Dumnezeu și lumea. A crede și a trăi în epoca contemporană. O convorbire cu Peter Seewald

Joseph Cardinal Ratzinger (Papa Benedict al XVI-lea), Dumnezeu și lumea. A crede și a trăi în epoca contemporană. O convorbire cu Peter Seewald, Iași 2009, 528 p., 14×20, ISBN: 978-973-8980-49-5, 25 RON.

Cartea reprezinta un amplu interviu realizat de ziaristul german Peter Seewald cu Cardinalul Joseph Ratzinger, pe când detinea functia de prefect al Congregatiei pentru Doctrina Credintei, citim într-o prezentare a cartii. Aparuta mai întâi în Germania, în anul 2000, aceasta lucrare vede acum lumina tiparului în limba româna la Editura Sapientia. Într-un fel, aceasta carte este o continuare a cartii „Sarea pamântului. Crestinismul si Biserica Catolica la cumpana dintre milenii„, publicata, de asemenea, de Editura Sapientia în anul 2006. Ambele volume au fost traduse din germana de prof. Tudor Soroceanu.
Cartea este structurata pe trei capitole: „Despre Dumnezeu”, „Despre Isus Cristos”, si „Despre Biserica”; iar raspunsurile Cardinalului Ratzinger sunt surprinzator de naturale si lipsite de orice formalism. Cititorul îsi poate forma o imagine corecta si reala despre persoana si gândirea actualului Papa, care nu ocoleste raspunsurile directe si delicate. Se remarca tonul jurnalistic deosebit al lui Peter Seewald, care personalizeaza întrebarile, astfel încât fiecare cititor se regaseste în paginile acestui volum. Lucrarea de fata este deosebit de utila si pentru faptul ca ofera cititorului o radiografie complexa a credintei actuale a Bisericii Catolice. Prin multitudinea întrebarilor si varietatea raspunsurilor cartea se constituie într-un veritabil „catehism” pentru omul de azi, care îl conduce la o familiarizare cu credinta catolica.

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Înțelepciunea unui sărac

Eloi Leclerc, Înțelepciunea unui sărac, Iași 2009, 123p., 14×20, ISBN: 978-973-8980-45-7, 10 RON.

Parintele francez Éloi Leclerc, scriitor si profesor de filozofie, s-a nascut la Landernau, Finistcre (Bretania) în 1921, într-o familie cu 11 copii. Intrat în rândurile fratilor minori (franciscani) în 1939, a fost deportat în iulie 1944 la Buchenwald. A evocat aceasta cumplita experienta în „Soarele se ridica peste Assisi”, aparuta în 1999. Cartea care l-a facut cunoscut, reeditata constant în Franta, Întelepciunea unui sarac, pe care o prezentam pentru întâia data în versiune româneasca, este un titlu de referinta în literatura de spiritualitate, tradus în numeroase limbi.
În încercarea grea care i-a marcat tineretea, Éloi Leclerc s-a simtit ajutat si sustinut de catre sfântul Francisc, prin faptul ca, într-o lume de asemenea foarte dura, acesta a stiut sa suscite în jurul sau fraternitatea, sa croiasca o cale de împacare între oameni. Mesajul sfântului, cu multiple fatete, ramâne mereu actual, iar Eloi Leclerc a stiut sa-l prezinte simplu, adânc si convingator.
„Cartea Întelepciunea unui sarac mi-a schimbat viata. Éloi Leclerc propune o viziune diferita de tot ce închipuim în legatura cu sfintenia. Am descoperit acolo ca sfintenia nu e un efort, ci o încredere data lui Dumnezeu. O încredere reînnoita zi de zi. Sa-l lasi pe Dumnezeu sa lucreze, venind spre tine, în loc sa actionezi tu în directia lui”, scrie tânarul scriitor si calator francez Edouard Cortcs în „La Croix”, la 6 aprilie 2008.
Redam în continuare câteva fragmente din prefata autorului:

„Poate ca nu s-a spus niciodata ceva mai cumplit pentru a condamna vremea noastra decât: «Ne-am pierdut simplitatea». Când spui asa ceva, nu înseamna neaparat ca osândesti progresele stiintei si tehnicii, cu care lumea noastra se mândreste atât. În sine, progresul în aceste domenii este vrednic de admiratie. Atât doar ca el nu s-a realizat fara pierderi considerabile pe plan omenesc. Mândru de stiinta lui, de tehnicile de care dispune azi, omul si-a pierdut ceva din candoarea de altadata.
Ne grabim sa adaugam ca nu gaseai la stramosii nostri doar simplitate si nevinovatie. Crestinismul s-a asternut la începuturi peste o veche întelepciune taraneasca, nascuta din contactul omului cu pamântul. Lucru sigur, la unii dintre acesti stramosi aflai mai mult pamânt decât crestinism. Mai multa inertie decât har. Însa faptul ca omul din veacurile de demult avea radacini viguroase este incontestabil. Ca si fidelitatile omenesti, elanurile credintei se întemeiau pe adeziuni vitale, instinctive, deosebit de puternice. Nimic nu le clatina, nimic nu le scotea din ale lor. Omul facea parte din univers, se integra în el firesc si naiv.
Pierzându-si nevinovatia, omul s-a trezit lipsit totodata si de secretul fericirii. Cu toata stiinta lui, cu toate tehnicile pe care le are la dispozitie, ramâne un nelinistit si un singuratic. Este singur în fata mortii. Singur, prada necredintei care-si face salas si în el, si în ceilalti. Singur, în mijlocul marii turme omenesti. Singur, la cheremul unor demoni care ramân agatati de el. În anumite ceasuri de luciditate, omul întelege ca nimic, absolut nimic, nu-i va putea reda încrederea adânca si plina de bucurie în viata daca nu va regasi un anumit izvor, cel care îi asigura totodata o fericita reîntoarcere la duhul copilariei. Nicicând n-a aparut atât de încarcat de adevar cuvântul evangheliei: «Daca nu veti deveni ca unii dintre acestia mici, nu veti intra în împaratia cerurilor».
Pe calea ce ne poate duce catre o regasire a duhului copilariei, un om simplu si împacat cum a fost Francisc din Assisi are ceva sa ne spuna. Ne aduce un mesaj esential, un mesaj capital. Caci sfântul acesta din Evul Mediu, incredibil de apropiat de noi, parca ne iese în întâmpinare. Parca ne-a ghicit dinainte drama, el care scria cândva: «Bucura-te, regina întelepciune, Dumnezeu sa te mântuie, împreuna cu sora ta, curata simplitate». Vai! Cât de mult simtim acest lucru: întelepciunea nu mai este pentru noi, cei atât de încarcati de comorile stiintei, încât curata simplitate nu ne mai spune nimic. Cine însa ne-ar putea face sa întelegem mai bine ce înseamna limpedea simplitate, ca Il Poverello, «micul sarac» din Assisi?
Carticica de fata îsi propune sa zugraveasca întelepciunea sfântului Francisc: sufletul lui adânc, esenta pozitiei lui fata de Dumnezeu si de oameni. Nu am încercat sa scriu o biografie. Dar am avut grija sa nu fabulez. Nu am urmarit o fidelitate ad litteram, ci o fidelitate launtrica, mai profunda decât cea a unei simple relatari istorice. O viata precum cea a sfântului Francisc din Assisi poate fi abordata din exterior, într-o încercare de a-i descifra, pas cu pas, pornind de la fapte, taina sufletului. Este un mod de a proceda legitim si întotdeauna necesar. Dar, dupa ce ai procedat astfel si ai reusit sa prinzi câte ceva din bogatia launtrica a unui asemenea suflet, poti încerca sa-i redai plenitudinea si într-un alt mod, încercând s-o faci perceptibila. Ca sa nu tradezi belsugul pe care l-ai întrezarit, se cere poate sa optezi pur si simplu pentru un mod de exprimare ce se înrudeste mai degraba cu arta decât cu istoria propriu-zisa”.

Agnes Davidovici

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Creștin în timpul nostru. Gânduri pentru o trăire profundă a credinței creștine

Albert Holenstein, Creștin în timpul nostru. Gânduri pentru o trăire profundă a credinței creștine, Iași 2009, 14×20, 52 p., 2,5 RON.

Multi oameni din zilele noastre nu mai sunt preocupati de chestiunile referitoare la adevarurile credintei; întrebarile lor se refera, mai ales, la capacitatea de a crede, la sensul existentei crestine. Da, ei sunt interesati de modul de viata, de ceea ce îi poate ajuta sa traiasca, sa munceasca, sa sufere si sa moara omeneste, de ceea ce le da putere în momentele de fericire, ca si în cele de nefericire, în viata, ca si la moarte. De la credinta crestina se asteapta ca ea sa fie cu adevarat o forta care sustine viata, o speranta cu care poti sa traiesti si sa mori.
De aceea, orice om care a descoperit aceasta speranta este dator sa vorbeasca despre ea, sa o faca cunoscuta altora si sa o ofere, mai ales, celor dezamagiti, împovarati si întristati. A crede înseamna sa ai un avans în speranta fata de aceia care nu pot sa creada în Dumnezeu. Acest avans nu putem si nu ne este permis sa-l pastram doar pentru noi. În masura în care vom reusi sa intermediem aceasta speranta, vom putea avea speranta si în viitorul credintei, precum si în cel al Bisericii.

Albert Holenstein

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Un cuvânt bun pentru drum. Gânduri, Meditații, rugăciuni

Albert Holenstein, Un cuvânt bun pentru drum. Gânduri, Meditații, rugăciuni, Iași 2009, 14×20, 50 p., 2,5 RON.

Ce pot sa fac sau ce trebuie sa fac pentru a reusi în viata? Multi oameni îsi pun aceasta întrebare, dar putini sunt aceia care gasesc si un raspuns. De fapt, nu este usor sa raspunzi la o întrebare atât de complexa, deoarece fiecare persoana este diferita si irepetabila; nimeni nu se naste de doua ori. Fiecare om îsi are propria istorie a vietii si a suferintei. Daca eu îndraznesc totusi sa dau un raspuns la aceasta întrebare atât de importanta, desigur, nu o voi face în felul rubricilor „Sfaturi pentru viata” pe care le gasesti în diferite reviste, ci as dori doar sa te provoc sa reflectezi si tu putin la aceasta tema.
„Cum sa reusesc în viata?” Primul meu raspuns la aceasta întrebare ar fi acesta: „Vei reusi în viata daca te vei stradui sa traiesti cu umbrele tale si daca vei ajunge sa te reconciliezi cu umbrele tale”. Umbrele tin de om, fac parte din viata sa, la fel cum lantul este o parte a bicicletei. A fi om înseamna sa ai limite. Exista multe pasaje în evanghelie – sa le mentionam aici ne-ar lua prea mult – care ne spun cum putem trai cu propriile noastre umbre! Nu este oare o mângâiere sa stii ca Dumnezeu spune „Da” omului cu umbrele sale? Daca Dumnezeu ne accepta asa cum suntem, trebuie sa ne acceptam si noi. Cine nu se poate accepta pe sine însusi îsi face grea nu numai propria viata, ci si pe cea a celorlalti.
De aceea, pun iarasi întrebarea: „Cum sa reusesc în viata?”. Reusesti în viata daca îl pui pe Dumnezeu în centrul vietii tale de fiecare zi. Tot ceea ce nu este agatat de la mijloc atârna strâmb. Sfântul Augustin a descris aceasta stare de neliniste cu urmatoarele cuvinte: „Ne-ai creat pentru tine, Doamne, si nelinistita este inima noastra pâna când nu se va odihni în tine, Doamne”. Trebuie sa abordam din nou cu seriozitate dialogul cu Dumnezeu daca vrem sa reusim în viata.

„Doamne, tu ne-ai permis întotdeauna sa ne exprimam dorintele. De aceea, îndraznesc si eu sa-ti încredintez dorintele mele. O fac cu o anumita rezerva, pentru ca doar tu stii ceea ce este bine pentru mine.

Fa din mine un om atent si bun. Ajuta-ma sa traiesc orientat spre esential si sa nu ma las dus de lucrurile marunte si lipsite de valoare.

Fa sa lucrez întotdeauna ca si cum ar fi ultimul lucru pe care as putea sa-l fac!

Da-mi putere sa sufar, ca si cum ar fi ultima durere pe care as putea sa ti-o ofer!

Ajuta-ma sa ma rog mereu, ca si cum ar fi pentru mine aici, pe pamânt, ultima posibilitate de a vorbi cu tine!

Daruieste-mi mie si celor pe care îi am în grija simplitatea umila a credintei, care nu se lasa înselata nici chiar atunci când ne chemi în ceasurile întunecoase ale vietii, când totul pare sa fie pus la îndoiala.

Te rog sa-mi dai ceea ce îmi este de folos si sa iei de la mine tot ceea ce îmi poate dauna. Când îmi trimiti un necaz, da-mi si puterea de a-l suporta. Când îmi daruiesti succes mai multi ani la rând, fii alaturi de mine, pentru ca acest mare dar sa nu ma îndeparteze de tine. Când îmi reusesc multe proiecte, ajuta-ma sa recunosc ca în viata nimic nu este întâmplator, ci totul este har, ca eu traiesc din ceea ce am primit!

Iarta-ma când gresesc si împlineste tu ceea ce eu doar am putut sa încep!

Umple tu mâinile goale!

Fii tu telul nazuintelor mele, capatul tuturor drumurilor mele, bucuria fara de sfârsit!”

Albert Holenstein

Rugul infinitei iubiri sau Dumnezeu nu are decât dorințe. În dialog cu Élie Maréchal

Michel Quoist, Rugul infinitei iubiri sau Dumnezeu nu are decât dorințe. În dialog cu Élie Maréchal, Iași 2009, 14×20, 406 p., ISBN: 978-973-8980-43-3, 20 RON.

Cu circa opt milioane de exemplare vândute în întreaga lume, Michel Quoist este un autor de succes. Daca multi au citit cartile sale, putini cunosc omul de dincolo de scrieri. Cine este, deci, acest preot din Le Havre care stie sa traduca atât de bine patimirea de zi cu zi a credintei?
La 40 de ani de la publicarea primei sale carti de spiritualitate, Priéres (Iata-ma, Doamne), Michel Quoist a acceptat sa raspunda întrebarilor indiscrete si impertinente ale lui Élie Maréchal. Cum a devenit un tânar muncitor, indiferent fata de credinta, una dintre vocile spirituale cele mai ascultate de mai multe generatii?
Redam în continuare prefata pr. Alois Bulai

„O viata de om, de scriitor, de pedagog, de preot se deruleaza înaintea cititorului sub bagheta discreta a maestrului Élie Maréchal. O viata – cu piscuri ametitoare si cu profunzimi insondabile – povestita cu calm în lumina rugului infinitei iubiri a lui Dumnezeu, a Celui care Este, iubire ce nu seaca si nu slabeste pentru ca vine de la cel care «era la început la Dumnezeu. Toate au luat fiinta prin el si fara el nu a luat fiinta nimic din ceea ce exista. În el era viata si viata era lumina oamenilor…» (In 1,2-4). Viata unui om care, «dupa ce s-a adapat la izvorul nesecat cu apa care izvoraste din viata vesnica» (cf. In 4,7-15), este mereu pregatit sa potoleasca setea oamenilor de a gasi sensul vietii, de a putea sa iubeasca si de a fi iubiti într-o maniera autentica.
Este viata lui Michel Quoist, derulata de-a lungul secolului al XX-lea, secol framântat de ideologii si convulsionat de conflicte, într-o societate evoluând în ritmuri nemaiîntâlnite, incapabila parca sa-si digere si sa-si controleze propria progresie si într-o Biserica mereu atenta sa desluseasca glasul Duhului între semnele timpului si gemetele omenirii împovarate de propria ei evolutie, Biserica ce-si aprofundeaza mereu misiunea de vestitoare a evangheliei si sacrament al mântuirii, dar experimenteaza continuu limitele umane manifestate în membri si structurile ei supuse fara încetare unei necesitati de metanoia, de convertire, de orientare si reorientare dupa cel care îi este principiu si finalitate.
Este viata unui om care a voit mereu ca, privindu-l, oamenii sa vada dincolo de persoana lui: sa se descopere pe ei însisi învaluiti în iubirea lui Dumnezeu si învestiti cu responsabilitate pentru fratii lor si pentru comunitatea în care trebuie sa se regaseasca implicati cu maturitate.
Copilaria într-o familie frumoasa, marcata totusi de moartea timpurie a tatalui, experienta de munca si angajarea în cadrul Tineretului Muncitor Crestin, timpul de pregatire pentru preotie în seminar cu ofertele spirituale si formative, dar si cu privatiunile specifice, studiile sociologice, activitatea pastorala si misiunile încredintate în dieceza si în afara ei, aria geografica larga în care s-a deplasat si, mai ales, întâlnirile frecvente cu oamenii si contactul permanent cu tinerii de care s-a lasat mereu interogat si corectat i-au oferit lui Michel Quoist o perspectiva globala armonioasa despre om – societate – Biserica pe care o schiteaza, retuseaza si contureaza mereu sub impulsurile interogatiilor lui Maréchal într-o privire cuprinzatoare purificata, cersita cu împrumut de la Domnul.
În demersul sau uman-sociologic si spiritual-teologic, Michel Quoist pleaca de la constatarea ca omul este «frumos si murdar de pamânt în acelasi timp. Abia s-a nascut si paseste încet, eliberându-se putin câte putin de argila. E înca plin de pamânt, întocmai ca un nou-nascut care, iesit din sânul mamei, nu a fost înca spalat». E un amestec de contraste: frumusetea inimii, a privirii, a iubirii si, în acelasi timp, boala, suferinta, singuratate. Însa privirea iubitoare a Tatalui îl invita încontinuu sa creasca.
Dialogul omului cu Dumnezeu se realizeaza în rugaciune. Aceasta trebuie sa fie pornita si ancorata din si în viata, sa cuprinda toata existenta, sa se supuna evenimentelor si sa raspunda provocarilor. Sa fie un raspuns generos la marturisirea de dragoste a îndragostitului de oameni – Dumnezeu. Viata în întregime, cu tot paienjenisul de relatii interpersonale, cu tot spectrul preocuparilor, al sperantelor, dar si al deceptiilor si neîmplinirilor, cu gama infinita a trairilor si simtirilor trebuie purtata înaintea lui Dumnezeu.
Momentul culminant al rugaciunii este jertfa sfintei Liturghii. Aici trebuie purtata toata viata traita în plinatatea ei. «Cristos asteapta ca cel credincios sa i-o aduca în dar. El, la rândul sau, o va oferi Tatalui împreuna cu viata lui. Iar Tatal i-o va redarui: viata înviata, viata noua. Iar credinciosul se întoarce, împreuna cu Cristos si viata lui, acolo unde traieste în fiecare zi, la locul sau de munca, la casa lui, pe strada, împreuna cu prietenii, în familie».
Misiunea Bisericii în aceasta aventura divino-umana este de a spune lucrurilor pe nume învatând limba oamenilor timpului nostru. Riscul permanent este acela de a se rupe de realitatea cotidiana si cei care au cuvântul si vorbesc sa nu fie cei care traiesc. De aceea, ea trebuie sa se ancoreze mereu în viata, cea care alimenteaza si da greutate cuvintelor. Sa respinga cu hotarâre raul – dar niciodata persoana – si sa dea marturie despre iubirea inepuizabila a lui Dumnezeu care s-a facut trup si a locuit între noi luând asupra sa toata suferinta omenirii. Suferinta lui Isus este tocmai suma tuturor suferintelor crude si nenumarate pe care oamenii le pun în cârca unii altora datorita instinctelor lor necontrolate si egoismului nemasurat. Aceasta este patimirea iubirii infinite!
Rumegarea propriei existente a lui Michel Quoist nu putea sa nu atinga dimensiunea ontologica a preotiei cu care a fost harazit, sacrament care îl uneste pe preot cu Isus Cristos într-un mod cu totul special, asa încât sa poata spune: «Acesta este trupul meu, acesta este sângele meu». Dar nu numai sub aspectul slujirii în folosul comunitatii prin celebrarea sacramentelor si, mai ales, a sfintei Liturghii, ci ca vestire a propriei descoperiri si experiente: Dumnezeu este iubire si este prezent între noi în persoana lui Isus Cristos si trebuie sa-l întâlnim pentru a putea lucra împreuna cu el oriunde ne-am afla. În aceasta aventura, celibatul (nu legat esential de chemarea preoteasca), experimentat uneori ca sacrificiu si suferinta, acceptat ca o daruire din dragoste, o daruire totala: a tuturor fortelor fizice, afective si spirituale, nu unei singure femei, ci lui Isus Cristos si, prin el, întregii umanitati, devine un izvor inepuizabil de bucurie. O mare iubire poate sa înfrânga obstacole ce par insurmontabile.
Inserat în portiunea de istorie cu care-i este dat omului sa fie contemporan, chiar daca pe pamânt privirea nu este destul de ampla ca sa cuprinda realitatea în întregul ei, chiar daca va fi doar partiala în ceea ce priveste amplitudinea si profunzimea, ea trebuie sa fie mereu orientata în rugaciune ca raspuns de iubire al omului dat iubirii infinite a Dumnezeului sau. «Raspuns asumat cu întreaga viata si pentru întreaga viata proprie, alimentata, la rândul ei, de viata oamenilor cu care intram în comuniune, pe întreg parcursul vietii».
Transpunerea în româneste a textului lui Michel Quoist se bucura de o limpezime unica, limpezime garantata nu numai de gasirea echivalentelor lingvistice, ci si – mai ales – de «imersiunea» traducatorului în sfera preocuparilor, interogatiilor si raspunsurilor formulate sau insinuate de opera originala, asa încât credem ca accesul cititorului român la continutul cartii devine mult mai usor”.

Pr. dr. Stefan Lupu

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Gânduri creștine

Anton Despinescu, Gânduri creștine, Iași 2008, 382p., 14×20, ISBN 978-973-8980-29-7, 13 RON.

Acest volum se poate considera ca un veritabil testament spiritual, care ne releva trairea crestina a unui preot ajuns la o vârsta venerabila, întocmai dupa cuvintele psalmistului: „Voi vesti numele tau fratilor mei, în mijlocul adunarii te voi lauda” (Ps 22,23).

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Marie, arată-ne calea

Albert Holenstein, Marie, arată-ne calea, Iași 2008, 52p., 14×20, 2 RON.

Cunoscutul prelat Albert Holenstein, unul dintre binefacatorii Diecezei de Iasi si ai Institutului Teologic Romano-Catolic „Sf. Iosif” din Iasi, ofera o noua serie de marturisiri spirituale care l-au însotit constant în viata sa de crestin si de slujitor al altarului. Trebuie mentionat ca, recent, sfintia sa a aniversat 62 de ani de la hirotonirea sacerdotala.
Aceasta noua carte a prelatului Holenstein se adreseaza cu precadere crestinului contemporan, care se confrunta cu trairea credintei în mijlocul unei societati nu tocmai favorabile acesteia. Prelatul Holenstein propune prin intermediul acestei carti un model de credinta, care ne invita sa ne traim identitatea crestina fara rezerve. Maria nu a fost scutita de necazuri materiale, dar a devenit, prin statornicie, o cale personificata a urmarii lui Cristos, dupa cum o numeste autorul.
Gândurile reunite între copertile acestei brosuri reprezinta adevarate merinde pentru pelerinajul nostru pamântesc. Crestinul are în persoana Mariei un far sigur, o stea ce-l va calauzi pe marea învolburata a vietii, prin credinta ei neconditionata ea a învins lumea. El stie ca a crede înseamna sa te bazezi neconditionat pe Dumnezeu, sa te încrezi total în el, sa-i daruiesti lui inima ta, sa i te încredintezi lui. Maria ne-a fost daruita ca mama de Isus, ea este o mijlocitoare fidela si puternica în fata fiului ei dumnezeiesc, pentru care a fost primul tabernacol la venirea sa în lume
Aceasta noua carte a prelatului Holenstein – un mic compendiu de spiritualitate mariana – reprezinta un apel discret si sincer la mijlocirea mamei noastre ceresti, care pe nimeni dintre cei care au chemat-o în ajutor, nu i-a dezamagit!

Încurajări pentru creștinul de astăzi

Albert Holenstein, Încurajări pentru creștinul de astăzi, Iași 2008, 14×20, 78p., 3 RON.

Ajuns la o vârsta venerabila, prelatul Albert Holenstein, unul dintre marii prieteni ai Diecezei de Iasi si ai Institutului Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iasi, a considerat ca ar fi necesar sa astearna pe hârtie experientele, gândurile si trairile care l-au calauzit în viata sa de crestin si de slujitor al altarului. Trebuie mentionat ca recent sfintia sa a aniversat 62 de ani de la hirotonirea sacerdotala.
Cea de-a treisprezecea carte a prelatului Holenstein se adreseaza cu precadere tot crestinului, care se confrunta cu trairea credintei în mijlocul unei societati nu tocmai favorabile acesteia. Prelatul Holenstein afirma înca de la începutul acestei carti ca trebuie „sa daruim mai departe ceea ce noi însine am primit”, asadar, ne invita sa ne traim credinta fara rezerve.
Meditatiile adunate între copertile acestei brosuri reprezinta adevarate merinde pentru pelerinajul nostru pamântesc. Crestinul stie ca nu se sfârseste totul o data cu aceasta mare de lacrimi, care este lumea pamânteasca. El stie ca „a crede înseamna sa te bazezi neconditionat pe Dumnezeu, sa te încrezi total în el, sa-i daruiesti lui inima ta, sa i te încredintezi lui”.
Am putea spune ca aceasta noua carte a prelatului Holenstein reprezinta un nou apel la credinta, o noua serie de vitamine pentru suflet – adesea macinat de lume si de grijile inerente acestei vieti.

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Marie, către tine strigăm

Albert Holenstein, Marie, către tine strigăm, Iași 2007, 14×20, 56p., 2,5 RON.

Preasfânta Fecioara Maria a fost mereu chemata de poporul crestin în lupta împotriva ispitelor si a celui rau. Astazi, mai mult ca oricând, Biserica ne cheama sa ne încredintam ocrotirii sale materne, iar volumul de gânduri mariane al prelatului Holenstein are menirea de a ne apropia de Maica noastra cerasca.

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Șansa de a fi creștin

Albert Holenstein, Șansa de a fi creștin, Iași 2007, 14×20, 96p., 3 RON.

Volumul a fost tradus din limba germana de pr. Florin Farcas. Cartea este actuala în contextul în care credinta e amenintata, precum în societatea româneasca.
Provocarile materiale, dorinta legitima dupa un trai mai bun, nesiguranta locului de munca, grijile vietii familiale pot deveni obstacole greu de trecut pentru acela care doreste sa-si asume riscul credintei. Cine crede nu trebuie sa se teama de nimic, din contra, crestinul are ceva de oferit oamenilor din aceste timpuri confuze. Crestinul este dintotdeauna omul marturiei, omul comunicarii, omul care stie sa faca prezenta persoana lui Cristos în comunitatea în care traieste si în care îsi desfasoara activitatea.
Textele reunite în aceasta carte vor sa deschida noi drumuri pozitive si practicabile spre credinta; doresc sa-i sustina si sa-i încurajeze pe acei oameni care spera într-o viata pe deplin reusita si care însa se simt nesiguri si sovaielnici în credinta.
Crestinul este omul care stie ca, indiferent de problemele cu care se confrunta, Dumnezeu se va îngriji de el, îl va conforma planului de iubire pe care îl are pentru el. Chiar si în boala si în suferinta, crestinul va discerne vointa lui Dumnezeu. Omul care vrea sa fie crestin cu adevarat nu se izoleaza de lume; este în mijlocul lumii, si totusi, „altfel”. Optimismul, bucuria, spiritul de angajare si de ajutorare sunt „marcile” omului crestin. Nu trebuie sa uitam ca nu exista perioada istorica în care credinta sa nu fi fost încercata, dar oamenii care au vrut într-adevar sa fie alaturi de Cristos si cu Cristos au putut sa marturiseasca credinta lor si sa-i lumineze si pe altii pentru a cunoaste adevaratele valori ale vietii.
Fiecare crestin este chemat sa-si traiasca promisiunile de la Botez, adica sa creada si sa marturiseasca faptul ca Isus Cristos este Domn si numai urmându-l pe el, în starea de viata specifica, avem garantia adevaratei fericiri si împliniri sufletesti. Prelatul Holenstein doreste sa dea speranta si curaj oamenilor, caci Dumnezeu este un Dumnezeu care se lasa gasit si astazi.

A. Dumitrescu

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro