Curajul de a ne teme… …de inima împietrită

Marie-Dominique Molinié, Curajul de a ne teme… …de inima împietrită, Iași 2018, 216 p., 14×20, ISBN 978-606-578-340-9, 15 lei. 

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Curajul de a ne teme… …de inima împietrită, scrisă de pr. Marie-Dominique Molinié O.P. și tradusă în limba română de sr. Ioana (Cecilia Turc). Cartea apare în colecția „Spiritualitate”, în formatul 14×20, are 216 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 15 lei.

Pages from Curajul de a ne teme

Dumnezeu nu încetează să ne deruteze, până când vom ajunge să-l vedem faţă în faţă. Sfinţii sunt oameni care au acceptat o dată pentru totdeauna să se lase derutaţi: aceasta a devenit pâinea lor cea de toate zilele. Nu vă miraţi că vă miraţi: noi nu suntem la înălţimea doctrinei Bisericii; aceasta este inepuizabilă. Atunci îngenuncheaţi ca nişte copii şi spuneţi: „Vorbeşte, Doamne, servitorul tău ascultă!”

Nu vă prefaceţi, ci faceţi-o într-adevăr. Pentru aceasta e nevoie de tăcere: nu de tăcerea materială (care este totuşi necesară), ci de aceea a ideilor: nu trebuie să vă cramponaţi de micile voastre idei – mai ales dacă sunt măreţe –, ci să fiţi ca nişte copii care nu ştiu ce li se va spune.

Această carte trebuie luată în serios. Poate că Dumnezeu vrea să nu reţineţi decât un singur cuvânt din toate aceste pagini: nu vă bateţi capul cu celelalte. Trebuie să ne deschidem în faţa luminii luând lucrurile în serios: când privim lucrurile spirituale într-un mod uman înseamnă că nu le luăm în serios…

Dumnezeu va trece în măsura în care voi, dragi cititori, veţi crede aceasta: eu o spun precum Moise către evrei, în ajunul nopţii pascale. Nu trebuie să gândiţi: „Am citit deja destule cărţi, ştiu ce vrea să spună aceasta”. Nu ştim niciodată ce înseamnă o trecere a Domnului… Nu ştim nici ce înseamnă viaţa creştină; pe teren învăţăm: aşteptăm mereu ceva nou, aşteptăm să se facă tot mai multă lumină.

Capitolele acestei cărţi nu urmăresc un plan anume, ci o temă cu mai multe variaţiuni. Tema constă în aceste cuvinte: lăsaţi-vă modelaţi de harul lui Dumnezeu, lăsaţi-l să lucreze în voi. Nu sună foarte original, nu este foarte dificil de practicat, dar este foarte dificil de înţeles… vreau să spun, în felul în care ne cere să o practicăm.

Contrar a ceea ce se spune adesea, nu a pune în practică este greu în viaţa creştină, ci a înţelege. Dacă noi nu practicăm ceea ce ni se spune înseamnă că nu înţelegem.

Să nu ne temem de ceilalţi, de lume, de viaţă – să ne temem de noi înşine. Nu de ceea ce ne înfricoşează de obicei – slăbiciunea noastră, greşelile noastre, căderile noastre (acestea fac parte din natura umană); să ne temem de ceea ce Isus le reproşează apostolilor după învierea sa: „Voi aveţi inima împietrită. De ce? Voi nu credeţi că eu am înviat! Voi nu credeţi pentru că este prea frumos: aici este greşeala voastră”.

Să cerem să nu ne încăpăţânăm prea mult timp…

Pr. Marie-Dominique Molinie O.P.

Maria, Femeia. Misterele vieții sale

Angelo Scola, Maria, Femeia. Misterele vieții sale, Iași 2018, 83 p., 14×20, ISBN 978-606-578-333-1, 10 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Maria, Femeia. Misterele vieții sale, scrisă de Cardinalul Angelo Scola și tradusă în limba română de pr. Iosif Martin. Cartea apare în colecția „Spiritualitate”, în formatul 14×20, are 83 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 10 lei.

Încă de copil, fiecare dintre noi trece printr-o importantă experienţă de încredinţare. Facem primii paşi, bâlbâim primele cuvinte arătând mamei şi tatălui recunoştinţă pentru promisiunea pe care grija lor faţă de noi a trezit-o în profunzimea eului nostru. Din dăruirea lor izvorăşte experienţa noastră elementară a binelui. Ei au capacitatea, cu relaţiile lor pline de iubire, să ne deschidă larg faţă de celălalt. Ia fiinţă dinamismul recunoştinţei reciproce: terenul pe care înfloreşte comuniunea dintre oameni. Grijă, pază, încredinţare în capacitatea celui care ne precede iubindu-ne sunt termeni care exprimă, chiar şi din punct de vedere etimologic, cât de constitutivă este în noi experienţa încredinţării.

Dacă acum mergem un pic mai departe de această scurtă reflecţie a noastră referitor la originea noastră, ce găsim? Ceea ce Ioan Paul al II-lea numea genealogia fiecărui om, fără de care nu se înţelege nici măcar începutul lui biologic. Spunea marele papă polonez că naşterea („Mai mult poate naşterea şi raza de lumină să meargă în întâmpinarea celui nou-născut”, Hölderlin în poezia Renul) este împletire inseparabilă de început (biologie) şi de origine (genealogie). Aceasta ne apare evident de la începutul Evangheliei lui Matei (Mt 1,1-16), care ritmează cu putere genealogia lui Isus cu insistenta repetare a verbului „a născut”, în timp ce enumeră seria (14 generaţii de 3 ori) verigilor genealogiei sale. La sfârşitul seriei însă, ca să arate naşterea feciorelnică a lui Mesia, evanghelistul face o impunătoare variaţie: „Iacob l-a născut pe Iosif, logodnicul Mariei, din care s-a născut Isus, numit Cristos”.

Seria nu se termină cu un bărbat, ci cu Maria, femeia. Locul central al Mariei în originea lui Isus se impune în felul acesta cu o putere deosebită. Ei îi este încredinţat Fiul lui Dumnezeu. Şi, începând din acel moment, Fecioara-Mamă îl păzeşte până la înălţarea sa glorioasă la cer în trupul său „adevărat”.

Totuşi, ceea ce este încă şi mai minunat pentru noi este încredinţarea reciprocă pe care Isus, sub cruce, o stabileşte între Ioan – şi în el cu toţi credincioşii – şi Maria: „Apoi a spus ucenicului: «Iată Mama ta!»” (In 19,27). Fără ea, omul îşi pierde originea: semnificaţia însăşi a propriei existenţe. Şi a trăirii cotidiene, alcătuită din afecţiuni, din muncă şi din odihnă.

Această carte, care oferă câteva puncte de reflecţie asupra misterelor vieţii Fecioarei, a apărut din dorinţa de a aprofunda experienţa mea personală de încredinţare Fecioarei. Aveam în jur de 30 de ani, când un mare preot m-a învăţat să-mi încredinţez sfintei Fecioare – cu un Bucură-te, Marie în fiecare seară înainte de culcare – viaţa. Ca să învăţ să trăiesc ca vocaţie şi, în acelaşi timp, ca să fiu fidel stării de viaţă la care am fost chemat.

Acum o recomand întotdeauna tuturor, mai ales tinerilor. Încredinţarea către Maria este o autentică mângâiere de iubire. După fiecare zi, este tărie şi speranţă.

Ţie, scumpule cititor, îmi permit să-ţi adresez aceeaşi invitaţie.

† Cardinal Angelo Scola,

Patriarh de Veneţia

 

 

Ghidul iezuit spre (aproape) tot

James Martin SJ, Ghidul iezuit spre (aproape) tot, Iași 2018, 508 p., 14×20, ISBN 978-606-578-327-0, 35 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Ghidul iezuit spre (aproape) tot, scrisă de James Martin SJ și tradusă în limba română de pr. dr. George Marius Nicoară. Cartea apare în colecția „Spiritualitate”, în formatul 14×20, are 508 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 35 lei.

Oamenii de azi, ca și cei de ieri, se află într-o căutare frenetică de practici religioase și spirituale care să le aducă pace, mulțumire și care, eventual, să le promită și mântuirea. Dovada acestui fapt este numărul uriaș de cărți de dezvoltare personală, de spiritualități orientale și de ghiduri din categoria „Cum să…”. Cartea Ghidul iezuit spre (aproape) tot ar putea fi inclusă în mod arbitrar în aceeași categorie, dacă am cădea în ispita de a judeca o carte după copertă (sau după titlu). Ce-i drept, promite mult – spre (aproape) tot – dar autorul se ține de cuvânt și prezintă cu o simplitate uimitoare spiritualitatea iezuită care a călăuzit de-a lungul timpului un număr impresionant de oameni.

Izvoarele acestei cărți sunt scrierile întemeietorului Societății lui Isus (Ordinul Iezuit), Ignațiu de Loyola (1491-1556), un spaniol de origine bască, soldat în armata regelui Spaniei, convertit după ce a citit Viețile sfinților în timp ce se afla în convalescență. Datorită formării sale militare, scrierile, viața și organizarea lui Ignațiu sunt caracterizate de disciplină și acuratețe.

James Martin SJ pornește de la premisa că „există un Dumnezeu și acel Dumnezeu dorește să fie într-un raport direct cu tine”. Propria experiență de convertire, dar și experiențele celor pe care i-a călăuzit sau i-a întâlnit de-a lungul misiunii sale de iezuit, l-au condus la considerarea a cel puțin șase căi prin care oameni îl pot găsi sau regăsi pe Dumnezeu. Acesta este punctul de plecare care angajează în găsirea unor modalități de a rămâne în această relație.

Originalitatea spiritualității iezuite este considerarea omului în totalitatea sa. Aspirații, dorințe, temeri, sentimente… toate sunt parte din drumul spiritual și nu se poate face abstracție de nimic dacă se dorește un parcurs sincer și adevărat. Tocmai această caracteristică justifică intenția autorului de a susține că acest ghid este spre (aproape) tot. Dumnezeu, spune James Martin SJ, ne întâlnește acolo unde suntem, cum suntem și cu ceea ce simțim sau credem în acel moment.

Toată experiența cu Dumnezeu este o experiență de iubire. Doar aceasta poate mișca viața creștinului spre transformare fără a cădea într-un voluntarism bolnăvicios. Însă fidelitatea noastră nu este întotdeauna constantă, deși Dumnezeu ne interpelează în fiecare moment. Practica examenului de conștiință, transformată deseori într-o socotire a păcatelor, ne introduce în această dinamică a carității și devine astfel o socotire a iubirii.

Un alt subiect tratat pe larg în această carte este rugăciunea. S-au scris multe despre rugăciune, recunoaște acest lucru și James Martin SJ. Apelând la experiența sa și a îndrumătorilor săi spirituali sau a altor figuri importante din Ordinul Iezuit și nu numai, autorul încearcă enunțarea unei definiții a rugăciunii. Bineînțeles că nu este totul redus la aspectul teoretic ci sunt prezentate și diferite forme ignațiene de rugăciune.

Un spațiu important este acordat și tratării celor trei voturi pe care un iezuit le face în momentul primirii sale în Societatea lui Isus: sărăcie, celibat și ascultare. Cu toate că acestea nu sunt teme noi, autorul le prezintă sub diferitele lor aspecte teologice și practice. Scopul? Pentru a demonta prejudecățile pe care mulți le au încă cu privire la acestea. Astfel că totul este prezentat parcă într-o lumină nouă.

De când a înflorit literatura spirituală de specialitate, cuvântul discernământ a început să fie aproape imediat asociat cu Ordinul Iezuit. Nu putea lipsi așadar o astfel de temă în acest ghid spre (aproape) tot. De fapt, în (aproape) tot ceea ce facem este nevoie de discernământ. O practică care cere exercițiu (nu degeaba cartea de căpătâi a iezuiților se numește Exerciții spirituale!) și care devine obișnuință deoarece presupune implicarea omului în totalitatea sa.

Ghidul iezuit spre (aproape) tot este o carte extraordinară, fundamentală pentru stabilirea unor baze solide în viața spirituală. Limbajul simplu și concis, exemplele și o structură bine pusă la punct o fac accesibilă oricărui cititor care dorește să răspundă provocării de a intra și de a rămâne în relație cu Dumnezeu. Aici și acum.

David Eduard Cristian

 

 

 

Schimbă durerea mea în dans: a trăi cu speranţă momentele de încercare

Henri Nouwen, Schimbă durerea mea în dans: a trăi cu speranţă momentele de încercare, Iași 2018, 14×20, 114 p., ISBN 978-606-578-328-7, 15 lei.

Biserica – Comunitatea iubirii

Benedict al XVI-lea, Biserica – Comunitatea iubirii, Iași 2017, 14×20, 72 p., ISBN 978-606-578-318-8, 10 lei.