Congregaţia „Notre Dame de Sion”: 150 de ani de activitate în Moldova (1866-2016)

Fabian Doboş, Congregaţia „Notre Dame de Sion”: 150 de ani de activitate în Moldova (1866-2016), Iași 2016, 14×20, 168 p., ISBN 978-606-578-267-9, 15 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Congregaţia „Notre Dame de Sion”: 150 de ani de activitate în Moldova (1866-2016), scrisă de Fabian Doboş. Cartea apare în colecţia „Istoria bisericii”, în format 14×20, are 168 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la prețul de 15 lei.

 

Cartea de faţă cuprinde în paginile ei istoria unei opere speciale a lui Dumnezeu prin venerabilul Teodor Ratisbonne şi parcursul binecuvântat al acestei congregaţii în cadrul Episcopiei de Iaşi, de la sosirea primelor surori „Notre Dame de Sion” în Iaşi până în zilele noastre. Odată cu prezentarea pe scurt a idealului gândit şi concretizat de Teodor Ratisbonne la înfiinţarea acestei Congregaţii, părintele prof. dr. Fabian Doboş, autorul acestei lucrări, prezintă realitatea vieţii şi operei surorilor pe meleagurile moldave.

Meritul părintelui Fabian Doboş este lăudabil, deoarece ne prezintă parcursul istoric al acestei familii religioase, de la întemeiere până în zilele noastre, oprindu-se într-un chip deosebit asupra activităţii surorilor „Notre Dame de Sion” de la sosirea lor în Dieceza de Iaşi, în biserică şi, mai ales în şcolile voite de episcopul Iosif Salandari, domeniu deosebit de important pentru formarea şi educarea tinerelor din comunităţile catolice din Moldova.

Şcolile deschise de surori, cu mari sacrificii, atât la Iaşi, cât şi la Galaţi, au avut un rol de grele şi mari împliniri şi au scris o pagină cu litere de aur în istoria congregaţiei şi a Bisericii locale. De această muncă şi slujire s-au bucurat, alături de elevele catolice, şi multe alte tinere din oraşele Iaşi şi Galaţi, mai ales cele din comunităţile evreieşti prezente pe teritoriu.

Jertfele lor nu pot fi uitate, iar oferta lor rămâne înscrisă nu numai în inimile credincioşilor catolici, ci şi în ale celorlalte comunităţi religioase din Moldova acelor timpuri.

Timpurile grele care s-au abătut asupra întregii ţări după Al Doilea Război Mondial au afectat puternic şi Congregaţia Surorilor „Notre Dame de Sion”, pierzând toate casele şi şcolile deschise în România. Ecoul muncii lor şi glasul imobilelor lor ce se mai află în picioare sunt o reală mărturie a iubirii, prezenţei şi activităţilor lor formative între credincioşii episcopiei noastre. Surorile care au mai rămas nu încetează să ducă mai departe flacăra iubirii faţă de Cuvântul lui Dumnezeu, faţă de Jertfa lui Cristos, cel pe care au ales să-l slujească, asemenea Maicii Domnului: Notre Dame de Sion.

Cartea părintelui Fabian, pe lângă faptul că reprezintă o reamintire a rolului desfăşurat de opera părintelui Teodor Ratisbonne, ca un dar şi inspiraţie a Duhului Sfânt pentru Biserica universală – desigur, şi pentru Dieceza de Iaşi –, este în acelaşi timp şi un prinos de recunoştinţă faţă de toate surorile care au muncit în această congregaţie, lăsându-ne nu numai o amintire rodnică de apreciat, ci şi o moştenire care trece peste graniţe şi greutăţi şi rămâne ca un imbold, atât pentru surorile de azi, ce lucrează mai departe în dieceza noastră, cât şi pentru noi, toţi cei care ne bucurăm de o moştenire de dragoste şi de jertfă din partea atâtor suflete generoase, inspirate şi conduse de carisma vrednicului de amintire pr. Teodor, ajutat în idealul său de fratele Alfons, ambii îndrăgostiţi de cuvântul lui Dumnezeu şi plini de încredere în împlinirea făgăduinţelor făcute părintelui nostru Abraham.

 

+ Petru Gherghel,

episcop de Iaşi

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Creştinismul antic în Scythia Minor (Dobrogea)

Emil Dumea, Creştinismul antic în Scythia Minor (Dobrogea), Iași 2016, 14×20, 78 p., ISBN 978-606-578-266-2, 10 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Creştinismul antic în Scythia Minor (Dobrogea), scrisă de pr. dr. Emil Dumea. Cartea apare în colecţia „Istoria Bisericii”, în format 14×20, are 78 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la prețul de 10 lei.

Prin această carte vreau să ofer cititorilor o privire sintetică asupra creştinismului antic în Scythia Minor (Dobrogea de astăzi. Studiul are patru capitole. În primul capitol am arătat că începuturile creştinismului în Scythia Minor sunt de origine orientală, din regiunile de unde proveneau creştinii prezenţi acolo, respectiv din Grecia, Siria, Asia Mică, dar şi de origine occidentală, romană, aşa cum ne arată conţinutul inscripţiilor descoperite, ce datează din acea perioadă. Spre sfârşitul secolului al VI-lea, printre numele creştine, apar şi unele de origine slavă, protobulgară. Majoritatea inscripţiilor însă (aproximativ 45) provin din Tomis, capitala provinciei, în timp ce toate celelalte (aproape 36), din celelalte oraşe. Ele sunt scrise în greacă şi latină şi reprezintă, în mare parte, monumente funerare.

Date fiind relaţiile continue dintre Scythia Minor şi celelalte provincii ale imperiului, putem presupune faptul că creştinismul a apărut încă din primele secole. Dar documentele ne conduc, în ceea ce priveşte datarea aproximativă a procesului de pătrundere a creştinismului în această zonă, spre sfârşitul secolului al III-lea şi începutul celui de al IV-lea, când, în timpul persecuţiei lui Diocleţian şi Liciniu, martirologiile ne redau diferite episoade de supliciu suferite de creştini, mai ales de cei proveniţi din rândul soldaţilor.

Despre aceşti martiri se tratează în capitolul al II-lea. Descoperirea arheologică de la Niculiţel, din 1971, ne-a dus la cunoaşterea unui martyrion, cu relicvele a patru creştini care au fost martirizaţi la o dată încă necunoscută cu exactitate. Numărul cel mai mare de martiri provine de la Tomis; alţii, în schimb, provin din alte regiuni ale Scythiei Minor: Noviodunum, Dinogetia, Axiopolis, Durostorum.

Capitolul al III-lea prezintă forma de organizare ecleziastică prezentă în Scythia Minor, şi anume episcopia, cu centrul la Tomis. Primul episcop despre care nu există dubii că a condus această episcopie este sfântul Bretanion, care a trebuit să îl înfrunte la Tomis pe împăratul Valens, din cauza homeismului său, între anii 368-369. După Bretanion, este pomenit Geronţiu, în timpul lucrărilor celui de-al doilea Conciliu ecumenic din Constantinopol (381). Mai cunoscut este episcopul Teotim (392-407), scriitor, ascet şi filosof, cunoscut mai ales pentru relaţiile sale de prietenie cu Ioan Gură de Aur. Un alt episcop este Timotei, care participă la Conciliul din Efes (431). Câţiva ani mai târziu (446), îl întâlnim amintit în lupta de apărare a ortodoxiei credinţei contra nestorienilor şi a monofiziţilor pe episcopul Ioan. În 449, Alexandru semnează actele unui sinod din Constantinopol. Se pare că, din cauza condiţiilor dificile prin care trecea Scythia Minor, el nu a fost prezent la lucrările Conciliului din Calcedon (451). În 458, pe scaunul din Tomis se afla Teotim al II-lea, care a întreţinut o vie corespondenţă cu împăratul Leon. După o pauză de aproape 60 de ani, în contextul disputelor teopascite ale monahilor sciţi, îl cunoaştem pe episcopul Patern, care semnează actele unui sinod din Constantinopol cu titlul de metropolitanus. Diferitele Notitia Episcopatum, care folosesc pentru Scythia Minor listele civile ale lui Hierocles, ne-au transmis mai multe liste finale, în care scaunul de Tomis apare consemnat ca fiind sediu mitropolitan. Listele civile nu corespund însă cu cele ecleziastice. Arheologia şi izvoarele literare nu vorbesc despre niciun episcop, în afară de cel din Tomis. De aceea, credem că importanţa Tomisului, ca sediu mitropolitan, are numai un conţinut civil.

În capitolul al IV-lea sunt prezentate diferite monumente paleocreştine din Scythia Minor. Numărul mare de bazilici (30) descoperite până acum şi care sunt răspândite în toată Scythia Minor, precum şi prezenţa altor clădiri sacre reclamau prezenţa nu doar a unui episcop. În favoarea acestui argument vin şi autonomia locală a oraşelor şi diversitatea etnică a creştinilor, fapt atestat prin numeroase inscripţii. Probabil că studii ulterioare vor aduce mai multă lumină în această problemă. Ultimul episcop de Tomis cunoscut este Valentinian, care, la jumătatea secolului al VI-lea, întreţine o corespondenţă cu Papa Vigiliu. Împăratul Iustinian întărise mai întâi multe oraşe din Scythia Minor, dar, spre sfârşitul secolului al VI-lea, noii invadatori barbari au dus provincia într-un declin profund.

Pr. dr. Emil Dumea

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


La Chiesa latina nella Moldavia-Romania nel XIXo secolo

Fabian Doboş, La Chiesa latina nella Moldavia-Romania nel XIXo secolo, Iași 2016, 14×20, 127 p., ISBN 978-606-578-252-5, 15 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea La Chiesa latina nella Moldavia-Romania nel XIXo secolo (Biserica latină în Moldova-România în secolul al XIX-lea), scrisă de pr. dr. Fabian Doboș. Cartea apare în colecţia „Istorie bisericească”, formatul 14×20 cm, are 127 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la prețul de 15 lei.

Rămasă timp de mai mulți ani în formă manuscrisă, lucrarea de masterat în Istoria Bisericii a pr. dr. Fabian Doboș, La Chiesa Latina nella Moldavia-Romania nel XIX° secolo (Biserica latină în Moldova-Romania în secolul al XIX-lea), vede acum lumina tiparului la Editura Sapientia din Iași. Cu această lucrare, autorul își începea la Universitatea Pontificală Gregoriană din Roma drumul științific în istoriografie, domeniu în care continuă și acum să lucreze cu multă competență și dăruire.

În mod paradoxal, cel mai important secol al istoriei catolicismului din Moldova, secolul al XIX-lea, a fost uitat de specialiști, inclusiv de istoricii Bisericii, deși acest secol este foarte bogat în documente și informații istorice. Tocmai din acest motiv, lucrarea de față are meritul de a fi una de pionierat, după modelul marelui om de cultură, pr. dr. Petru Tocănel, care a publicat în două volume, între anii 1960-1965, la Padova, lucrarea Storia della Chiesa Cattolica in Romania (Istoria Bisericii Catolice din România). Din nefericire, studiul său nu cuprinde informații din arhivele române, din cauză că în acel timp regimul ateo-comunist al lui Gheorghe Gheorgiu-Dej se afla la apogeul său.

Meritul părintelui Fabian Doboș este că a folosit, pe lângă arhivele vaticane, și pe cele din România, precum și o serie de studii realizate de diferiți specialiști, publicate în ultimele decenii. Studiul a fost realizat folosind metoda sintetică, oferind specialiștilor diferite puncte de referință pentru a putea studia, ulterior și detaliat, fiecare capitol, așa cum autorul însuși a făcut în importanta sa teză de doctorat, unde a prezentat catolicismul din Moldova în perioada când la conducerea Diecezei de Iași s-a aflat episcopul Dominic Jaquet (1895-1903).

Studiul de față are totuși și o mare limită, asemenea lucrării pr. dr. Petru Tocănel: nu a fost tradus în limba română pentru a putea fi citit și de publicul larg al României. Tocmai de aceea, traducerea în română ar fi urgentă și benefică mai ales pentru studenții care au nevoie de bibliografie pentru a aprofunda teme inedite din istoria Bisericii.

Lucrarea pr. dr. Fabian Doboș reprezintă o importantă contribuție la munca de descoperire a adevărului istoric referitor la viața catolicilor din Moldova în secolul al XIX-lea.

Dr. Dănuţ Doboş

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Nicolae Iosif Camilli. Primul episcop de Iaşi (1884-1894, 1904-1915)

Anton Despinescu, Nicolae Iosif Camilli. Primul episcop de Iaşi (1884-1894, 1904-1915), Iași 2015, 14×20, 226 p., ISBN 978-606-578-233-4, 20 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Nicolae Iosif Camilli. Primul episcop de Iaşi (1884-1894, 1904-1915). Cartea apare în colecția „Istoria Bisericii”, formatul 14×20 cm, are 226 pagini și poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum și de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 20 lei.

Această carte de istorie ecleziastică are și ea o istorie proprie. Autorul ei, pr. dr. Anton Despinescu, profesor emerit de istorie bisericească la Institutul Teologic Romano-Catolic din Iași, a realizat acest studiu la începutul anilor ’80 ai secolului trecut în vederea sărbătoririi a 100 de ani de la înființarea Episcopiei Romano-Catolice de Iași (1884) și l-a prezentat ca teză de doctorat, în limba franceză, la Universitatea Pontificală Urbaniana din Roma, în luna mai a anului 1980. Regimul politic din România nu i-a permis însă publicarea în limba română a acestui studiu dedicat personalității primului episcop al Diecezei de Iași, motiv pentru care autorul s-a văzut nevoit să amâne traducerea și publicarea lui. După 1989, multiplele solicitări didactice și publicistice, precum și dorința de a revizui și completa lucrarea, l-au determinat pe pr. Anton Despinescu să amâne publicarea ei tot pentru un moment aniversar, și anume împlinirea, la data de 30 decembrie 2015, a 100 de ani de la trecerea la Domnul a episcopului Nicolae Iosif Camilli.

Cartea este structurată în trei părți. În prima parte, pe parcursul a trei capitole, autorul prezintă mai întâi, pe scurt, istoria creștinismului din România la Est de Carpați, până la înființarea Vicariatului Apostolic al Moldovei (1818). În continuare, autorul conturează un portret biografic al episcopului Camilli și descrie activitatea sa ca vizitator apostolic, o activitate de reformare și organizare care a stat la baza înființării Episcopiei de Iași.

Partea a doua a lucrării cuprinde cinci capitole și începe cu anul 1884, când Papa Leon al XIII-lea, prin scrisoarea apostolică Quae in christiani nominis incrementum, desființează Vicariatul Apostolic al Moldovei și ridică teritoriul acestuia la rangul de episcopie, cu denumirea Episcopia Catolică de Iași și având centrul ei administrativ la Iași. În continuare, autorul prezintă dificultățile pe care le-a întâmpinat primul episcop de Iași, Nicolae Iosif Camilli, în organizarea diecezei şi pregătirea unui cler indigen. Aceste dificultăți, precum și unele divergențe cu membrii Ordinului Franciscan, din care el însuși făcea parte şi care se ocupase de misiunea din Moldova de atâta timp, l-au determinat pe episcopul de Iași în 1894, la doar 10 ani de la numire, să-și dea demisia. Între anii 1894 și 1904, nou-înființata Dieceză de Iaşi a fost păstorită de episcopul Dominic Jaquet și de alți doi administratori apostolici. În tot acest timp, episcopul Camilli, care se bucura de mare stimă la Sfântul Scaun, a îndeplinit diferite sarcini încredințate de Sfântul Părinte. După retragerea episcopului Jaquet, Nicolae Iosif Camilli a fost numit din nou episcop al Diecezei de Iaşi, pe care a păstorit-o până la moartea sa, în 1915.

Ultima parte a cărții este o Anexă ce cuprinde declarații, informații din diferite arhive, precum și copii după documente și imagini cu episcopul Camilli.

PS Petru Gherghel, episcop Iași, în prefața la această carte, afirmă că „parcurgând paginile acestei lucrări ne vom bucura să descoperim nu numai portretul unui mare misionar, episcop, păstor de suflete, ci și modul cum a lucrat Dumnezeu în istoria noastră”.

David Eduard Cristian

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Istoria doctrinei sociale a Bisericii (1891-2009)

Emil Dumea, Istoria doctrinei sociale a Bisericii (1891-2009), Iași 2015, 14×20, 148 p., ISBN 978-606-578-223-5, 15 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Istoria doctrinei sociale a Bisericii (1891-2009), scrisă de pr. dr. Emil Dumea. Cartea apare în colecția „Istoria Bisericii”, formatul 14×20 cm, are 148 pagini și poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum și de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 15 lei.

Acest volum intenționează să prezinte învățătura socială a Bisericii, de la sfârșitul secolului al XIX-lea până în prezent, așa cum este ea prezentată de documentele pontifilor romani. Principala sursă de informare o reprezintă înseși textele enciclicelor. Sunt abordate temele cele mai importante ale învățăturii catolice în domeniul social, precum legea și dreptatea, Biserica și statul, societatea, persoana umană, familia, educația, munca și capitalul, proprietatea, fraternitatea și spiritul creștin.

După Revoluția Franceză a fost nevoie de o perioadă destul de lungă de timp, până la sfârșitul secolului al XIX-lea, pentru ca Biserica să reintre în „arena” lumii muncitorești, contribuind la o dezvoltare socială de care beneficiază astăzi o bună parte a omenirii. Pionierul acestei acțiuni este papa Leon al XIII-lea, cu enciclica Rerum novarum (1891), care pune bazele doctrinei sociale a Bisericii.

Dacă papa Leon al XIII-lea a fost mai mult un om al ideilor, papa Pius al X-lea, fiind un bun cunoscător al lumii contemporane și un foarte atent observator al mișcărilor sociale, a fost mai mult o persoană de acțiune. Deja din prima sa scrisoare enciclică, E supremi apostolatus, el a trasat liniile directoare ale unui angajament clar, principial, fondat pe învățătura evanghelică, de refacere a ordinii sociale, politice, culturale, religioase, sub și în Cristos.

Pontificatul papei Benedict al XV-lea este marcat de Primul Război Mondial și de revoluția bolșevică, de aceea intervențiile sale răspund unor cerințe ale momentului. Activitatea papei Pius al XI-lea în domeniul social aprofundează teme precum pacea (Ubi arcano – 1922), suveranitatea lui Dumnezeu asupra lumii (Quas primas – 1925), educația creștină a tineretului (Divini illius Magistri – 1929) și rolul familiei în planul social (Casti connubii – 1930). La împlinirea a 40 de ani de la prima enciclică socială, la data de 15 mai 1931, Pius al XI-lea promulgă o altă enciclică socială, Quadragesimo anno, într-o perioadă de gravă criză economică.

Pe criteriul universal al legii naturale, de la începutul până la sfârșitul pontificatului său, papa Pius al XII-lea vrea să reconstruiască bazele culturale și spirituale ale unei societăți creștine a cărei cheie de boltă este Isus Cristos. În cazul acestui papă, autorul subliniază importanța radiomesajelor ca intervenții răsunătoare datorită amplorii, profunzimii și tonului profetic.

Pontificatul papei Ioan al XXIII-lea este caracterizat din punct de vedere social de două documente: enciclicele Mater et magistra (1961) și Pacem in terris (1963). Dacă prima enciclică are un caracter mai pragmatic, actualizând învățătura socială catolică din perspectivă teologică și antropologică, a doua insistă pe faptul că pacea pe pământ reprezintă aplicarea progresivă a principiilor sociale.

Europei, devastată din toate punctele de vedere, papa Paul al VI-le îi propune reîntoarcerea la propriile origini și reconstruirea civilizației moderne a spiritului, singurele capabile să-i redea forță și vitalitate (Popolorum progressio – 1967).

Centrul doctrinei sociale a papei Ioan Paul al II-lea este constituit de enciclica Centesimus annus (1991) promulgată la împlinirea a o sută de ani de la prima enciclică socială, abordând teme importante, mai ales după evenimentele anului 1989.

Ultima enciclică cu caracter social, pe care autorul o prezintă în acest volum, este Caritas in veritate, publicată de papa Benedict al XVI-lea în anul 2009. Adresată tuturor oamenilor de bunăvoință, enciclica afirmă faptul că doar caritatea în adevăr, al cărui martor este Isus Cristos, este principala forță pentru adevărata dezvoltare a omenirii întregi.

Cartea Istoria doctrinei sociale a Bisericii (1891-2009) este așadar un studiu util tuturor celor care doresc să cunoască mai îndeaproape doctrina socială a Bisericii și să-și formeze o viziune de ansamblu a ceea ce papii și Biserica au gândit, au exprimat și au dorit pentru binele social al credincioșilor și al umanității.

David Eduard Cristian

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


În inima Diecezei: preot, profesor, rector, episcop. Volum omagial oferit PS Petru Gherghel de comunitatea Seminarului mare „Sf. Iosif” din Iaşi, cu ocazia sărbătoririi a 75 de ani de viață, 50 de ani de preoţie și 25 de ani de episcopat

Stefan Lupu, coord., În inima Diecezei: preot, profesor, rector, episcop. Volum omagial oferit PS Petru Gherghel de comunitatea Seminarului mare „Sf. Iosif” din Iaşi, cu ocazia sărbătoririi a 75 de ani de viață, 50 de ani de preoţie și 25 de ani de episcopat, Iaşi 2015, 288 p., 21×29, ISBN 978-606-578-205-1, 100 lei.

 La Editura „Sapientia” a apărut cartea În inima Diecezei: preot, profesor, rector, episcop. Volum omagial oferit PS Petru Gherghel de comunitatea Seminarului mare „Sf. Iosif” din Iași, cu ocazia sărbătoririi a 75 de ani de viață, 50 de ani de preoție și 25 de ani de episcopat, sub coordonarea pr. dr. Ștefan Lupu. Cartea apare în colecția „Istoria Bisericii”, formatul 21×30 cm, are 288 de pagini color, copertă cartonată, şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 100 lei.

   Urmând lecţia magistrală a Învăţătorului ei, Biserica încă de la început, prin diferite forme şi metode, s‑a îngrijit să‑i pregătească pe cei care aveau să continue opera încredinţată apostolilor, sub coordonarea aceluiaşi maestru şi învăţător, avându-l mereu alături pe „Duhul adevărului, care îi va învăţa toate” (cf. In 14,15‑26).

   Aceasta a fost calea prin care Isus a continuat şi continuă să‑şi pregătească ucenici şi apostoli, pe care să‑i învestească cu putere de sus, pentru a vesti lumina evangheliei şi adevărul credinţei: şcoala lui Isus, calea îngrijirii vocaţiei şi a creşterii în slujire, calea seminarului.

   Comunitatea Seminarului Mare Diecezan din Iaşi, cu ocazia triplului aniversar al PS Petru Gherghel (75 de ani de viață, 50 de ani de slujire prezbiterală și 25 de ani ca episcop al Diecezei de Iași), a pregătit acest volum omagial ca semn de profundă recunoştinţă pentru grija Excelenței Sale față de bunul mers al Seminarului de-a lungul a aproximativ jumătate de secol.

   Acest volum are patru părţi care însumează perioada cuprinsă între anul 1956, momentul redeschiderii Seminarului din Iaşi, și anul 2015. Fiecare an academic prezintă atât lista cu preoţii profesori şi formatori din Seminar, cât şi lista cu seminariştii înscriși în fiecare an. De asemenea, mai multe pagini au fost dedicate prezentării evenimentelor din cadrul anilor academici în care îl găsim prezent pe PS Petru Gherghel în viața Seminarului.

   Astfel, prima parte cuprinde anii 1956-1969, perioadă în care îl întâlnim pe PS Petru Gherghel ca elev la şcoala de Cantori şi, apoi, student la Institutul Teologic Romano-Catolic „Sf. Iosif” din Iaşi. Anul 1965 reprezintă unul deosebit de important, deoarece, după absolvirea studiilor teologice, pe 29 iunie, la Alba-Iulia, cei 15 seminariști din anul VI primesc hirotonirea preoțească de la Preasfinţitul Márton Áron, mărturisitor al credinţei şi simbol al rezistenţei anticomuniste. După o scurtă activitate pastorală desfăşurată în parohia Barticeşti, alături de pr. Mihai Rotaru, pr. Petru Gherghel a fost numit vicar parohial la Rădăuţi, unde a lucrat împreună cu pr. Iosif Krassler, până în anul 1970.

   A doua parte a acestui volum prezintă evenimentele legate de activitatea Preasfinției Sale ca profesor de teologie morală la Institutul Teologic Romano-Catolic din Iași. Această slujire o primește în toamna anului 1970, după ce pr. Andrei Gherguț (care lucra ca profesor încă din anul 1968) a fost nevoit să părăsească seminarul din cauza presiunii exercitate de Departamentul Cultelor.

   După 5 ani de activitate didactică, la începutul anului academic 1975-1976, pr. Petru Gherghel este desemnat de PS Petru Pleșca să preia conducerea Institutului Teologic. În calitate de rector, s-a îngrijit de buna formare a seminariștilor, dar și de refacerea clădirii seminarului. Aceste evenimente sunt prezentate în cea de-a treia parte a acestui volum.

   Ultima parte, cea mai voluminoasă are în vedere perioada cuprinsă între anii 1978-2015. La câteva zile după groaznicul cutremur, în ziua de 19 martie 1977, în ziua sfântului Iosif, patronul Seminarului, a trecut la cele veşnice păstorul Diecezei de Iaşi, PS Petru Pleşca. La conducerea Diecezei de Iaşi a urmat pr. Andrei Gherguţ, în calitate de ordinarius substitutus. Trimişii Sfântului Scaun, consultând clerul local, l-au propus autorităţilor statului pe pr. Petru Gherghel, care l-au acceptat. Astfel, pe data de 21 februarie 1978, Papa Paul al VI-lea l-a numit pe pr. Petru Gherghel, în vârstă de doar 38 de ani, la cârma Diecezei de Iaşi, în calitate de Ordinarius ad nutum Sanctae Sedis cum munere administratoris apostolici. În această calitate, a condus Dieceza de Iași, implicându-se totodată și în viața Seminarului, până în anul 1990, moment în care este consacrat episcop diecezan de Iași. Consacrarea a avut loc pe 1 mai 1990, pe treptele de la intrarea în seminar.

   Întreaga sa activitate, ca simplu preot, ca profesor de teologie morală, ca rector al seminarului, ca administrator apostolic și apoi ca episcop diecezan de Iași, a fost îndreptată spre creșterea spirituală a credincioșilor și, în special, a comunității Seminarului, pe care l-a numit „inima inimii Diecezei”. Aproape în fiecare moment important al unui an academic (deschiderea anului academic, pomenirea tuturor credincioșilor răposați, diaconatul, concertul de Crăciun, academiile susținute de seminariști, simpozioanele organizate de conducerea Seminarului, instituirea de lectori, acoliți, hramul seminarului etc.) îl găsim pe PS Petru Gherghel alături de comunitatea seminarului.

   Preoţii profesori și formatori, seminariştii şi surorile din comunitatea Seminarul Mare Diecezan „Sfântul Iosif” din Iaşi îi mulţumesc cu această ocazie PS Petru Gherghel pentru grija părintească arătată faţă de Seminar în toţi aceşti ani şi îi doresc să aibă mereu o „inimă” tânără, puternică şi docilă la chemarea Păstorului.

 

Laurenţiu Turbuc

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


„Nu voi m-aţi ales pe mine, ci eu v-am ales pe voi”. 50 de ani de slujire preoţească (1965-2015)

Fabian Doboș, „Nu voi m-aţi ales pe mine, ci eu v-am ales pe voi”. 50 de ani de slujire preoţească (1965-2015), Iaşi 2015, 40 p., 17×24, ISBN 978-606-578-209-9, 20 lei.

Din istoria comunităţilor catolice din Moldova

Silviu Văcaru, Din istoria comunităţilor catolice din Moldova, Iaşi 2015, 284 p., 17×24, ISBN 978-606-578-171-9, 25 lei.

   Când vorbim despre monografie, ca şi gen literar, vorbim de o tratare a unei singure probleme, dar care încearcă să o investigheze din toate unghiurile posibile şi sub toate aspectele sale. Monografia devine sau se constituie astfel într-o lucrare de sinteză. Monografistul, pentru ca rezultatul cercetării sale să fie cât mai credibil, trebuie să respecte anumite reguli şi, totodată, să posede reale cunoştinţe din domeniul spre care s-a orientat. În primul rând, el trebuie să observe lucrurile aşa cum sunt, nu cum ar dori să fie, evitând prejudecăţile şi posibilele subiectivităţi personale. Monografia presupune redarea faptelor reale, fără ajustări, înfrumuseţări, hiperbole sau alte figuri de stil ce ţin de domeniul literaturii.

   De la această premisă porneşte şi dl. dr. Silviu Văcaru, cercetător la Institutul de Istorie „A.D. Xenopol” din Iaşi, în lucrarea apărută recent la Editura Sapientia, cu titlul: Din istoria comunităţilor catolice din Moldova. Autorul constată că, în ultimii ani, au apărut numeroase monografii săteşti scrise, de cele mai multe ori, de oameni pasionaţi de istorie şi de trecutul localitaţii în care s-au născut sau în care au trăit. Însă, „multe dintre acestea, din cauza amatorismului de care dau dovadă autorii, prin informaţiile pe care le vehiculează, nu fac altceva decât să creeze confuzie în rândul cititorilor”. De aceea apreciază efortul pe care l-a depus Departamentul de cercetare istorică al Episcopiei Romano-Catolice de Iași care, pentru a lumina trecutul comunităților catolice din Moldova, s-a înconjurat de numeroși specialiști și a publicat mai multe monografii.

   Ca unul care face parte din această echipă a Departamentului de cercetare istorică, dl. Silviu Văcaru subliniază probitatea științifică a cercetătorilor care, în efortul lor ce cercetare a istoriei unei comunități catolice, au căutat date şi informaţii în documentele oficiale aflate în diferite fonduri de arhivă. Această muncă este, desigur, una dificilă, având în vedere că cercetătorul se simte obligat să intre oarecum în polemică cu autorii monografiilor precendente, a căror autoritate este, în concepţia majorităţii cititorilor, mai presus de orice îndoială. Însă, consultarea unor documente de arhivă mai puţin accesibile celor ce scriu despre trecutul acestor comunităţi din cauza necunoaşterii paleografiei româno-chirilice a deschis direcţii de cercetare nebănuite.

   Volumul de faţă este alcătuit din cinci studii. În primul studiu, autorul tratează despre „Bejenari catolici transilvăneni în ținuturile Bacău și Roman (sfârșitul secolului al XVIII-lea – prima jumătate a secolului al XIX-lea”. Următoarele patru studii prezintă informații despre comunitățile catolice din Sagna, Horgești, Butea și Hălăucești.

    Cartea este completată cu un bogat indice de nume şi locuri amintite în paginile volumului de faţă.

   Pentru numeroasele informaţii pe care le oferă, dar şi pentru mai marea sa apropiere de adevărul istoric, recomandăm această carte tuturor celor pasionaţi de istorie, dar mai ales celor care doresc să cunoască mai bine istoria acestor comunități catolice moldovene.

 

Laurențiu Turbuc

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


În umbra crucii. Articole şi studii despre viaţa şi activitatea episcopului Anton Durcovici

Ştefan Lupu, coord., În umbra crucii. Articole şi studii despre viaţa şi activitatea episcopului Anton Durcovici, Iaşi 2013, 556 p., 17×24, ISBN 978-606-578-124-5, 35 lei.

  Imaginea lui Cristos, păstorul cel bun, care îşi dă viaţa pentru oile sale şi care le poartă la păşuni verzi, nu poate fi uitată niciodată, fiind înscrisă în istoria omenirii ca manifestare a iubirii Părintelui veşnic, Tatăl nostru din ceruri. „Cristos cel înviat din morţi nu mai moare, moartea nu mai are nicio putere asupra lui” (Rom 6,9). Cristos este viu şi prezent în istoria noastră şi continuă să ne ofere viaţa sa prin Cuvântul său şi prin sacramentele sale. Cristos, păstorul cel bun, este prezent în lume şi prin aleşii săi, prin episcopi şi preoţi.

   Acest an, 2013, pentru Dieceza de Iaşi are o semnificaţie deosebită – 125 de ani de la naşterea episcopului martir dr. Anton Durcovici (s-a născut la 17 mai 1888 în Bad Deutsch-Altenburg, Austria), precum şi 65 de ani de la consacrarea sa episcopală (5 aprilie 1948). De asemenea, anul 2013, este anul în care (mai exact, la 31 octombrie), după un lung proces, papa Francisc a autorizat Congregația pentru Cauzele Sfinților să promulge decretul de recunoaștere a martiriului lui Anton Durcovici, ucis din ură față de credință în închisoarea de la Sighet (10 decembrie 1951).

   Deşi de la moartea episcopului Anton Durcovici în închisoarea de la Sighet a trecut mai bine de jumătate de secol, cei care l-au cunoscut îi păstrează vie amintirea. Pentru aceştia, dar şi pentru cei care l-au descoperit în paginile unor lucrări, preotul „cu părul cărunt, cu ochii albaştri, limpezi, care te pătrundeau până în adâncul sufletului” rămâne un reper moral, un intelectual al vremii sale, un om care a arătat că „nimic nu este în zadar, că nu se termină totul în gol”.

   Editura Sapientia, prin munca de coordonare a părintelui Ştefan Lupu, prezintă cititorilor cartea În umbra crucii – o culegere de articole, studii, amintiri – dedicată acestui slujitor al lui Dumnezeu, Anton Durcovici. Titlul acestui volum vrea să scoată în evidenţă consecvenţa cu care acest venerabil episcop şi-a purtat crucea, atât în timpul episcopatului său, cât şi în faţa securităţii, rămânând mereu „în umbra crucii”.

   Întreaga sa viaţă, din primele clipe ale copilăriei și pe tot parcursul studiilor şi ministerului său sacerdotal, este o mărturie vie a unei iubiri unice şi fără rezerve faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni. Toţi cei care l‑au cunoscut şi i‑au fost ucenici sau au avut bucuria să‑i stea în preajmă, dau mărturie cu competenţă şi entuziasm despre sufletul său nobil şi despre iubirea sa, asemănătoare lui Cristos, care „iubindu‑i pe ai săi care erau în lume, i‑a iubit până la sfârşit” (In 13,1).

   Lucrarea se deschide cu un cuvânt introductiv al PS Petru Gherghel, cu câteva cuvinte din partea PS Aurel Percă, în semn de preţuire faţă de martirul Durcovici, un cuvânt de salut din partea arhiepiscopului de Viena, Christoph Schönborn şi o prefaţă realizată de părintele coordonator, Ştefan Lupu.

   Lucrarea În umbra crucii, structurată în cinci părţi, face parte dintr-un amplu proiect al Departamentului de Cercetare Istorică al Episcopiei Romano-Catolice de Iaşi şi care vizează recuperarea istorică a unei personalităţi complexe a Bisericii noastre locale, proces ce a fost iniţiat imediat după prăbuşirea regimului comunist din România.

   Prima parte conţine predicile, cuvântările, scrierile pastorale şi circularele pe care Preasfinţitul Petru Gherghel le-a dedicat în perioada 1990-2013 cunoaşterii vieţii şi martiriului ilustrului său predecesor la cârma Diecezei Romano-Catolice de Iaşi.

  Partea a doua a volumului conţine articole şi studii despre viaţa episcopului Anton Durcovici. O parte a acestora reprezintă cele mai noi rezultate istorice şi arhivistice obţinute de cercetătorii implicaţi în recuperarea memoriei istorice a episcopului martir, în timp ce altele au fost publicate iniţial în reviste de specialitate în ultimele două decenii.

   Partea a treia este constituită în totalitate din articole comemorative privindu-l pe episcopul Anton, majoritatea acestora fiind publicare iniţial în paginile recistei diecezane „Lumina creştinului”. În cadrul acestei secţiuni apare şi discursul rostit de Înalt Preasfinţitul dr. Ioan Robu, în cadrul simpozionului omagial „120 de ani de la naşterea episcopului martir dr. Anton Durcovici” (Iaşi, 16 mai 2008).

   Partea a patra conţine amintiri ale unor persoane care l-au cunoscut pe episcop, anumite evocări ale unor pelerinaje diecezane efectuate după anul 2001 la Sighetu Marmaţiei, relatări ale unor manifestări care au avut loc la Bad Deutsch-Altenburg, un scurt istoric al cauzei de beatificare, dar şi mai multe creaţii literare ale unor admiratori ai episcopului: Părintele Claudiu Dumea şi Petru Ciobanu.

   În sfârşit, partea a cincea, intitulată „Anton Durcovici – Viaţa în imagini”, conţine fotografii ale episcopului, grupate în funcţie de principalele perioade din viaţa acestuia, începând cu anii de formare din cadrul Seminarului arhidicezan „Sfântul Duh” din Bucureşti (1901-1911) şi până în perioada în care a condus Dieceza de Iaşi, plus fişele personale de la închisoarea din Sighet.

   Regăsim în cuprinsul acestei lucrări numele tuturor cercetătorilor care în ultimii 20 de ani şi-au făcut un ideal de credinţă din a cerceta şi a readuce la lumină aspectele cele mai complexe ale vieţii şi martiriului episcopului de Iaşi, Anton Durcovici, pe baza unor investigaţii tenace în arhivele interne şi externe, precum şi în arhivele fostelor instituţii ale represiunii comuniste.

   Fiecare cititor poate găsi în acest volum imaginea unui om care, deşi a fost ucis de duşmanii atei ai Bisericii, a biruit prin crucea lui Cristos. Poate fi şi un impuls puternic pentru credinţa poporului român care, chiar dacă nu se află sub influenţă totalitară, este lovită de numeroase încercări, mult mai periculoase decât cele din trecut şi care poate găsit în figura episcopului un veritabil model de statornicie în credinţă. „Duceţi crucea Mântuitorului care s‑a răstignit pentru păcatele noastre, căci va veni ziua învierii şi pentru mult încercatul popor român”, spunea episcopul Durcovici părintelui Friedrich înainte de a muri.

Laurențiu Turbuc

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Seminarul Diecezan „Sfântul Iosif” din Iaşi. 125 de ani de la înfiinţare

Benone Lucaci, coord., Seminarul Diecezan „Sfântul Iosif” din Iaşi. 125 de ani de la înfiinţare, Iaşi 2012, 204 p., 17×24, ISBN 978-606-578-105-4, 40 lei.

„Viaţa nu poate fi înţeleasă decât dacă privim în urmă şi nu poate fi trăită decâtdacă privimînainte”. Cu aceste cuvinte ale lui Søren Kierkegaard se deschide volumul omagial prilejuit de împlinirea a 125 de ani de la deschiderea Seminarului Diecezan din Iaşi (29 septembrie 1886), cuvinte pe care coordonatorul volumului, rectorul Institutului Teologic Romano-Catolic din Iaşi, pr. dr. Benone Lucaci, le-a ales pentru a reliefa importanţa evenimentului trăit de întreaga comunitate seminarială şi, nu greşesc, de întreaga Dieceză de Iaşi şi nu numai, eveniment sărbătorit în cadrul Anului Jubiliar al Seminarului (2011-2012). În introducerea pe care o face la volumul de faţă, rectorul îşi întoarce privirea spre trecut şi ne invită şi pe noi să o facem din două motive: pentru a mulţumi şi pentru a învăţa de la înaintaşii noştri.

   După această introducere, urmează cuvântul păstorului Diecezei de Iaşi, PS Petru Gherghel, – Şcoala lui Isus – Seminarul – care compară seminarul cu acel minuscul grup format din 12 ucenici, care, pe drept cuvânt, poate fi numit primul seminar din istorie, avându-l ca formator pe însuşi Isus, Marele Preot. În interviul care urmează, episcopul de Iaşi explică de ce seminarul este inima episcopului, rememorând frumoasele momente din trecutul Seminarului şi a sa, ca seminarist. Pe aceeaşi linie a amintirilor se situează şi ÎPS Ioan Robu, arhiepiscop mitropolit de Bucureşti, care ne aduce în faţă memoria anilor 1958-1968. Momentele cruciale pentru Seminarul din Iaşi din perioada căderii regimului comunist ne sunt prezentate de PS Aurel Percă, martor ocular şi de multe ori personaj central în acestea, în articolul „Seminarul din Iaşi la răspântii între două regimuri politice”. Şi pentru că cea mai mare parte a vieţii sale a petrecut-o în Seminar, nu puteau lipsi mărturiile pr. dr. Anton Despinescu, care ne prezintă îndepărtata perioadă a anilor 1939-1956. O istorie mai completă, dar succintă, a Seminarului din Iaşi ne-o prezintă pr. dr. Fabian Doboş, care porneşte în articolul său de la primele proiecte de seminarii în Moldova, descrie deschiderea Seminarului, pentru ca mai apoi să treacă la perioada episcopilor Dominic Jaquet şi Mihai Robu, precum şi la dificila perioadă comunistă şi la istoria de după anul 1989. Promoţiile de preoţi care s-au format în Seminarul din Iaşi, în articolul intitulat „Alma Mater Iassiensis. Promoţiile de preoţi”, ne sunt prezentate de pr. dr. Ştefan Lupu, iar pr. Eduard Soare vorbeşte despre formarea în Seminarul Mare cu cele patru dimensiuni ale sale: umană, intelectuală, spirituală şi pastorală. Şi pentru că inima inimii unei dieceze este capela, preoţii Eduard Ferenţ şi Alois Bulai explică teologia capelei, analizând fiecare element structural al acesteia. Despre importantul eveniment al dedicării capelei la 1 octombrie 2000 ne relatează pr. dr. Eduard Ferenţ, cel, sub conducerea căruia, a şi fost construită capela Seminarului din Iaşi. Iar pentru că pe lângă persoane, seminarul este şi edificiu, clădirile Institutului Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iaşi ne sunt descrise de pr. dr. Emil Dumea.

   Spre finalul volumului au fost incluse o serie de fotografii drept mărturie vizibilă a celor 125 de ani de istorie a Seminarului din Iaşi, acestea încercând să surprindă diferite momente din viaţa seminariştilor. Legat de articolul părintelui Ştefan Lupu, sunt prezentate fotografiile seriilor de preoţi începând cu anul 1965. Volumul omagial al Seminarului din Iaşi se încheie cu patru poezii-omagii aduse inimii Diecezei de Iaşi şi păstorilor ei.

   Preotul este luat din lume şi oferit lumii pentru a o călăuzi spre scopul ei care este mântuirea în Cristos. De aceea, recomandăm acest volum omagial tuturor credincioşilor catolici pentru ca ei să cunoască cuibul din care au zburat în lume sutele de preoţi care îi păstoresc. În mod deosebit, îl recomandăm preoţilor şi seminariştilor pentru ca să pătrundă mai adânc tainele pepinierii Diecezei de Iaşi în care s-au format sau în care încă se formează.

Petru Ciobanu

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro