Cristos, idealul călugărului. Conferinţe despre viaţa monastică şi religioasă

Columba Marmion, Cristos, idealul călugărului. Conferinţe despre viaţa monastică şi religioasă, Iași 2018, 520 p., 17×24, ISBN 978-606-578-337-9, 40 lei. 

La Editura „Sapientia” a apărut de curând cartea Cristos, idealul călugărului. Conferinţe despre viaţa monastică şi religioasă, scrisă de dom Columba Marmion și tradusă în limba română de pr. dr. Eduard Ferenț. Cartea apare în colecția „Maeștri ai spiritualității”, în formatul 17×24, are 520 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 40 lei. 

Isus Cristos este idealul sublim al oricărei sfinţenii, modelul dumnezeiesc prezentat de Dumnezeu însuşi spre a fi imitat de către aleşii săi. Sfinţenia creştină constă în acceptarea completă şi sinceră a lui Cristos prin credinţă şi în dezvoltarea acestei credinţe prin speranţă şi caritate; ea comportă înrâurirea stabilă şi totală exercitată de Cristos asupra activităţii noastre, graţie influenţei supranaturale a Duhului său. Alfa şi Omega al tuturor operelor noastre, Isus Cristos devine, prin comunicarea propriei sale vieţi, însăşi viaţa sufletelor noastre. „Pentru mine, a trăi este Cristos” (Fil 1,21). Acest lucru am încercat să-l arătăm, în lumina Evangheliei şi a epistolelor sfântului Paul şi ale sfântului Ioan, într-o primă serie de conferinţe, intitulată „Cristos, viaţa sufletului”.

Ca urmare logică, aceste adevăruri dogmatice cereau expunerea concretă a existenţei înseşi a Cuvântului întrupat. Această existenţă s-a revelat privirilor noastre prin stările şi misterele sale, prin actele şi cuvintele sfintei omenităţi a lui Isus. Operele lui Cristos în timpul vieţii sale pământeşti sunt deopotrivă modele de imitat şi izvoare de sfinţenie: din ele iese întotdeauna o putere viguroasă şi eficientă, care vindecă, iluminează şi sfinţeşte pe cei care vin în contact cu misterele lui Isus prin credinţă, cu dorinţă sinceră de a merge pe căile sale. Noi am studiat, în această lumină, Cuvântul întrupat, într-un al doilea volum: „Cristos în misterele sale”.

Dar în afara poruncilor impuse de Cristos discipolilor săi drept condiţie esenţială a mântuirii şi a sfinţeniei, în Evanghelie se află şi sfaturile pe care Cristos le propune acelora care vor să parcurgă urcuşul înălţimilor sublime ale perfecţiunii. „Dacă vrei să fii desăvârşit, mergi, vinde tot ceea ce ai şi dă săracilor şi vei avea comoară în cer, apoi vino şi urmează-mă!” (Mt 19,21).

Acestea nu sunt decât sfaturi, fără îndoială: „Dacă vrei”, spune Învăţătorul. Dar promisiunile strălucite făcute de el acelora care-l urmează arată răsplata pe care el însuşi o ataşează îndeplinirii lor: observarea lor are ca scop o imitare mai completă şi perfectă a Mântuitorului.

Şi aici, Isus Cristos este calea şi modelul. Desăvârşirea religioasă nu este decât cucerirea deplină şi luarea în posesie a sufletului de către exemplul şi doctrina Cuvântului Întrupat.

Acestea sunt ideile pe care am încercat să le expunem în volumul de faţă. În mod constant am plasat sub ochii sufletelor privilegiate, chemate să meargă pe calea sfaturilor evanghelice, chipul dumnezeiesc al lui Cristos: nimic nu este mai eficient decât această contemplaţie pentru a atinge şi a atrage sufletul şi pentru a obţine de la el eforturile necesare ca să rămână credincios unei vocaţii atât de înalte şi atât de bogate în promisiuni veşnice.

Multe pagini interpretează viaţa religioasă după cum o înţelege sfântul Benedict, dar aşa cum se va vedea din abundenţă din cele ce urmează, în ochii Patriarhului monahilor, starea religioasă considerată în ceea ce ea are ca esenţial nu constituie o formă particulară de existenţă la marginea sau lângă creştinism: ea este creştinismul (trăit în plinătatea lui în lumina pură a evangheliei: „Conduşi de evanghelie, să umblăm pe căile lui Cristos”.

Extraordinara fecunditate supranaturală de care a dat dovadă doctrina sa de-a lungul veacurilor nu se explică decât prin caracterul esenţial creştin imprimat de sfântul Benedict întregii sale învăţături.

O simplă privire aruncată asupra Indicelui conferinţelor, plasat la începutul volumului, ne va arăta simplitatea planului adoptat. Prima parte ne prezintă, în linii mari, o expunere generală a ideii şi a instituţiei monastice, aşa cum apar ele acelora care voiesc să treacă pragul mănăstirii. Partea a doua dezvoltă programul pe care trebuie să-l îndeplinească sufletul dornic de a se adapta acestei instituţii, în aşa manieră încât să-i asimileze cu totul spiritul.

Această muncă include un dublu aspect: trebuie să renunţi la creaturi pentru a adera la Cristos; calea îndepărtării şi a dezlipirii de creaturi, astfel acceptată, conduce la viaţa de unire:. „Iată, am părăsit toate pentru a te urma” (Mt 19,27). Aici se află toată substanţa practicii sfaturilor evanghelice, secretul perfecţiunii.

După cum se vede, acest plan reproduce evident planul pe care l-am urmat în cartea „Cristos, viaţa sufletului”. Nu-i nimic surprinzător, deoarece perfecţiunea religioasă este esenţial aceeaşi dezvoltare supranaturală ca şi sfinţenia creştină.

Să dea bunul Dumnezeu ca aceste pagini să servească la înţelegerea mai profundă de către un mare număr de suflete a naturii acestei perfecţiuni la care Dumnezeu invită din plin creştinii; să revigoreze în cât mai mulţi dintre aceştia stima faţă de vocaţia religioasă, stimă pe care timpul nostru uneori o subestimează; să ajute cel puţin pe unii dintre noi, cei aleşi, să redescopere în ei chemarea harului sau să învingă obstacolele ridicate împotriva acesteia de afecţiunile naturale sau de frivolitatea mondenă. Să dea bunul Dumnezeu ca ele, în chip deosebit, să reaprindă fervoarea lor iniţială în unul sau altul dintre cei consacraţi, în care durata drumului le istoveşte probabil perseverenţa; să dobândească celor care sunt credincioşi faţă de voturile lor fermitatea de a continua fără răgaz urcuşul spre virtuţi: să stimuleze, în sfârşit, în cei mai buni dorinţele lor, nicicând satisfăcute, după sfinţenie!

Dom Columba Marmion