Cu Isus creştem frumos: religie romano-catolică: caietul elevului pentru clasa I

Pr. Petru-Sebastian Tamaş, pr. Lucian Adam, prof. Teodora Cojan, prof. Cristina Mate, prof. Loredana Cojan, Cu Isus creştem frumos: religie romano-catolică: caietul elevului pentru clasa I, Iași 2017, 17×24, 80 p., ISBN 978-606-578-324-9, 6 lei.

Lumină pe drumul meu: cuvântul lui Dumnezeu și drumul vocațional

Amedeo Cencini, Lumină pe drumul meu: cuvântul lui Dumnezeu și drumul vocațional, Iași 2017, 14×20, 44 p., ISBN 978-606-578-310-2, 10 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Lumină pe drumul meu: cuvântul lui Dumnezeu și drumul vocațional, scrisă de Amedeo Cencini și tradusă în limba română de Ovidiu-Ionuț Hușanu. Cartea apare în colecţia „Cateheza”, formatul 14×20, are 44 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la prețul de 10 lei.

În această perioadă eclezială nesigură, nu sunt atât de multe adevăratele roade ale Conciliului; adevărate roade, în sensul de stabile şi înrădăcinate în conştiinţa credincioşilor, şi nu ca alte semne ale aşa-zisei înfloriri postconciliare, care după o creştere imediată şi neprevăzută au cunoscut mai apoi un declin rapid şi lent. Într-un fel aşa cum relatează parabola semănătorului.

Printre aceste puţine roade durabile se află, fără îndoială, recuperarea Cuvântului şi a centralităţii sale în viaţa comunităţii ecleziale şi a fiecărui creştin.

A trecut multă vreme de când Luther deplângea Cuvântul încătuşat… Astăzi suntem totuşi într-un punct critic care poate prejudicia sau consolida drumul deja făcut. Punct critic pentru că încă nu este clară, nu este suficient de evidentă şi vizibilă în fapt importanţa Cuvântului în viaţa de toate zilele a acelora care îl citesc şi proclamă (şi îl recomandă altora). La ce foloseşte cultul unei cărţi oricât de sacre, dacă nu exprimă persoane care prin Cuvânt îl întâlnesc pe Cristos viu şi Spiritul său care dă o direcţie vieţii şi viitorului, chiar schimbând proiecte precedente autogestionate? La ce foloseşte cunoaşterea biblică punctuală şi meticuloasă, măcar de-ar fi aşa, dacă Cuvântul nu devine mai întâi teofanie, apoi, şi mereu mai mult, o revelare chiar a propriului eu, în mod tainic ascuns în el şi în fiecare zi dezvăluit de el? Tocmai această experienţă, acest contact viu care cuprinde inima, mintea, simţurile externe şi interne, îl abilitează mai apoi pe un credincios să fie călăuză pentru alţi credincioşi. Astfel, Cuvântul creşte, şi împreună cu el şi credinciosul, descoperind în el propria sa identitate şi vocaţie.

Lucrarea de faţă porneşte tocmai de la această premisă. Ea reproduce, cu o anumită îmbogăţire ulterioară, conferinţa ţinută la al XVII-lea Seminar de formare pentru direcţiunea spirituală în slujba orientării vocaţionale, organizat de neobositul Centru Naţional al Vocaţiilor şi care s-a ţinut la Torreglia (Padova), între 2-5 aprilie 2002, cu următoarea temă: Însoţirea vocaţională „sub Cuvântul lui Dumnezeu”.

Plecând de la această premisă, ea încearcă să indice, în mod concret, bogăţia relaţiei credinciosului cu Cuvântul şi particularitatea vocaţională a unei astfel de relaţii.

Există o legătură naturală între vocaţie şi Cuvânt, între drumul vocaţional şi ascultarea Cuvântului: dacă vocaţia este chemare care vine de la Dumnezeu, pare logic a căuta şi a aştepta această chemare de la Cuvântul său, în dialogul cu el, şi de aceea devine indispensabilă formarea la un asemenea dialog pentru a pregăti persoana la o alegere vocaţională. O astfel de formare implică diverse aspecte, mai ales pe plan spiritual, ale raportului adevărat şi propriu, dar şi la nivel psihologic, ale rezonanţei profunde în interiorul persoanei al acestui Cuvânt. Şi tocmai sinteza sau întâlnirea celor două aspecte îmbogăţesc sau complică, depinde de punctul de vedere, problema.

Scopul reflecţiei ce urmează, aşadar, este să încerce o analiză a semnificaţiei psihodinamice şi spirituale a acestei relaţii, pentru ca apoi să definească un posibil drum vocaţional călăuzit cu adevărat de Cuvânt, făclie pentru paşii mei şi lumină pentru cărările mele (Ps 118,105), mai cu seamă pentru drumul celui care îşi caută propriul viitor.

Amedeo Cencini

 

DOCAT: ce trebuie făcut? Doctrina socială a Bisericii Catolice

DOCAT: ce trebuie făcut?: Doctrina socială a Bisericii Catolice, Iași 2017, 12,5×20,5 cm., 320 p., ISBN 978-606-578-279-2, 30 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea DOCAT: ce trebuie făcut? Doctrina socială a Bisericii Catolice. Această lucrare a fost editată de Conferința Episcopală Austriacă, cu aprobarea Consiliului Pontifical pentru Promovarea noii Evanghelizări, şi a fost tradusă în limba română de pr. dr. Lucian Farcaş. Cartea apare în colecţia „Cateheza”, în format 12,5×20,5 cm., are 320 de pagini, color, coperți cartonate şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la prețul de 30 lei.

DOCAT este o traducere pentru popularizarea învățăturii sociale și comunitare a Bisericii Catolice, așa cum a fost ea dezvoltată în importante documente începând cu Leon al XIII-lea. În mod deosebit cei tineri ar trebui să se simtă chemați să citească marile documente ale Bisericii în textul original și să-și orienteze acțiunea lor după maximele adevărului, dreptății și iubirii. Papa Francisc le cere mereu creștinilor să se angajeze activ pentru o lume mai dreaptă: „Un creștin care în aceste timpuri nu este un revoluționar nu este un adevărat creștin”

Prezentăm în continuare Prefața scrisă de Papa Francisc la cartea DOCAT.

Dragi tineri!

Predecesorul meu, Papa Benedict al XVI-lea v-a pus în mână un Catehism pentru tineri, YOUCAT. Astăzi vreau să vă încredințez o altă carte, DOCAT, care cuprinde doctrina socială a Bisericii.

În titlu se află cuvântul englez „to do”, a face. DOCAT răspunde la întrebarea „Ce trebuie făcut?” și este asemenea unui manual de utilizare care ne ajută ca, folosindu-ne de Evanghelie, să ne schimbăm mai întâi noi înșine, apoi mediul nostru înconjurător și, la urmă, întreaga lume.

Isus spune: „Tot ce aţi făcut unuia dintre fraţii mei cei mai mici, mie mi-aţi făcut”. Mulți sfinți au fost atinși de fragmentul acesta biblic până la măduvă. Din acest motiv, sfântul Francisc de Assisi și-a schimbat întreaga sa viață. Maica Tereza s-a convertit în virtutea acestui cuvânt. Iar Charles de Foucauld mărturisește: „În întreaga Evanghelie nu există niciun cuvânt care să fi avut o influență mai mare asupra mea și care să-mi fi schimbat viața într-un sens mai profund decât acesta: «Tot ce aţi făcut unuia dintre fraţii mei cei mai mici, mie mi-aţi făcut». Când mă gândesc că aceste cuvinte provin din gura lui Isus, Cuvântul veșnic al Tatălui, și că este aceeași gură care spune: «Acesta este trupul meu … acesta este sângele meu …» Cât de mult mă simt chemat, în cazul acesta, să-l caut și să-l iubesc pe Isus înainte de toate în aceștia mici, cei mai neînsemnați”.

Dragi prieteni tineri! Numai convertirea inimii poate face mai umană lumea noastră plină de teroare și de violență. Și aceasta înseamnă răbdare, dreptate, seninătate, dialog, incoruptibilitate, solidaritate cu victimele, cu cei săraci și cei mai săraci, dăruire fără limite, iubire, care pentru celălalt merge chiar până la moarte. Dacă voi ați înțeles aceasta în profunzime, în calitate de creștini, tineri și tinere, puteți să schimbați lumea. Lucrurile nu pot rămâne așa cum merg în momentul acesta în lume. Dacă în acest moment un creștin trece indiferent față de nevoile celor săraci și mai săraci, în realitate acesta nu este un adevărat creștin!

Oare nu putem face mai mult, ca această revoluție a iubirii și a dreptății să devină realitate în multe părți ale acestei planete chinuite? Doctrina socială a Bisericii poate astfel să-i ajute pe mulți oameni! Sub conducerea competentă a cardinalilor Christoph Schönborn și Reinhard Marx, o echipă a trecut la treabă pentru a aduce în fața tineretului din lume mesajul eliberator al doctrinei sociale bisericești. La aceasta au colaborat cunoscuți oameni de știință, dar și mulți tineri. Catolici din întreaga lume, tineri și tinere, au trimis pentru aceasta cele mai bune fotografii ale lor. Alți tineri au fost consultaţi în privința textului și s-a avut grijă ca textul să fie bine înțeles. Învățătura socială numește aceasta „participare”: a lua parte! Echipa a aplicat, totodată, un important principiu al doctrinei sociale. Astfel, DOCAT a devenit o minunată introducere în acțiunea creștină.

Ceea ce numim noi astăzi doctrină socială catolică a apărut în secolul al XIX-lea. O dată cu industrializarea și-a făcut apariția și un capitalism brutal: o formă a economiei distrugătoare de oameni. Mari industriași lipsiți de conștiință au adus populația sărăcită a țării în situația de a munci din greu pentru salarii de mizerie în mine sau în hale pline de funingine ale fabricilor. Copiii nu mai ajungeau să vadă lumina zilei. Erau trimiși asemenea sclavilor sub pământ pentru a trage vagoanele cu cărbune. În această situație, creștinii au ajutat cu multă angajare, dar și-au dat seama că aceasta nu este suficient. Astfel, au dezvoltat idei pentru a acționa împotriva nedreptății și la nivel social și politic. Certificatul propriu al întemeierii doctrinei sociale catolice rămâne scrisoarea enciclică a Papei Leon al XIII-lea, Rerum Novarum, despre noile probleme sociale, din anul 1891. Papa scria clar și fără echivoc: „A-i reține muncitorului răsplata care i se cuvine este un păcat care strigă la cer”. Biserica s-a implicat cu propria-i autoritate în lupta pentru drepturile muncitorilor.

Pentru că nevoile timpului o cereau, doctrina socială catolică a fost îmbogățită și perfecționată în mod constant în decursul anilor. Mulți discutau despre comunitate, dreptate, pace și binele comun. Au fost găsite principiile personalității, ale solidarității și subsidiarității, pe care le explică și DOCAT. Dar, în realitate, doctrina socială nu provine de la acest sau acel papă sau de la acest sau acel învățat. Ea vine din inima evangheliei. Vine de la Isus însuși. Isus este doctrina socială a lui Dumnezeu.

„Această economie ucide”, am scris eu în exortația Evangelii gaudium, căci aceasta mai există și astăzi, „acea economie a excluderii și a inegalității veniturilor”. Există țări în care patruzeci sau cincizeci la sută din tineri sunt fără loc de muncă. În multe societăți, oamenii în vârstă sunt sortați, pentru că aparent ei nu mai au nicio „valoare” și pentru că nu mai sunt „productivi”. Întregi regiuni ale țărilor ajung să fie depopulate deoarece săracii acestui pământ fug spre zonele mizerabile (slums) ale marilor orașe, cu speranța că acolo vor mai găsi ceva pentru supraviețuire. Logica producției unei economii globalizate a distrus modestele structuri economice și agricole din regiunile lor tradiționale. Aproximativ un procent din populația lumii deține între timp cam 40 la sută din bogăția lumii, iar zece procente din populația Globului dețin 85 la sută. Pe de altă parte, cu greu „aparține” unei jumătăți din populația Globului un procent din sectorul respectiv. Unu virgulă patru miliarde de oameni trăiesc din mai puțin de un euro pe zi.

Dacă eu vă invit acum pe toți să cunoașteți cu adevărat doctrina socială a Bisericii, nu visez doar la grupuri care să șadă sub copaci și să discute despre aceasta. Lucrul acesta este bun! Faceți aceasta! Visul meu este mai mare: îmi doresc un milion de tineri creștini, ba, mai bine, o întreagă generație, care să fie pentru contemporanii lor „doctrină socială pe două picioare”. Nimic altceva nu poate schimba lumea, decât oamenii care se dăruiesc pentru ea împreună cu Isus, care împreună cu el merg la periferii și în mijlocul mizeriei. Intrați și în politică și luptați pentru dreptate și pentru demnitatea omului, în primul rând pentru cei mai săraci. Voi toți sunteți Biserica. Aveți grijă ca această Biserică să se transforme, să fie plină de viață, pentru că se lasă provocată de strigătele celor nedreptățiți, de plânsetele celor suferinzi și de cei de care nu se mai îngrijește nimeni.

Puneți-vă și voi înșivă în mișcare. Dacă ar face mulți aceasta, în această lume ar fi mai bine, iar oamenii ar simți că Duhul lui Dumnezeu lucrează prin voi. Și poate că voi deveniți apoi asemenea făcliilor care le fac oamenilor mai luminoasă calea spre Dumnezeu.

Astfel, vă încredințez vouă această minunată cărticică, pentru ca să aprindă în voi un foc. Mă rog zilnic pentru voi. Rugați-vă și voi pentru mine!

Al vostru,

Papa Francisc

 

Tendinţe ale catehezei în Dieceza Romano-Catolică de Iaşi

Mihai Roca, Tendinţe ale catehezei în Dieceza Romano-Catolică de Iaşi, Iași 2017, 14×20, 273 p., ISBN 978-606-578-306-5, 20 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Tendinţe ale catehezei în Dieceza Romano-Catolică de Iaşi, scrisă de pr. dr. Mihai Roca. Cartea apare în colecţia „Cateheza”, în format 14×20, are 273 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la prețul de 20 lei.

Fiecare generaţie de creştini se străduieşte să răspundă în mod liber la iniţiativa lui Dumnezeu, primind, apărând şi transmiţând cei trei pilaştri de bază ai credinţei în Isus Cristos: Scriptura, Tradiţia şi învăţătura Magisteriului Bisericii.

Dinamica actului credinţei implică întotdeauna atât un aspect subiectiv al răspunsului nostru dat lui Dumnezeu care se revelează, cât şi un aspect doctrinal alcătuit din conţinuturi, care se adresează inteligenţei – tezaurul credinţei.

Dacă nimeni nu şi-a dăruit singur credinţa, aşa cum ne învaţă Catehismul Bisericii Catolice, şi nimeni nu poate să creadă singur, înseamnă că modul de transmitere a credinţei este strâns legat de cunoaşterea relaţiei Biserică – credincios. În această relaţie, cred că fiecare credincios este asemenea unei verigi în marele lanţ al credincioşilor care formează familia creştină, Biserica. „Eu cred” este credinţa Bisericii, mărturisită în special la Botez. „Noi credem” este credinţa Bisericii, mărturisită de episcopii adunaţi în conciliu şi de adunarea liturgică. De asemenea, „Eu cred” este mărturia Bisericii, care îi răspunde lui Dumnezeu prin credinţa ei şi care ne învaţă pe noi toţi să punem: „Eu cred”, „Noi credem” (CBC, nr. 167).

Structurată în trei părţi, cercetarea Tendinţe actuale în cateheză pune accent pe iniţierea creştină şi pregătirea persoanelor la Căsătorie. În primul capitol este descrisă metoda de cercetare, iar în capitolul al doilea este prezentat cadrul teoretic pentru aprofundarea şi înţelegerea introducerii copiilor, adolescenţilor şi tinerilor în misterele credinţei creştine. Al treilea capitol este dedicat prezentării datelor din cercetarea statistică descriptivă realizată de autor în cadrul Oficiului pentru Cateheză.

Dacă primele două capitole se bazează pe abordarea unor aspecte teoretice, la nivel metodologic, istoric, cultural, pastoral şi catehetic, în vederea clarificării subiectului abordat, în ultimul capitol sunt prezentate grafice şi tabele care susţin prezentarea informaţiilor culese de la 270 de respondenţi, ipotezele enunţate pe baza datelor culese din 149 de parohii şi concluziile deduse din constatări.

Cercetarea statistică şi descrierea cadrului tematic de referinţă al acesteia reprezintă o noutate prin prezentarea şi sintetizarea unui bogat repertoriu de noţiuni metodologice, pastorale şi catehetice. Aspectele care mi-au atras atenţia sunt cele legate de modalităţile de transmitere a tezaurului credinţei şi marea diversitate a acestora, mai ales în ultimii 60 de ani.

Un plus mare al acestei lucrări de cercetare îl constituie faptul că în fiecare temă analizată sunt specificate, în cadrul notelor şi prin fragmente, sursele de unde putem lua informaţii suplimentare şi mai vaste. În acest sens, ampla bibliografie de la sfârşitul cărţii ar putea oferi un sprijin preţios persoanelor interesate de domeniul pastoral şi catehetic.

Îi invit în special pe agenţii catehezei de iniţiere creştină, atât preoţi, persoane consacrate şi profesori de religie, cât şi cateheţi, tineri şi părinţi să citească şi să analizeze această carte care prezintă o „imagine” a situaţiei din parohiile noastre. Sper ca scopul informativ al acestei cărţi să ne ajute pe noi toţi, cei care facem parte din Dieceza de Iaşi, să contribuim la nivel parohial şi diecezan la transmiterea credinţei noilor generaţii şi la creşterea Trupului lui Cristos (cf. Ef 4,15-16).

P.S. Aurel Percă

 

Milostivirea divină – Izvorul trăirii creştine. Congresul Naţional al Milostivirii Divine, Iaşi, 9-10 iunie 2016

Iosif Iacob, coord., Milostivirea divină – Izvorul trăirii creştine. Congresul Naţional al Milostivirii Divine, Iaşi, 9-10 iunie 2016, Iaşi 2016, 121 p., ISBN: 978-606-578-257-0, 15 lei.