Originile răului. O istorie a păcatului strămoșesc

George Minois, Originile răului. O istorie a păcatului strămoșesc, Iași 2010, 392 p., 17×24, ISBN 978-973-8980-28-0, 25 RON.

Dintotdeauna, omul si-a pus întrebari cu privire la originile si scopul raului, întrebari precum: Ce este raul? De unde vine? De ce exista raul? Înca de la început, el a pus nefericirea pe seama existentei raului.
„În cadrul istoriei, oamenii au încercat sa raspunda acestor întrebari, oscilând între doua explicatii: fie este victima unor forte si mize care îl depasesc – hazard, destin zei rai – fie este responsabil pentru asta, în virtutea unei greseli ce a antrenat caderea sa definitiva”.
Cu aceste explicatii începe cartea „Originile raului”, scrisa de Georges Minois si tradusa în limba româna de dna prof. Daniela Floares. În acest studiu autorul face o incursiune istorica în diferitele conceptii despre problema raului.
Cartea este împartita în noua capitole, care reprezinta etape în conceptia omenirii, marcata de mari gânditori sau curente de gândire, cu privire la rau, si implicit la pacatul stramosesc.
Capitol I, „Cine este vinovatul? Mituri si scrieri apocrife cu privire la problema raului”, este un rezumat al miturilor si scrierilor cu privire la problema raului, apartinând antichitatii de dinainte de Cristos. Printre acestea se enumera epopeea lui Ghilgames, poemul babilonian al creatiei, mitul lui Zagreus, mitul lui Prometeu, mitul Pandorei, dar si Geneza din Biblie, care are unele puncte comune cu legendele antice referitoare la creatie si la caderea în pacat, precum si unele interpretari gnostice cu privire la aceasta.
În capitolul al II-lea, „Procesul lui Adam. De la Paul la Augustin”, se realizeaza o comparatie si o antiteza între Adam, „cel prin care pacatul a intrat în lume”, si Cristos „cel prin care a venit mântuirea”, pornind de la sfântul Paul, trecând prin epoca patristica, pâna la sfântul Augustin.
În capitolul al III-lea, „Teologie si societate. Teoria si practica pacatului stramosesc în Evul Mediu”, autorul analizeaza consecintele sociale si antropologice fundamentale ale doctrinei pacatului stramosesc, dar la nivel filozofic, tratate în timpul Evului Mediu, mai ales de scolastici.
Capitolul al IV-lea, „Caderea din rai, mar de discordie teologica. Secolele XVI-XVII”, prezinta mitul caderii originare în timpul Renasterii si Umanismului, perioada în care se trece dincolo de modelul teologic, mitul invadând arta, literatura, filozofia, morala, stiinta si politica. Tot în acest capitol sunt descrise etapele prin care trece mitul pacatului stramosesc pâna a deveni dogma în cadrul Conciliului de la Trento.
În capitolul al V-lea, este prezentat „Pacatul stramosesc ca fundament al culturii clasice”. Din cauza pacatului stramosesc, dupa parerea teologilor, filozofilor, moralistilor din perioada premergatoare Iluminismului, omenirea nu poate progresa. Aceasta idee este dezvoltata în operele unor filozofi ca Boehme, Malebranche, Leibniz. Un rol important, dupa parerea autorului, asupra evolutiei conceptului de pacat originar în aceasta perioada l-au avut marile descoperiri geografice, când europenii crestini si-au dat seama ca nu sunt unicii locuitori ai Pamântului.
În capitolul al VI-lea, „Adam în Secolul Luminilor. Un pacat contestat si reinterpretat”, autorul descrie reinterpretarea ideea de pacat stramosesc în Secolul Luminilor, pacatul nemaifiind considerat o cauza a raului, oamenii fiind „eliberati” de povara cumplita a pacatului stramosesc, prin filozofii timpului (Voltaire, Diderot, Mandeville etc.), fiind inversata ordinea normala a lucrurilor, raul începând sa fie considerat un bine.
Capitolul al VII-lea, „Adam, Darwin si Hegel. Pacatul stramosesc în confruntarea cu stiinta si cu filozofia”, prezinta întâlnirea, intersectarea conceptului de pacat stramosesc cu stiinta si filozofia secolului al XIX-lea pe fundalul ipotezelor lui Darwin cu privire la aparitia omului, precum si a curentelor filozofice dominante în epoca (filozofiile lui Hegel, Schopenhauer, Kierkegaard, Nietzsche).
Problema „confruntarii” dintre Adam si stiintele umane este analizata în capitolul al VIII-lea, „Avatarurile pacatului stramosesc. Adam în confruntarea cu stiintele umane. Secolul al XX-lea”. Perioada pe care o prezinta autorul în acest capitol este cea a secolului al XX-lea, când pe firmamentul stiintific apar noi domenii, cum ar fi psihanaliza, fiind prezentata ideea de pacat stramosesc asa cum a fost ea înteleasa de Freud, Jung, Ricoeur, Teilhard de Chardin si alti reprezentanti ai stiintei secolului al XX-lea.
Capitolul al IX-lea, „De la Adam cel biblic la Adam cel eugenic. Secolul al XX-lea” analizeaza ideea de pacat stramosesc pornind de la magisteriul papal actual (Pius al XII-lea, Paul al VI-lea, Ioan Paul al II-lea), care vine astfel ca raspuns la diversele întrebari ale credinciosilor. Nu sunt trecute cu vederea nici problemele etice ale secolului trecut (bioetica, eugenia, eutanasia etc.) si implicatiile doctrinei pacatului stramosesc asupra acestora.
Prin tematica propusa, cartea „Originile raului. O istorie a pacatului stramosesc” vine sa raspunda la întrebarea „De unde vine raul”. Si chiar daca nu ofera un raspuns asteptat de majoritatea oamenilor, descrie o evolutie a doctrinei despre pacatul stramosesc asa cum a fost perceput din antichitate pâna în secolul al XX-lea. Lucrarea lui Georges Minois nu se adreseaza unui public marginit de cititori – teologi, filozofi, istorici –, ci tuturor acelora care vor sa afle mai multe despre pacatul stramosesc si raul pe care acesta l-a generat.

Petru Ciobanu & Cosmin Cimpoesu

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Adună-ți puterile. Nu-ți lăsa viața la voia întâmplării

Albert Holestein, Adună-ți puterile. Nu-ți lăsa viața la voia întâmplării, Iași 2010, 42 p., 14×20, 2,5 RON.

„Traim într-o perioada marcata de multe tensiuni. Dezvoltarile tehnice din ce în ce mai rapide, schimbarile economice foarte profunde si transformarea fundamentala a valorilor îsi pune amprenta asupra trairii noastre.

Crestinii traiesc astazi într-o cultura fragmentata, în care convietuiesc, unul lânga altul, diversele curente spirituale si culturale. Crestinii îsi percep identitatea crestina ca o „credinta în diaspora”, în mijlocul contemporanilor lor care nu împartasesc aceleasi valori cu ei si care se afla foarte departe de Biserica sau care s-au lepadat, din pacate, de credinta crestina.

De aceea da-i propriei credinte un «brânci», un impuls; aduna-ti puterile; nu-ti lasa viata la voia întâmplarii! Caci aceasta decizie va aduce roade bogate în viata ta si va contribui în acelasi timp la edificarea comunitatii si a Bisericii”.

Cu aceste rânduri îsi începe cartea sa Prelatul Albert Holenstein. În pofida dimensiunilor reduse, cartea se prezinta ca o reflectie despre viata omului, supusa multor schimbari, în care intervin multe mutatii ce transforma viata si prioritatile acesteia. Însa, dupa cum subliniaza autorul, „perioadele de criza sunt timpuri de reflectie”.

O prim gând scos în evidenta de catre A. Holenstein este faptul ca „Omul care traieste fara Dumnezeu si-a irosit viata”. Din aceasta constatare, autorul concluzioneaza ca „Avem nevoie de un nou mod de a gândi”, adica sa nu exprimam întreaga noastra viata în categorii economice. Dupa ce ne-am schimbat modul de a gândi urmeaza sa gasim „Curaj pentru a spune ce trebuie”, caci a nu spune este la fel de daunator ca si a spune prea multe. Acesti doi pasi urmeaza a fi încununati de încrederea în iubire.

Un al doilea gând al lui A. Holenstein este faptul ca „Viata noastra este ceea ce iubirea noastra o face sa fie”. Reflectând asupra acestui gând, autorul vorbeste „Despre lumina de la capatul tunelului”, asemanând viata cu o traversare a unui tunel, în care nu avem voie „sa fim distrati, sa intram în panica si sa adormim în timp ce conducem”.

Un al treilea gând pe care ni-l adreseaza autorul este faptul ca „Mesajul lui Isus are nevoie de oameni entuziasti, care marturisesc Evanghelia prin viata lor”. Pentru a fi acesti oameni entuziasti pe care îi evoca Pr. Albert Holenstein, avem nevoie: „Sa ne impunem limite”, sa limitam egoismul nostru interior înnascut; „Sa ne bazam pe iubire”, adica sa ne orientam dupa poruncile lui Dumnezeu; si, în sfârsit, „Sa ne aratam adevaratul chip”.

Un al patrulea si ultim gând este „Sa credem împreuna si sa ne întarim unul pe celalalt”, si un prim pas ar fi „Sa formam comunitati de credinta”, pentru ca nimeni nu este crestin doar pentru sine.

Aceste patru gânduri, daca le urmam, ne vor ajuta sa ne adunam puterile si sa nu ne lasam viata la voia întâmplarii.

Petru Ciobanu

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Benedict al XVI-lea, un portret văzut de aproape

Peter Seewald, Benedict al XVI-lea, un portret văzut de aproape, Iași 2009, 343 p., 14×20, ISBN 078-973-8980-57-0, 20 RON.

La Editura Sapientia au aparut, de-a lungul timpului, mai multe lucrari dedicate vietii si gândirii teologice a papei Benedict al XVI-lea: „Introducere în crestinism”, „Drumul pascal”, „Sarea pamântului” si „Dumnezeu si lumea”. Aceste volume sunt menite dezvaluie ceva din personalitatea papei Benedict al XVI-lea, care a fost multi ani cel mai apropiat colaborator al papei Ioan Paul al II-lea, în calitate de prefect al Congregatiei pentru Doctrina Credintei.
Alaturi de cartile mentionate mai sus, cititorii au acum ocazia sa cunoasca în detaliu viata Papei Benedict al XVI-lea, profesor de teologie remarcabil si unul dintre cei mai mari gânditori catolici contemporani.
În traducerea parintelui Iosif Agiurgioaei, cartea „Benedict al XVI-lea, un portret vazut de aproape„, scrisa de ziaristul german Peter Seewald (coautor al cartilor-interviu „Sarea pamântului” si „Dumnezeu si lumea” aparute si la Editura „Sapientia”) dezvaluie cititorului viata pasionanta si ascunsa a lui Joseph Ratzinger; astfel încât avem oglindita imaginea unui om care traieste pentru Biserica, pentru adevar si pentru Cristos.
Înca de la alegerea sa ca papa, cardinalul Joseph Ratzinger i-a surprins pe multi dintre criticii sai prin modul în care si-a asumat slujirea petrina si prin deschiderea sa la dialog. Îndeosebi în Germania, multi s-au aratat critici fata de Joseph Ratzinger, multi se temeau de o întoarcere reactionara a Bisericii. Totusi, într-un punct toti sunt de acord: papa Benedict al XVI-lea este unul dintre cei mai însemnati intelectuali si maestri spirituali ai timpului nostru. Aceste calitati au în spate ani îndelungati de formare crestina si teologica, de activitate didactica si, nu în ultimul rând, de rugaciune.

Cine este, pe scurt, papa Benedict al XVI-lea?
Joseph Ratzinger s-a nascut la 16 aprilie 1927, în Germania. A fost hirotonit preot la 29 iunie 1951. A fost creat cardinal de papa Paul al VI-lea, în ziua de 27 iunie 1977. A participat la Conciliul al II-lea din Vatican, în calitate de expert. Cunoaste zece limbi, este pianist, a primit sapte titluri de doctor honoris causa, iar în aprilie 2005 a fost declarat de revista Times printre cei o suta de oameni cei mai importanti din lume.
Pentru a ne crea o imagine corecta asupra personalitatii sale, este suficient sa ne amintim cuvintele încurajatoare pe care le-a rostit la alegerea sa ca papa, în ziua de 19 aprilie 2005: „Iubiti frati si surori, dupa marele papa Ioan Paul al II-lea, domnii cardinali m-au ales pe mine, un simplu si umil lucrator în via Domnului. Ma mângâie faptul ca Domnul stie sa lucreze si sa actioneze si cu instrumente insuficiente si în mod deosebit ma încredintez rugaciunilor voastre. În bucuria Domnului înviat, încrezatori în ajutorul sau permanent, mergem înainte. Domnul ne va ajuta, iar Maria, preasfânta sa mama, va fi de partea noastra”.
Cele trei parti ale acestui volum ne dezvaluie cine este acest homo ecclesiasticus cu mersul umil, dar cu o gândire perspicace si calauzita de setea dupa adevarul credintei. Citind viata captivanta a papei Ratzinger, ne simtim obligati sa mergem si noi înainte în drumul nostru de credinta si de cunoastere a lui Isus Cristos, având-o drept calauza pe preasfânta sa mama, Fecioara Maria.

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Dumnezeu și lumea. A crede și a trăi în epoca contemporană. O convorbire cu Peter Seewald

Joseph Cardinal Ratzinger (Papa Benedict al XVI-lea), Dumnezeu și lumea. A crede și a trăi în epoca contemporană. O convorbire cu Peter Seewald, Iași 2009, 528 p., 14×20, ISBN: 978-973-8980-49-5, 25 RON.

