Săptămâna de rugăciune. Cardinalul Koch: „A regăsi unitatea înseamnă a depăşi şi nedreptatea diviziunii”

„Dreptatea este fundament al unităţii. Nu putem avea unitate dacă nu avem dreptate”. Aşa comentează cardinalul Kurt Koch, preşedinte al Consiliului Pontifical pentru Unitatea Creştinilor, tema „Dreptatea, numai dreptatea să o cauţi” (Dt 16,18-20), care va însoţi anul acesta rugăciunile şi meditaţiile din Săptămâna de rugăciunea pentru unitatea creştinilor (de la 18 la 25 ianuarie). În 2019 – aminteşte după aceea cardinalul Koch – Săptămâna se celebrează la 20 de ani de la semnarea Declaraţiei comune despre justificare între Federaţia luterană mondială şi Biserica catolică.

Eminenţă, care sunt nedreptăţile care lovesc şi preocupă Bisericile creştine?

Nedreptatea fundamentală în creştinism sunt diviziunile pentru că Isus a voit o Biserică. În acest sens, aşa cum a spus Conciliul al II-lea din Vatican, diviziunea este o mare rană, este contrară voinţei Domnului, dăunează Bisericii şi dăunează vestirii principale a Evangheliei. A regăsi unitatea înseamnă deci a depăşi şi nedreptatea diviziunii. Tema Săptămânii vine din Indonezia care este o ţară formată din cetăţeni de diferite origini şi unde este foarte important de găsit unitatea în diversitate şi în dreptate.

Şi în Europa suntem solicitaţi de alte culturi care bat la uşile noastre din cauza războaielor şi a sărăciei. Tema Săptămânii din acest an vrea să fie o chemare de a fi drepţi şi faţă de aceşti bărbaţi şi femei?

Aş vrea să spun că Europa este un continent care trebuie să regăsească unitatea sa în pluralitatea culturilor care există în interiorul său. Unitatea reconciliată. Şi după aceea aş vrea să adaug şi că marea provocare a imigraţiei este o mare criză a Europei: putem rezolva această problemă numai cu o solidaritate mai mare între diferitele ţări. Şi asta lipseşte. În acest sens criza migraţiei este criză a Europei.

Adesea Bisericile sunt în linia întâi în proiecte de primire şi integrare. Pentru ce fac asta şi ce mesaj dau Europei?

Creştinii fac asta pentru că ei cred în Dumnezeu şi Dumnezeu nu este numai Dumnezeul creştinilor ci este Dumnezeu pentru toţi oamenii. Aşa cum a spus Isus în Evanghelia lui Matei în capitolul 25, în toţi cei care sunt bolnavi, care suferă, care sunt nevoiaşi, Cristos este prezent. A-l ajuta pe cel care a fugit din ţări îndepărtate este pentru noi creştinii a merge în întâmpinarea lui Cristos. Există o prezenţă reală a lui Isus Cristos în cei săraci, în cei nevoiaşi. Dacă noi credem că Cristos este prezent în această lume, trebuie să vedem prezenţa sa în aceşti oameni.

Papa Francisc urmează să plece în Panama şi neputând să participe la Vesperele care se celebrează la 25 ianuarie, ultima zi a Săptămânii de rugăciune, a decis să anticipeze prezenţa sa vinerea următoare, tot în Bazilica „Sfântul Paul din afara Zidurilor”. De ce a făcut asta?

Este o decizie foarte frumoasă din partea Sfântului Părinte. Asta arată două lucruri. Primul este că ecumenismul este mult la inima Sfântului Părinte. Al doilea este că faptul că în acest an Vesperele sunt celebrate la începutul Săptămânii aminteşte şi mai mult că rugăciunea pentru unitate este fundamentul şi originea întregii mişcări ecumenice. Cu rugăciunea pentru unitate, noi creştinii exprimăm condiţia noastră, adică noi nu putem face unitatea. Noi oamenii putem crea diviziuni. Acest lucru l-a demonstrat istoria noastră şi îl demonstrează prezentul nostru. Unitatea este mereu un dar al Duhului Sfânt şi pregătirea cea mai potrivită pentru a primi acest dar al Duhului este rugăciunea.

Dacă ţinta ultimă a mişcării ecumenice este comuniunea deplină a Bisericilor, la ce punct am ajuns? În aceşti ani, ne-am apropiat sau ne-am îndepărtate de această ţintă?

Este greu de spus. Şi mai ales este greu de făcut un bilanţ pentru că ecumenismul nu este o misiunea a noastră. Slujitorul ecumenic este Duhul Sfânt. Eu sunt numai un instrument slab. Însă cred că am putut înainta în multe lucruri, chiar dacă încă n-am ajuns la ţintă, adică la unitatea vizibilă, mai ales unitatea în Euharistie. Suntem o familie, suntem fraţi şi surori, dar nu putem participa la aceeaşi masă. Este o mare rană. A regăsi această unitate mai are nevoie de mult timp, cere un drum lung. Aşadar, este vorba de a continua cu această viziune trinitară pe care o spune mereu papa Francisc: a merge împreună, a ne ruga împreună, a colabora împreună.

De M. Chiaro Biagioni

(După agenţia SIR, 16 ianuarie 2019)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Sinodalitatea: expresie a unității și a catolicității Bisericii, în gândirea pr. Dumitru Staniloae

Stefan Lupu, Sinodalitatea: expresie a unității și a catolicității Bisericii, în opera pr. Dumitru Stăniloae, Iași 2009, 17×24, 364 p., ISBN 978-973-8980-68-6, 30 lei.

Studiul de fata, Sinodalitatea, expresie a unitatii si a catolicitatii Bisericii, în opera parintelui Dumitru Staniloae (1903-1993), reprezinta teza de doctorat a parintelui Stefan Lupu pe care a elaborat-o sub coordonarea parintelui Angel Anton SJ si pe care a sustinut-o public în noiembrie 1999, la Universitatea Pontificala Gregoriana din Roma. Tema sinodalitatii si/sau a conciliaritatii, desi îsi afunda radacinile în practica seculara a Bisericii actuale, este repropusa acum ca o cale pentru refacerea unitatii Bisericilor crestine.

   Noutatea si originalitatea acestui studiu consta în faptul ca pentru prima data ecleziologia lui Dumitru Staniloae, considerat de Biserica Ortodoxa Româna „teologul iubirii crestine” sau „coloana teologiei ortodoxe contemporane”, este analizata într-un mod sistematic, pornind de la scrierile originale. Acest studiu intentioneaza de altfel sa insereze contributia teologului român în actuala dezbatere ecumenica în domeniul unitatii vizibile a Bisericii. De asemenea, pr. dr. Stefan Lupu, prin aceasta lucrare, doreste sa aduca o anumita contributie la drumul ecumenic deschis între Biserica Catolica si cea Ortodoxa.

   Teza este împartita în trei parti. Dat fiind faptul ca personalitatea lui Dumitru Staniloae este mai putin cunoscuta, autorul, în prima parte, prezinta formarea, activitatea si principalele elemente care caracterizeaza opera sa. În partea a doua, parintele Stefan Lupu schiteaza viziunea ecleziologica a lui Staniloae, viziune care poate fi sintetizata în expresia „Biserica, Trupul mistic în Duhul Sfânt”. Aceasta parte este împartita la rândul ei în trei capitole care urmeaza trei perspective fundamentale: prima priveste instituirea Bisericii ca „instrument” de mântuire si sfintenie pentru oameni; a doua perspectiva se ocupa de Biserica prezentata ca Trup mistic al lui Cristos în Duhul Sfânt, iar a treia descrie proprietatile adevaratei Biserici a lui Cristos, adica, unitatea, sfintenia, catolicitatea si apostolicitatea.

   A treia parte a lucrarii reprezinta obiectul cercetarii autorului, adica tema sinodalitatii ca expresie a unitatii si a catolicitatii Bisericii. La rândul ei, aceasta parte este subdivizata în trei capitole. Primul capitol se ocupa de fundamentul si de natura sinodalitatii ecleziale. Al doilea capitol este dedicat sinodalitatii episcopale ca si comuniune dintre Biserica locala si Biserica universala. În sfârsit, al treilea capitol trateaza principiul sinodalitatii în perspectiva ecumenica. Teza se încheie cu o evaluare critica a reflectiei lui Dumitru Staniloae asupra temei sinodalitatii si/sau conciliaritatii, pentru a gasi un punct de întâlnire între viziunea ortodoxa si cea catolica asupra unitatii Bisericii.

   Recomandam aceasta lucrare tuturor celor care vor sa cunoasca o cale maestra – cea a sinodalitatii si/sau a conciliaritatii pentru refacerea unitatii Bisericii – în viziunea parintelui Stefan Lupu, fiind convinsi, dupa cum afirma autorul în concluzia acestei teze, ca privirea lui Cristos este îndreptata catre fiecare dintre noi.

Laurentiu Turbuc

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Ecumenism. Răspunsuri la 101 întrebări

Zdzislaw Josef Kijas, Ecumenism. Răspunsuri la 101 întrebări, Iaşi 2014, p. 406, 14×20, ISBN 978-606-578-163-4, 25 lei.

Editura „Sapientia” anunţă apariţia cărţii Ecumenism. Răspunsuri la 101 întrebări, scrisă de Zdzislaw Jozef Kijas și tradusă în limba română de pr. dr. Damian Patrașcu. Cartea apare în colecţia „Tratate de teologie”, formatul 14×20, are 406 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 25 lei.

Refacerea unităţii între toţi creştinii a fost unul din principalele şi urgentele ţeluri ale Conciliu al II-lea din Vatican. Decretul despre ecumenism Unitatis Redintegratio, în introducere, afirmă următoarele: „Cristos Domnul a întemeiat o singură Biserică şi totuşi mai multe comunităţi creştine se înfăţişează oamenilor ca adevărata moştenire a lui Cristos: toţi afirmă că sunt ucenicii Domnului, însă ei nu simt la fel şi umblă pe căi diferite, ca şi cum Cristos însuşi ar fi împărţit. Această împărţire contrazice pe faţă voinţa lui Cristos şi este un scandal pentru lume, constituind chiar o piedică pentru cauza preasfântă a vestirii evangheliei la toată făptura”.

   În concluzia aceluiaşi document, Conciliul îndeamnă ca „iniţiativele fiilor Bisericii Catolice să meargă mână în mână cu iniţiativele fraţilor despărţiţi, fără a se pune vreun obstacol în calea Providenţei şi cu deschidere totală faţă de inspiraţiile viitoare ale Duhului Sfânt”. Pe lângă aceasta, Conciliul declară că este conştient de faptul că năzuinţa sfântă de a-i împăca pe toţi creştinii în unitatea Bisericii lui Cristos, una şi unică, depăşeşte puterile şi capacitatea omului. De aceea el îşi pune întreaga speranţă în rugăciunea lui Cristos pentru Biserică, în iubirea Tatălui faţă de noi, în puterea Duhului Sfânt.

   Despre această dorință de unitate a creştinilor vorbeşte şi părintele Zdzislaw Jozef Kijas, decanul Facultăţii de Teologie Pontificală „Sf. Bonaventura-Seraphicum” și consultor al Congregației pentru Cauzele Sfinților din Roma, în cartea Ecumenism. Răspunsuri la 101 întrebări. Lucrarea a fost publicată recent la Editura Sapientia, graţie traducerii realizate din limba italiană de părintele Damian Patraşcu.

   În această carte autorul dorește să răspundă unei lungi serii de întrebări adresate de diferite persoane, asupra tematicii ecumenismului, străduindu-se totodată ca printre aceste răspunsuri să nu se strecoare polemicile, generalizările negative, poziţiile părtinitoare şi prejudecăţile. Practic, întrebările sunt structurate în aceste capitole: I. Începuturile şi evoluţia ecumenismului; II. Sacramentele în viaţa Bisericii şi în dialogul ecumenic; III. Bisericile care participă la dialogul ecumenic; IV. Instituţii cu caracter ecumenic; V. Starea actuală a dialogului; VI. Chestiuni teologice în dialogul ecumenic; VII. Chestiuni ecumenice deschise; VIII. Viitorul ecumenismului.

   Deși nu are pretenţia de a fi oferit răspunsuri exhaustive la toate tematicile, părintele Zdzislaw Jozef Kijas afirmă cu deplină convingere că eventuale lipsuri nu reprezintă neapărat o deficienţă, ci, mai curând, ele „generează nevoia de a pune ulterioare întrebări şi de a găsi ulterioare răspunsuri. Chestiunile dialogului ecumenic şi ale unităţii rămân deschise şi rămân vii în spaţiul personal de cercetare al fiecărui credincios”.

Laurențiu Turbuc

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


„Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiți unii pe alții”. Introducere în ecumenism

Stefan Lupu, „Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiți unii pe alții”. Introducere în ecumenism, Iași 2012, 14×20, 224 p., ISBN 978-606-578-050-7, 15 lei.

Editura „Sapientia” anunta aparitia cartii „Va dau o porunca noua: Sa va iubiti unii pe altii”. Introducere în ecumenism, scrisa de ?tefan Lupu. Cartea apare în colectia Studii de teologie, formatul 14×21, are 224 de pagini si poate fi procurata de la orice librarie catolica din tara la pretul de 15 lei.

Testamentul lui Isus „ca toti sa fie una” strabate secolele ca un fir rosu, întrucât, chiar din primele timpuri ale Bisericii, asistam la un sir neîntrupat de schisme, care nu au facut altceva decât sa sfâsie „tunica fara cusatura” (In 19,23) a lui Isus.

În acest context de sfâsieri, de diviziuni ale celor chemati la a fi „una în Cristos” se impune, pentru o marturie adevarata despre Isus, Domn si Cristos, o refacere a unitatii vizibile a Bisericii. Aceasta împlinire a vointei lui Cristos reprezinta pentru crestinii mileniului al III-lea marea provocare ce nu ar trebui sa cunoasca amânare.

Aceasta este calea pe care a intrat Biserica Catolica mai ales odata cu Conciliul al II-lea din Vatican: calea ecumenismului, a refacerii unitatii de iubire dintre toti ucenicii lui Isus. Acesta este subiectul cu care vine în fata cititorilor pr. dr. Stefan Lupu prin cartea „Va dau o porunca noua: Sa va iubiti unii pe altii. Introducere în ecumenism”.

Scopul cartii, dupa cum se exprima autorul însusi este de a tematiza „dimensiunea teologica a ecumenismului”, adica de a arata „care este contributia teologiei la unirea crestinilor”.

Pentru a-si atinge telul, pr. Stefan Lupu analizeaza progresiv: ce este ecumenismul, reliefându-i importanta si necesitatea, dar si trasatura de a fi „semn al timpurilor” (Capitolul I); istoria separarilor dintre Bisericile crestine de la primele începuturi de diviziune, prezentând si urgenta reconcilierii (Capitolul II); istoria miscarii ecumenice de la primele tratative de dialog ecumenic din jurul anul 1850 pâna la sfârsitul secolului al XX-lea (Capitolul IV); Biserica Catolica si ecumenismul, accentuând contextul nou creat de Papa Ioan al XXIII-lea si Conciliul al II-lea din Vatican (Capitolul IV). Un spatiu important este rezervat Decretului conciliar despre ecumenism „Unitatis redinintegratio” (Capitolul V), directoriilor ecumenice din anii 1967-1970 si 1993 (Capitolul VI), dialogurilor ecumenice bilaterale dintre Biserica Catolica si celelalte Biserici crestine, reliefând importanta acestor dialoguri bilaterale (Capitolul VII) si enciclicei fericitului Papa Ioan Paul al II-lea „Ut unum sint” din anul 1995 (Capitolul VIII). Capitolul IX reprezinta împlinirea scopului pe care si l-a propus autorul în Introducere, si anume contributia teologiei în domeniul ecumenismului, fiind dezbatute diversele aspecte ale acestui dialog atât de necesar, dar si atât de dificil. Cartea se încheie cu o „Concluzie”, în care ecumenismul este prezentat drept expresia unei spiritualitati adevarate, fundamentul unei noi pastorale, iar Biserica drept loc de concretizare a ecumenismului.
Necesitatea acestei aparitii editoriale reiese din însasi testamentul lui Isus la care ne-am referit mai sus, îndeosebi în acest context contemporan al globalizarii. Într-o lume în care asistam tot mai mult la o excludere si negare a Bisericii, urgenta refacerii unitatii vizibile dintre crestini este cu atât mai necesara, caci doar o Biserica unita poate da o marturie adevarata despre Dumnezeu care este iubire (cf. 1In 4,16). De aceea o recomandam tuturor crestinilor, caci toti sunt chemati sa fie ucenici ai lui Cristos, sa fie sare pamântului si lumina lumii (cf. Mt 5,13.14).

Petru Ciobanu

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Analiza și perspectivele ecumenice ale Bisericilor în lumina documentului „Pentru convertirea Bisericilor”: (Dombes 1990)

Iosefina Rediu, Analiza și perspectivele ecumenice ale Bisericilor în lumina documentului „Pentru convertirea Bisericilor”: (Dombes 1990), Iași 2011, 416 p., 14×20, ISBN 978-606-578-020-0, 20 lei.

Editura „Sapientia” anunta aparitia cartii Analiza si perspectivele ecumenice ale Bisericilor crestine în lumina documentului „Pentru convertirea Bisericilor”: (Dombes 1990), scrisa de Iosefina Rediu. Cartea apare în colectia „Tratate de teologie”, în formatul 14×20 cm., are 414 pagini si poate fi procurata de la orice librarie catolica din tara la pretul de 20 lei.

   Papa Benedict al XVI-lea ne învata ca „Misiunea de evanghelizare a Bisericii trece prin drumul ecumenic, prin drumul unitatii credintei, a marturiei evanghelice si a adevaratei fraternitati”. Fidelitatea fata de aceste cuvinte îl îndeamna pe fiecare credincios la o continua convertire si la o reafirmare a testamentului spiritual al lui Isus: „Ca toti sa fie una”, întrucât numai în unitatea Bisericii, divizata de crestini, se realizeaza comuniunea deplina de iubire.

    Miscarea ecumenica, promovata de Conciliul al II-lea din Vatican, a avut printre initiatori grupul de la Dombes, o grupare de dialog ecumenic care reunea membri catolici si protestanti, fondata în 1937 de catre Paul Couturier, la care face referire si Benedict al XVI-lea într-unul din discursurile sale: „Ecumenismul are o mare nevoie azi, ca si ieri, de marea manastire invizibila despre care vorbea Paul Couturier, de acea vasta comunitate de crestini de toate traditiile care, fara zgomot, se roaga si îsi ofera viata pentru ca unitatea sa se realizeze”.

    Unul din documentele date de aceasta grupare, „Pentru convertirea Bisericilor. Identitate si schimbare în dinamica comuniunii”, din anul 1990, este sursa de cercetare pentru sora Iosefina Rediu, membra a Congregatiei Inimii Neprihanite, care a ales sa îsi faca disertatia doctorala în domeniul ecumenic, cu tema „Analiza si perspectivele ecumenice ale Bisericilor crestine în lumina documentului Pentru convertirea Bisericilor: (Dombes 1990)”. Rodul acestei cercetari apare la Editura Sapientia. Autoarea se explica: „teza încearca sa analizeze procesul convertirii la nivel personal si comunitar în lumina documentului amintit, propunându-si sa puna în evidenta valenta sa ecleziologica, ecumenica si misionara”.

    Cartea este împartita în patru capitole.

    Primul capitol, „Ecumenismul si locul documentului Pentru convertirea Bisericilor (Dombes 1990)”, prezinta pozitiile unor teologi cu privire la problema ecumenica, precum si documentele si institutiile importante create de Biserica Catolica în acest domeniu. În finalul capitolului este descris istoricul grupului de la Dombes.

    În capitolul al II-lea este analizat documentul propriu-zis, autoarea insistând pe doua concepte cheie: „identitate si convertire, strâns legate între ele si prezentate la nivel crestin, eclezial si confesional”.

    Asa cum spune si titlul acestuia, capitolul al III-lea descrie „Calea adecvata pentru realizarea unitatii: o convertire autentica, personala si comunitara”.

    Ultimul capitol, „De la convertire la misiune”, subliniaza importanta ecleziala a documentului.

    La sfârsitul cartii, se gaseste o anexa, cu documentul propriu-zis, care a reprezentat sursa de cercetare a întregii carti.

    Cartea se adreseaza tuturor crestinilor, de orice confesiune, mai ales tuturor acelora care sunt dornici de a acumula cât mai multe informatii si sfaturi cu privire la subiectul ecumenismului si al unitatii Bisericii.

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro