Libertatea interioară: forța credinței, a speranței și a iubirii

Jacques Philippe, Libertatea interioară: forța credinței, a speranței și a iubirii, Iași 2012, 148 p., 13,5×20, ISBN 978-606-578-041-5, 10 lei.

În zilele noastre, libertatea este unul dintre cei mai utilizati termeni, unul dintre cele mai invocate drepturi naturale ale omului, încât nici nu mai trebuie mentionat, ci subînteles. De asemenea, este una dintre temele principale si cele mai dezbatute din istoria filosofiei, literaturii, si chiar a politicii. Vedem, totodata, în toate domeniile de actualitate, o lupta profunda între morala si libertate, între lege si libertate, bazata pe o viziune eronata asupra acesteia din urma, conform careia masura libertatii este proportionala cu numarul de optiuni posibile.

Pentru o întelegere corecta a libertatii, Editura „Sapientia” publica cartea „Libertatea interioara: forta credintei, a sperantei si a iubirii”, scrisa de Jacques Philippe, preot în Comunitatea Fericirilor si profesor de drept canonic la Universitatea Gregoriana din Roma, si tradusa din limba franceza de Daniela Floares.

Însusi autorul spune: „Aceasta carte îsi propune sa abordeze o tema fundamentala a existentei crestine, aceea a libertatii interioare. Scopul ei este simplu: ni se pare esential ca fiecare crestin sa descopere, chiar si în circumstantele exterioare cele mai defavorabile, ca beneficiaza în adâncurile fiintei sale de un spatiu de libertate pe care nu i-l poate lua nimeni, pentru ca Dumnezeu însusi este sursa si garant pentru el. Fara aceasta descoperire, ne vom simti constrânsi în propria noastra viata si nu vom gusta niciodata adevarata fericire. Dimpotriva, daca am stiut cum sa dezvoltam în noi acest spatiu interior de libertate, desi vor aparea, fara îndoiala, lucruri care ne vor produce suferinta, nimic nu va putea totusi în mod real sa ne oprime sau sa ne sufoce”.

Cartea este structurata în cinci parti: „Libertate si acceptare”, „Clipa prezenta”, „Dinamismul credintei, al sperantei si al iubirii”, „De la legea umana la cea divina” si „Saracia spirituala si libertatea”.

Cartea se prezinta ca un mic tratat de spiritualitate a carui menire este de „a deschide ochii celor orbiti” de numeroasele interpretari gresite ale libertatii care circula în epoca contemporana. „Dorim ca aceasta carte sa fie un ajutor pentru cei care vor sa fie deschisi spre minunatele înnoiri interioare pe care Sfântul Duh vrea sa le aduca în inimile noastre, pentru a ajunge astfel la glorioasa libertate a copiilor lui Dumnezeu” (Jacques Philippe, Introducere)

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Cale de îndumnezeire

Éloi Leclerc, Cale de îndumnezeire, Iași 2012, 114 p., 14×20, ISBN 978-606-578-044-6, 10 lei.

Lumea actuala este asaltata de informatii care îl pot ajuta pe om sa se apropie de Dumnezeu, sa-l regaseasca în viata proprie si în cei care îl înconjoara, dar care pot, de asemenea, sa-l îndeparteze de Dumnezeu, sa-l perceapa neclar sau chiar deloc. Astfel se ajunge la o mare ruptura între viata sociala si viata religioasa.

Pentru a reface ruptura între viata sociala si cea religioasa a oamenilor de azi, parintele franciscan francez Eloi Leclerc, cunoscut cititorilor români prin cele doua carti publicate anterior la Editura Sapientia: Întelepciunea unui sarac (2009) si Împaratia ascunsa (2010), le ofera cititorilor un ajutor pretios: cartea intitulata Cale de îndumnezeire. Toate aceste trei carti ale pr. Eloi Leclerc au fost traduse cu multa pasiune si competenta din franceza de Agnes Davidovici.

Cartea de fata doreste sa prezinte o „cale de îndumnezeire”, un mod prin care omul sa-si deschida sufletul catre Dumnezeu, Creatorul sau, pentru ca, asa cum spune psalmistul: „În lumina ta vom vedea lumina!” (Ps 36,10).

Autorul explica si demonstreaza, prin exemple si trimiteri biblice, ca omul, creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, este patruns în adâncul sufletului sau de dorinta de a se uni cu Dumnezeu: „Dumnezeule, tu esti Dumnezeul meu, pe tine te caut dis-de-dimineata” (Ps 63,2). Revelatia nu are alta finalitate decât apropierea lui Dumnezeu de om, vrând sa-l uneasca cu el. „Omul, nascându-se prin intrarea în viata dumnezeiasca, îsi întelege mai bine si propria viata, în care se naste pentru a doua oara, reproducând misterul trinitar”. Redescoperindu-si originea si sensul, omul va încerca sa puna în practica comuniunea, în relatie cu aproapele. „Adevarata comuniune între persoane nu poate exista decât atunci când semenul nostru e recunoscut si întâmpinat asa cum este, cu tot ce este unic, pentru ca astfel traiesc Persoanele divinei Treimi”.

Unul dintre punctele importante în dezvoltarea unei credinte mature si în unirea cu Dumnezeu prezentate în carte este întâlnirea personala cu Isus Cristos, „a carui viata de daruire a reprezentat revarsarea dumnezeirii printre oameni”. În aceasta privinta, o importanta deosebita este acordata contemplatiei, ca „disponibilitate pentru primirea Revelatiei ce ne face partasi la comuniunea trinitara”, si rolului Duhului Sfânt, „cel care ne introduce în dinamica interioara a divinei prezente”.

Recomandam aceasta carte tuturor celor care simt „dorinta de unire cu Dumnezeu” si, pentru aceasta, au nevoie de un îndrumar pentru a descoperi adevarata „cale de îndumnezeire”.

 

Cosmin Cimpoesu

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Bucuria de a crede, bucuria de a trăi: misterul lui Cristos, revelația Dumnezeului iubire, propunere pentru o viață nouă

François Varillon, Bucuria de a crede, bucuria de a trăi: misterul lui Cristos, revelația Dumnezeului iubire, propunere pentru o viață nouă, Iași 2011, 14×20, 452 p., ISBN 978-606-578-026-2, 25 RON.

„Exista carti ale caror autori nu mai este nevoie sa-i cunoastem. Exista altele a caror întelepciune este iluminata de ceea ce am putea sti despre cei ce le-au scris. Acest lucru este cu atât mai valabil în cazul scrierilor postume, al caror autor nu mai este, pentru a explica ce a voit sa spuna. Acesta este si cazul cartii de fata, al carei text a fost adunat dupa moartea parintelui Varillon, plecând de la notitele luate de auditorii sai”.

Cu aceste cuvinte îsi începe René Rémond prefata la cartea Joi de croire. Joi de vivre (Bucuria de a crede, bucuria de a trai), aparuta în 1981, în care editorul Bernard Housset a adunat mai multe conferinte pe care pr. François Varillon S.J. (1905-1978) le-a tinut în diferite comunitati crestine din Franta si care au ca tema misterul lui Cristos, revelatia Dumnezeului iubire, propunere pentru o viata noua. Autorul este cunoscut publicului francez pentru profunzimea gândirii sale, dar si pentru eleganta stilului sau literar, fapt pentru care, în 1974, a primit Marele Premiu Catolic pentru Literatura.

Cartea este structurata astfel: o introducere, patru parti si concluzia.

Introducerea, cu numele de „Esenta credintei”, este, mai degraba, un preambul care are scopul de a-l familiariza pe cititor cu vocabularul si pedagogia autorului. Aici se vorbeste despre esenta omului, sensul vietii, pe care doar Cristos le descopera omului. Învierea si moartea lui Isus ne reveleaza iubirea lui Dumnezeu fata de oameni si ne arata caracteristicile iubirii autentice.

Partea I are titlul „Cristos” si prezinta profunzimea unor fapte si aspecte ale vietii lui Isus: discursul de pe munte, cu cele opt fericiri, moartea, învierea si înaltarea lui Isus.

În partea a II-a, „Primirea darului lui Dumnezeu”, reflectia autorului se îndreapta catre Maria, imaginea Bisericii, si apoi, catre Biserica, experienta primirii darului lui Dumnezeu de catre toti cei botezati: François Varillon, pe tot parcursul itinerarului sau de om, de crestin si de preot, a insistat mereu asupra acestei acceptari si asupra nevoii de a iesi din noi, de a ne detasa de noi însine, pentru a fi primiti încontinuu de Dumnezeu, si de a afla astfel plenitudinea sa.

Partea a III-a, „Cristos, Dumnezeu adevarat, om adevarat, reveleaza cine este Dumnezeu si cine este omul”, abordeaza principalele dogme ale Bisericii. Ele ne permit sa aprofundam cine este Dumnezeu, cine este omul si care poate fi relatia dintre ei. Parintele Varillon subliniaza necesitatea unei corecte întelegeri a dogmei creatiei: Dumnezeu – creatorul autentic – este cel care întemeiaza libertatea noastra si deci demnitatea noastra umana.