Cartea reprezinta un amplu interviu realizat de ziaristul german Peter Seewald cu Cardinalul Joseph Ratzinger, pe când detinea functia de prefect al Congregatiei pentru Doctrina Credintei, citim într-o prezentare a cartii. Aparuta mai întâi în Germania, în anul 2000, aceasta lucrare vede acum lumina tiparului în limba româna la Editura Sapientia. Într-un fel, aceasta carte este o continuare a cartii „Sarea pamântului. Crestinismul si Biserica Catolica la cumpana dintre milenii„, publicata, de asemenea, de Editura Sapientia în anul 2006. Ambele volume au fost traduse din germana de prof. Tudor Soroceanu.
Cartea este structurata pe trei capitole: „Despre Dumnezeu”, „Despre Isus Cristos”, si „Despre Biserica”; iar raspunsurile Cardinalului Ratzinger sunt surprinzator de naturale si lipsite de orice formalism. Cititorul îsi poate forma o imagine corecta si reala despre persoana si gândirea actualului Papa, care nu ocoleste raspunsurile directe si delicate. Se remarca tonul jurnalistic deosebit al lui Peter Seewald, care personalizeaza întrebarile, astfel încât fiecare cititor se regaseste în paginile acestui volum. Lucrarea de fata este deosebit de utila si pentru faptul ca ofera cititorului o radiografie complexa a credintei actuale a Bisericii Catolice. Prin multitudinea întrebarilor si varietatea raspunsurilor cartea se constituie într-un veritabil „catehism” pentru omul de azi, care îl conduce la o familiarizare cu credinta catolica.

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Înțelepciunea unui sărac

Eloi Leclerc, Înțelepciunea unui sărac, Iași 2009, 123p., 14×20, ISBN: 978-973-8980-45-7, 10 RON.

Parintele francez Éloi Leclerc, scriitor si profesor de filozofie, s-a nascut la Landernau, Finistcre (Bretania) în 1921, într-o familie cu 11 copii. Intrat în rândurile fratilor minori (franciscani) în 1939, a fost deportat în iulie 1944 la Buchenwald. A evocat aceasta cumplita experienta în „Soarele se ridica peste Assisi”, aparuta în 1999. Cartea care l-a facut cunoscut, reeditata constant în Franta, Întelepciunea unui sarac, pe care o prezentam pentru întâia data în versiune româneasca, este un titlu de referinta în literatura de spiritualitate, tradus în numeroase limbi.
În încercarea grea care i-a marcat tineretea, Éloi Leclerc s-a simtit ajutat si sustinut de catre sfântul Francisc, prin faptul ca, într-o lume de asemenea foarte dura, acesta a stiut sa suscite în jurul sau fraternitatea, sa croiasca o cale de împacare între oameni. Mesajul sfântului, cu multiple fatete, ramâne mereu actual, iar Eloi Leclerc a stiut sa-l prezinte simplu, adânc si convingator.
„Cartea Întelepciunea unui sarac mi-a schimbat viata. Éloi Leclerc propune o viziune diferita de tot ce închipuim în legatura cu sfintenia. Am descoperit acolo ca sfintenia nu e un efort, ci o încredere data lui Dumnezeu. O încredere reînnoita zi de zi. Sa-l lasi pe Dumnezeu sa lucreze, venind spre tine, în loc sa actionezi tu în directia lui”, scrie tânarul scriitor si calator francez Edouard Cortcs în „La Croix”, la 6 aprilie 2008.
Redam în continuare câteva fragmente din prefata autorului:

„Poate ca nu s-a spus niciodata ceva mai cumplit pentru a condamna vremea noastra decât: «Ne-am pierdut simplitatea». Când spui asa ceva, nu înseamna neaparat ca osândesti progresele stiintei si tehnicii, cu care lumea noastra se mândreste atât. În sine, progresul în aceste domenii este vrednic de admiratie. Atât doar ca el nu s-a realizat fara pierderi considerabile pe plan omenesc. Mândru de stiinta lui, de tehnicile de care dispune azi, omul si-a pierdut ceva din candoarea de altadata.
Ne grabim sa adaugam ca nu gaseai la stramosii nostri doar simplitate si nevinovatie. Crestinismul s-a asternut la începuturi peste o veche întelepciune taraneasca, nascuta din contactul omului cu pamântul. Lucru sigur, la unii dintre acesti stramosi aflai mai mult pamânt decât crestinism. Mai multa inertie decât har. Însa faptul ca omul din veacurile de demult avea radacini viguroase este incontestabil. Ca si fidelitatile omenesti, elanurile credintei se întemeiau pe adeziuni vitale, instinctive, deosebit de puternice. Nimic nu le clatina, nimic nu le scotea din ale lor. Omul facea parte din univers, se integra în el firesc si naiv.
Pierzându-si nevinovatia, omul s-a trezit lipsit totodata si de secretul fericirii. Cu toata stiinta lui, cu toate tehnicile pe care le are la dispozitie, ramâne un nelinistit si un singuratic. Este singur în fata mortii. Singur, prada necredintei care-si face salas si în el, si în ceilalti. Singur, în mijlocul marii turme omenesti. Singur, la cheremul unor demoni care ramân agatati de el. În anumite ceasuri de luciditate, omul întelege ca nimic, absolut nimic, nu-i va putea reda încrederea adânca si plina de bucurie în viata daca nu va regasi un anumit izvor, cel care îi asigura totodata o fericita reîntoarcere la duhul copilariei. Nicicând n-a aparut atât de încarcat de adevar cuvântul evangheliei: «Daca nu veti deveni ca unii dintre acestia mici, nu veti intra în împaratia cerurilor».
Pe calea ce ne poate duce catre o regasire a duhului copilariei, un om simplu si împacat cum a fost Francisc din Assisi are ceva sa ne spuna. Ne aduce un mesaj esential, un mesaj capital. Caci sfântul acesta din Evul Mediu, incredibil de apropiat de noi, parca ne iese în întâmpinare. Parca ne-a ghicit dinainte drama, el care scria cândva: «Bucura-te, regina întelepciune, Dumnezeu sa te mântuie, împreuna cu sora ta, curata simplitate». Vai! Cât de mult simtim acest lucru: întelepciunea nu mai este pentru noi, cei atât de încarcati de comorile stiintei, încât curata simplitate nu ne mai spune nimic. Cine însa ne-ar putea face sa întelegem mai bine ce înseamna limpedea simplitate, ca Il Poverello, «micul sarac» din Assisi?
Carticica de fata îsi propune sa zugraveasca întelepciunea sfântului Francisc: sufletul lui adânc, esenta pozitiei lui fata de Dumnezeu si de oameni. Nu am încercat sa scriu o biografie. Dar am avut grija sa nu fabulez. Nu am urmarit o fidelitate ad litteram, ci o fidelitate launtrica, mai profunda decât cea a unei simple relatari istorice. O viata precum cea a sfântului Francisc din Assisi poate fi abordata din exterior, într-o încercare de a-i descifra, pas cu pas, pornind de la fapte, taina sufletului. Este un mod de a proceda legitim si întotdeauna necesar. Dar, dupa ce ai procedat astfel si ai reusit sa prinzi câte ceva din bogatia launtrica a unui asemenea suflet, poti încerca sa-i redai plenitudinea si într-un alt mod, încercând s-o faci perceptibila. Ca sa nu tradezi belsugul pe care l-ai întrezarit, se cere poate sa optezi pur si simplu pentru un mod de exprimare ce se înrudeste mai degraba cu arta decât cu istoria propriu-zisa”.

Agnes Davidovici

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Creștin în timpul nostru. Gânduri pentru o trăire profundă a credinței creștine

Albert Holenstein, Creștin în timpul nostru. Gânduri pentru o trăire profundă a credinței creștine, Iași 2009, 14×20, 52 p., 2,5 RON.

Multi oameni din zilele noastre nu mai sunt preocupati de chestiunile referitoare la adevarurile credintei; întrebarile lor se refera, mai ales, la capacitatea de a crede, la sensul existentei crestine. Da, ei sunt interesati de modul de viata, de ceea ce îi poate ajuta sa traiasca, sa munceasca, sa sufere si sa moara omeneste, de ceea ce le da putere în momentele de fericire, ca si în cele de nefericire, în viata, ca si la moarte. De la credinta crestina se asteapta ca ea sa fie cu adevarat o forta care sustine viata, o speranta cu care poti sa traiesti si sa mori.
De aceea, orice om care a descoperit aceasta speranta este dator sa vorbeasca despre ea, sa o faca cunoscuta altora si sa o ofere, mai ales, celor dezamagiti, împovarati si întristati. A crede înseamna sa ai un avans în speranta fata de aceia care nu pot sa creada în Dumnezeu. Acest avans nu putem si nu ne este permis sa-l pastram doar pentru noi. În masura în care vom reusi sa intermediem aceasta speranta, vom putea avea speranta si în viitorul credintei, precum si în cel al Bisericii.

Albert Holenstein

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Un cuvânt bun pentru drum. Gânduri, Meditații, rugăciuni

Albert Holenstein, Un cuvânt bun pentru drum. Gânduri, Meditații, rugăciuni, Iași 2009, 14×20, 50 p., 2,5 RON.

Ce pot sa fac sau ce trebuie sa fac pentru a reusi în viata? Multi oameni îsi pun aceasta întrebare, dar putini sunt aceia care gasesc si un raspuns. De fapt, nu este usor sa raspunzi la o întrebare atât de complexa, deoarece fiecare persoana este diferita si irepetabila; nimeni nu se naste de doua ori. Fiecare om îsi are propria istorie a vietii si a suferintei. Daca eu îndraznesc totusi sa dau un raspuns la aceasta întrebare atât de importanta, desigur, nu o voi face în felul rubricilor „Sfaturi pentru viata” pe care le gasesti în diferite reviste, ci as dori doar sa te provoc sa reflectezi si tu putin la aceasta tema.
„Cum sa reusesc în viata?” Primul meu raspuns la aceasta întrebare ar fi acesta: „Vei reusi în viata daca te vei stradui sa traiesti cu umbrele tale si daca vei ajunge sa te reconciliezi cu umbrele tale”. Umbrele tin de om, fac parte din viata sa, la fel cum lantul este o parte a bicicletei. A fi om înseamna sa ai limite. Exista multe pasaje în evanghelie – sa le mentionam aici ne-ar lua prea mult – care ne spun cum putem trai cu propriile noastre umbre! Nu este oare o mângâiere sa stii ca Dumnezeu spune „Da” omului cu umbrele sale? Daca Dumnezeu ne accepta asa cum suntem, trebuie sa ne acceptam si noi. Cine nu se poate accepta pe sine însusi îsi face grea nu numai propria viata, ci si pe cea a celorlalti.
De aceea, pun iarasi întrebarea: „Cum sa reusesc în viata?”. Reusesti în viata daca îl pui pe Dumnezeu în centrul vietii tale de fiecare zi. Tot ceea ce nu este agatat de la mijloc atârna strâmb. Sfântul Augustin a descris aceasta stare de neliniste cu urmatoarele cuvinte: „Ne-ai creat pentru tine, Doamne, si nelinistita este inima noastra pâna când nu se va odihni în tine, Doamne”. Trebuie sa abordam din nou cu seriozitate dialogul cu Dumnezeu daca vrem sa reusim în viata.

„Doamne, tu ne-ai permis întotdeauna sa ne exprimam dorintele. De aceea, îndraznesc si eu sa-ti încredintez dorintele mele. O fac cu o anumita rezerva, pentru ca doar tu stii ceea ce este bine pentru mine.

Fa din mine un om atent si bun. Ajuta-ma sa traiesc orientat spre esential si sa nu ma las dus de lucrurile marunte si lipsite de valoare.

Fa sa lucrez întotdeauna ca si cum ar fi ultimul lucru pe care as putea sa-l fac!

Da-mi putere sa sufar, ca si cum ar fi ultima durere pe care as putea sa ti-o ofer!

Ajuta-ma sa ma rog mereu, ca si cum ar fi pentru mine aici, pe pamânt, ultima posibilitate de a vorbi cu tine!

Daruieste-mi mie si celor pe care îi am în grija simplitatea umila a credintei, care nu se lasa înselata nici chiar atunci când ne chemi în ceasurile întunecoase ale vietii, când totul pare sa fie pus la îndoiala.

Te rog sa-mi dai ceea ce îmi este de folos si sa iei de la mine tot ceea ce îmi poate dauna. Când îmi trimiti un necaz, da-mi si puterea de a-l suporta. Când îmi daruiesti succes mai multi ani la rând, fii alaturi de mine, pentru ca acest mare dar sa nu ma îndeparteze de tine. Când îmi reusesc multe proiecte, ajuta-ma sa recunosc ca în viata nimic nu este întâmplator, ci totul este har, ca eu traiesc din ceea ce am primit!

Iarta-ma când gresesc si împlineste tu ceea ce eu doar am putut sa încep!

Umple tu mâinile goale!

Fii tu telul nazuintelor mele, capatul tuturor drumurilor mele, bucuria fara de sfârsit!”

Albert Holenstein

Rugul infinitei iubiri sau Dumnezeu nu are decât dorințe. În dialog cu Élie Maréchal

Michel Quoist, Rugul infinitei iubiri sau Dumnezeu nu are decât dorințe. În dialog cu Élie Maréchal, Iași 2009, 14×20, 406 p., ISBN: 978-973-8980-43-3, 20 RON.

Cu circa opt milioane de exemplare vândute în întreaga lume, Michel Quoist este un autor de succes. Daca multi au citit cartile sale, putini cunosc omul de dincolo de scrieri. Cine este, deci, acest preot din Le Havre care stie sa traduca atât de bine patimirea de zi cu zi a credintei?
La 40 de ani de la publicarea primei sale carti de spiritualitate, Priéres (Iata-ma, Doamne), Michel Quoist a acceptat sa raspunda întrebarilor indiscrete si impertinente ale lui Élie Maréchal. Cum a devenit un tânar muncitor, indiferent fata de credinta, una dintre vocile spirituale cele mai ascultate de mai multe generatii?
Redam în continuare prefata pr. Alois Bulai

„O viata de om, de scriitor, de pedagog, de preot se deruleaza înaintea cititorului sub bagheta discreta a maestrului Élie Maréchal. O viata – cu piscuri ametitoare si cu profunzimi insondabile – povestita cu calm în lumina rugului infinitei iubiri a lui Dumnezeu, a Celui care Este, iubire ce nu seaca si nu slabeste pentru ca vine de la cel care «era la început la Dumnezeu. Toate au luat fiinta prin el si fara el nu a luat fiinta nimic din ceea ce exista. În el era viata si viata era lumina oamenilor…» (In 1,2-4). Viata unui om care, «dupa ce s-a adapat la izvorul nesecat cu apa care izvoraste din viata vesnica» (cf. In 4,7-15), este mereu pregatit sa potoleasca setea oamenilor de a gasi sensul vietii, de a putea sa iubeasca si de a fi iubiti într-o maniera autentica.
Este viata lui Michel Quoist, derulata de-a lungul secolului al XX-lea, secol framântat de ideologii si convulsionat de conflicte, într-o societate evoluând în ritmuri nemaiîntâlnite, incapabila parca sa-si digere si sa-si controleze propria progresie si într-o Biserica mereu atenta sa desluseasca glasul Duhului între semnele timpului si gemetele omenirii împovarate de propria ei evolutie, Biserica ce-si aprofundeaza mereu misiunea de vestitoare a evangheliei si sacrament al mântuirii, dar experimenteaza continuu limitele umane manifestate în membri si structurile ei supuse fara încetare unei necesitati de metanoia, de convertire, de orientare si reorientare dupa cel care îi este principiu si finalitate.
Este viata unui om care a voit mereu ca, privindu-l, oamenii sa vada dincolo de persoana lui: sa se descopere pe ei însisi învaluiti în iubirea lui Dumnezeu si învestiti cu responsabilitate pentru fratii lor si pentru comunitatea în care trebuie sa se regaseasca implicati cu maturitate.
Copilaria într-o familie frumoasa, marcata totusi de moartea timpurie a tatalui, experienta de munca si angajarea în cadrul Tineretului Muncitor Crestin, timpul de pregatire pentru preotie în seminar cu ofertele spirituale si formative, dar si cu privatiunile specifice, studiile sociologice, activitatea pastorala si misiunile încredintate în dieceza si în afara ei, aria geografica larga în care s-a deplasat si, mai ales, întâlnirile frecvente cu oamenii si contactul permanent cu tinerii de care s-a lasat mereu interogat si corectat i-au oferit lui Michel Quoist o perspectiva globala armonioasa despre om – societate – Biserica pe care o schiteaza, retuseaza si contureaza mereu sub impulsurile interogatiilor lui Maréchal într-o privire cuprinzatoare purificata, cersita cu împrumut de la Domnul.
În demersul sau uman-sociologic si spiritual-teologic, Michel Quoist pleaca de la constatarea ca omul este «frumos si murdar de pamânt în acelasi timp. Abia s-a nascut si paseste încet, eliberându-se putin câte putin de argila. E înca plin de pamânt, întocmai ca un nou-nascut care, iesit din sânul mamei, nu a fost înca spalat». E un amestec de contraste: frumusetea inimii, a privirii, a iubirii si, în acelasi timp, boala, suferinta, singuratate. Însa privirea iubitoare a Tatalui îl invita încontinuu sa creasca.
Dialogul omului cu Dumnezeu se realizeaza în rugaciune. Aceasta trebuie sa fie pornita si ancorata din si în viata, sa cuprinda toata existenta, sa se supuna evenimentelor si sa raspunda provocarilor. Sa fie un raspuns generos la marturisirea de dragoste a îndragostitului de oameni – Dumnezeu. Viata în întregime, cu tot paienjenisul de relatii interpersonale, cu tot spectrul preocuparilor, al sperantelor, dar si al deceptiilor si neîmplinirilor, cu gama infinita a trairilor si simtirilor trebuie purtata înaintea lui Dumnezeu.
Momentul culminant al rugaciunii este jertfa sfintei Liturghii. Aici trebuie purtata toata viata traita în plinatatea ei. «Cristos asteapta ca cel credincios sa i-o aduca în dar. El, la rândul sau, o va oferi Tatalui împreuna cu viata lui. Iar Tatal i-o va redarui: viata înviata, viata noua. Iar credinciosul se întoarce, împreuna cu Cristos si viata lui, acolo unde traieste în fiecare zi, la locul sau de munca, la casa lui, pe strada, împreuna cu prietenii, în familie».
Misiunea Bisericii în aceasta aventura divino-umana este de a spune lucrurilor pe nume învatând limba oamenilor timpului nostru. Riscul permanent este acela de a se rupe de realitatea cotidiana si cei care au cuvântul si vorbesc sa nu fie cei care traiesc. De aceea, ea trebuie sa se ancoreze mereu în viata, cea care alimenteaza si da greutate cuvintelor. Sa respinga cu hotarâre raul – dar niciodata persoana – si sa dea marturie despre iubirea inepuizabila a lui Dumnezeu care s-a facut trup si a locuit între noi luând asupra sa toata suferinta omenirii. Suferinta lui Isus este tocmai suma tuturor suferintelor crude si nenumarate pe care oamenii le pun în cârca unii altora datorita instinctelor lor necontrolate si egoismului nemasurat. Aceasta este patimirea iubirii infinite!
Rumegarea propriei existente a lui Michel Quoist nu putea sa nu atinga dimensiunea ontologica a preotiei cu care a fost harazit, sacrament care îl uneste pe preot cu Isus Cristos într-un mod cu totul special, asa încât sa poata spune: «Acesta este trupul meu, acesta este sângele meu». Dar nu numai sub aspectul slujirii în folosul comunitatii prin celebrarea sacramentelor si, mai ales, a sfintei Liturghii, ci ca vestire a propriei descoperiri si experiente: Dumnezeu este iubire si este prezent între noi în persoana lui Isus Cristos si trebuie sa-l întâlnim pentru a putea lucra împreuna cu el oriunde ne-am afla. În aceasta aventura, celibatul (nu legat esential de chemarea preoteasca), experimentat uneori ca sacrificiu si suferinta, acceptat ca o daruire din dragoste, o daruire totala: a tuturor fortelor fizice, afective si spirituale, nu unei singure femei, ci lui Isus Cristos si, prin el, întregii umanitati, devine un izvor inepuizabil de bucurie. O mare iubire poate sa înfrânga obstacole ce par insurmontabile.
Inserat în portiunea de istorie cu care-i este dat omului sa fie contemporan, chiar daca pe pamânt privirea nu este destul de ampla ca sa cuprinda realitatea în întregul ei, chiar daca va fi doar partiala în ceea ce priveste amplitudinea si profunzimea, ea trebuie sa fie mereu orientata în rugaciune ca raspuns de iubire al omului dat iubirii infinite a Dumnezeului sau. «Raspuns asumat cu întreaga viata si pentru întreaga viata proprie, alimentata, la rândul ei, de viata oamenilor cu care intram în comuniune, pe întreg parcursul vietii».
Transpunerea în româneste a textului lui Michel Quoist se bucura de o limpezime unica, limpezime garantata nu numai de gasirea echivalentelor lingvistice, ci si – mai ales – de «imersiunea» traducatorului în sfera preocuparilor, interogatiilor si raspunsurilor formulate sau insinuate de opera originala, asa încât credem ca accesul cititorului român la continutul cartii devine mult mai usor”.

Pr. dr. Stefan Lupu

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Gânduri creștine

Anton Despinescu, Gânduri creștine, Iași 2008, 382p., 14×20, ISBN 978-973-8980-29-7, 13 RON.

Acest volum se poate considera ca un veritabil testament spiritual, care ne releva trairea crestina a unui preot ajuns la o vârsta venerabila, întocmai dupa cuvintele psalmistului: „Voi vesti numele tau fratilor mei, în mijlocul adunarii te voi lauda” (Ps 22,23).

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Marie, arată-ne calea

Albert Holenstein, Marie, arată-ne calea, Iași 2008, 52p., 14×20, 2 RON.

Cunoscutul prelat Albert Holenstein, unul dintre binefacatorii Diecezei de Iasi si ai Institutului Teologic Romano-Catolic „Sf. Iosif” din Iasi, ofera o noua serie de marturisiri spirituale care l-au însotit constant în viata sa de crestin si de slujitor al altarului. Trebuie mentionat ca, recent, sfintia sa a aniversat 62 de ani de la hirotonirea sacerdotala.
Aceasta noua carte a prelatului Holenstein se adreseaza cu precadere crestinului contemporan, care se confrunta cu trairea credintei în mijlocul unei societati nu tocmai favorabile acesteia. Prelatul Holenstein propune prin intermediul acestei carti un model de credinta, care ne invita sa ne traim identitatea crestina fara rezerve. Maria nu a fost scutita de necazuri materiale, dar a devenit, prin statornicie, o cale personificata a urmarii lui Cristos, dupa cum o numeste autorul.
Gândurile reunite între copertile acestei brosuri reprezinta adevarate merinde pentru pelerinajul nostru pamântesc. Crestinul are în persoana Mariei un far sigur, o stea ce-l va calauzi pe marea învolburata a vietii, prin credinta ei neconditionata ea a învins lumea. El stie ca a crede înseamna sa te bazezi neconditionat pe Dumnezeu, sa te încrezi total în el, sa-i daruiesti lui inima ta, sa i te încredintezi lui. Maria ne-a fost daruita ca mama de Isus, ea este o mijlocitoare fidela si puternica în fata fiului ei dumnezeiesc, pentru care a fost primul tabernacol la venirea sa în lume
Aceasta noua carte a prelatului Holenstein – un mic compendiu de spiritualitate mariana – reprezinta un apel discret si sincer la mijlocirea mamei noastre ceresti, care pe nimeni dintre cei care au chemat-o în ajutor, nu i-a dezamagit!

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro