Biserica Catolică din Basarabia în perioada interbelică

Petru Ciobanu , Biserica Catolică din Basarabia în perioada interbelică, Iași 2018, 366 p., 14×20, ISBN 978-606-578-348-5, 25 lei. 

La Editura „Sapientia” va apărea în curând cartea Biserica Catolică din Basarabia în perioada interbelică, scrisă de pr. Petru Ciobanu. Cartea apare în colecția „Disertații doctorale”, în formatul 14×20, are 366 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 25 lei.

Ori de câte ori folosesc la sfânta Liturghie Rugăciunea euharistică I sau Canonul Roman, îmi împreunez mâinile pentru a-i pomeni în faţa lui Dumnezeu pe toţi cei „care au mers înaintea noastră cu semnul credinţei şi dorm somnul păcii”. Între aceştia sunt şi înaintaşii noştri care au trăit pe aceste pământuri basarabene, păstrându-şi cu grijă şi tenacitate credinţa pe care ei înşişi au primit-o de la părinţii lor, credinţă pe care au transmis-o, ajungând astfel până la noi, cei care astăzi formăm Biserica Catolică din Republica Moldova. Episcopi, preoţi şi laici, cunoscuţi sau mai puţin cunoscuţi, îmi revin mereu în amintire şi în rugăciunea mea de mulţumire, convins fiind că, dacă există creştini catolici în Biserica noastră locală, se datorează mai ales lor.

În intenţia de a-i cunoaşte pe aceşti înaintaşi ai noştri, de a cunoaşte istoria pe care au făurit-o şi ai cărei actori au fost, am iniţiat încă din anul 2005 o muncă de cercetare, ale cărei roade sunt publicate în revista noastră istorică Analecta catholica, ajunsă deja la al zecelea volum. Toate aceste studii mi-au răspuns afirmativ la întrebarea pe care mi-o adresasem mie însumi în volumul I al revistei: au oare catolicii de pe aceste meleaguri istorie?

Afirmativ la această întrebare răspunde şi studiul de faţă al Pr. Petru Ciobanu, fiu al acestui pământ, a cărui elaborare am urmărit-o eu însumi pas cu pas. Nu puţine erau momentele când părintele, înflăcărat de informaţiile pe care le găsea, mi le împărtăşea imediat, întrucât spunea că nu poate ţine doar pentru el bucuria acestor descoperiri pe care le făcea. Astfel, am avut şi eu marea plăcere să aflu tot mai multe lucruri despre istoria catolicilor din Basarabia în perioada cât aceasta s-a aflat în componenţa României Mari.

Mi-a plăcut faptul că autorul, în studiul său, a pornit de la începuturile Bisericii, explicându-mi că astfel doreşte să înrădăcineze istoria noastră mai recentă în istoria seculară a Bisericii Catolice de pe aceste meleaguri. Citind textul lucrării, am aflat multe lucruri pe care arhivele le-au ţinut până acum ascunse. M-a impresionat volumul imens de documente pe care autorul le-a găsit în mare parte în Arhiva Episcopiei Romano-Catolice de Iaşi şi unele chiar în arhiva noastră, documente pe care nu le cercetase nimeni până astăzi.

Am făcut cunoştinţă mai îndeaproape cu oamenii acelor timpuri, cu modul exemplar în care îşi trăiau credinţa, cu problemele şi grijile lor, apreciind faptul că au rămas mereu ataşaţi de episcopii lor de la Iaşi, care, de altfel, nu o dată i-au vizitat. Aş putea spune că eu însumi am început să devin, într-un fel, contemporan cu păstorii comunităţilor care s-au îngrijit de catolicii noştri, unii dintre ei devenind puncte de referinţă în memoria credincioşilor noştri. Îmi amintesc că, la venirea mea la Chişinău, în 1990, am găsit un grup de persoane adunate în curtea bisericii, care, cu rozariul în mână, se rugau pentru păstorii lor de ieri şi de astăzi, spunându-mi că „aşa ne-au învăţat să ne rugăm ksiądz Glaser sau ksiądz Szczurek”.

Indiferent de cât va fi apreciat de alţii, pentru noi acest studiu rămâne ca un punct de referinţă, pentru că vine să umple un gol în istoria noastră ca Biserică şi popor. Mă bucur că această lucrare apare în acest an – al 2018-lea de la Naşterea Mântuitorului –, an cu o semnificaţie aparte pentru Biserica noastră locală, care sărbătoreşte al 25-lea an de la înfiinţarea primei ei structuri centrale. Dar este şi în Anul Centenarului şi apreciez faptul că autorul doreşte ca această carte să fie un prinos de recunoştinţă adus celor „care au mers înaintea noastră cu semnul credinţei” şi care au realizat evenimentele de la 1918 şi de la 1993.

Pentru Biserica noastră locală, însuşi Pr. Petru Ciobanu este un dar de nepreţuit al Providenţei divine, fapt pentru care îi aduc mereu mulţumiri, conştient fiind că dânsul ne-a fost trimis ca răspuns la rugăciunile noastre pentru această slujire atât de importantă. Mai sunt şi alţi istorici care au încercat să se apropie de tainele trecutului nostru. Şi unii au reuşit chiar foarte bine să lumineze anumite aspecte ale lui. Însă un slujitor al Domnului ce-şi pune ca scop să elucideze trecutul are avantajul că el însuşi se identifică cu istoria mântuirii şi, astfel, poate mai uşor să găsească legătura dintre evenimente şi Providenţa divină care pe toate le orânduieşte spre binele celor ce-l iubesc. Îmi amintesc de faptul că autorul, obosit de muncă, ieşea uneori din casă pentru a intra în biserică, pentru a găsi acolo odihnă şi noi forţe. Dumnezeu să primească rugăciunea noastră de mulţumire.

În cele din urmă, doresc să aduc un sincer cuvânt de felicitare autorului pentru că, după ani de cercetare, îşi vede încununat efortul. La mai mult şi la mai mare, mai ales că studiul istoriei nu se opreşte aici. Felicit şi breasla istoricilor, pentru că se mai îmbogăţeşte cu încă un studiu despre trecutul celor care au locuit între Prut şi Nistru în perioada interbelică. Iar faptul că, prin publicarea studiului, legătura între Dieceza de Chişinău şi Dieceza de Iaşi va fi şi mai armonioasă poate fi considerat, dacă nu altfel, ca un efect colateral.

† Anton Coşa

Episcop de Chişinău

Povestea unui monument

Dănuţ Doboş, Povestea unui monument, Iași 2018, 91 p., 14×20, ISBN 978-606-578-346-1, 15 lei. 

La Editura „Sapientia” va apărea în curând cartea Povestea unui monument, scrisă de dr. Dănuț Doboș. Cartea apare în colecția „Magistra vitae”, în formatul 14×20, are 91 pagini (dintre care 15 color) şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 15 lei.

În anul Centenarului Unirii de la 1918, avem datoria de a-i omagia aşa cum se cuvine pe făuritorii României reîntregite, aducându-le prinosul nostru de recunoştinţă, organizând manifestări specifice acestui eveniment naţional.

La 11 noiembrie a.c., vom comemora o sută de ani de la încheierea Primului Război Mondial, conflagraţie care a îndoliat întreaga Europă, moment particular când ne vom ruga şi-i vom omagia pe toţi cei care au ştiut să-şi apere ţara dându-şi viaţa şi sângele pentru un viitor liniştit şi binecuvântat al tuturor fiilor acestui pământ sfinţit cu o iubire veşnică.

În rândul Armatei Române care a luptat vitejeşte pentru apărarea Patriei şi realipirea cu Ţara a provinciilor româneşti înrobite de imperiile vecine au luptat peste 12.000 de soldaţi catolici, mulţi dinte aceştia vărsându-şi sângele pe câmpul de onoare.

Jertfa eroilor catolici nu a fost uitată niciodată, rămânând vie şi neştearsă în comunităţile noastre parohiale.

Timp de o sută de ani de la aceste evenimente, vrednicii noştri înaintaşi din satele şi comunităţile noastre catolice s-au mobilizat cu multă dăruire pentru a ridica în mijlocul lor monumente şi cruci comemorative, care să le amintească generaţiilor viitoare de jertfa şi eroismul bunicilor şi părinţilor lor.

Aflăm cu bucurie din paginile acestei cărţi faptul că la Răchiteni şi Adjudeni au fost sfinţite acum un veac (19 august 1918) primele monumente comemorative din România, cu multe luni înainte de sfârşitul măcelului mondial.

Istoria şi povestea monumentului de la Răchiteni reprezintă şi subiectul prezentei lucrări, întocmită de prof. dr. Dănuţ Doboş, de la Departamentul de Cercetare Istorică al Episcopiei Romano-Catolice de Iaşi, fiu al satului Răchiteni, în colaborare cu părintele paroh Inocenţiu Arcana, cu domnul primar Petre Doboş şi cu alţi fii şi fiice ale satului. Suntem bucuroşi să constatăm faptul că, în Anul Centenarului, există atât de multe iniţiative aniversare şi comemorative în biserici, centre de cultură, şcoli şi primării, animate de cei care se simt vrednici de trecutul de jertfă plină de iubire al bravilor noştri înaintaşi, situaţie care face cinste poporului credincios al Diecezei noastre.

Acum o sută de ani, Patria i-a chemat pe strămoşii noştri să ia parte la făurirea României Mari, asumându-şi jertfe şi chiar sacrificiul suprem.

Astăzi, Patria ne cheamă din nou să fim alături de eroii noştri şi de făuritorii României întregite.

Adresăm felicitările noastre coordonatorului acestui proiect, dl profesor dr. Dănuţ Doboş, fiu al acestei comunităţi, care, împreună cu colaboratorii săi, cu membrii Editurii „Sapientia” din Iaşi, cu sprijinul autorităţilor comunale şi al comunităţilor parohiale Răchiteni şi Sturza, a adus pentru publicul larg această lucrare ce poartă numele inspirat de „Povestea unui monument”. Cinste lor şi binecuvântare tuturor celor ce nu-şi uită trecutul plin de trăirea şi jertfa înaintaşilor lor! Cinste lor pentru modul în care cultivă memoria eroilor şi valorile moştenite de la vrednicii lor înaintaşi şi pe care doresc să le transmită generaţiilor prezente şi viitoare! Glorie eternă tuturor celor ce au fost în stare să-şi dea viaţa pentru ţară şi popor! Preţuire şi onoare tuturor celor ce vor parcurge aceste rânduri dedicate elogierii celor ce ne-au lăsat o astfel de moştenire!

În veci amintirea lor!

Iaşi, 14 septembrie 2018

 

+ Petru Gherghel

episcop de Iaşi

 

Pro memoria. Dieceza Romano-Catolică de Iaşi în anii Primului Război Mondial

Dănuț Doboș, Pro memoria. Dieceza Romano-Catolică de Iaşi în anii Primului Război Mondial, Iași 2018, 188 p., 17×24, ISBN 978-606-578-331-7, 80,5 lei.

 

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Pro memoria. Dieceza Romano-Catolică de Iaşi în anii Primului Război Mondial, scrisă de dr. Dănuț Doboș. Cartea apare în colecția „Istoria Bisericii”, în formatul 17×24, are 188 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 80,5 lei. 

Departamentul de Cercetare Istorică „Fericitul Anton Durcovici” al Episcopiei Romano-Catolice de Iaşi, împreună cu Editura „Sapientia”, ne oferă o plăcută surpriză o dată cu publicarea mult aşteptatei istorii a Episcopiei Romano-Catolice de Iaşi în anii Primului Război Mondial.

Lucrarea, intitulată „Pro memoria. Dieceza Romano-Catolică de Iaşi în anii Primului Război Mondial”, a domnului dr. Dănuţ Doboş, ne ajută să înţelegem mai bine faptele istorice petrecute acum o sută de ani, felul în care Biserica noastră locală s-a racordat la realităţile istorice unice pe care România le-a trăit atunci, faptele de vitejie şi sacrificiul soldaţilor catolici care au răspuns cu entuziasm chemării Patriei, activitatea meritorie a păstorului Diecezei din acea perioadă, administratorul apostolic Ulderico Cipolloni, şi a tuturor preoţilor, precum şi mobilizarea exemplară a zecilor de mii de credincioşi catolici pentru „efortul de război”.

Suntem bucuroşi să constatăm faptul că preoţii şi credincioşii catolici din „generaţia anului 1918” au fost un exemplu de acţiune, eroism şi devotament faţă de Patrie, acasă, pe front şi în desfăşurarea actelor istorice ale Unirii şi Întregirii neamului românesc. Prin aceste fapte ale înaintaşilor noştri, recunoscute atunci de mai-marii conducători ai Ţării, catolicii din Moldova au scris una dintre cele mai frumoase pagini ale istoriei lor, câştigându-şi, totodată, şi pentru totdeauna un loc demn şi respectat în istoria noastră naţională şi în viaţa Ţării.

Lucrarea conţine şi câteva capitole pline de dramatism, care ilustrează cele afirmate mai sus, subliniind lupta pe care generaţia de la 1918 a trebuit să o poarte pentru a-i fi recunoscute drepturile şi libertăţile în cadrul Statului Român, precum şi dreptul poporului nostru credincios la identitatea sa românească.

Ultimul capitol al lucrării este dedicat eroilor catolici care acum o sută de ani şi-au jertfit viaţa pentru apărarea pământului strămoşesc, eroi pe care timp de un secol generaţiile ce i-au succedat i-au cinstit aşa cum se cuvine, inclusiv prin ridicarea de monumente comemorative, primele din ţară, după cum aflăm din această lucrare.

Centenarul Unirii de la 1918 este pentru toţi un bun prilej de a rememora sacrificiul eroilor şi făuritorilor Statului Român reîntregit, dar şi de a medita la ceea ce ne leagă de acele vremuri eroice şi a înţelege ce se întâmplă cu societatea noastră astăzi şi cum valorificăm noi marile idei şi marile valori ale epocii Unirii.

În acest fericit an al Centenarului, să nu procedăm la nişte acţiuni comemorative formale, ci să ne însuşim cu adevărat cât mai mult din patrimoniul lăsat nouă moştenire de înaintaşii noştri, cei care au fost părtaşi la actul istoric al Unirii de la 1918. Exemplul lor de dăruire şi iubire faţă de Ţară şi popor ne obligă nu numai la o adâncă preţuire, ci să ne însufleţească tot mai mult în împlinirea misiunii noastre în fruntea bunilor noştri credincioşi, pentru ca împreună cu ei să putem contribui la crearea unei condiţii umane şi creştine demne de înaintaşii noştri în credinţă şi iubire. Trăirea şi viaţa lor ne impresionează şi ne obligă la un drum binecuvântat ce să-l lăsăm şi noi generaţiilor viitoare.

Este ştiut că după anul 1918, timp de trei decenii, România a cunoscut cea mai prosperă şi fericită perioadă din istoria sa, iar resortul acestei fericiri a fost explicat cel mai bine de fericitul Anton Durcovici, la 1 decembrie 1936, în Catedrala „Sfântul Iosif” din Bucureşti, în faţa intelectualilor catolici bucureşteni:

„În dimineaţa acestei zile, acest lăcaş sfânt în care ne aflăm a răsunat de cântarea sărbătorească a imnului Te Deum Laudamus (Pe tine, Dumnezeule, te lăudăm). A fost prinos de laudă şi mulţumire către Cel Atotputernic pentru toate darurile pământeşti pe care el le-a hărăzit ţării noastre, între care daruri nu a fost nicidecum cel mai mic stăpânirea liniştită a întregului teritoriu al României Mari. Dacă, aşa cum spune aşa de frumos deviza ţării Nihil sine Deo (Nimic nu este fără Dumnezeu), nici acest mare dar nu ne-a venit fără Dumnezeu… Se cade deci să-i mulţumim şi să-l lăudăm”.

Gândul exprimat de viitorul episcop de Iaşi, Anton Durcovici, cu atâta seninătate şi convingere, în Catedrala din Bucureşti, nu s-a oprit doar la acel moment, ci a continuat şi la Iaşi, în mijlocul poporului lui Dumnezeu, prin exemplul său de dăruire, de iubire faţă de cei încredinţaţi spre păstorire, faţă de locuitorii Episcopiei de Iaşi, pe care îi dorea fericiţi într-o ţară liberă şi unită. Aşa se explică încurajarea pe care o îndrepta spre cei ce se aflau în închisoare, către poporul credincios din întreaga ţară şi îndeosebi spre cei care sufereau.

Este cunoscută declaraţia lui chiar din închisoarea din Sighetu Marmaţiei, unde suferea pentru dreptate şi libertate, oferind şi rugăciunile sale şi moartea sa ca un îndemn la speranţă şi credinţă in triumful binelui. Vor veni zile fericite şi pentru acest popor atât de încercat.

Fericitul Anton Durcovici ne transmite, aşadar, un mesaj foarte clar, şi anume acela că există o legătură directă între Dumnezeu şi fericirea adevărată a ţării noastre.

Lucrarea de faţă ne face să ne întoarcem în timp, să admirăm eroii, să le vedem exemplul şi să ne întrebăm asupra misiunii noastre în lumea în care trăim.

Mă bucur, de aceea, să exprim bucuria mea şi a noastră autorului acestei lucrări, o lucrare cu caracter istoric din partea istoricului Dănuţ Doboş, pentru acest document evocativ al implicării comunităţii catolice din Moldova la desăvârşirea actului Marii Uniri de acum 100 de ani şi, în acelaşi timp, să implor răsplată veşnică pentru toţi eroii noştri care şi-au oferit viaţa pentru binele întregului popor.

Tuturor celor care vor parcurge aceste pagini spre informare şi edificare, le dorim să prindă din nou curaj în iubirea lui Dumnezeu, stăpânul istoriei, şi a celor ce fac parte din poporul nostru credincios. Aşa vrem să înălţăm spre ceruri imnul nostru de preamărire şi slavă:

Te Deum laudamus! Pe tine, Dumnezeule, te lăudăm!

În veci amintirea eroilor noştri.

Petru Gherghel

episcop de Iaşi