţara noastră ţin de specificul religios şi cultural al poporului nostru”. Cu aceste cuvinte îşi începe cartea, care reprezintă totodată şi teza sa de doctorat, domnul Iosif Tamaş, cercetător la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi.
  Cartea are o structură tripartită. În prima parte, „Philosophia Perennis la începuturi de drum”, autorul face o prezentare a filozofiei creştine antice. Astfel, în capitolul întâi, vorbeşte despre primul contact dintre învăţătura creştină şi filozofie, prin prezenţa sfântului Paul la Atena şi încercarea sa de a le demonstra grecilor punctele comune dintre acestea. În capitolul al doilea, descrie gnoza şi pericolele pe care le reprezenta aceasta pentru creştinism.

  În următoarele capitole, din dorinţa de a surprinde cât mai bine ambientul filozofic, istoric şi religios al antichităţii creştine, autorul face referire la lucrările unor părinţi şi scriitori ai Bisericii. În capitolul al treilea, demonstrează rolul sfântului Irineu în combaterea ereziilor gnostice, prin principala sa operă, „Adversus haereses”, despre care autorul spune că a fost scrisă nu atât pentru a combate ereziile, cât mai ales pentru a-i ajuta pe eretici să-l găsească pe Cristos al credinţei. Tot în acelaşi capitol, găsim informaţii despre Tertulian şi operele sale, în care sfântul Ieronim vedea cuprinsă „întreaga înţelepciune a lumii”. Cu toate că Tertulian critică implicarea filozofiei în teologie, mai ales prin celebra sa replică: „Ce are de-a face Ierusalimul cu Atena?”, autorul găseşte în operele acestuia o filozofie. În capitolul al patrulea, îl prezintă pe sfântul Iustin ca fiind cel mai important filozof creştin al secolului al II-lea. În capitolul al cincilea, îl recunoaşte pe Clement de Alexandria ca fiind primul care realizează sinteza dintre idealul grecesc al înţeleptului şi idealul creştin al sfinţeniei, primul care împacă raţionalitatea şi credinţa. În capitolul al şaselea, autorul ni-l prezintă pe Origene, unul dintre geniile cele mai mari ale Bisericii. Capitolul al şaptelea vorbeşte despre părinţii capadocieni, dintre care cel mai mare şi mai original este Grigore de Nyssa. Pe lângă aceştia, este amintit Dionisiu Areopagitul şi „Corpus Aeropagiticum”, care au influenţat profund filozofia şi teologia creştină până în ziua de azi.
  În partea a doua, „Lumini şi umbre ale raportului dintre raţiune şi credinţă”, autorul face un parcurs istoric al legăturii dintre credinţă şi raţiune. În capitolul al optulea ne este prezentat sfântul Augustin, care reprezintă o autoritate pentru speculaţiile teologico-filozofice, prin opera şi învăţătura sa. Sintagma sa celebră „Credo ut intelligam”, este un pas important în afirmarea fundamentului raţional al credinţei. Capitolul al nouălea este un rezumat al argumentelor principale a existenţei unei unităţi formate din credinţă şi raţiune. Capitolul al zecelea şi al unsprezecelea ni-i propun pe cei mai mari reprezentanţi ai scolasticii, pe sfântul Anselm de Canterbury, respectiv pe sfântul Toma de Aquino. În capitolul al doisprezecelea, autorul analizează separarea dintre credinţă şi raţiune.
  În partea a treia „Gândirea tomistă în România”, autorul ne descrie aspectele şi etapele istorice ale pătrunderii tomismului în România. Pentru a întări ideea prezenţei tomismului în România, sunt amintite şi prezentate două personalităţi, Ioan Miclea şi Anton Durcovici.
Cartea este un exemplu de interpretare şi apreciere a enciclicei papei Ioan Paul al II-lea, „Fides et Ratio”, în primele două părţi urmărindu-se firul explicativ al acesteia. Titlul sugestiv, „Philosophia perennis”, care prin excelenţă este filozofia creştină, dar şi insistenţa autorului asupra raportului dintre raţiune şi credinţă, îl încadrează pe domnul Iosif Tamaş printre promotorii şi susţinătorii doctrinei filozofice creştine, reprezentată mai ales de gândirea tomistă.

Cosmin Cimpoeşu