Sacramentele vieții creștine. Culegere de predici

Alois Bișoc, coord., Sacramentele vieții creștine. Culegere de predici, Iași 2002, 342 p., 14×20, ISBN: 973-85634-9-6, 6 RON.

Dacă pentru multe generaţii de creştini sacramentele au fost un punct normal de referinţă, un ajutor pentru a defini propria identitate şi un semn al apartenenţei lor la Biserică, astăzi situaţia s-a schimbat în mod radical în multe zone ale lumii creştine. În ciuda progreselor făcute în ultimele decenii, mai ales în ceea ce priveşte reînnoirea formelor de celebrare, există o deosebire evidentă între ceea ce se afirmă în documentele oficiale ale magisteriului Bisericii şi ceea ce gândesc în mod concret creştinii şi se experimentează în activitatea pastorală a comunităţilor creştine.

În lumina doctrinei Bisericii, trebuie să ne străduim să redescoperim deosebita importanţă şi valoare a sacramentelor. Ele nu pot fi reduse la nişte simple rituri tradiţionale sau forme expresive ale unei religiozităţi populare vagi, ci sunt semne ale noii alianţe, momente forte ale întâlnirii, ale dialogului şi ale comuniunii pe care Dumnezeu le realizează cu oamenii prin puterea Duhului în Cristos Isus.

Mulţumim studenţilor teologi din anul IV care au compus şi au redactat aceste predici tematice despre sacramente. Sperăm ca ele să le fie de folos nu numai preoţilor, ci tuturor creştinilor care doresc să mediteze şi să aprofundeze sensul şi valoarea sacramentelor, să pătrundă tot mai mult în realitatea lor de credinţă şi de viaţă, pentru ca ele să nu fie numai o simplă practică externă şi mecanică, ci celebrări conştiente, adevărate izvoare de har, semne ale prezenţei şi continuităţii misiunii lui Cristos în istoria oamenilor.

Alois Bişoc

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Cuvinte pentru viață (B)

Alois Bișoc, coord., Cuvinte pentru viață (B), Iași 2002, 322 p., 14×20, ISBN: 973-8474-07-8, 5 RON.

Predicarea cuvântului lui Dumnezeu constituie una dintre misiunile cele mai importante ale Bisericii. Începând cu Conciliul al II-lea din Vatican, a fost redescoperită tot mai mult valoarea omiliei. Această formă de predică a fost prezentată de către părinţii conciliari ca o datorie care trebuie îndeplinită cu conştiinciozitate şi zel apostolic.

Volumul conţine o culegere de omilii care este rezultatul probelor omiletice date de către studenţii teologi din anul V de la Institutul Teologic Romano-Catolic din Iaşi, cărora le aducem vii mulţumiri pentru alcătuirea şi redactarea acestui material. Apreciem valoarea acestor omilii şi le recomandăm tuturor celor care vor să aprofundeze mai mult cuvântul lui Dumnezeu şi, în consecinţă, să trăiască mesajul biblic propus în mod continuu de către sfânta Biserică în liturgie.

Alois Bişoc

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Mors fidelium, imitatio Christi. Predici la înmormântare

Alois Bișoc, coord., Mors fidelium, imitatio Christi. Predici la înmormântare, Iași 2001, 148 p., 14×20, ISBN: 973-85370-0-2, 3.5 RON.

A face o predică sau a ţine un discurs cu ocazia unei înmormân­tări nu este un lucru uşor nici chiar pentru cel mai experimentat predicator sau orator. Cu atât mai dificil este cu cât cineva este la începutul acestei misiuni. Ne putem imagina ce-au simţit tinerii studenţi în teologie când au pregătit, au proclamat în faţa colegilor şi au re­dactat aceste predici de înmor­mântare. Fără îndoială că ei au dat dovadă de mult curaj în abor­darea acestei tematici şi, în acelaşi timp, de multă conşti­inciozitate şi serio­zitate în pregătirea lor pentru a putea îndeplini apoi cât mai bine, ca preoţi, misiunea de predicatori ai cuvântului lui Dumnezeu oricând şi în orice circumstanţă.

Biserica cere ca în orice celebrare a înmormântării să fie acor­dată o mare impor­tanţă proclamării cuvântului lui Dumnezeu şi ins­tru­irii credin­cioşilor asupra semnifi­caţiei morţii creştine. „Sensul creş­tin al morţii se manifestă în lumina Misterului pas­cal al morţii şi învierii lui Cristos, în care se află singura noastră speranţă. Creştinul care moare în Cristos Isus «pleacă din trup şi se sălăşlu­ieşte la Domnul» (2Cor 5,8)” (CBC 1681). Astfel, cuvântul lui Dumnezeu, care proclamă Misterul Pascal, măreşte speranţa credincioşilor că într-o zi se vor revedea în Împă­răţia lui Dumnezeu, îi încu­rajează în practicarea cultului morţilor şi îi îndeamnă să dea mărturie în lume despre o viaţă cu adevărat creş­tină.

De asemenea, Biserica învaţă că „liturgia cuvântului din cadrul înmormântării cere o pregătire cu atât mai atentă cu cât adu­narea prezentă în acel moment poate cuprinde credincioşi mai puţin asidui la liturgie precum şi prieteni necreştini ai defunctului. Omilia, în special, trebuie «să evite genul literar al elogiului funebru» şi să lumineze misterul morţii creştine în lumina lui Cristos cel înviat” (CBC 1688). Omilia trebuie să fie, mai degrabă, o ocazie de reconfortare care provine din speranţa creştină şi din credinţa în cuvântul Domnului şi în rugă­ciunea Bisericii. Numai în cazuri deosebite şi pentru motive bine justificate vor fi pre­zen­tate aspecte din viaţa răposatului, şi atunci numai cele pozitive şi adevărate, evitând orice exagerare, adesea ipocrită şi jenantă, referitoare la „meritele” defunctului. Aşadar, trebuie scoasă mai mult în evidenţă natura pascală a morţii creştine, trebuie consolidată credinţa celor botezaţi că într-o zi vor învia cu Cristos la o viaţă nouă.

Aceste predici nu sunt intenţionate pentru a fi folosite în timpul celebrărilor funebre în forma în care sunt redactate. Ele nu cons­ti­tuie nici un tratat integral despre cele din urmă lucruri, nu con­ţin nici comentarii omiletice exhaustive asupra textelor scriptu­ristice şi litur­gice, ci sunt doar nişte eseuri care conţin gânduri şi sugestii pen­tru ase­menea oca­zii spe­ciale.

Mulţumim studenţilor teologi de la Institutul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iaşi pen­tru elaborarea şi publi­carea acestor predici în volumul de faţă, pe care îl reco­man­dăm nu numai preoţilor, ci tuturor celor care vor să apro­fundeze şi să medi­teze mai mult asupra misterului morţii creştine, al învierii morţilor şi al vieţii veşnice în Împărăţia lui Dumnezeu.

A. Bişoc

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Isus a învățat în parabole (A). Omilii pentru copii

Pietro Righetto, Isus a învățat în parabole (A). Omilii pentru copii, Iași 2001, 278 p., 14×20., 4 RON.

Acest volum cuprinde omilii pentru copii (anul A), însotite de numeroase exemple, parabole, anecdote, marturii si ideii pentru omiliile duminicale si festive. Este un instrument foarte util predicatorilor, prezentând un material bine structurat: fiecare omilie cuprinde o introducere, tema si mesajul zilei si exemple.

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Celebrarea Cuvântului lui Dumnezeu în luna mai

Josef Dreissen – Hans Steffens, Celebrarea Cuvântului lui Dumnezeu în luna mai, Iași 2009 (Editia a II-a), 128 p., 14×20, 7 RON.

Cartea provine din mediul eclezial german si doreste sa fie un ajutor liturgic pentru cei care vor sa o cinsteasca pe Maica Domnului în luna mai. Sunt adunate aici treizece si unul de modele de celebrare a Cuvântului lui Dumnezeu cu referire la momentele principale din Vechiul si Noul Legamânt în care se vorbeste despre rolul unic al Preasfintei Fecioare în istoria mântuirii neamului omenesc.

Fiecare celebrare este structurata dupa cum urmeaza: rugaciunea, lectura biblica, meditatia si rugaciunea credinciosilor. În functie de tema aleasa, elementele principale ale celebrarii scot în relief diferitele fatete ale misterului la care tema face trimitere. Din acest punct de vedere, remarcam bogatia de informatii, diversitatea izvoarelor consultate si caracterul concis, precis al exprimarii (de altfel specifica vorbitorilor de limba germana).

Un merit deosebit îi revine traducatorului, deoarece reuseste sa îmbrace frumos în haina limbii române conceptele gândirii germane, care uneori creeaza probleme deosebite de redare. În forma în care se prezinta în fata publicului crestin, cât priveste forma exterioara suntem nevoiti sa apreciem si sa încurajam eforturile lucratorilor de la editura Sapientia, cartea poate fi folosita direct în biserica cu prilejul celebrarilor mariane. De asemenea, ea poate folosita si de toti cei care vor sa-si adânceasca devotiunea lor catre Maica Domnului. Totusi, un avertisment trebuie facut aici: „Celebrarea Cuvântului lui Dumnezeu în luna mai” nu se citeste ca o carte obisnuita, ci se mediteaza.

W. Dancă

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Chemați la sfințenie. Culegere de predici în cinstea sfinților

Alois Bișoc, coord., Chemați la sfințenie. Culegere de predici în cinstea sfinților, Iași 2001, 230 p., 14×20, ISBN: 973-85370-8-8, 4 RON.

Aceste predici, cele mai multe dintre ele în cinstea sfinţilor, sunt opera studenţilor teologi de la Institutul Teologic Romano-Catolic din Iaşi, operă care este tocmai re­zultatul mai multor faze de pregătire la misiunea de a proclama Cuvântul lui Dumnezeu.

Încă din primele secole, pe lângă cultul adus lui Isus Cristos, Biserica i-a cinstit pe apostoli şi pe martiri, şi împreună cu ei pe Sfânta Fecioară Maria şi pe îngeri, invo­când ajutor prin mijlocirea lor. După aceea, la cultul lor au fost adăugaţi cei care au imitat cu mai mare fidelitate viaţa lui Cristos, şi în sfârşit au fost incluşi toţi cei care în diferite moduri s-au dovedit, prin practicarea virtuţilor creştine şi a carismelor, vrednici de venerarea şi imitarea credincioşilor (cf. LG 50).

Sfinţii sunt cei care au corespuns la opera salvifică a lui Dumnezeu-Iubire, cei care s-au străduit zi de zi să realizeze în propria viaţă cuvântul Evangheliei, şi pe care Bi­serica îi recunoaşte în mod oficial ca atare, cei pe care Apostolul îi recunoaşte ca fiind o „mulţime mare, pe care nimeni nu o poate număra, de toate naţiunile, triburile, po­poarele şi limbile”(Ap 7,9). Sfinţii pe care Biserica ni-i propune spre venerare, pentru a ne fi modele şi patroni spirituali, sunt, aşadar, figuri exemplare care pot să aibă o influenţă nespus de benefică asupra noastră, care avem atâta nevoie de exemple bune şi încurajatoare.

Poate unii vor obiecta întrebând dacă mai este de actualitate să propui omului de astăzi, aşa de încrezut în cuceririle sale ştiinţifice şi în ajutorul maşinilor, nişte sfinţi patroni şi protectori care să fie invocaţi în diferite momente ale vieţii, care să-l apere mai ales în clipele mai dificile şi pri­mejdioase. Răspunsul nu poate fi decât afirmativ, pentru că nevoia de a se încredinţa cuiva şi căutarea siguranţei absolute sunt profund înrădăcinate în inima omului, pentru că ei sunt, aşa după cum îi numeşte Rugăciunea a treia Euharistică, „mijlocitorii noştri la Dumnezeu”.

Mulţumind studenţilor teologi care au colaborat la redactarea acestui volum de predici tematice la diferite săr­bători, vrem să credem că el este o invitaţie de a cu­noaşte mai bine semnificaţia şi mesajul unor sărbători, de a-i cunoaşte mai bine pe sfinţi, şi mai ales de a-i imita în viaţa lor sfântă. De aceea, considerăm că acest ma­terial este util nu numai pentru cei însărcinaţi în mod oficial cu misiunea de a predica, ci pentru toţi cei care vor să descopre noi modele şi motive de a înainta pe calea desă­vârşirii creştine, pe calea sfinţeniei, cale pe care au parcurs-o cu atâta succes sfinţii Bisericii.

A. Bişoc

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Cuvinte pentru viață (A)

Alois Bișoc, coord., Cuvinte pentru viață (A), Iași 2001, 420 p., 14×20, ISBN: 973-85370-6-1, 5 RON.

Predicarea cuvântului lui Dumnezeu constituie una dintre mi­siunile cele mai im­portante ale Bisericii. Începând cu Conciliul al II-lea din Vatican a fost redes­co­­perită tot mai mult valoarea omiliei. Această formă de predică a fost prezentată de către părinţii conciliari ca o datorie care trebuie îndeplinită cu conştiinciozitate şi zel apos­­to­lic: „Este stăruitor recomandată omilia ca parte inte­grantă a Liturghiei; pornind de la textul sacru, în ea sunt prezentate, de-a lungul anului liturgic, misterele credinţei şi normele vieţii creştine. La Liturghiile care se celebrează cu participarea poporului, în duminici şi sărbători de poruncă, omilia nu se va omite decât din motive grave” (SC 52).

Scopul omiliei este de a anunţa istoria mântuirii care se actua­lizează în celebrare, de a prezenta din Sfânta Scriptură misterele credinţei şi normele vieţii creştine, de a anunţa fap­­tele minunate ale lui Dumnezeu în misterul mântuirii. În acest sens, Conci­liul al II-lea din Vatican învaţă că omilia trebuie „să izvorască în primul rând din Sfânta Scriptură şi din liturgie, ca o vestire a faptelor minunate ale lui Dumnezeu în istoria mântuirii, în misterul lui Cristos, care e mereu prezent şi activ în noi, mai ales în celebrările liturgice” (SC 35).

În concret, omilia este o acţiune liturgică, este explicarea unui aspect din lecturile Sfintei Scripturi sau din alte texte din Liturghia zilei, ţinând seama de misterul cele­brat şi de exigenţele particulare ale ascultătorilor. În contextul cultu­lui, omilia se deosebeşte de celelalte forme de predică prin faptul că este proclamarea cuvintelor şi a faptelor mântui­toare ale lui Dumnezeu, cu scopul de a-i conduce pe credin­cioşi la o participare conştientă şi coerentă la misterului lui Cristos şi al Bisericii. De ase­menea, ea are scopul de a-i conduce pe credincioşi la o mentalitate nouă, la un stil de viaţă nou, la fel nou de a face comuniune în comunitate, la o metodă nouă după criterii speciale de a considera lumea prezentă şi de a inaugura domnia lui Cristos asupra lumii întregi. Predica liturgică are, într-adevăr, cuvinte pentru viaţă, cuvinte atât pentru viaţa aceasta, cât mai ales pentru viaţa veşnică, având puterea, cu ajutorul harului, de a ori­enta întreaga viaţă a creştinului spre Cristos, în aşa fel încât Cristos să devină unica realitate, norma de gândire şi de acţiune, până la renunţarea la toate pentru el. este vorba de o moarte pentru o viaţă nouă, de a muri şi a învia cu Cristos pentru viaţa veşnică.

Volumul conţine o culegere de omilii care este rezultatul probelor omiletice date de către studenţii teologi din anul V de la Institutul Teologic Romano-Catolic din Iaşi, cărora le aducem vii mulţumiri pentru alcătuirea şi re­dac­tarea acestui material. Apre­ciem valoarea acestor omilii şi le recomandăm tuturor celor care vor să aprofundeze mai mult cuvântul lui Dumnezeu şi în consecinţă că trăiască mesajul biblic propus în mod continuu de către Sfânta Bise­rică în liturgie.

  1. Bişoc

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Directoriu omiletic

Congregaţia pentru Cultul Divin şi Disciplina Sacramentelor, Directoriu omiletic, Iaşi 2015, 160 p., 14×20, ISBN 978-606-578-193-1, 15 lei.

Editura „Sapientia” anunţă apariţia documentului Directoriu omiletic, publicat de Congregaţia pentru Cultul Divin şi Disciplina Sacramentelor şi tradus în limba română de pr. dr. Mihai Pătraşcu. Documentul apare în colecţia „Magisterium”, formatul 14×20, are 160 de pagini şi poate fi procurat de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 15 lei.

În ultima duminică din octombrie 2008, Papa Benedict al XVI-lea (2005-2013) a prezidat Liturghia în Bazilica Sfântul Petru, cu ocazia încheierii celei de-a XII-a Adunări Generale Ordinare a Sinodului Episcopilor, care a avut ca temă „Cuvântul lui Dumnezeu în viaţa şi misiunea Bisericii”. Atunci, papa se exprima astfel: „Fiecare adunare sinodală este o experienţă forte de comuniune eclezială, dar aceasta şi mai mult întrucât în centrul atenţiei a fost pus ceea ce luminează şi călăuzeşte Biserica: Cuvântul lui Dumnezeu, care este Cristos. Şi noi am trăit fiecare zi în ascultare religioasă, simţind tot farmecul şi frumusețea de a fi discipolii şi slujitorii săi”.

Documentul Directoriu Omiletic al Congregației pentru Cultul Divin şi Disciplina Sacramentelor, apărut recent la Editura Sapientia, vrea să dea un răspuns la cererea prezentată de participanţii la acest Sinod din 2008 despre cuvântul lui Dumnezeu. După o muncă asiduă, Congregația publică acest document pentru a sublinia importanța predicii, a pregătirii și a priorității ei în viața Bisericii. Textul final al prezentului Directoriu a fost prezentat Papei Francisc, care a aprobat publicarea lui (10 mai 2014).

Acest Directoriu omiletic încearcă, pe de altă parte, să asimileze evaluările din ultimii cincizeci de ani, să le revizuiască în mod critic, să-i ajute pe predicatori să valorizeze funcţia omiliei şi să le ofere un ghid în împlinirea unei misiuni aşa de esenţiale pentru viaţa Bisericii.

Directoriul, împărţit în două mari părţi, se deschide cu decretul Cardinalului Antonio Canizares Llovera, prefectul Congregaţiei pentru Cultul Divin şi Disciplina Sacramentelor. Textul poartă şi semnătura arhiepiscopului Arthur Roche, secretar al aceluiaşi dicaster din Vatican.

În prima parte, intitulată „Omilia şi ambientul liturgic”, sunt descrise natura, funcţia şi contextul special al omiliei. Sunt de asemenea abordate alte aspecte care o califică, adică ministrul hirotonit care poate să o rostească, referinţa ei la cuvântul lui Dumnezeu, pregătirea sa apropiată şi îndepărtată pentru compunerea ei, şi destinatarii ei.

În a doua parte, „Ars praedicandi”, sunt ilustrate probleme esenţiale de metodă şi conţinut de care predicatorul trebuie să ţină cont în pregătirea şi rostirea predicii. Chei de lectură, în mod indicativ, şi nu exhaustiv, sunt propuse pentru ciclul duminical-festiv al Liturghiei, pornind de la inima anului liturgic (Triduum-ul şi Timpul Pascal, Postul Mare, Advent, Crăciun, Timpul de peste an), cu aluzii şi la Liturghiile din timpul săptămânii, Liturgiile în care se celebrează sacramentul Căsătoriei şi Liturghiile de înmormântare; în aceste exemple sunt aplicate criteriile evidenţiate în prima parte a Directoriului, adică tipologia dintre Vechiul şi Noul Testament, importanţa textului evanghelic, rânduirea lecturilor, legăturile dintre liturgia cuvântului şi liturgia euharistică, dintre mesajul biblic şi eucologie (rugăciunile prezidenţiale), dintre celebrare şi viaţă, dintre ascultarea lui Dumnezeu şi adunarea concretă.

La final, sunt propuse şi două Anexe. În primul, sunt semnalate referinţele la Catehismului Bisericii Catolice în raport cu unele accente tematice din lecturile duminicale din cele trei cicluri anuale. Se insistă mult asupra faptului că predicatorul trebuie, în pregătirea lui, să apeleze şi la acest document, Catehismul. Utilizând Catehismul, predicatorul va putea să ajute poporul să integreze cuvântul lui Dumnezeu, credinţa Bisericii, exigenţele morale ale Evangheliei şi spiritualitatea sa personală şi liturgică. În cea de-a doua anexă sunt indicate referinţele la texte din documente magisteriale despre omilie.

Acest document poate fi de un real folos preoţilor şi tuturor celor care au misiunea de a vesti cuvântul lui Dumnezeu. Fiecare predicator, recomandă prezentul Directoriu, însuşindu-şi sentimentele apostolului Paul, să-şi reînsufleţească conştiinţa că „aşa cum am fost găsiţi vrednici de Dumnezeu să ni se încredinţeze evanghelia, aşa vorbim, nu ca să le fim oamenilor pe plac, ci lui Dumnezeu, care pune la încercare inimile noastre” (1Tes 2,4).

Laurenţiu Turbuc

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Elemente de retorică în predicile de înmormântare

Marius-Gabriel Enacache, Elemente de retorică în predicile de înmormântare, Iaşi 2014, p. 196, 17×24, ISBN 978-606-578-138-2, 20 lei.

Perspectiva actuală asupra retoricii pune accent pe importanţa acesteia în cadrul tuturor domeniilor de activitate, fiind vorba despre o „artă” multi-, inter- şi transdisciplinară. Prin urmare, retorica prezintă un interes ridicat pentru cercetători din domenii diferite, precum filosofie, logică, lingvistică generală, stilistică, poetică, teoria discursului etc., precum şi pentru oricine este interesat de îmbunătăţirea propriei performanţe discursive. Politicienii, organele justiţiei (poliţişti, avocaţi, procurori), persoanele specializate în marketing şi PR se găsesc mereu în situaţia de a apela, în viaţa de zi cu zi, la resursele retoricii.

Lucrarea de faţă îşi propune o abordare analitică a strategiilor argumentative şi a figurilor retorice întâlnite în predicile de înmormântare. De asemenea, vom încerca să identificăm asemănările şi deosebirile între discursul religios – în special între necrologuri – şi celelalte tipuri de discurs argumentativ.Analiza necrologurilor prezintă, pentru cercetători, mai multe avantaje, deoarece ele sunt bogate în strategii şi figuri retorice, pun în lumină fapte ce ţin de evoluţia discursului religios şi scot în evidenţă elementele specifice practicate în acest tip de discurs.

Tema de cercetare propusă nouă o reprezintă studiul predicilor de înmormântare din perspectiva etapelor discursului identificate în fiecare predică, acestea structurând discursul şi urmând anumite momente logico-psihologice. Planul clasic al unui discurs este alcătuit din patru părţi: exordiul, naraţiunea, argumentarea şi peroraţia, iar pentru fiecare dintre cele patru etape identificate în predicile supuse analizei vom identifica ulterior principalele figuri şi strategii retorice utilizate de către orator în scopul convingerii sau persuadării auditoriului.

   Elemente de retorică în predicile de înmormântare are la bază teza de doctorat cu acelaşi titlu, teză susţinută în şedinţă publică în data de 20 septembrie 2013 la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi. Cu acest prilej transmit mulţumirile mele sincere domnului prof. univ. dr. Alexandru Gafton, coordonatorul tezei de doctorat, pentru susţinerea neîntreruptă de care m-am bucurat pe parcursul celor trei ani de studii la Şcoala Doctorală de Studii Filologice dar şi tuturor membrilor Catedrei de Limbă română şi lingvistică: Minuţ Ana Maria, Eugen Munteanu, Cărăuşu Luminiţa şi Sorin Guia. De asemenea vreau să mulţumesc părinţilor şi colegilor pentru încurajări şi răbdarea de care au dat dovadă. Nu în ultimul rând vreau să mulţumesc colectivului de redacţie al Editurii „Sapientia” pentru profesionalismul şi seriozitatea de care au dat dovadă pe parcursul colaborării.

Marius-Gabriel Enacache

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Predicarea cuvântului lui Dumnezeu. Teologie, misiune, formare

Alois Bișoc, Predicarea cuvântului lui Dumnezeu. Teologie, misiune, formare, (ediția a II-a, revizuită și adăugită), Iaşi 2014, 218 p., 14×20, ISBN 978-606-578-182-5, 20 lei.

Editura „Sapientia” anunţă apariţia cărţii Predicarea cuvântului lui Dumnezeu. Teologie, misiune, formare, scrisă de pr. dr. Alois Bișoc. Cartea apare în colecţia Studii de teologie, formatul 14×20, are 218 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 20 lei.

Slujirea predicării cuvântului lui Dumnezeu este cu siguranţă una dintre importantele teme teologico-pastorale pe care Magisteriul Bisericii, în decursul veacurilor, le-a analizat şi le-a îndeplinit cu cea mai mare fidelitate. Importanţa acestei misiuni este în mod insistent scoasă în evidenţă atât pentru a răspunde mandatului explicit primit de la Cristos de a predica evanghelia la toată făptura (cf. Mc 16,15), pentru că el „vrea ca toţi oamenii să se mântuiască şi să ajungă la cunoaşterea adevărului” (1Tim 2,4), cât şi din cauza unei societăţi în continuă şi rapidă transformare, în care se impun criterii alternative de judecată culturală şi comportare morală, îndepărtându-se astfel de principiile şi exigenţele credinţei creştine.

În acest sens, Papa Benedict al XVI-lea, în exortaţia apostolică postsinodală Verbum Domini, afirmă: „Într-o lume care adesea îl simte pe Dumnezeu ca superfluu sau străin, noi mărturisim, asemenea lui Petru, că numai el are „cuvintele vieţii veşnice” (In 6,68). Nu există prioritate mai mare decât aceasta: a-i redeschide omului de astăzi accesul la Dumnezeu, la Dumnezeul care vorbeşte şi ne comunică iubirea sa, ca să avem viaţă din belşug (cf. In 10,10)”.

Cuvântul lui Dumnezeu, în Isus Cristos, a fost pronunţat o dată pentru totdeauna. Sfânta Scriptură este mărturia autentică a acestui Cuvânt, este documentul credinţei creştine şi, de aceea, predica, „întreaga propovăduire a Bisericii, ca şi religia creştină însăşi, trebuie să fie, aşadar, hrănită şi călăuzită de Sfânta Scriptură”.

Teologia contemporană continuă să împartă această proclamare a cuvântului lui Dumnezeu în trei momente. Criteriul de împărţire este scopul pe care îl are predica, şi anume credinţa, întâlnirea cu Dumnezeu în Isus Cristos. Astfel, primul moment este kerigma sau prima vestire, sau evanghelizarea, sau predica misionară, care este destinată celor care nu cred în Cristos şi care are ca scop acceptarea credinţei. Al doilea moment este constituit de cateheză şi este pentru cei care au primit evanghelia şi are ca scop de a prezenta conţinuturile credinţei în mod sistematic. Al treilea moment este predica liturgică sau omilia, care se face în timpul celebrărilor liturgice, în special în cadrul sfintelor Liturghii de duminică şi de sărbătoare, şi are ca scop de a-i face pe creştini să crească într-o credinţă conştientă, o speranţă motivată şi o caritate activă. A produce credinţa, a cunoaşte credinţa şi a trăi credinţa, acestea sunt trei specificări ale credinţei căreia îi corespund cele trei momente sau forme de predică.

În volumul de faţă nu ne vom ocupa de toate cele trei faze ale predicării cuvântului lui Dumnezeu, ci în prima parte vom trata în general despre importanţa acestei misiuni, despre predicarea cuvântului lui Dumnezeu în Sfânta Scriptură şi în istoria Bisericii, doctrina conciliară şi postconciliară, natura şi dimensiunile predicii, slujitorul predicării cuvântului, pentru ca în a doua parte să tratăm mai mult despre omilie, despre pregătirea şi proclamarea ei. Am spus „mai mult despre omilie” pentru motivul că în a doua parte multe din cele afirmate despre pregătirea şi proclamarea omiliei sunt importante pentru orice fel de predică. Acelaşi lucru trebuie spus şi pentru prima parte, unde multe dintre afirmaţiile despre predică sunt valabile şi pentru omilie. Prin aceasta nu vrem să dăm impresia că facem confuzie între predică şi omilie, predica fiind mai generală decât omilia, care se ţine în cadrul unei celebrări liturgice şi se bazează pe textul sacru.

Trebuie să recunoaştem că manualele care au tratat despre tematica predicării cuvântului lui Dumnezeu, în general manualele de omiletică, după cum sunt numite ele de obicei, au suferit întotdeauna din cauza lipsei unei baze teologice solide. Această materie teologico-pastorală se află şi astăzi încă în fază de regândire şi de reconstrucţie. De aceea, fără a avea pretenţia de a face un curs complet de omiletică, de a face o tratare exhaustivă a acestei tematici, sperăm totuşi ca acest volum să constituie o contribuţie în plus pentru teologia misiunii predicării cuvântului lui Dumnezeu, pentru o practicare corectă şi eficientă a sa, pentru redescoperirea valorii şi importanţei sale atât pentru predicator, cât şi pentru cei care ascultă cuvântul, amintindu-ne în acest sens de îndemnul apostolului Paul către Timotei: „Ai grijă de tine şi de învăţătură, stăruie în acestea, căci, făcând astfel, te vei mântui şi pe tine, şi pe cei care te ascultă” (1Tim 4,16).

Alois Bișoc

 

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro