Ecclesiae sponsae imago. Instrucţiune despre Ordo virginum

Congregaţia pentru Institutele de Viaţă Consacrată şi Societăţile de Viaţă Apostolică, Ecclesiae sponsae imago. Instrucţiune despre Ordo virginum, Iași 2018, 86 p., 14×20, ISBN 978-606-578-357-7, 10 lei. 

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Ecclesiae sponsae imago. Instrucţiune despre Ordo virginum, scrisă de Congregaţia pentru Institutele de Viaţă Consacrată şi Societăţile de Viaţă Apostolică și tradusă din limba italiană de pr. dr. Mihai Pătrașcu. Cartea apare în colecția „Magisterium”, în formatul 14×20, are 86 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 10 lei.

Imaginea Bisericii mireasă a lui Cristos se prezintă în Noul Testament ca icoană revelatoare eficace a naturii intime a raportului pe care Domnul Isus a voit să-l stabilească cu comunitatea celor care cred în el (Ef 5,23-32; Ap 19,7-9; 21,2-3.9).

Încă din timpurile apostolice această exprimare a misterului Bisericii a avut o manifestare cu totul specială în viaţa acelor femei care, corespunzând carismei trezite în ele de Duhul Sfânt, cu iubire nupţială s-au dedicat Domnului Isus în feciorie, pentru a experimenta rodnicia spirituală a raportului intim cu el şi a oferi roade Bisericii şi lumii.

Aşa cum indică unele texte din Noul Testament şi scrierile din primele secole creştine, această formă de viaţă evanghelică a apărut în mod spontan în diferitele regiuni în care se dezvoltau comunităţile ecleziale, situându-se între celelalte forme de viaţă ascetică, forme care, în contextul societăţii păgâne, constituiau un semn evident al noutăţii creştinismului şi al capacităţii sale de a răspunde la cele mai profunde întrebări cu privire la sensul existenţei umane. Cu un proces analog cu acela care a avut în vedere văduvia femeilor care alegeau continenţa „în cinstea trupului Domnului”, fecioria consacrată feminină a asumat progresiv caracteristicile unei stări de viaţă recunoscute public de Biserică.

În primele trei secole au fost numeroase fecioarele consacrate care pentru a rămâne fidele Domnului au îndurat martiriul. Între acestea, Agata din Catania, Lucia din Siracusa, Agneza şi Cecilia din Roma, Tecla din Iconium, Apolonia din Alexandria, Restituta din Cartagina, Justa şi Rufina din Sevilla. După aceea până astăzi, amintirea fecioarelor martire a rămas ca o chemare vie la dăruirea totală de sine pe care o cere consacrarea feciorelnică.

Impulsul de reînnoire eclezială pe care l-a inspirat Conciliul al II-lea din Vatican a trezit interes şi cu privire la ritul liturgic al consecratio virginum şi la Ordo virginum. După multe secole de la dispariţia sa şi într-un context istoric schimbat în mod radical, în care erau în desfăşurare procese de schimbare profundă a condiţiei feminine în Biserică şi în societate, acea formă antică de viaţă consacrată revela o surprinzătoare forţă de atracţie şi apărea capabilă să corespundă nu numai dorinţei multor femei de a se dedica total Domnului şi fraţilor, ci şi redescoperii contextuale a propriei identităţi a Bisericii particulare în comuniunea unicului Trup al lui Cristos.

Conform dispoziţiei Constituţiei despre liturgie Sacrosanctum Concilium nr. 80, în perioada postconciliară ritul lui consecratio virginum prezent în Pontificalul Roman a fost supus unei revizuiri pe baza principiilor generale pe care Conciliul le-a stabilit pentru reforma liturgică. Noua Ordo consecrationis virginum, promulgată la 31 mai 1970 de Sfânta Congregaţie pentru Cultul Divin, prin mandat special al Papei Paul al VI-lea, a intrat în vigoare la 6 ianuarie 1971. Reluând cea mai veche tradiţie eclezială şi ţinând cont şi de evoluţia istorică, au fost elaborate şi aprobate două forme de celebrare. Prima este destinată femeilor care, rămânând in saeculo, adică în condiţiile obişnuite de viaţă, sunt admise la consacrare de către episcopul diecezan. A doua este destinată călugăriţelor de comunitate în care ritualul este folosit cu voturi perpetue sau care în aceeaşi celebrare depun voturile perpetue şi primesc consecratio virginum.

De când s-a repropus în Biserică această formă de viaţă consacrată, s-a asistat la o adevărată reînflorire a lui Ordo virginum, a cărui vitalitate se manifestă în bogăţia pluriformă de carisme personale puse în slujba edificării Bisericii şi a reînnoirii societăţii după spiritul evangheliei. Fenomenul apare de mare relevanţă, nu numai prin numărul femeilor implicate, ci şi prin răspândirea sa în toate continentele, în foarte multe ţări şi dieceze, în zone geografice şi contexte culturale atât de diversificate.

În ultimii ani, din mai multe părţi au venit la acest dicaster cereri de a oferi indicaţii care să orienteze acţiunea episcopilor diecezani în aplicarea normelor conţinute în Pontificalul Roman şi, implicit, amintite de can. 604 din Codul de Drept Canonic, precum şi în definirea unei discipline mai complete şi organice, care, pe baza principiilor comune din dreptul vieţii consacrate în diferitele sale forme, să se precizeze cu referinţă la particularităţile lui Ordo virginum.

Prezenţa reînnoită a acestei forme de viaţă consacrată în Biserică, a cărei reapariţie este aşa de strâns legată de evenimentul Conciliului al II-lea din Vatican, şi rapiditatea creşterii sale în atâtea Biserici particulare fac oportun să se corespundă acestor cereri, pentru ca în adaptarea necesară la diferitele contexte culturale să fie păstrată identitatea specifică a lui Ordo virginum.

Această Instrucţiune stabileşte principiile normative şi criteriile orientative pe care păstorii fiecărei dieceze şi Biserici particulare asimilate diecezei vor trebui să le aplice în îngrijirea pastorală a lui Ordo virginum.

După ce a schiţat fundamentul biblic şi elementele tipice ale vocaţiei şi mărturiei fecioarelor consacrate (Partea I), Instrucţiunea tratează configuraţia specifică a lui Ordo virginum în cadrul Bisericii particulare şi al Bisericii universale (Partea a II-a), pentru a se opri după aceea asupra discernământului vocaţional şi a itinerarelor pentru formarea prealabilă consacrării şi formarea permanentă (Partea a III-a).

Cardinal João Braz de Aviz

 

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Sinodalitatea în viaţa şi în misiunea Bisericii

Comisia Teologică Internaţională, Sinodalitatea în viaţa şi în misiunea Bisericii, Iași 2018, 94 p., 17×24, ISBN 978-606-578-344-7, 10 lei. 

La Editura „Sapientia” a apărut de curând cartea Sinodalitatea în viaţa şi în misiunea Bisericii, scrisă de Comisia Teologică Internaţională și tradusă în limba română de pr. dr. Mihai Pătrașcu. Cartea apare în colecția „Magisterium”, în formatul 14×20, are 94 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 10 lei. 

„Drumul sinodalităţii este drumul pe care Dumnezeu îl aşteaptă de la Biserica din cel de-al treilea mileniu”: această angajare programatică a fost propusă de Papa Francisc la comemorarea celei de-a cincizecea aniversări a instituirii Sinodului Episcopilor din partea fericitului Paul al VI-lea. De fapt, sinodalitatea – a subliniat el – „este dimensiune constitutivă a Bisericii”, aşa că „ceea ce Domnul ne cere, într-un anumit sens, este deja conţinut în cuvântul «sinod»”.

Acest document vrea să ofere câteva linii utile aprofundării teologice a semnificaţiei acestei angajări împreună cu câteva orientări pastorale cu privire la implicările care derivă pentru misiunea Bisericii. În introducere se amintesc datele etimologice şi conceptuale necesare pentru a clarifica în formă preliminară conţinutul şi folosirea cuvântului „sinodalitate”, pentru a contextualiza după aceea pregnanţa şi noutatea învăţăturii care ne este oferită în această privinţă de magisteriu, mergând pe urma Conciliului al II-lea din Vatican.

Acest document se angajează în primele două capitole să răspundă la exigenţa de a aprofunda semnificaţia teologică a sinodalităţii în perspectiva ecleziologiei catolice în sintonie cu învăţătura Conciliului al II-lea din Vatican. În primul, se merge la izvoarele normative ale Sfintei Scripturi şi Tradiţiei pentru a scoate la lumină înrădăcinarea figurii sinodale a Bisericii în desfăşurarea istorică a revelaţiei şi pentru a evidenţia conotaţiile fundamentale şi criteriile teologice specifice care-i definesc conceptul şi îi reglementează practica.

În al doilea, se propun fundamentele teologale ale sinodalităţii în conformitate cu doctrina ecleziologică a Conciliului al II-lea din Vatican, articulându-le cu perspectiva poporului lui Dumnezeu pelerin şi misionar şi cu misterul Bisericii comuniune, cu referinţă la proprietăţile distinctive ale unităţii, sfinţeniei, catolicităţii şi apostolicităţii Bisericii. În cele din urmă, se aprofundează raportul dintre participarea tuturor membrilor poporului lui Dumnezeu la misiunea Bisericii şi exercitarea autorităţii păstorilor.

Al treilea şi al patrulea capitol, pe această bază, vor să ofere câteva orientări pastorale: al treilea, cu referinţă la realizarea concretă a sinodalităţii la diferitele niveluri, în Biserica particulară, în comuniunea dintre Bisericile particulare într-o regiune, în Biserica universală; al patrulea, cu referinţă la convertirea spirituală şi pastorală şi la discernământul comunitar şi apostolic cerute pentru o experienţă autentică de Biserică sinodală, apreciindu-i reflecţiile pozitive în drumul ecumenic şi în diaconia socială a Bisericii.

Parresía în Duhul cerută poporului lui Dumnezeu pe drumul sinodal este încrederea, francheţea şi curajul de „a intra în mărimea orizontului lui Dumnezeu” pentru „a vesti că în lume există un sacrament de unitate şi de aceea umanitatea nu este destinată devierii sau rătăcirii”. Experienţa trăită şi perseverentă a sinodalităţii este pentru poporul lui Dumnezeu izvor al bucuriei promise de Isus, ferment de viaţă nouă, rampă de lansare pentru o nouă fază de angajare misionară.

Maria, Mama lui Dumnezeu şi a Bisericii, care „îi aduna pe discipoli pentru a-l invoca pe Duhul Sfânt (cf. Fap 1,14) şi, astfel, a făcut posibilă explozia misionară care a avut loc la Rusalii”, să însoţească pelerinajul sinodal al poporului lui Dumnezeu, arătând ţinta şi învăţând stilul frumos, duios şi puternic al acestei noi etape a evanghelizării.

Comisia Teologică Internațională

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Consacrare şi secularitate. Scrisoare către episcopii din Biserica Catolică despre institutele seculare

Congregaţia pentru Institutele de Viaţă Consacrată şi Societăţile de Viaţă Apostolică, Consacrare şi secularitate. Scrisoare către episcopii din Biserica Catolică despre institutele seculare, Iași 2017, 14×20, 54 p., ISBN 978-606-578-322-5, 10 lei.

Noua cartă a lucrătorilor sanitari

Consiliul Pontifical pentru Lucrătorii Sanitari (Pentru Pastorația Sănătății), Noua cartă a lucrătorilor sanitari, Iași 2017, 14×20, 166 p., ISBN 978-606-578-304-1, 15 lei.

Ratio fundamentalis institutionis sacerdotalis. Darul vocației prezbiterale

Congregația pentru Cler, Ratio fundamentalis institutionis sacerdotalis. Darul vocației prezbiterale, Iași 2017, 14×20, 148 p., ISBN 978-606-578-290-7, 15 lei.

Purcederea Duhului Sfânt

Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor, Purcederea Duhului Sfânt;
Comisia Teologică Internaţională, Creştinismul şi religiile;
Congregaţia pentru Doctrina Credinţei, Declaraţia „Dominus Iesus” privind unicitatea şi universalitatea salvifică a lui Isus Cristos şi a Bisericii, Iași 2016, 14×20 cm., 126 p., ISBN 978-606-578-264-8, 10 lei.

Raportul final al Sinodului Episcopilor dat Sfântului Părinte Francisc (24 octombrie 2015)

Sinodul Episcopilor, Raportul final al Sinodului Episcopilor dat Sfântului Părinte Francisc (24 octombrie 2015), Iași 2015, 14×20, 108 p., ISBN 978-606-578-229-7, 10 lei.

Inspirația și adevărul Sfintei Scripturi. Cuvântul care vine de la Dumnezeu și vorbește despre Dumnezeu pentru a mântui lumea

Comisia Biblică Pontificală, Inspirația și adevărul Sfintei Scripturi. Cuvântul care vine de la Dumnezeu și vorbește despre Dumnezeu pentru a mântui lumea, Iași 2015, 14×20, 120 p., ISBN 978-606-578-208-2, 15 lei.

Directoriu omiletic

Congregaţia pentru Cultul Divin şi Disciplina Sacramentelor, Directoriu omiletic, Iaşi 2015, 160 p., 14×20, ISBN 978-606-578-193-1, 15 lei.

Sensus Fidei în viaţa Bisericii

Comisia Teologică Internaţională, Sensus Fidei în viaţa Bisericii, Iaşi 2014, p. 92, 14×20, ISBN 978-606-578-174-0, 8 lei.