Dicționar de teologi creștini

Ioan Tamaș, Dicționar de teologi creștini, Iași 2011, 416 p., 17×24, ISBN 978-606-578-022-4, 30 lei.

Editura „Sapientia” anunta aparitia cartii Dictionar de teologi crestini, scrisa de pr. Ioan Tamas. Cartea apare în colectia „Dictionare si enciclopedii”, în formatul 17×24, are 416 pagini si poate fi procurata de la orice librarie catolica din tara la pretul de 30 lei.

Parintele Ioan Tamas, profesor emerit al Institutului Teologic Romano-Catolic „Sf. Iosif” din Iasi, este cunoscut cititorilor atât pentru cursurile sale de drept canonic (a tradus Codul de drept canonic, publicat la Editura Sapientia în anul 2004), cât si pentru preocuparea sa de a face inteligibila teologia crestina oamenilor de astazi, motiv pentru care a lucrat la publicarea a doua dictionare: Mic dictionar crestin catolic (2001) si Mic dictionar teologic (2008), în care a sintetizat si definit cu multa competenta „scolastica” diferitii termeni care se întâlnesc în limbajul religios si teologic.

Acum pr. Ioan Tamas ne surprinde cu publicarea unui Dictionar de teologi crestini, în care a dorit „sa furnizeze principalele informatii referitoare la viata, opera si importanta a numerosi teologi, de la începuturile crestinismului pâna în zilele noastre”.

În prefata, parintele se întreaba: „Ce este un teolog?” Raspunsul: „În sens strict, este persoana care cerceteaza, aprofundeaza si prezinta în mod stiintific Revelatia divina. În sens larg, este persoana care trateaza despre Dumnezeu si lucrurile sfinte”. Fidel acestui raspuns, autorul explica faptul ca a încercat sa includa în acest dictionar „atât teologii din prima categorie sau teologii de profesie, marii creatori de sisteme teologice, cât si o mare parte dintre cei care, în decursul istoriei Bisericii, s-au remarcat în activitatea didactica din marile scoli si facultati teologice sau în activitatea de propovaduire a adevarurilor crestine”. Unul dintre multele merite ale acestui Dictionar este deschiderea sa ecumenica, întrucât autorul a inclus în lista atât pe teologii catolici, cât si pe cei ortodocsi si protestanti, care au avut un rol important în istoria teologiei.

Fiecare articol cuprinde datele esentiale din viata teologului respectiv, operele principale, precum si rolul pe care l-a avut în dezbaterea teologica a timpului sau. De asemenea, la sfârsitul fiecarui articol se gaseste o scurta bibliografie, care cuprinde atât editii ale operelor publicate ale teologului, cât si studii despre viata si opera sa.

Considerat de autor si ca un „Curs de istorie a teologiei”, acest dictionar este un instrument util si recomandat mai ales celor care, în cercetarea teologica, se întâlnesc destul de des cu nume de teologi necunoscuti, dar despre care ar vrea sa afle mai multe informatii biografice, bibliografice si de orientare teologica.

 

Cosmin Cimpoesu

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Sfântul Toma de Aquino în magisteriul pontifical

Sfântul Toma de Aquino în magisteriul pontifical, Iaşi 2013, 92 p., 14×20, ISBN 978-606-578-114-6, 8 lei.

Dalla sinassi eucaristica alla Chiesa-comunione: liturgia ed ecclesiologia in Jean-Marie Roger Tillard

Daniel Iacobuţ, Dalla sinassi eucaristica alla Chiesa-comunione: liturgia ed ecclesiologia in Jean-Marie Roger Tillard, Iaşi 2013, 500 p., 17×24, ISBN 978-606-578-096-5, 35 lei.

Studiul părintelui Daniel Iacobuț Dalla sinassi eucaristica alla Chiesa-comunione: liturgia ed ecclesiologia in Jean-Marie Roger Tillard (De la sinaxa euharistică la Biserica – comuniune. Liturgia și ecleziologia în Jean-Marie Roger Tillard) constituie o interesantă încercare de a explicita raportul dintre liturgie și ecleziologie. Aceasta este realizată îndeosebi prin reliefarea operei unuia dintre cei mai originali teologi ai secolului al XX-lea drept un proiect ecleziologic-liturgic. Expert conciliar în tinerețea sa, Jean Marie-Roger Tillard (1927-2000) a trăit reforma liturgică și ca protagonist al ei, mai ales în calitatea de membru consilier la Consilium ad exequendam constitutionem de Sacra Liturgia, iar apoi, redactând, împreună cu Cipriano Vagaggini, partea doctrinală a Instrucțiunii Eucharisticum Mysterium. În experiența conciliară își are izvorul și angajarea sa ecumenică, angajare care l-a condus să fie membru al Comisiei „Credință și constituție” a Consiliului Ecumenic al Bisericilor, precum și consilier al Consiliului Pontifical pentru Unitatea Creștinilor. În această ultimă calitate a colaborat la redactarea scrisorii enciclice Ut Unum Sint a papei Ioan Paul al II-lea. De asemenea, a colaborat, la nivelul Consiliului Ecumenic al Bisericilor, la redactarea Documentului de la Lima: Botez, Euharistie, Minister, iar la nivelul dialogului teologic catolic-ortodox, la Documentul de la München.

   Cartea prezintă aventura intelectuală a teologului dominican plecând de la mișcările inovatoare ale secolului al XX-lea, înainte de toate de la mișcarea liturgică, de la școala dominicanilor Le Saulchoir ce l-a avut ca student, și ajungând la relația sa cu teologii protestanți și ortodocși, cu care interacționează în anii maturității sale. Mai ales însă este subliniată atenția sa față de Euharistie, adevărat fir roșu și principiu germinal al importantei sale ecleziologii de comuniune. Este evidențiată mai ales relevanța actului liturgic, a experienței liturgice, a sinaxei euharistice în elaborarea acestei concepții despre Biserică, ce se concretizează în cele din urmă într-o robustă monografie dedicată Bisericii locale. Tillard elaborează propunerea sa plecând de la sinaxa euharistică, situându-se astfel în afara frecventei tendințe de a lăsa știința liturgică în afara teologiei în sens strict.

   Începând de la primul studiu „Euharistia, Paștele Bisericii”și până la ultimul, „Biserica locală”, actul liturgic, mărturia liturgică, percepută drept expresie a tradiției vii a Bisericii, permite teologului francez de a proiecta o ecleziologie neutopică, capabilă să răspundă tuturor provocărilor Conciliului al II-lea din Vatican și dezvoltând categoria de comuniune, concepută ca intrinsecă și fondantă actului eclezial. Euharistia construiește Biserica, arătându-i statutul comunional, anamnetic, epicletic, doxologic. Euharistia manifestă Biserica prin dinamismul cristico-pneumatic al darurilor și al slujirilor în unitatea poporului preoțesc și în însăși articularea sa. Euharistia este epifania Bisericii ce se dezvăluie în cea mai mare măsură în adunarea liturgică prezidată de episcopul Bisericii locale. Este extrem de sugestiv în cadrul desfășurării capitolelor dipticul „Perspectiva eclezială a Euharistiei” – „Perspectiva euharistică a Bisericii”. Primul are o evidentă conotație liturgică, dezvoltând în mod explicit sacramentalitatea Bisericii plecând de la Euharistie. Cel de-al doilea se deschide la chestiunile proiectului ecleziologic mai ales în ceea ce privește raportul Biserica locală – Biserica universală. Concluzia apoi nu se configurează ca o sinteză a ceea ce a fost afirmat în prealabil, ci, mai curând, se prezintă ca un capitol în sine care adaugă ulterioare elemente necesare înțelegerii operei lui Tillard.

   Opera merită așadar să fie primită cu simpatie intelectuală, cu certitudinea că autorul ne va mai oferi și alte chei de lectură ale raportului dintre liturgie și ecleziologie.

Cettina Militello

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Il contributo di Ioan Miclea alla rinascita del tomismo nel Novecento in Romania

Paul Butnaru, Il contributo di Ioan Miclea alla rinascita del tomismo nel Novecento in Romania, Iaşi 2013, 480 p., 14×21, ISBN 978-606-578-087-3, 30 lei.

La sfârşitul secolului al XIX-lea asistăm în Europa la o renaştere a interesului pentru gândirea sfântului Toma de Aquino, stimulată și de către Papa Leon al XIII-lea prin scrisoarea enciclică Æterni Patris (4 august 1879), în care pontiful roman îl propune pe Doctorul angelic drept model de gândire sănătoasă și rodnică, mai ales în câmpul filozofic. În Europa Occidentală enciclica a contribuit rapid la renaşterea studiilor tomiste, confirmând și încurajând interesul pentru tomism din partea unor filozofi precum Étienne Gilson sau Jacques Maritain, printre mulți alții. Și în România, deși cu întârziere și cu mai puțină rezonanță, s-a înregistrat un interes autentic pentru gândirea fie filozofică, fie teologică a sfântului Toma, precum o dovedește, de exemplu, și activitatea episcopului Anton Durcovici.

Printre pionierii români ai renașterii tomismului din secolul al XX-lea, deși mai puțin cunoscut chiar și de către conaționali, se numără și Ioan Miclea (1902-1982), preot şi filozof greco-catolic. Tocmai anonimatul care încă umbrește personalitatea acestui filozof român a fost una din motivațiile pentru care pr. Paul Butnaru s-a angajat în realizarea unui studiu dedicat lui Ioan Miclea, oferit acum și cititorilor. Este vorba despre teza de doctorat – susţinută în anul 2012 la Universitatea Pontificală din Lateran – al cărei titlu este Il contributo di Ioan Miclea alla rinascita del tomismo nel Novecento in Romania (Contribuţia lui Ioan Miclea la renaşterea tomismului în secolul al XX-lea în România).

Cartea este structurată în două părţi ce cuprind şase capitole. Partea întâi – Renașterea tomismului în secolul al XX-lea– se dorește o prezentare a renaşterii studiilor tomiste în Europa. În Capitolul I, intitulat La rădăcinile unei renașteri – proiectul pio-leonin,autorul prezintă participarea magisteriului pontifical la această renaștere, începând cu, și evidențiind-o, contribuția importantă, deși mult mai puțin cunoscută, a Papei Pius al IX-lea (1846-1878). Acesta, în fața provocărilor și derivei modernității, apelează cu încredere și insistență la gândirea sfântului Toma. Capitolul al II-lea prezintă impulsul dat studiilor tomiste de către Leon al XIII-lea (1878-1903), oferind o analiză a enciclicei sus-menționate ce scoate în evidență finalitatea ei, precum și modul corect în care este propus ca model tomismul, voindu-se un răspuns la interpretările adesea eronate ale acestor aspecte. În acelaşi capitol sunt prezentate figurile a doi dintre cei mai de seamă neotomişti din secolul al XX-lea, respectiv filozofii francezi Jacques Maritain şi Étienne Gilson. În concordanță cu preferința pentru tomism a papilor amintiți, prezentarea raportului acestor doi gânditori cu gândirea sfântului Toma scoate în evidență și libertatea deplină cu care ei îi recunosc valoarea și i se dedică, în mod contrar prejudecăților care doresc a eticheta preferința lor drept una de timp confesional. Trebuie menționat și faptul că, dincolo de complementaritatea profilurilor lor intelectuale și a abordărilor lor filozofice față de tomism, alegerea acestora dintre mulți alți neotomiști este datorată nu doar marii aprecieri de care se bucură, cât mai ales raportului privilegiat și chiar personal pe care Ioan Miclea l-a avut cu aceștia; fapt dovedit și de corespondența inedită studiată și inclusă în acest studiu.

Partea a doua a cărții, sub titlul Ioan Miclea – promotor și apărător al tomismului în România secolului al XX-lea, este dedicată figurii lui Ioan Miclea, prezentată în lumina activității sale de promovare și apărare a tomismului în contextul istoric și cultural în care a trăit. Pentru o mai bună înțelegere a acestei activități, Capitolul al III-lea, care deschide această a doua Parte a cărții de față, prezintă tocmai istoricul gândirii tomiste în România. Acestui criteriu obiectiv i se alătură unul mai degrabă subiectiv – cuprins în Capitolul al IV-lea, sub titlul Ioan Miclea, Ambasador al tomismului în România – menit să scoată în evidență profunda libertate cu care autorul studiat se dedică tomismului. Este vorba despre o prezentare a întâlnirii lui Ioan Miclea cu gândirea tomistă, realizată într-o căutare disperată a adevărului sub impulsul credinței și cu dorința unei mai profunde înțelegeri a ei.

Capitolul al V-lea intră în obiectul propriu-zis al temei prezentate în titlu prezentând primul dintre profilurile sub care este analizată figura lui Ioan Miclea în raport cu tomismul, mai exact ca și propagator al său (Ioan Miclea – promotor al tomismului). Analiza este centrată asupra tipului de realism pe care Miclea îl susține, desfășurându-se într-o dublă dimensiune: una teoretică, dedicată identificării acestui realism prin comparația cu cel propriu gândirii lui J. Maritain și E. Gilson, și una istorico-critică, dedicată confruntării realismului tomist cu anumite aspecte din gândirea câtorva filozofi români. Unul dintre meritele acestei părți este tocmai acela de a scoate în evidență contactul, deși oarecum limitat, pe care Miclea îl realizează între tomism și gânditorii români.

Ultimul capitol prezintă activitatea filozofică a lui Ioan Miclea ce asumă un caracter predominant de apărare a tomismului, fiind dedicat originalității tomismului și valorii sale ca și filozofie creștină. Această secțiune permite expunerea atât a unei teorii a originalității în filozofie pe care Ioan Miclea o reclamă drept proprie, cât și a confruntării ample și îndârjite cu un membru al Bisericii Ortodoxe pe tema preferinței între tomism și augustinism ca filozofii creștine.

Concluzia, care în mod firesc încheie lucrarea, subliniază rezultatele mai importante obținute în urma acestei cercetări știintifice, precum și pistele de posibilă aprofundare pe care ea le deschide. Totodată, în conformitate cu spiritul enciclicei Æterni Patris și al promotorilor neotomismului menționați, reamintește valoarea care i se recunoaște tomismului ca și filozofie creștină și forma sub care este susținut și propus de Ioan Miclea. La aceasta, dată fiind puțina cunoaștere a lui Ioan Miclea și a activității sale, se alătură un Indice care prezintă lucrările şi articolele lui Ioan Miclea, dintre care unele deja distruse iar multe încă nepublicate.

Parafrazându-l pe marele cronicar moldovean Miron Costin, putem afirma, la capătul lecturii acestei cărţi, că Nasc şi în România filozofi, unul dintre ei fiind tocmai părintele şi filozoful greco-catolic Ioan Miclea, căruia îi este dedicat acest studiu. Îi mulţumim autorului pentru acest studiu cuprinzător care, dincolo de a fi o contribuție științifică, slujește totodată pentru a ne aduce aminte de precursorii noştrii, scoţând la lumină oameni care ne fac cinste, ca români și creștini totodată. Sperăm că, în vederea unui acces mai larg la acest studiu, vom avea parte şi de traducerea lui în limba română.

Recomandăm această carte în primul rând membrilor și prietenilor Bisericii Greco-Catolice din România, al cărei fidel membru și curajos slujitor a fost Ioan Miclea, dar în același timp o sugerăm spre lectură oricărui român, interesat sau nu de „gâlcevile” filosofilor, ce vrea să-şi cunoască înaintaşii, precum și oricărui creştin doritor să împărtășească efortul lui Ioan Miclea de a-și înțelege credința și de a o armoniza cu propria rațiune.

Petru Ciobanu

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Răscumpărarea omului de către Isus Cristos în lumina învățăturii sfântului Toma de Aquino

Eduard Ferenț, Răscumpărarea omului de către Isus Cristos în lumina învățăturii sfântului Toma de Aquino, Iași 2014, p. 352, 14×20, ISBN 978-606-578-136-8, 20 lei.

Pe urmele lui Toma de Aquino. Variante ale tomismului

Fergus Kerr, Pe urmele lui Toma de Aquino. Variante ale tomismului, Iaşi 2013, 407 p., 14×20, ISBN 978-606-578-101-6, 25 lei.

A fi catolic. O primă privire asupra operei teologice a cardinalului Leo Scheffczyk

Manfred Hauke, A fi catolic. O primă privire asupra operei teologice a cardinalului Leo Scheffczyk, Iași 2010, 14×20, 170 pag. ISBN: 978-973-8980-65-5, 12 RON.