Secretul păstrării iubirii. Cum să îmbunătățești relațiile afective cu ajutorul dialogului

John Powell S.J., Secretul păstrării iubirii. Cum să îmbunătățești relațiile afective cu ajutorul dialogului, Iași 2015, 14×20, 180 p., ISBN 978-606-578-224-2, 20 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Secretul păstrării iubirii. Cum să îmbunătățești relațiile afective cu ajutorul dialogului, scrisă de John Powell, SJ și tradusă în limba română de dna Augusta-Maria Flonta. Cartea apare în colecția „Creștinism în contemporaneitate”, formatul 14×20 cm, are 180 pagini și poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum și de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 20 lei.

Creşterea noastră umană și spirituală este caracterizată de faptul că, trăind cu înțelepciune evenimentele vieții noastre, ni se revelează înțelesuri și semnificații autentice, adevărate răspunsuri la întrebările cele mai profunde. Tocmai acest lucru l-a determinat pe autor să redacteze această carte și să împărtășească cu cititorii săi concluzia unei experiențe de viață: iubirea se păstrează cultivând dialogul cu cel de lângă noi.

Încă de la începutul cărții, John Powell se vede nevoit să afirme că ființa umană este una supusă unor condiționări de ordin afectiv, o relație în lanț care determină întreaga imagine pe care o avem despre noi înșine: trebuințe-alegeri-dependențe. Totuși, autorul îndreaptă întreaga atenție asupra valorii necondiționate a fiecărei persoane, unică și dotată cu „valori excepționale”. A identifica trebuința fundamentală a omului ca fiind iubirea de sine adevărată și profundă conduce la înlăturarea dependențelor și însănătoșirea alegerilor noastre.

În al doilea capitol este pusă în evidență puterea vindecătoare a iubirii, precum și calitatea ei de a favoriza schimbarea și creșterea umană cu scopul de a atinge deplinătatea existenței, expresie a gloriei maxime a lui Dumnezeu. Autorul caută să definească realitatea dinamică a iubirii propunând în acest sens o „anatomie” a dragostei alcătuită din șapte argumente dezvoltate și dezbătute pe larg.

Fiecare persoană este un mister și de aici pornește dificultatea unei relații care să aibă la bază iubirea cu adevărat autentică.

În al treilea capitol, autorul constată că iubirea presupune și se realizează fundamental în actul de a împărtăși misterul propriei persoane prin dialog. Înainte de a intra în dialog cu celălalt, John Powell propune, în cel de-al patrulea capitol, un drum interior de re-cunoaștere a emoțiilor noastre. Sub semnul încrederii în propria valoare personală suntem invitați să identificăm influența pe care multe dintre emoțiile noastre o exercită asupra celuilalt pentru a reuși o corectă orientare a acestora.

Al cincilea capitol condensează întregul mesaj al cărții: toată iubirea pe care o facem să crească în viața proprie se poate păstra doar prin dialog( Pâinea cea de toate zilele a dialogului). Departe de a fi o înșiruire sistematică de reguli, acest capitol tratează situații și situații punând accent pe atitudini fundamentale precum: libertatea, responsabilitatea, acceptarea diferențelor etc. Toate acestea conduc spre o veritabilă cultură a întâlnirii. Rod al reflecţiilor proprii, volumul se încheie cu îndemnuri practice, exerciţii de dialog, produse cel mai adesea într-un adevărat „laborator pentru viaţă”: aici, autorul a verificat şi a dovedit utilitatea teoriilor şi a acţiunilor recomandate în această lucrare.

Cui se adresează această carte? Deoarece munca cu noi înşine şi stabilirea de relaţii sănătoase între noi şi ceilalţi este un efort continuu, cartea se adresează tuturor celor care au curajul să pornească pe un drum de cunoaştere personală şi de relaţionare sănătoasă, pentru a ajunge la deplinătatea propriei existenţe.

David Eduard

Exerciții de fericire

John Powell S.J., Exerciții de fericire, Iași 2015, 14×20, 192 p., ISBN 978-606-578-219-8, 20 lei.

  La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Exerciții de fericire, scrisă de John Powell, SJ și tradusă în limba română de dna Augusta-Maria Flonta. Cartea apare în colecția „Creștinism în contemporaneitate”, formatul 14×20 cm, are 192 pagini și poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum și de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 20 lei.

Una dintre dorințele cele mai profunde ale inimii omului este aceea de a fi fericit. Omul de azi, invadat de atâtea și atâtea chemări la pseudo-fericire, care-și dovedesc întotdeauna incapacitatea de a-l împlini, își manifestă constant necredința într-o fericire adevărată și durabilă. John Powell S.J., în cartea apărută recent la Editura Sapientia, Exerciții de fericire, pornește de la altă idee: a fi fericit reprezintă condiția naturală a omului, convingere născută din credința că însuși Dumnezeu ne-a creat pentru a fi fericiți, atât în această lume, cât și în cea care va veni.

Dacă Dumnezeu ne-a creat pentru a fi fericiți, care este motivul nefericirii, ca stare permanentă, în care mulți au ales să se refugieze? Autorul identifică o lipsă, „ceva ce nu merge” și care afectează întreaga persoană umană. Bineînțeles, nu întotdeauna vina sau alegerea aparțin în totalitate celui nefericit. Partea de care el este responsabil este tot o alegere, răspunsul decisiv pentru situația sa: „Vreau să fiu fericit!”

Spiritul care domină această carte este unul de sinceritate: pentru a fi fericiți este nevoie de exercițiu permanent. Poate că acest cuvânt evocă realități precum: școala, gimnastica, matematica, exercițiile spirituale. Exercițiile propuse în această carte sunt câte puțin din toate acestea: obligatorii, precum acelea de la școală, obositoare, precum acelea de la gimnastică, riguroase, ca matematica și profunde, ca exercițiile spirituale.

Ce își propune această carte? Citită cu perseverență și atenție, ea dezvăluie fiecărui cititor adevărul care înrădăcinează în propria viață fericirea: redescoperirea iubirii lui Dumnezeu, care ne-a iubit din veșnicie, și dialogul profund cu el, prin rugăciune.

Datorită temei pe care o abordează, cartea se adresează tuturor. Exercițiile de fericire nu-și propun să schimbe realitățile pe care le trăim, ci să schimbe în noi perspectivele, mentalitățile și modurile de a acționa.

David Eduard Cristian

Écrits/Scrieri

Charlotte Sibi, Écrits/Scrieri, Iaşi 2015, 402 p., 14×10, ISBN 978-606-578-201-3, 20 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Écrits/Scrieri, care cuprinde scrierile Charlottei Sibi (1901-1989), în limba franceză și în limba română, editate de dl Olivier Dumas. Cartea apare în colecţia „Creștinism în contemporaneitate”, formatul 14×20, are 402 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 20 lei.

Ediţia bilingvă a scrierilor Charlottei Sibi: Écrits/Scrieri, publicată recent la Editura Sapientia, sub coordonarea dlui Olivier Dumas, a fost posibilă datorită muncii benevole a traducătorilor: Iulia Raclaru, Cristina Poede, Nicoleta Marinescu, Anca Gavril, Irina Damaschin, pr. Anton Despinescu, Felicia și Olivier Dumas.

Cine a fost Charlotte Sibi și de ce sunt importante scrierile sale aflăm din prefața editorului, dl. Olivier Dumas:

„Charlotte Sibi a fost o eminentă profesoară de franceză, o adevărată creştină şi o mare formatoare de conştiinţe. Fiica lui Joseph Sibi, profesor şi agent consular al Franţei la Iaşi, ea s-a născut în acest oraş – ca şi mama, Hortense şi surorile Marie şi Alice – în anul 1901.

Elevă a pensionatului «Notre Dame de Sion» din Iaşi, a locuit la Paris cu familia în timpul Primului Război Mondial. Din nou în România, după studii de Litere la Universitatea din Iaşi, devine profesoară de limba şi literatura franceză la Liceul „Carmen Sylva” din Botoşani şi scrie numeroase manuale şcolare.

De origine franceză şi «burgheză», catolică practicantă şi profesoară de franceză în timpul regimului comunist, când rusa devine limba de studiu obligatorie, Charlotte Sibi este exclusă definitiv din învăţământul public, din motive ideologice, în 1949.

Întoarsă în casa familiei din Iaşi, Charlotte Sibi nu se va opri din a preda limba franceză. Până la ultima suflare, în luna mai 1989, ea va da lecţii de franceză acasă unor sute de copii, formând astfel o mare parte a viitoarei elite francofone din oraşul Iaşi”.

În prima parte a acestui volum a fost publicat Curriculum vitae, un manuscris autobiografic redactat de Charlotte Sibi în 1987 pe perioade de câte 7 ani. Urmează apoi Jurnalul spiritual, pe care Charlotte Sibi l-a ținut între 10 iulie 1929 și 4 iulie 1953. Născută într-o familie de nepracticanți din punct de vedere creștin, o dată cu intrarea în internatul călugărițelor „Notre Dame de Sion” din Iași, ea a primit o educație religioasă și, la vârsta de 11-12 ani, a simțit o dorință intensă de sfințire. Maturizându-se, s-a decis pentru un autocontrol și un real progres spiritual, notând toate trăirile ei în acest Jurnal spiritual.

Volumul continuă cu articolele scrise de Charlotte Sibi pentru Lumina creștinului și Almanahul „Presa Bună”, în perioada 1941-1943.

Ultima parte a operei Écrits/Scrieri este alcătuită din scrisorile pe care Charlotte Sibi le-a scris lui Ruth Cohn din perioada 1967-1989, una dintre cele mai apropiate foste eleve de la Botoşani. După cum afirmă editorul, „aceste scrisori reprezintă o mărturie inedită, autentică şi directă, de o valoare morală şi spirituală extraordinară. Profesoara, formatoare de conştiinţe şi misionară laică, îşi dezvăluie aici mesajul, gândurile, sfaturile, generozitatea, toată iubirea ei de Dumnezeu şi oameni”.

Parcurgând paginile acestor scrieri ale Charlottei Sibi, putem descoperi „fabulosul portret şi magnificul mesaj pe care îl transmite această persoană deosebit de valoroasă pentru cultura română şi cea franceză”.

David Eduard Cristian

Am simțit inima lumii bătând. Conversație cu Bernard Lecomte

Cardinal Roger Etchegaray, Am simțit inima lumii bătând. Conversație cu Bernard Lecomte, Iaşi 2014, 526 p., 14×20, ISBN 978-606-578-158-0, 35 lei.

Cristos, în timpul vieții sale, i-a avertizat pe cei care îl urmau, că vor avea de suferit persecuții de neimaginat din partea celor care vedeau cu ochi răi noua religie creștină. Istoria Bisericii primare a fost martora împlinirii cuvintelor Mântuitorului. Păgânismul a înțeles că, dacă evanghelia va triumfa, templele și altarele lui vor fi nimicite, vor „intra în criză”, de aceea și-a concentrat forțele pentru a distruge creștinismul; astfel, în special împărații romani, au dezlănțuit persecuții fără precedent care au avut un impact răsunător asupra vieții și identității creștinilor.

Creștinii au fost deposedați de averi și alungați din casele lor, ducând o viață, putem spune, insuportabilă: Au primit batjocură și biciuire, ba chiar lanțuri și închisoare; au fost bătuți cu pietre, tăiați cu ferăstrăul, au murit uciși cu sabia, au rătăcit în piei de oaie și de capră, în lipsuri, asupriți, maltratați. Ei, de care lumea nu era vrednică, au rătăcit prin pustiuri și munți, prin peșteri și râpe ale pământului”, ne atestă autorul Scrisorii către evrei (11,36-38).

Chiar dacă, o dată cu Edictul de la Milano din 313 al împăratului Constantin, creștinismul primește libertate deplină de exprimare, persecuții vor continua să mai existe de-a lungul timpului; paginile istoriei Bisericii ne stau martore în acest sens.

Chiar și în zilele noastre Biserica lui Cristos este adesea persecutată. Cel mai feroce dușman actual al creștinismul, putem spune că nu este atât sabia, închisoarea sau tortura, cât mai ales secularizarea și ignoranța de care dau uneori dovadă membrii săi. În acest sens, mărturia cardinalului Roger Etchegaray, cuprinsă în cartea Am simțit inima lumii bătând; conversație cu Bernard Lecomte, pe care o prezentăm cititorilor noștri, vine la momentul potrivit; ea dorește să reamintească, departe de șabloanele obișnuite, rolul pe care trebuie să-l joace Biserica Catolică în dezbaterile importante ale timpului nostru.

Bătrânul cardial francez Roger Etchegaray, în vârstă de 93 de ani (născut la 25 septembrie 1922), este o figură captivantă care a cunoscut progrese, crize, personaje, secrete ale Bisericii Catolice. Putem spune că acest cardinal încarnează întreaga istorie recentă a Bisericii, jucând, uneori, el însuşi, un rol major sau chiar determinant în această istorie.

Hirotonit preot în 1947, acest tânăr de origine bască, a fost martor la toate evenimentele din perioada postbelică: reforma liturgică, pontificatul lui Pius al XII-lea (1939-1958), războiul din Algeria etc.

Expert la Conciliul al II-lea din Vatican, arhiepiscop de Marsilia (1970-1985), preşedinte al Consiliului Conferinţelor Episcopale din Europa, a fost creat cardinal în 1979 de către Papa Ioan Paul al II-lea, care l-a chemat la Roma. Pe parcursul a mai mult de douăzeci de ani, a fost unul dintre principalii colaboratori ai papei.

Ca preşedinte al Consiliului Pontifical pentru Dreptate şi Pace (1984-1998) şi ca preşedinte al Consiliului Pontifical Cor Unum (1984-1995), cardinalul Etchegaray a fost trimisul special al papei în cele patru colţuri ale planetei, în misiunile cele mai secrete şi delicate. A fost primul cardinal care a vizitat China comunistă în 1980, primul emisar trimis pe lângă Fidel Castro în 1988, a fost primul reprezentat oficial al papei în ororile din Rwanda în 1994, a fost delegatul personal al papei trimis la Saddam Hussein în 2003, în ajunul celui de-al doilea război din Golf etc. Din anul 2005 este vicedecan al Colegiului cardinalilor.

Cartea de faţă Am simțit inima lumii bătând; conversație cu Bernard Lecomte se deschide cu un cuvânt introductiv al intervievatorului cardinalului Etchegaray, în persoana lui Bernard Lacomte; aici ne sunt oferite atât principalele evenimente din viața cardinalului, cât și prilejul cu care cei doi „actori principali” ai cărții s-au întâlnit: Marele Jubileu ocazionat de începutul celui de-al treilea mileniu.

Cele 21 de capitole ale acestei lucrări, pe lângă datele biografice ale bătrânului cardinal Roger Etchegaray, prezintă, ca un fir roșu, rolul pe care Biserica trebuie să-l aibă în contextul lumii contemporane. Este vorba despre acest rol original, concret și disprețuit pe care-l încarnează, de-a lungul paginilor acestei cărți, cu foarte multă simplitate, un om al lui Dumnezeu a cărui pasiune a fost, toată viața sa, să se pună în slujba oamenilor. Începând cu anii copilăriei petrecuți la Espelette, continuând cu anii de seminar, luând parte din plin la lucrările celui de-al doilea Conciliu din Vatican, și până la bătrânețe, cardinalul și-a dat toată silința să fie alături de oameni.

Lucrarea se încheie cu un cuvânt concluziv, în care cardinalul, la vârsta de 85 de ani, reflectând la viața sa dinamică și antrenantă, poate afirma cu tărie: „Am simțit inima lumii bătând, aspirând neîncetat să trăiască în pace, aspirând nebunește la a fi iubită, sperând, contrar oricărei speranțe”. De asemenea, găsim atașate și mai multe anexe, un post-scriptum, în care cardinalul își manifestă recunoștința față de mai multe persoane care i-au fost alături pe parcursul vieții, cât și o listă cronologică a operelor cardinalului Roger Etchegaray.

Recomandăm această operă tuturor celor care doresc să-și consolideze credința, avându-l ca model pe acest cardinal „trecut prin viață”, dar și celor care caută un răspuns la întrebarea „care este identitatea Bisericii într-o lume indiferentă și secularizată?”

 

Laurențiu Turbuc

Însănătoşirea lumii

Frédéric Lenoir, Însănătoşirea lumii, Iaşi 2014, p. 272, 14×20, ISBN 978-606-578-166-5, 20 lei.

 Simptomele descompunerii societăţii moderne sunt perfect vizibile şi se manifestă în mod constant. În trecut, eşecurile şi crizele se manifestau oarecum în mod ciclic. Istoria umanităţii a cunoscut încă din primele epoci perioade critice urmate de momente de refaceri şi stabilitate. În prezent, ele constituie, putem spune, o veritabilă constantă tragică a evoluţiei economice şi sociale.

Societatea modernă întâmpină în prezent o multitudine de obstacole, încât alternativele trecute au devenit o simplă amintire istorică. Marea ruptură s-a produs după Primul Război Mondial, când aproape toate statele au suportat consecinţele dictaturilor şi extremismelor totalitare. În ultima perioadă, a fost accentuată şi monopolizată de către mass-media şi de către politicieni problema financiară. Dar oare, doar asta este problema lumii actuale?

Frédéric Lenoir, în lucrarea Însănătoşirea lumii, tradusă din limba franceză de Andrei Adam-Motyka şi publicată recent la Editura Sapientia, vorbeşte tocmai despre această „lume bolnavă”, arătând că mult mediatizata criză a societăţii moderne are rădăcini îndepărtate şi ramificaţii multiple, iar soluţiile propuse pentru însănătoşirea ei nu sunt întotdeauna suficiente, ci, mai degrabă, parţiale şi iluzorii.

În acelaşi timp, Frédéric Lenoir propune el însuşi mai multe soluţii pentru însănătoşirea lumii. În acest sens, este ilustrativ ceea ce afirmă în prefaţa acestei lucrări: „Pentru însănătoşirea lumii nu este suficientă concentrarea asupra unui singur simptom şi a crede că, tratându-l cu o doză corespunzătoare de antibiotice, totul va fi bine. Se cuvine să considerăm lumea ca fiind ceea ce este: un organism complex care este încă afectat de nenumărate rele: desigur, avem de-a face cu o criză economică şi financiară, dar şi cu o criză a mediului înconjurător, una agricolă, sanitară; o criză psihologică şi identitară; o criză a sensului şi a valorilor […]. Pentru a însănătoşi lumea trebuie deci să cunoaştem simultam adevărata natură a răului de care suferă şi să avem în vedere resursele de care dispunem pentru a-l depăşi”.

Lucrarea este împărţită în două mari părţi. În prima parte, după ce face o retrospectivă istorică cu privire la mutaţiile enorme cu care a fost obligată să se confrunte societatea noastră pe parcursul ultimelor două secole, autorul propune un diagnostic al bolii care afectează lumea noastră: sector după sector, dar şi o privire transversală, încercând înţelegerea a ceea ce uneşte toate crizele sectoriale între ele.

În cea de-a doua parte, Frédéric Lenoir vorbeşte despre căile şi experienţele de însănătoşire ale lumii, oferind numeroase exemple în acest sens. De asemenea, autorul arată cum această cale de însănătoşire trece prin interiorul fiecăruia dintre noi, ajungând la concluzia preluată de la marele gânditor contemporan Mahatma Gandhi, care afirmă: „Fiţi schimbarea pe care o vreţi în lume”.

Recomandăm acest studiu tuturor acelora care vor să lupte pentru o lume, o societate sănătoasă, pentru o nouă viaţă bazată pe calitatea, şi nu pe cantitatea raporturilor cu noi înşine, cu ceilalţi şi cu lumea. Pentru ca lumea să se vindece este nevoie de o cale lungă şi exigentă de parcurs, iar pentru aceasta fiecare trebuie să contribuie în modul său propriu.

 

Laurențiu Turbuc