Partea a IV-a prezinta câteva criterii de discernamânt pentru îndeplinirea menirii de oameni: a plasa relatia cu Cristos în centrul dinamismelor umane, nu alaturi si nici în locul lor; a trai Evanghelia care este o chemare la credinta si la libertate; sa ne rugam, pentru ca darul lui Dumnezeu este o îndatorire ce trebuie dusa la îndeplinire; sa combatem raul si suferinta, în loc de a ne resemna sa le suportam.

În Concluzie sau, mai degraba, un mod de a recapitula totul: Euharistia care este fons et culmen, izvorul si apogeul vietii crestine, dupa expresia Conciliului al II-lea din Vatican, reluata apoi de Congresul Euharistic din iulie 1981.

Recomandam aceasta carte tuturor crestinilor deschisi catre cunoastere, catre aprofundarea celor mai frumoase mistere ale Bisericii, asa cum le prezinta pr. François Varillon, despre care Bernard Housset spune ca portretul acestuia se regaseste în cuvintele din exortatia Papei Ioan Paul al II-lea despre cateheza: „Darul cel mai pretios pe care-l poate oferi Biserica lumii acestor timpuri, dezorientata si nelinistita, este acela de a forma crestini statornici în cele esentiale si fericiti în mod umil în credinta lor”.

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Raport asupra credinței. Vittorio Messori în colocviu cu Joseph Ratzinger

Raport asupra credinței. Vittorio Messori în colocviu cu Joseph Ratzinger, Iași 2011, 200 p., 14×20, ISBN 978-606-578-012-5, 15 lei.

Dupa aproape trei decenii de la prima aparitie, în limba italiana, cartea „Raport asupra credintei. Vittorio Messori în colocviu cu Joseph Ratzinger” apare si în limba româna, la Editura „Sapientia”, cu ajutorul pr. Mihai Patrascu, traducatorul acesteia.

Laudata de unii, criticata de altii, aceasta carte a devenit un punct de referinta în istoria recenta a Bisericii, întrucât pentru prima oara în istorie, un prefect al Congregatiei pentru Doctrina Credintei, fostul „Sfânt Oficiu”, vorbea deschis, încredintând reflectiile sale asupra credintei unui reporter.

Încercând sa faca un portret al card. Joseph Ratzinger, autorul îl descrie în primul capitol prin doua cuvinte esentiale: „pasiune” si „ratiune”. Desi prin interventiile sale a fost situat de unii comentatori în aripa conservatoare a Bisericii, reporterul încearca sa depaseasca prejudecatile, descriindu-l ca fiind un „om coborât în întregime într-o dimensiune religioasa”.

Cartea are douasprezece capitole, interviul fiind împartit în functie de temele dezbatute. Asa cum spune si titlul, cartea este o introspectiva asupra Bisericii, venita dupa o perioada de reforma continua, dupa Conciliul al II-lea din Vatican.

Fidel Magisteriului Bisericii, cardinalul sustine în acest interviu o redescoperire a „adevaratului Conciliu al II-lea din Vatican”. Depasind interpretarile postconciliare gresite, el se pronunta pentru „cautarea unui echilibru nou, dupa exagerarile unei deschideri nediscriminate spre lume, dupa interpretarile prea pozitive ale unei lumi agnostice si atee”. Abordând temele principale discutate la Conciliul al II-lea din Vatican, precum criza moralei, ecumenismul, reforma liturgica, rolul femeii în societate, teologia „eliberarii”, unitatea Bisericii etc., cardinalul clarifica si aduce solutii pentru o depasire a crizei postconciliare printr-o implicare mai activa atât a membrilor clerului, cât si a laicilor în viata Bisericii.

Acest raport privind credinta este un punct de referinta, un mesaj de încurajare si un semn de speranta din partea unuia dintre cei mai mari teologi din epoca contemporana. Desi are aproape trei decenii de la prima aparitie, contine un mesaj mereu actual, mai ales datorita faptului ca este parte din gândirea actualului Papa, Benedict al XVI-lea, fostul prefect al Congregatiei pentru Doctrina Credintei.

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Pentru iubirea lui Cristos. Dialoguri despre Biserică, Preoție și credință

Wilhelm Dancă, Pentru iubirea lui Cristos. Dialoguri despre Biserică, Preoție și credință, Iași 2011, 260 p., 14×20, ISBN 978-606-578-018-7, 25 lei.

La aniversarea a 25 de ani de la hirotonirea sacerdotala, parintele Wilhelm Danca, fostul rector al Institutului Teologic Romano-Catolic „Sf. Iosif” din Iasi, prin intermediul Editurii „Sapientia”, publica un volum aniversar cu titlul „Pentru iubirea lui Cristos. Dialoguri despre Biserica, Preotie si Credinta”.

Asa cum o spune si în titlu, autorul a adunat câteva dialoguri semnificative la care a fost protagonist – fie ca intervievat, fie ca intervievator –, care au fost publicate de-a lungul anilor în diferite reviste culturale sau teologice. În functie de subiectul dezbatut, dialogurile sunt repartizate în trei categorii distincte.

Prima parte cuprinde 13 dialoguri care au ca tema Biserica în toata profunzimea ei si în toate aspectele ei. De exemplu, ÎPS Ioan Robu accentueaza un aspect important al acesteia în raspunsul pe care îl da la una din întrebarile pe care i le-a adresat pr. Wilhelm Danca: „În ce conditii se verifica un raport între vizibilitatea bisericii si functia ei spirituala? În conditiile omului care, deodata, vazând ca trece pe lânga o biserica, îsi face semnul crucii, primenindu-si putin gândurile. Gest simplu, neprogramat, neasteptat. Orice biserica este un semnal, un gând la Dumnezeu, chemare la rugaciune si bunatate. E un alt fel de edificiu, e special, are un limbaj aparte, în foarte multe feluri perceput; atmosfera din interiorul bisericii se revarsa si-n exterior, chemând la evlavie, la Dumnezeu, pe oricine, dar, mai ales, pe cei care o frecventeaza, care, dupa ce participa la sacramente sau se roaga putin în tacere si reculegere, duc cu ei în suflet liniste din liniste, Lumina din Lumina. Astfel, bisericile devin repere morale si spirituale pentru toate generatiile”.

În partea a doua, se gasesc noua dialoguri cu caracter biografic, având ca principala inspiratie activitatea pastorala a autorului. Sunt amintiti si subliniati diferitii factori de care preotul trebuie sa tina cont în formarea sa permanenta, cu referire concreta la familia parintelui Danca, la activitatea pastorala a acestuia. Ultimul dialog din aceasta sectiune face referire la episcopul martir Anton Durcovici, ca model de traire a jertfei preotesti.

În cele cinci dialoguri din partea a treia, este adusa în discutie dificultatea unei credinte autentice în fata provocarilor stiintei, politicii, culturii contemporane. Dupa parerea autorului, cea mai mare provocare la care este supus crestinul zilelor noastre este urmatoarea: „Practic? Descrestinarea societatii. Teoretic? Criza adevarului”.

Pentru a sublinia scopul si destinatarii cartii, redam un citat din prefata autorului:

„Cu inima plina de recunostinta si multumire, dedic aceasta carte tuturor acelora care au contribuit într-un fel sau altul la formarea mea umana, spirituala, intelectuala si sacerdotala: familiei în care m-am nascut si am crescut, la Buruienesti (judetul Neamt), episcopilor de la Bucuresti si Iasi, parohilor si formatorilor pe care i-am avut acasa, în sat, si la Seminarul din Iasi, prietenilor si binefacatorilor, vii sau raposati. Domnul sa-i rasplateasca pentru binele pe care mi l-au facut”.

Cosmin Cimpoesu

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Împărăția ascunsă

Éloi Leclerc, Împărăția ascunsă, Iași 2010, 216 p., 14×20, ISBN 978-606-578-000-2, 10 RON.

Fiecare crestin ar trebui  sa aiba o traire personala în comuniune cu Isus, care sa-i stârneasca si mai mult fascinatia, interesul si, mai ales, credinta în el. Fiecare crestin autentic are o proprie experienta de descoperire a lui Cristos.
Acest lucru vrea sa-l sustina si Éloi Leclerc, care îsi marturiseste propria întâlnire cu Isus, în cartea „Împaratia ascunsa”. Tradusa din limba franceza de Agnes Davidovici, cartea este alcatuita din 22 capitole, adica 22 de aspecte care pot fi 22 de pasi ai itinerariului parcurs de autor în întelegerea din ce în ce mai profunda a lui Isus.
Autorul, dupa mai multe experiente în care a cunoscut „cruzimea si disperarea omeneasca”, asa cum descrie el întâlnirea cu „universul sinistru al lagarelor de concentrare naziste”, a fost cuprins de un sentiment înfiorator: „Dumnezeu ori tace, ori e absent”. Pustiul spiritual pe care-l simtea începea sa se umple cu tot felul de întrebari, dominanta fiind: „Oare sa mai aiba evanghelia vreun sens într-o asemenea noapte a mortii, în care Dumnezeu tace?” În încercarea de a raspunde acestor întrebari, a citit evangheliile, unde a descoperit ca si Isus a simtit durerea celui parasit, pe cruce, dar nu a refuzat sa-si duca pâna la capat misiunea de a-l marturisi pe Dumnezeu. Explica el concluzia la care a ajuns: „locul în care omul se simte abandonat, locul în care i se pare ca Dumnezeu nu e prezent, s-a prefacut în rug aprins”.
În itinerariul sau, autorul a înteles ca evanghelia nu este doar o lege, ci mai presus de toate este revelatia uimitoare a unui Dumnezeu care, apropiindu-se infinit de mult de cei mai îndepartati dintre oameni, s-a manifestat acolo unde era mai putin asteptat.
Cartea se adreseaza unui public larg, întrucât autorul nu foloseste o bibliografie bogata si nici citate savante care sa îngreuneze textul.
Autorul îsi prezinta parcursul spiritual în felul urmator:
„Cititorul care va binevoi sa ma citeasca pâna la capat va descoperi, sub sobrietatea aparenta a parcursului evanghelic, itinerariul meu personal, încercarea de a patrunde taina tacerii lui Dumnezeu. L-am urmat pe Cristos în vestirea evangheliei, pâna la rastignirea pe cruce, unde a trait tragedia parasirii supreme. Pe masura ce înaintam pe acest drum, vedeam schitându-se tot mai puternic legatura dintre mesajul purtator de bucurie si tacerea care a înconjurat moartea pe cruce a aducatorului mesajului. Nu a fost o relatie exterioara si accidentala, era ceva strâns legat, esential. Ca si cum vestirea nu s-ar fi putut împlini fara tacerea ultima. Cele descoperite nu reprezentau o explicatie. Asemenea lucruri nu se pot explica. Acceptarea faptului ca taina dumnezeiasca ne deruteaza e singurul drum. Si ce poate fi mai misterios decât prezenta lui Emanuel în tacerea lui Dumnezeu! În tacerile noastre! Tocmai pentru ca se confrunta el însusi cu tacerea lui Dumnezeu, Isus este cu adevarat Emanuel, adica «Dumnezeu cu noi». Atunci tacerea, grea de o imperceptibila prezenta, se risipeste ca întunericul la mijirea zorilor”.

Cosmin Cimpoesu

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Esența credinței

Papa Benedict al XVI-lea, Esența credinței, Iași 2010, 76 p., 14×20, ISBN 978-973-8980-99-0, 6 RON.

Înca de la alegerea sa ca papa, Benedict al XVI-lea a condamnat relativismul din zilele noastre, acuzându-l de atitudine ostila fata de Dumnezeu, de nerecunoasterea valorilor umane veritabile, crestine. Henri de Lubac, un mare teolog al secolului al XX-lea, spunea cu privire la aceasta ca fara Dumnezeu omul poate organiza Pamântul, dar nu poate sa-l organizeze decât împotriva omului.
De aceea, papa propune un tel opus relativismului, în persoana lui Cristos, Fiul lui Dumnezeu, Om adevarat. Cuvintele papei îndeamna pe fiecare om la un examen de constiinta profund, care sa duca la o „normalizare” si la o maturizare a credintei, care sa nu cada sub diversele influente ale modernitatii, caci, spune el, „credinta este întâlnire cu Isus, care arata sensul lumii”, „credinta este experienta a adevarului”. Prin aceste cuvinte, Benedict al XVI-lea ne propune sa-l asezam pe Dumnezeu în centrul vietii noastre.
Cartea „Esenta credintei”, tradusa din limba franceza de dna prof. Viorica Ungureanu, este o culegere de texte din diferite discursuri ale Sfântului Parinte Benedict al XVI-lea, ordonate alfabetic, în care Papa trateaza teme esentiale pentru trairea deplina a credintei crestine, de la „adoratia” care ne face liberi, pâna la „zelul” care este în serviciul credintei si al vietii.
„Aceasta lucrare, Esenta credintei, consacrata cuvintelor pronuntate de Papa Benedict al XVI-lea de la începutul pontificatului sau, ne invita sa ne hranim din aceasta credinta si sa urcam la izvorul sau, care ne face sa spunem: Eu cred. Noi credem” (card. Georges Cottier, teolog emerit al Casei Pontifical

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Originile răului. O istorie a păcatului strămoșesc

George Minois, Originile răului. O istorie a păcatului strămoșesc, Iași 2010, 392 p., 17×24, ISBN 978-973-8980-28-0, 25 RON.

Dintotdeauna, omul si-a pus întrebari cu privire la originile si scopul raului, întrebari precum: Ce este raul? De unde vine? De ce exista raul? Înca de la început, el a pus nefericirea pe seama existentei raului.
„În cadrul istoriei, oamenii au încercat sa raspunda acestor întrebari, oscilând între doua explicatii: fie este victima unor forte si mize care îl depasesc – hazard, destin zei rai – fie este responsabil pentru asta, în virtutea unei greseli ce a antrenat caderea sa definitiva”.
Cu aceste explicatii începe cartea „Originile raului”, scrisa de Georges Minois si tradusa în limba româna de dna prof. Daniela Floares. În acest studiu autorul face o incursiune istorica în diferitele conceptii despre problema raului.
Cartea este împartita în noua capitole, care reprezinta etape în conceptia omenirii, marcata de mari gânditori sau curente de gândire, cu privire la rau, si implicit la pacatul stramosesc.
Capitol I, „Cine este vinovatul? Mituri si scrieri apocrife cu privire la problema raului”, este un rezumat al miturilor si scrierilor cu privire la problema raului, apartinând antichitatii de dinainte de Cristos. Printre acestea se enumera epopeea lui Ghilgames, poemul babilonian al creatiei, mitul lui Zagreus, mitul lui Prometeu, mitul Pandorei, dar si Geneza din Biblie, care are unele puncte comune cu legendele antice referitoare la creatie si la caderea în pacat, precum si unele interpretari gnostice cu privire la aceasta.
În capitolul al II-lea, „Procesul lui Adam. De la Paul la Augustin”, se realizeaza o comparatie si o antiteza între Adam, „cel prin care pacatul a intrat în lume”, si Cristos „cel prin care a venit mântuirea”, pornind de la sfântul Paul, trecând prin epoca patristica, pâna la sfântul Augustin.
În capitolul al III-lea, „Teologie si societate. Teoria si practica pacatului stramosesc în Evul Mediu”, autorul analizeaza consecintele sociale si antropologice fundamentale ale doctrinei pacatului stramosesc, dar la nivel filozofic, tratate în timpul Evului Mediu, mai ales de scolastici.
Capitolul al IV-lea, „Caderea din rai, mar de discordie teologica. Secolele XVI-XVII”, prezinta mitul caderii originare în timpul Renasterii si Umanismului, perioada în care se trece dincolo de modelul teologic, mitul invadând arta, literatura, filozofia, morala, stiinta si politica. Tot în acest capitol sunt descrise etapele prin care trece mitul pacatului stramosesc pâna a deveni dogma în cadrul Conciliului de la Trento.
În capitolul al V-lea, este prezentat „Pacatul stramosesc ca fundament al culturii clasice”. Din cauza pacatului stramosesc, dupa parerea teologilor, filozofilor, moralistilor din perioada premergatoare Iluminismului, omenirea nu poate progresa. Aceasta idee este dezvoltata în operele unor filozofi ca Boehme, Malebranche, Leibniz. Un rol important, dupa parerea autorului, asupra evolutiei conceptului de pacat originar în aceasta perioada l-au avut marile descoperiri geografice, când europenii crestini si-au dat seama ca nu sunt unicii locuitori ai Pamântului.
În capitolul al VI-lea, „Adam în Secolul Luminilor. Un pacat contestat si reinterpretat”, autorul descrie reinterpretarea ideea de pacat stramosesc în Secolul Luminilor, pacatul nemaifiind considerat o cauza a raului, oamenii fiind „eliberati” de povara cumplita a pacatului stramosesc, prin filozofii timpului (Voltaire, Diderot, Mandeville etc.), fiind inversata ordinea normala a lucrurilor, raul începând sa fie considerat un bine.
Capitolul al VII-lea, „Adam, Darwin si Hegel. Pacatul stramosesc în confruntarea cu stiinta si cu filozofia”, prezinta întâlnirea, intersectarea conceptului de pacat stramosesc cu stiinta si filozofia secolului al XIX-lea pe fundalul ipotezelor lui Darwin cu privire la aparitia omului, precum si a curentelor filozofice dominante în epoca (filozofiile lui Hegel, Schopenhauer, Kierkegaard, Nietzsche).
Problema „confruntarii” dintre Adam si stiintele umane este analizata în capitolul al VIII-lea, „Avatarurile pacatului stramosesc. Adam în confruntarea cu stiintele umane. Secolul al XX-lea”. Perioada pe care o prezinta autorul în acest capitol este cea a secolului al XX-lea, când pe firmamentul stiintific apar noi domenii, cum ar fi psihanaliza, fiind prezentata ideea de pacat stramosesc asa cum a fost ea înteleasa de Freud, Jung, Ricoeur, Teilhard de Chardin si alti reprezentanti ai stiintei secolului al XX-lea.
Capitolul al IX-lea, „De la Adam cel biblic la Adam cel eugenic. Secolul al XX-lea” analizeaza ideea de pacat stramosesc pornind de la magisteriul papal actual (Pius al XII-lea, Paul al VI-lea, Ioan Paul al II-lea), care vine astfel ca raspuns la diversele întrebari ale credinciosilor. Nu sunt trecute cu vederea nici problemele etice ale secolului trecut (bioetica, eugenia, eutanasia etc.) si implicatiile doctrinei pacatului stramosesc asupra acestora.
Prin tematica propusa, cartea „Originile raului. O istorie a pacatului stramosesc” vine sa raspunda la întrebarea „De unde vine raul”. Si chiar daca nu ofera un raspuns asteptat de majoritatea oamenilor, descrie o evolutie a doctrinei despre pacatul stramosesc asa cum a fost perceput din antichitate pâna în secolul al XX-lea. Lucrarea lui Georges Minois nu se adreseaza unui public marginit de cititori – teologi, filozofi, istorici –, ci tuturor acelora care vor sa afle mai multe despre pacatul stramosesc si raul pe care acesta l-a generat.

Petru Ciobanu & Cosmin Cimpoesu

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Adună-ți puterile. Nu-ți lăsa viața la voia întâmplării

Albert Holestein, Adună-ți puterile. Nu-ți lăsa viața la voia întâmplării, Iași 2010, 42 p., 14×20, 2,5 RON.

„Traim într-o perioada marcata de multe tensiuni. Dezvoltarile tehnice din ce în ce mai rapide, schimbarile economice foarte profunde si transformarea fundamentala a valorilor îsi pune amprenta asupra trairii noastre.

Crestinii traiesc astazi într-o cultura fragmentata, în care convietuiesc, unul lânga altul, diversele curente spirituale si culturale. Crestinii îsi percep identitatea crestina ca o „credinta în diaspora”, în mijlocul contemporanilor lor care nu împartasesc aceleasi valori cu ei si care se afla foarte departe de Biserica sau care s-au lepadat, din pacate, de credinta crestina.

De aceea da-i propriei credinte un «brânci», un impuls; aduna-ti puterile; nu-ti lasa viata la voia întâmplarii! Caci aceasta decizie va aduce roade bogate în viata ta si va contribui în acelasi timp la edificarea comunitatii si a Bisericii”.

Cu aceste rânduri îsi începe cartea sa Prelatul Albert Holenstein. În pofida dimensiunilor reduse, cartea se prezinta ca o reflectie despre viata omului, supusa multor schimbari, în care intervin multe mutatii ce transforma viata si prioritatile acesteia. Însa, dupa cum subliniaza autorul, „perioadele de criza sunt timpuri de reflectie”.

O prim gând scos în evidenta de catre A. Holenstein este faptul ca „Omul care traieste fara Dumnezeu si-a irosit viata”. Din aceasta constatare, autorul concluzioneaza ca „Avem nevoie de un nou mod de a gândi”, adica sa nu exprimam întreaga noastra viata în categorii economice. Dupa ce ne-am schimbat modul de a gândi urmeaza sa gasim „Curaj pentru a spune ce trebuie”, caci a nu spune este la fel de daunator ca si a spune prea multe. Acesti doi pasi urmeaza a fi încununati de încrederea în iubire.

Un al doilea gând al lui A. Holenstein este faptul ca „Viata noastra este ceea ce iubirea noastra o face sa fie”. Reflectând asupra acestui gând, autorul vorbeste „Despre lumina de la capatul tunelului”, asemanând viata cu o traversare a unui tunel, în care nu avem voie „sa fim distrati, sa intram în panica si sa adormim în timp ce conducem”.

Un al treilea gând pe care ni-l adreseaza autorul este faptul ca „Mesajul lui Isus are nevoie de oameni entuziasti, care marturisesc Evanghelia prin viata lor”. Pentru a fi acesti oameni entuziasti pe care îi evoca Pr. Albert Holenstein, avem nevoie: „Sa ne impunem limite”, sa limitam egoismul nostru interior înnascut; „Sa ne bazam pe iubire”, adica sa ne orientam dupa poruncile lui Dumnezeu; si, în sfârsit, „Sa ne aratam adevaratul chip”.

Un al patrulea si ultim gând este „Sa credem împreuna si sa ne întarim unul pe celalalt”, si un prim pas ar fi „Sa formam comunitati de credinta”, pentru ca nimeni nu este crestin doar pentru sine.

Aceste patru gânduri, daca le urmam, ne vor ajuta sa ne adunam puterile si sa nu ne lasam viata la voia întâmplarii.

Petru Ciobanu

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Benedict al XVI-lea, un portret văzut de aproape

Peter Seewald, Benedict al XVI-lea, un portret văzut de aproape, Iași 2009, 343 p., 14×20, ISBN 078-973-8980-57-0, 20 RON.

La Editura Sapientia au aparut, de-a lungul timpului, mai multe lucrari dedicate vietii si gândirii teologice a papei Benedict al XVI-lea: „Introducere în crestinism”, „Drumul pascal”, „Sarea pamântului” si „Dumnezeu si lumea”. Aceste volume sunt menite dezvaluie ceva din personalitatea papei Benedict al XVI-lea, care a fost multi ani cel mai apropiat colaborator al papei Ioan Paul al II-lea, în calitate de prefect al Congregatiei pentru Doctrina Credintei.
Alaturi de cartile mentionate mai sus, cititorii au acum ocazia sa cunoasca în detaliu viata Papei Benedict al XVI-lea, profesor de teologie remarcabil si unul dintre cei mai mari gânditori catolici contemporani.
În traducerea parintelui Iosif Agiurgioaei, cartea „Benedict al XVI-lea, un portret vazut de aproape„, scrisa de ziaristul german Peter Seewald (coautor al cartilor-interviu „Sarea pamântului” si „Dumnezeu si lumea” aparute si la Editura „Sapientia”) dezvaluie cititorului viata pasionanta si ascunsa a lui Joseph Ratzinger; astfel încât avem oglindita imaginea unui om care traieste pentru Biserica, pentru adevar si pentru Cristos.
Înca de la alegerea sa ca papa, cardinalul Joseph Ratzinger i-a surprins pe multi dintre criticii sai prin modul în care si-a asumat slujirea petrina si prin deschiderea sa la dialog. Îndeosebi în Germania, multi s-au aratat critici fata de Joseph Ratzinger, multi se temeau de o întoarcere reactionara a Bisericii. Totusi, într-un punct toti sunt de acord: papa Benedict al XVI-lea este unul dintre cei mai însemnati intelectuali si maestri spirituali ai timpului nostru. Aceste calitati au în spate ani îndelungati de formare crestina si teologica, de activitate didactica si, nu în ultimul rând, de rugaciune.

Cine este, pe scurt, papa Benedict al XVI-lea?
Joseph Ratzinger s-a nascut la 16 aprilie 1927, în Germania. A fost hirotonit preot la 29 iunie 1951. A fost creat cardinal de papa Paul al VI-lea, în ziua de 27 iunie 1977. A participat la Conciliul al II-lea din Vatican, în calitate de expert. Cunoaste zece limbi, este pianist, a primit sapte titluri de doctor honoris causa, iar în aprilie 2005 a fost declarat de revista Times printre cei o suta de oameni cei mai importanti din lume.
Pentru a ne crea o imagine corecta asupra personalitatii sale, este suficient sa ne amintim cuvintele încurajatoare pe care le-a rostit la alegerea sa ca papa, în ziua de 19 aprilie 2005: „Iubiti frati si surori, dupa marele papa Ioan Paul al II-lea, domnii cardinali m-au ales pe mine, un simplu si umil lucrator în via Domnului. Ma mângâie faptul ca Domnul stie sa lucreze si sa actioneze si cu instrumente insuficiente si în mod deosebit ma încredintez rugaciunilor voastre. În bucuria Domnului înviat, încrezatori în ajutorul sau permanent, mergem înainte. Domnul ne va ajuta, iar Maria, preasfânta sa mama, va fi de partea noastra”.
Cele trei parti ale acestui volum ne dezvaluie cine este acest homo ecclesiasticus cu mersul umil, dar cu o gândire perspicace si calauzita de setea dupa adevarul credintei. Citind viata captivanta a papei Ratzinger, ne simtim obligati sa mergem si noi înainte în drumul nostru de credinta si de cunoastere a lui Isus Cristos, având-o drept calauza pe preasfânta sa mama, Fecioara Maria.

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro