Ave Crux, spes unica. Modele pentru meditarea suferințelor și morții Domnului Isus Cristos pe cruce
Ave Crux, spes unica. Modele pentru meditarea suferințelor și morții Domnului Isus Cristos pe cruce, ediție îngrijita de pr. Anton Farcaș, Iași 2003, 274 p., 14×20, 15 RON.
Celebrarea si meditarea misterelor lui Cristos si ale Maicii Domnului au trezit în sânul poporului crestin diferite practici de pietate, între care cele mai cunoscute sunt: Via Pacis (timpul Adventului si Craciunului), Via Crucis, Via Matris (timpul Postului Mare) si Via Lucis (timpul Pastelui).
Vizitarea locurilor în care Domnul Isus Cristos a trait misterul patimirii, mortii si învierii sale a dat nastere la un itinerar de rugaciune, ritmat de opririle la diferitele evenimente comemorate (statiunile). Trecerea de la un loc la altul, în contextul rugaciunii comunitare, a fost asumat ca experienta unui drum interior, care îl conduce pe cel ce se roaga la contemplarea misterelor vietii lui Cristos si ale Maicii Domnului.
Istoria ne-a transmis diferitele modele de „Calea Crucii”. Forma cea mai cunoscuta, atestata înca din secolele XVII-XVIII, aprobata de pontifii romani si înzestrata cu indulgenta, fixeaza la 14 numarul statiunilor „Caii Sfintei Cruci”. Timpurile privilegiate pentru rugaciunea „Calea Crucii” sunt, în special, zilele penitentiale: zilele de vineri din timpul anului, timpul Postului Mare si, în Triduum-ul pascal, Vi nerea Sfânta.
Cum se face „Calea Crucii”? Parcurgerea celor 14 statiuni ale „Caii Sfintei Cruci” este precedata de „Rugaciunea de pregatire” si de recitarea „Actului de cainta”. La fiecare statiune, dupa enuntarea misterului comemorat, se spune: „Ne închinam tie, Cristoase, si te binecuvântam”, „Caci prin sfânta ta cruce ai rascumparat lumea”. Urmeaza meditarea statiunii, care se încheie cu rugaciunea „Tatal nostru”, „Bucura-te, Marie” si formula: „Doamne, miluieste-ne”, „Miluieste-ne pe noi”. În locul acestei formule se pot folosi si altele, în functie de traditia locala. La sfârsitul „Caii Sfintei Cruci”, se spune „Rugaciunea de încheiere” si o rugaciune dupa intentia Sfântului Parinte, pentru dobândirea indulgentei. Aceasta rugaciune poate fi un „Tatal nostru” si un „Bucura-te, Marie”, sau o alta rugaciune.
În cartea Ave Crux, spes unica, pr. Anton Farcas a adunat, deja din timpul când era în seminarul din Iasi (1980-1986), 22 de modele pentru meditarea suferintelor si mortii lui Cristos pe cruce. Desi diferite ca provenienta, din fiecare model transpar trasaturile caracteristice ale spiritualitatii „Caii Sfintei Cruci”: solidaritatea lui Cristos cu natura omeneasca, pâna la moartea pe cruce; exemplaritatea lui Cristos suferind, curajos, blând, rabdator, umil, persecutat, tradat, binevoitor, iertator; urmarea lui Cristos, care cere o participare concreta la suferinta sa; purtarea propriei cruci dupa exemplul lui Cristos; necesitatea crucii pentru a lua parte la gloria învierii; lauda patimirii rascumparatoare, marturisirea propriilor pacate si invocarea milostivirii divine pentru toti oamenii.
Aceste modele adunate de pr. Anton Farcas îi pot ajuta pe atâtia credinciosi crestini sa aiba mai mult folos sufletesc din recitarea rugaciunii „Calea Crucii”. De fapt, „Calea Sfintei Cruci” este icoana vietii noastre. La prima statiune suntem condamnati la moarte, iar la ultima, asezati în mormânt. Dar între aceste doua momente ale vietii noastre, câte încercari, lupte si necazuri, vai, câte caderi! În aceasta lupta, însa, nu suntem singuri. Sfânta Fecioara Maria ne urmeaza pe acest drum, asa cum l-a urmat si pe Isus. Ea este mereu atenta la ceea ce ni se întâmpla, este gata sa ne ridice când cadem, sa ne întareasca atunci când am obosit.
Ștefan Lupu
Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro