Tendinţe ale catehezei în Dieceza Romano-Catolică de Iaşi

Mihai Roca, Tendinţe ale catehezei în Dieceza Romano-Catolică de Iaşi, Iași 2017, 14×20, 273 p., ISBN 978-606-578-306-5, 20 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Tendinţe ale catehezei în Dieceza Romano-Catolică de Iaşi, scrisă de pr. dr. Mihai Roca. Cartea apare în colecţia „Cateheza”, în format 14×20, are 273 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la prețul de 20 lei.

Fiecare generaţie de creştini se străduieşte să răspundă în mod liber la iniţiativa lui Dumnezeu, primind, apărând şi transmiţând cei trei pilaştri de bază ai credinţei în Isus Cristos: Scriptura, Tradiţia şi învăţătura Magisteriului Bisericii.

Dinamica actului credinţei implică întotdeauna atât un aspect subiectiv al răspunsului nostru dat lui Dumnezeu care se revelează, cât şi un aspect doctrinal alcătuit din conţinuturi, care se adresează inteligenţei – tezaurul credinţei.

Dacă nimeni nu şi-a dăruit singur credinţa, aşa cum ne învaţă Catehismul Bisericii Catolice, şi nimeni nu poate să creadă singur, înseamnă că modul de transmitere a credinţei este strâns legat de cunoaşterea relaţiei Biserică – credincios. În această relaţie, cred că fiecare credincios este asemenea unei verigi în marele lanţ al credincioşilor care formează familia creştină, Biserica. „Eu cred” este credinţa Bisericii, mărturisită în special la Botez. „Noi credem” este credinţa Bisericii, mărturisită de episcopii adunaţi în conciliu şi de adunarea liturgică. De asemenea, „Eu cred” este mărturia Bisericii, care îi răspunde lui Dumnezeu prin credinţa ei şi care ne învaţă pe noi toţi să punem: „Eu cred”, „Noi credem” (CBC, nr. 167).

Structurată în trei părţi, cercetarea Tendinţe actuale în cateheză pune accent pe iniţierea creştină şi pregătirea persoanelor la Căsătorie. În primul capitol este descrisă metoda de cercetare, iar în capitolul al doilea este prezentat cadrul teoretic pentru aprofundarea şi înţelegerea introducerii copiilor, adolescenţilor şi tinerilor în misterele credinţei creştine. Al treilea capitol este dedicat prezentării datelor din cercetarea statistică descriptivă realizată de autor în cadrul Oficiului pentru Cateheză.

Dacă primele două capitole se bazează pe abordarea unor aspecte teoretice, la nivel metodologic, istoric, cultural, pastoral şi catehetic, în vederea clarificării subiectului abordat, în ultimul capitol sunt prezentate grafice şi tabele care susţin prezentarea informaţiilor culese de la 270 de respondenţi, ipotezele enunţate pe baza datelor culese din 149 de parohii şi concluziile deduse din constatări.

Cercetarea statistică şi descrierea cadrului tematic de referinţă al acesteia reprezintă o noutate prin prezentarea şi sintetizarea unui bogat repertoriu de noţiuni metodologice, pastorale şi catehetice. Aspectele care mi-au atras atenţia sunt cele legate de modalităţile de transmitere a tezaurului credinţei şi marea diversitate a acestora, mai ales în ultimii 60 de ani.

Un plus mare al acestei lucrări de cercetare îl constituie faptul că în fiecare temă analizată sunt specificate, în cadrul notelor şi prin fragmente, sursele de unde putem lua informaţii suplimentare şi mai vaste. În acest sens, ampla bibliografie de la sfârşitul cărţii ar putea oferi un sprijin preţios persoanelor interesate de domeniul pastoral şi catehetic.

Îi invit în special pe agenţii catehezei de iniţiere creştină, atât preoţi, persoane consacrate şi profesori de religie, cât şi cateheţi, tineri şi părinţi să citească şi să analizeze această carte care prezintă o „imagine” a situaţiei din parohiile noastre. Sper ca scopul informativ al acestei cărţi să ne ajute pe noi toţi, cei care facem parte din Dieceza de Iaşi, să contribuim la nivel parohial şi diecezan la transmiterea credinţei noilor generaţii şi la creşterea Trupului lui Cristos (cf. Ef 4,15-16).

P.S. Aurel Percă

 

De la kerygmă la cateheza sistematică

Autorul este cunoscut cititorilor pentru lucrarea Valoarea salvifica a suferintei în magisteriul Papei Ioan Paul al II-lea, publicata la Editura Sapientia în anul 2003.

Prezentul studiu are în centrul atentiei problema catehezei si multiplele cerinte pe care le implica opera de catehizare, alaturi de cea de evanghelizare. Lucrarea este mai mult decât binevenita, deoarece, dupa cum marturiseste si autorul, sunt putine lucrari care sa fi abordat pâna acum, într-un mod sistematic, acest domeniu atât de important pentru cresterea si maturizarea credintei în comunitatea crestina locala. Întelegerea corecta a catehezei, a modalitatilor de catehizare si de adaptare a catehezei în functie de diferitele categorii de credinciosi (copii, tineri si adolescenti, adulti) reprezinta o cerinta fundamentala pentru reusita pastorala a mesajului evanghelic.

Kerygma este primul anunt evanghelic rostit de însusi Isus Cristos prin cuvintele „Mergeti în toata lumea si predicati evanghelia la toata faptura” (Mc 16,15), care constituie totodata si mandatul divin pe care apostolii l-au primit din partea lui Isus. Acest mandat s-a perpetuat si ramâne mereu valabil si pentru discipolii actuali ai lui Cristos, care trebuie sa-l adapteze la cerintele culturale si sociale contemporane. Societatea contemporana, atât de diversificata si de fluctuanta, reclama necesitatea unei catehizari sistematice si bine fundamentata logic si teologic.

Studiul este foarte riguros întocmit si este fidel documentelor magisteriale contemporane în materie de cateheza, sprijinindu-se si pe un suport bibliografic solid, ceea ce îi confera caracter stiintific. Cu toate acestea, autorul foloseste un limbaj foarte accesibil, însotit si de scheme explicative, diagrame si citate corespunzatoare problematicilor citate. Cartea se adreseaza cu precadere celor direct implicati în munca de catehizare, adica preotilor si catehetilor, dar poate fi citita si consultata de catre orice cititor, întrucât munca de raspândire a Evangheliei îi priveste pe toti crestinii.

A. Dumitrescu

Scrisori către comunitatea parohială

Pentru a transmite un mesaj unei persoane sau unei comunitati exista diferite modalitati. Scrisoarea poate fi un mijloc eficace de a transmite un mesaj. Cartea de fata este o colectie de scrisori adresate comunitatii din parohia „Sfântul Kolumban” din Bregenz. Însa problemele atinse în aceste scrisori sunt valabile si pentru noi astazi. Accentul este pus pe trairea autentica a credintei personale.

Cum îsi poate trai un crestin catolic în mod autentic viata de credinta? Prelatul Albert Holenstein da câteva indicatii la aceasta problema prin scrisorile sale. Este important sa traim în comunitate, nu în afara ei, si sa ne implicam în viata comunitatii parohiale, sa participam activ la Liturghie, caci ea este centrul vietii noastre de credinta, locul întâlnirii personale cu Cristos. Crestinii trebuie sa fie pietre vii. Credinta vorbeste prin fapte. Ele sunt marturia concreta a credintei. Sunt scoase în evidenta nucleul credintei (care este iubirea fata de aproapele) si substanta ei (a-i ajuta pe cei care au nevoie). Credinta duce la un nou mod de a vedea: a fi crestin înseamna a exista pentru ceilalti. Educatia religioasa e necesara din copilarie. Si cea mai eficace metoda de a-i educa la viata de credinta pe copii este exemplul dat de parinti. Rugându-se împreuna cu parintii, copiii învata si ei sa se roage. Noi crestem în credinta asemenea unui vas în mâinile olarului (care este Dumnezeu), lasându-ne modelati de el.

O viata autentica de credinta înseamna trairea adevaratelor valori umane si crestine. Totul se rezuma la iubire. Daca stim sa iubim stim sa iertam, stim sa depasim greutatile vietii prezentându-le lui Dumnezeu, stim sa daruim, stim sa fim alaturi de cei care au nevoie de ajutorul nostru. Viata de credinta se traieste prin participarea la sacramente, în special la Spovada si Euharistie. Ele constituie o „transfuzie de sânge”, si nu o obligatie incomoda. Prelatul îndeamna prin paginile acestei carti la o profunzime sacramentala. Toata viata de credinta este calauzita de speranta în înviere. Credinta traita autentic pe pamânt ne va conduce la comuniunea deplina cu Cristos.

În încheiere as vrea sa redau câteva „cuvinte care ar putea face mai frumoasa viata comuna cu toti oamenii pe care-i întâlnim”: „Buna dimineata” (se refera la atitudinea prieteneasca pe care o putem arata pe întreg parcursul zilei), „Da, cu placere” (are în vedere disponibilitatea de a ajuta întotdeauna acolo unde cineva are nevoie de noi), „Îmi pare rau” (se refera la iertare), „Te rog” (presupune ca avem nevoie de ceilalti oameni si ca nu putem trai fara ei) si „Multumesc” (vrea sa spuna ca exista foarte multe prilejuri de a multumi pe parcursul unei zile).

St. Bogatu