„Youcat for Kids”, catehismul pentru copii format familie

Circa treizeci de editori lucrează la traducere şi la sfârşitul anului textul va fi publicat în circa zece limbi (inclusiv în limba română, la Editura Sapientia, n. tr.), dar în scurt timp se va ajunge la 72 aşa încât să permită folosirea lui în cele mai îndepărtate regiuni ale pământului. O activitate universală, „catolică” în adevăratul sens al termenului care la 1 august a marcat o etapă fundamentală cu publicarea ediţiei germane a „YOUCAT for Kids”, noul catehism pentru copii care, în versiunea engleză, va fi prezentat oficial la Dublin în cursul lui World Family Meeting.

După „YOUCAT” pentru tineri – ieşit în urmă cu 7 ani cu milioane de exemplare în circulaţie în lume – vede lumina tiparului un text analog adresat fraţilor lor mai mici (în mod indicativ (6) 8-12 ani), dar mai ales părinţilor lor având convingerea că prima educaţie la credinţă are loc în familii.

Papa Francisc se adresează şi părinţilor în prefaţă: „Dragi copii, dragi părinţi!”. Bergoglio porneşte de la o întrebare care i-a fost adresată într-o zi de un tânăr canadian: „Ce făcea Dumnezeu înainte de a crea lumea?”. Pontiful mărturiseşte că a reflectat o clipă înainte de a răspunde în aşa fel încât să-l facă să înţeleagă bine gândirea sa şi că a spus aşa: „Înainte ca Dumnezeu să creeze ceva, El iubea. Şi asta este ceea ce a făcut mereu: a iubit. Dumnezeu iubeşte mereu. Şi, atunci când a creat lumea, n-a făcut altceva decât să manifeste iubirea sa”.

„Răsfoind paginile lui «YOUCAT for Kids» – continuă papa – am găsit întrebările pe care părinţii le pun părinţilor lor şi cateheţilor de milioane de ori. Acesta este motivul pentru care consider util acest catehism la fel ca acela mai mare în care poţi găsi răspunsurile la întrebările fundamentale ale vieţii: de unde vine această lume? De ce exist? Cum şi de ce trăim aici? Ce se întâmplă după moarte?”.

Însă Bergoglio adaugă şi o expresie semnificativă: „«YOUCAT for Kids» este un catehism foarte diferit de cel pe care-l aveam odinioară. YOUCAT for Kids este potrivit pentru copii şi părinţi pentru ca să petreacă timp împreună şi, făcând astfel, să descopere iubirea lui Dumnezeu tot mai mult”. O încurajare caldă adresată familiilor pentru o împărtăşire a credinţei între generaţii, o temă foarte îndrăgită de Pontif, un fil rouge care a străbătut diferite intervenţii ale sale adresate adulţilor şi bătrânilor.

Un text care se poate mândri cu această apreciere autoritară nu se naşte pe două picioare: la activul său contează o gestaţie lungă de patru ani şi un grup redacţional de tot respectul instituit de Conferinţa Episcopală Austriacă condusă de arhiepiscopul de Viena, cardinalul şi teologul Christoph Schönborn, fost coordonator al precedentului YOUCAT şi a cărui atenţie faţă de viaţa familiilor este cunoscută, reieşită şi cu ocazia celor două Sinoade şi a exortaţiei post-sinodale Amoris laetitia.

A fost lungă reflecţia teologică şi pedagogică, rod al muncii unui team de teologi şi lucrători pastorali din toate diecezele austriece: unele texte au fost supuse şi analizei familiilor şi şcolilor catolice, feedback au venit după aceea de la pastoraţia tineretului şi catehetică şi în ultimul rând, în primăvară, autorizarea din partea Consiliului Pontifical pentru Noua Evanghelizare, care a exprimat „nihil obstat” la 24 mai. „Copiii şi părinţii descoperă împreună credinţa catolică, potrivită pentru toată familia precum şi pentru şcoală, atenţie deosebită este acordată catehezei de la Prima Împărtăşanie” se citeşte pe siturile web ale editorilor şi vânzările online au primit deja multe comenzi, fiind complice iminenta reluare a activităţii şcolare.

Redactarea finală este semnată de Martin Barta, Michaela von Heereman, Bernhard Meuser, Michael Scharf şi Christoph Weiss şi unii dintre ei vor fi prezenţi la Dublin alături de cardinalul Schönborn cu ocazia apariţiei oficiale la 22 august, împreună cu episcopul de Limerick, irlandezul Brendan Leathy.

În contextul Întâlnirii din cadrul programului colorat special adresat înadins celor mai mici şi părinţilor lor vor fi alte două momente îngrijite de doi preoţi austrieci co-autori, Michael Scharf şi Christoph Weiss (fost responsabil al oficiului pastoral al diecezei de Viena) cu titlul „Dacă micii filozofi pun întrebări mari”.

Cu privre la ideea de a predispune acest nou catehism a vorbit Bernhard Meuser zilele trecute: „Weiss a venit la mine în 2012 subliniind necesitatea de a avea ceva nou care să fie ca o înţelegere mai modernă şi adaptată şi pentru pregătirea pentru Prima Împărtăşanie. Am reflectat asupra acestui lucru găsind alţi însoţitori de drum şi proiectul a mers înainte”.

Rezultatul, la o primă şi parţială lectură, pare reuşit: textul are o aranjare în pagină foarte bună (foarte colorată!) potrivită pentru vârsta copiilor şi tratează în manieră sistematică pilaştrii credinţei creştine. „Suntem convinşi că transmiterea credinţei trebuie să aibă loc în manieră decisivă la nivel relaţional şi asta se întâmplă înainte de toate în cadrul familiei în intimitatea conversaţiilor dintre părinţi şi copii”, explică Meuser.

„Nu rămâneţi în tăcere când copiii pun o întrebare, ci deveniţi voi înşivă transmiţători ai credinţei. Ajutaţi-i pe copiii voştri să descopere iubirea lui Isus şi acest lucru îi va face puternici şi curajoşi în viaţă” este încurajarea papei Francisc adresată părinţilor care continuă astfel adresată şi copiilor: „Vă încredinţez «YOUCAT for Kids», nu încetaţi să puneţi întrebări şi să explicaţi credinţa voastră”.

Catehismul a fost pregătit având convingerea că, în pofida a cât de mult cred unii uneori, nu este nevoie de studii teologice deosebite pentru a vorbi despre credinţă, ci contează mult mai mult mărturia de viaţă creştină şi, în cadrul unei familii, iubirea dintre soţi şi dintre părinţi şi copii. În 240 de pagini, în stil întrebare-răspuns, sunt explicate cu limbaj pe măsura copilului elementele fundamentale ale credinţei catolice. Nu numai cuvinte, desigur, ci mai ales ilustraţii, desene şi figuri stilizate, mărturii ale sportivilor şi sfinţilor, informaţii mai extinse pentru părinţi precum şi prezentarea şi lectura a douăsprezece opere de artă ale unor artişti vestiţi. Material adăugat va fi făcut disponibil pe un sit web de însoţire îngrijit încă o dată de Fundaţia YOUCAT, aceeaşi care în aceşti şapte ani a produs o întreagă serie de materiale ajutătoare pe lângă versiunea pentru tineri.

„Suntem convinşi că locul crucial al educaţiei religioase nu este aula şi nici biserica. Probabil că este un colţ în camera copiilor, un scaun pliant pe malul mării, o bancă în grădină sau la picioarele patului seara”, scriu co-autorii în prefaţa de la ediţia germană sugerând părinţilor o lectură preventivă a textului singuri sau, dacă este posibil, în cuplu pentru a demara o reflecţie înainte de a se adresa copiilor.

Sunt patru capitole, precedate de o introducere despre lume şi tot ceea ce există: Crezul (12 probleme despre Dumnezeu), Sacramentele (7 întâlniri cu Dumnezeu), Poruncile (10 reguli ale jocului din partea lui Dumnezeu), Rugăciunea (Dumnezeu are mereu timp pentru noi). Întrebările relatează despre o profundă experienţă pedagogică şi despre o cunoaştere la fel de profundă a vieţii familiilor: cum poate fi cunoscut Dumnezeu, dacă nu se vede? De ce unii nu cred în El? Ca în cazul versiunii pentru tineri este puternică insistenţa nu pe pedepsire în caz de greşeli, ci pe îmbrăţişarea înţelegerii şi milostivirii infinite a lui Dumnezeu.

„Ce mi se întâmplă când voi fi mort?”: „Trupul meu se destramă, dar sufletul meu merge la întâlnirea cu Dumnezeu care mă aşteaptă pentru a mă îmbrăţişa împreună cu mii de îngeri şi atâtea surprize care nici nu se pot imagina şi va începe o nouă viaţă”. Nu lipsesc întrebări „mai adulte” precum: „Dar de ce femeile nu pot să devină preoţi?”. „Pentru că Isus i-a chemat pe apostoli care erau bărbaţi şi ei au fost primii preoţi ai Bisericii noastre. Dar El în ceata sa de prieteni avea şi multe femei care-l urmau şi ele. Femeile au jucat un rol important în viaţa sa, începând de la mama sa Maria şi Maria Magdalena. Fără femei, toată Biserica ar fi ca paralizată”.

Vrednică de observat este lectura actualizată şi lesne de înţeles a poruncilor: „Dumnezeu ştie cum să se mişte, spune cum este făcut şi nimeni nu este mai important decât El; Să nu rosteşti glume prosteşti despre Dumnezeu şi nu-i dori nimănui să se ducă la diavol; Respectă-i pe părinţii tăi; Să nu ucizi pe nimeni! Să nu respingi pe  nimeni!; Dacă te căsătoreşti, menţine promisiunea ta!; Fără niciun download ilegal!; Să nu minţi! Să nu te arăţi ostentativ!; Nu se poate avea totul, ok?”.

În sfârşit, timpul rugăciunii şi cum să se „rămână în contact” pentru că „Dumnezeu are timp mereu”. „Dumnezeu vorbeşte prin Biblie, dar mai des şi prin cuvinte de încurajare ale mamei, prin natură, muzică şi chiar tăcere: «Pregăteşte inima ta ca să primească al său cuvânt!»”. Sunt propuse şi diferite rugăciuni pentru momentul meselor şi pentru seară: „Cine se roagă singur când vrea asta, este ca un prieten care îşi aminteşte de tine numai când îi merge bine sau când vrea ceva de la tine”.

Deja în şantier în următoarele luni o reflecţie în diferite Biserici locale: noul Catehism interpelează şi pastoraţia familiilor (mulţi ar putea găsi confirmări şi nou elan pentru a continua, alţii vor vedea o schimbare a direcţiei), dar mai ales cateheza unde de mulţi ani se reflectează asupra necesităţii de a se adresa înainte de toate părinţilor deoarece credinţa se transmite în familie şi încă sunt prea multe energiile destinate în parohii exclusiv celor mai mici, uitând în schimb formarea adulţilor în lipsă constantă de animatori.

De Maria Teresa Pontara Pederiva

(După Vatican Insider, 18 august 2018)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


A pune ordine în viața proprie. Meditații asupra textului „Exerciții spirituale” al sfântului Ignațiu de Loyola

Carlo Maria Martini, A pune ordine în viața proprie. Meditații asupra textului „Exerciții spirituale” al sfântului Ignațiu de Loyola, Iași 2004, 134 p., 14×20, ISBN: 973-8474-32-9, 10 RON.

  Citim la nr. 21 al vechii cartulii a lui Ignatiu de Loyola: „Exercitii spirituale pentru a se învinge pe sine însusi si pentru a pune ordine în viata proprie”. Si paginile pe care le prezentam si care au chiar ca titlu A pune ordine în viata proprie reunesc meditatiile unui curs de exercitii spirituale pe care arhiepiscopul de Milano, cardi­nalul Carlo Maria Martini, le-a tinut confratilor sai episcopi din regiunea lombarda, în martie 1992, pe textul ignatian.

În introducere, el exprima dificultatea de a trebui sa se întoarca, dupa atâtia ani, la litera manualului. Amintim ca arhiepiscopul a fost unul dintre primii parinti iezuiti care au tinut exercitii propunând reflectia directa asupra Evangheliilor ori asupra unei figuri biblice vechi sau neo-testamentare. Trebuie subliniat însa ca el cunostea profund spiritul cartuliei lui Ignatiu, îi cunostea metoda si scopul si le putea trans­mite participantilor la exercitii.

Exercitiile spirituale ale sfântului din Loyola au ca scop – asemenea Bibliei – sa ne ajute a cunoaste în Isus vointa lui Dumnezeu cu privire la viata noastra. Astazi sunt multi totusi aceia care predica exercitiile nu atât asupra cuvântului, cât asupra marilor teme teologice sau asupra virtutilor morale. Si sunt multi si aceia care, fami­liarizati cu Scriptura, sunt tentati sa o manipuleze conform propriilor interese, fara a tine seama ca istoria mântuirii, asa cum este relatata în Biblie, îsi are centrul si culmea în persoana lui Isus, Fiul Tatalui, rastignit si înviat. Pentru a asculta însa cuvântul lui Dumnezeu, adica pentru a ne supune lui în viata, trebuie sa-l citim într-un anumit mod, altfel ramâne o pioasa înaltare a sufletului, intra pe o ureche si iese pe cealalta.

Acum, textul lui Ignatiu se bucura de o stima deosebita. În intentia de a face cu­noscut participantului la exercitii vointa lui Dumnezeu, tinzând asadar la convertirea sa, porneste întotdeauna de la prezentarea unei pagini biblice, propunând acel tip de lectura a Scripturii cunoscut sub numele de lectio divina continua. Si nu numai atât. Aceasta apropiere de cuvinte e însotita de o serie de propuneri si de intuitii astfel încât lectio îsi are consecintele sale practice în discernerea formei de vita care trebuie aleasa si care sa raspunda proiectului lui Dumnezeu; cu alte cuvinte, pentru Ignatiu, prezen­tarea textului biblic nu este scop în sine, ci vrea sa-l introduca pe participant în dina­mica ascultarii cuvântului nescris al lui Dumnezeu, a glasului învatatorului interior, al Duhului Sfânt al lui Dumnezeu care rasuna mereu în constiinta fiecarui om.

Cineva ar putea sa obiecteze: este într-adevar necesara toata aceasta munca pro­pusa de Ignatiu pentru a interioriza cuvântul Scripturii? Ar fi ca si cum ai întreba: de ce Dumnezeu, dupa ce a dat poporului sau legea, l-a trimis în pustiu pentru a învata sa i se supuna? Exercitiile lui Ignatiu participa, putem spune, la educatia pe care Dum­nezeu o face poporului sau.

Volumul de fata va fi de mare ajutor celor care vor sa tina exercitii pornind de la textul biblic; celor care, predicând cuvântul lui Dumnezeu, vor sa înteleaga mai bine metoda lor pentru a-l calauzi pe participant la a pune ordine în viata proprie, adica la cunoasterea si împlinirea vointei lui Dumnezeu; si, de asemenea, celor care în drumul cautarilor personale doresc sa se apropie de textul ignatian, dar, dupa ce au citit pri­mele pagini si le-au gasit aride în limbaj, risca sa nu mearga mai departe.

C.M. Martini

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Viciile capitale

Claudiu Dumea, Viciile capitale, Iași 2003, 160 p., 14×20, ISBN: 973-8474-19-1, 10 RON.

 În scopul unei mai bune cunoasteri de noi însine, autorul se opreste într-o serie de meditatii asupra celor sapte pacate capitale, care, la drept vorbind, nu sunt doar pacate, ci radacinile tuturor pacatelor.

   Sfânta Scriptura enumera multe virtuti si vicii, adica obiceiuri a caror dobândire îl desavârseste sau îl degradeaza pe om. Ea nu se multumeste sa traseze calea omului virtuos si sa îl ameninte pe cel vicios cu judecata lui Dumnezeu, ci încearca sa adune trasaturile caracteristice ale unuia si ale celuilalt.

   Viata spirituala presupune o lupta permanenta împotriva pacatului. Pacatul este singurul dusman care merita acest nume. Dar cum sa lupti împotriva dusmanului daca nu-ti cunosti dusmanul? Totul în viata spirituala porneste de la cunoasterea de sine. Este o intuitie pe care au avut-o si anticii, dupa cum atesta preceptul scris la intrarea în templul de la Delfi: „Cunoaste-te pe tine însuti!” Dumneavoastra cât de bine va cunoasteti? Indiferent de raspuns, va propunem spre lectura aceasta carte, caci, chiar daca aveti impresia ca va cunoasteti suficient de bine, cel putin va va ajuta sa luptati mai bine împotriva acestor vicii.

Gabriel Trisca

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Fericirile

Claudiu Dumea, Fericirile, Iași 2003, 94 p., 14×20, ISBN: 973-8474-18-3, 10 RON.

   În cartea Fericirile, care face parte din colectia de Spiritualitate (nr. 7) a Editurii „Sapientia”, parintele Claudiu Dumea ne propune spre citire si meditatie tema fericirilor. „Fericirile”, plasate în fruntea predicii de pe munte a lui Isus, ofera programul fericirii crestinului.  Dupa cum marturiseste autorul, „toate aspiratiile si dorintele fiintei noastre, toate sentimentele inimii noastre, toate gândurile noastre, toate faptele noastre, tind în mod spontan si instinctiv spre fericire. În tot ce face, omul cauta fericirea. Fericirea, bucuria este necesara pentru viata noastra asa cum oxigenul este necesar pentru plamânii nostri, asa cum sângele este necesar pentru organismul nostru, asa cum soarele este necesar pe pamânt”.

Gabriel Trisca

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Dacă vrei să fii desăvârșit

Claudiu Dumea, Dacă vrei să fii desăvârșit, Iași 2002, 412 p., 14×20, ISBN: 973-85370-9-6, 15 RON.

   Divinul Învatator si Exemplu al oricarei desavârsiri, Domnul Isus a propovaduit tuturor si fiecaruia dintre ucenicii sai, de orice conditie, sfintenia vietii al carei Autor si Înfaptuitor este el însusi: „Fiti, asadar, desavârsiti precum Tatal vostru din ceruri este desavârsit” (Mt 5,48).

   Caci tuturora le-a trimis pe Duhul Sfânt care sa-i îndemne dinauntru sa-l iubeasca pe Dumnezeu din toata inima, din tot sufletul, din tot cugetul si din toate puterile (cf. Mc 12,30) si sa se iubeasca unii pe altii asa cum Cristos i-a iubit pe ei (cf. In 13,34; 15,12). Cei care îl urmeaza pe Cristos, chemati de Dumnezeu si îndreptatiti în Isus Domnul nu dupa faptele lor, ci dupa hotarârea si harul lui, au devenit, în botezul credintei, cu adevarat fii ai lui Dumnezeu si partasi la natura divina si, prin aceasta, realmente sfinti. Ei trebuie, asadar, sa pastreze si sa desavâr-seasca în viata lor, cu ajutorul lui Dumnezeu, sfintenia pe care au primit-o. Apostolul îi îndeamna sa traiasca „dupa cum se cuvine unor sfinti” (Ef 5,3), sa se îmbrace „ca niste alesi ai lui Dumnezeu, sfinti si preaiubiti, cu simtaminte de îndurare, cu bunatate, cu smerenie, blândete, cu îndelunga rabdare” (Col 3,12) si sa aiba roadele Duhului în sfintenie (cf. Gal 5,22; Rom 6,22). Si pentru ca toti gresim în multe (cf. Iac 3,2), avem mereu nevoie de îndu-rarea lui Dumnezeu si trebuie sa ne rugam zilnic: „Si ne iarta noua greselile noastre” (Mt 6,12).

  Este limpede, asadar, pentru oricine ca toti credinciosii, de orice stare sau conditie, sunt chemati la plinatatea vietii crestine si la desavârsirea iubirii: prin aceasta sfintenie se va ajunge la un mod de viata mai uman si în societatea pamânteasca. Pentru a dobândi aceasta desavârsire, credinciosii trebuie sa-si foloseasca puterile primite dupa masura darului lui Cristos, astfel încât, pasind pe urmele lui si deveniti asemenea chipului lui, supunându-se în toate vointei Tatalui, sa se consacre din tot sufletul preamaririi lui Dumnezeu si slujirii aproapelui. Astfel, sfintenia poporului lui Dumnezeu va creste în roade îmbelsugate, dupa cum preabine o dovedeste, în istoria Bisericii, viata atâtor sfinti (LG 40).

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Între oameni

Fiorenzo Angelini, Între oameni, Iași 2001, 240 p., 14×20, ISBN: 973-85370-7-X, 4 RON.

Cartea este scrisa pentru toti. Autorul este un cleric, un cardinal, a carui scurta biografie se gaseste pe ultima pagina, care e introdus destul de bine în viata oamenilor.

    Cartea contine scurte discursuri ale unui om cu o larga experienta a vietii, care, prin cuvântul sau, evita sa o faca pe învatatorul, dar încearca mai mult sa provoace constiinta omului, oferindu-i o hrana „semipreparata”, pe care, apoi, fiecare sa o digere, inclusiv autorul, întrucât exista multe locuri unde el se adreseaza siesi.

   Firul rosu al cartii este, fara îndoiala, credinta, întrucât e valoarea inestimabila a omului, care devine prin ea mai om. Credinta îi ofera raspunsurile exhaustive la întrebarile legate de scopul existentei sale si de dorinta lui profunda de a fi vesnic fericit. Însa nu este exclus nici cel care nu are darul credintei.

   Laitmotivul cartii este „viata”, si aceasta vazuta în lumina credintei. Viata are o valoare extraordinara, divina, iar administrarea, apararea, perfectionarea si atingerea scopului final al vietii da sens întregii noastre existente. Autorul subliniaza caracterul unitar al vietii, în sensul ca viata muritoare are deja prezenta în ea însasi viata nemuritoare; viata trupului si a sufletului formeaza o viata unica în sensul ca trupul nu e trup fara suflet si invers. Urmarea e ca cine slujeste trupul, slujeste si sufletul.

   Autorul cartii este Cardinal, fiind chemat de Biserica sa lucreze în domeniul sanatatii, devenind responsabil, mai întâi, cu organizarea asistentei spirituale a bolnavilor din spitalele din Roma si, apoi, la Consiliul Pontifical al Lucratorilor Sanitari pentru Pastorala sanatatii, un organism al Sfântului Scaun creat de papa Ioan Paul al II-lea.

   Gândurile cuprinse în aceasta carte au fost formulate si rostite cu diferite ocazii si au un stil deosebit de personal. Autorul îsi exprima propria traire, bucuria de a trai preotia punând împreuna atât momentele de intensa traire personala, cât si de slabiciune, fara a ascunde ca mai are mult de facut în propria viata sufleteasca.

   O caracteristica pe care o vom gasi în aceste rânduri e vointa de a lucra chiar cu riscul de a gresi. Un gând exprimat deseori de el este ca cel ce munceste poate gresi, dar cel ce nu munceste a gresit total. Cartea se adreseaza unei categorii foarte largi de cititori, si în special acelora care muncesc constienti ca munca implica asumarea unor riscuri.

P. Mares

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Meditația

Ludovic Gillot, Meditația, Iași 2001, 228 pp., 14×20, ISBN: 973-85370-4-5, 5 RON.

Meditatia este un act constient de iubire fata de Dumnezeu si fata de suflet, fiind simultan rugaciunea mintii si a inimii. Sfântul Francisc de Sales spune ca meditatia este o reflectie atenta, sustinuta si întretinuta voluntar în minte, pentru a stimula vointa spre afectiuni sfinte si salutare, determinând-o sa ia hotarâri practice si concrete.

   Izvorul meditatiei este lectura personala a Cuvântului lui Dumnezeu, de aceea este necesar sa ne însusim o mare familiaritate personala cu acest Cuvânt. Nu-i suficient sa-i cunoastem numai aspectul lingvistic si exegetic. Trebuie sa primim Cuvântul lui Dumnezeu cu o inima deschisa si rugatoare, pentru ca el sa patrunda adânc în gândurile si simtamintele noastre si sa nasca în noi un spirit nou, „mintea Domnului” (1Cor 2,16). Aceasta asimilare a gândului Domnului este unul din roadele meditatiei.

   Fiind meditatia un dialog cotidian cu Cristos Domnul, toti membrii Poporului lui Dumnezeu sunt chemati sa mediteze. În mod deosebit, ea trebuie sa faca parte din viata preotilor, seminaristilor, persoanelor consacrate, dar si laicii trebuie sa recurga des la meditatie fiindca ea este poarta prin care se intra si se participa la misterele vietii lui Cristos.

   În contextul social al mileniului al treilea, imaginea si ecranul computerelor ameninta sa elimine lectura din viata omului, zgomotele si agitatia frenetica împiedica reculegerea, activismul desconsidera introspectia, iar meditatia clasica crestina este amenintata de unele forme pseudo-mistice de meditatie orientala: pseudo-gnoza si mesalianismul. Esential este sa nu uitam ca harul al carui izvor este mereu Duhul Sfânt, nu este un bun propriu, adica firesc si datorat sufletului, ci este darul lui Dumnezeu si, ca atare, trebuie implorat necontenit; ca unirea sufletului care se roaga cu Dumnezeu se realizeaza în „mister”, mai ales prin intermediul Tainelor Bisericii.

   Viata de rugaciune, sub orice forma a ei, vocala, mintala, liturgica, personala, simpla sau mistica este un dar al Duhului Sfânt. Metodic, ea include trei momente: acela al purificarii sau înfrânarii patimilor; acela al iluminarii interioare prin ungerea spirituala a Duhului Sfânt; si acela al unirii cu Treimea mântuitoare prin Cristos în Duhul Sfânt si sfintitor.

   Despre toate acestea trateaza pr. Ludovic Gillot în cartea tradusa acum în limba româna din limba franceza. Consider ca aceasta carte este actuala, dar, mai ales, nespus de ilustrativa în acest domeniu teologic delicat.

   Traducând Viata, Castelul interior si Drumul perfectiunii de sfânta Tereza de Avila (desi înca nu au fost publicate), facând un comentariu asupra Tratatului iubirii lui Dumnezeu de sfântul Francisc de Sales, am ajuns la concluziile autorului cartii de fata, de aceea am tradus-o în limba româna.

   Am intervenit, când a fost cazul, în textul autorului, în sensul ca am îmbunatatit notele din subsolul cartii. De cele mai multe ori, citatele si trimiterile erau indicate sumar, autorul presupunându-le cunoscute. Le-am verificat pe toate apelând la operele critice ale autorilor citati, fie în franceza fie în italiana. Uneori, pentru confirmarea ori mai buna întelegere a lor, în note am indicat unele trimiteri ori explicatii personale.

   Cartea se doreste a fi un ghid spiritual pe calea unirii omului cu Persoanele Treimii mântuitoare de o fiinta si de viata-facatoare.

Eduard Ferenț

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Alter Christus. Considerații despre chemarea și trăirea preoțească

Anton Dancă, Alter Christus. Considerații despre chemarea și trăirea preoțească, Iași 2001, 270 p., 14×20, ISBN: 973-85021-9-5, 5 RON.

Din orânduire divina, misterul Preotiei este oferit si împartit si oamenilor, fie prin Botez – preotia comuna –, fie prin hirotonire – preotia ministeriala. Aceasta împartasire este posibila prin revarsarea darurilor Duhului Sfânt care a început în Biserica o data cu Învierea din morti a lui Isus Cristos si cu Rusaliile.

   Participarea la aceasta demnitate este un semn de mare pretuire pe care Dumnezeu îl arata oamenilor si niciodata oamenii nu vor putea sa-i fie recunoscatori si sa-i multumeasca îndeajuns pentru un astfel de dar.

   Ne bucuram pentru toate documentele pe care Biserica si Sfintii Parinti Papi ni le-au oferit pe tot parcursul istoriei si pe care, într-un chip particular, le-a evidentiat Conciliul al II-lea din Vatican (1962-1965), Sinodul Episcopilor din 1990 si Sfântul Parinte Papa Ioan Paul al II-lea în Pastores dabo vobis (1992). Le vom întâlni pe toate paginile acestei lucrari si vom fi rasfatati cu atâtea citate, expresii, comparatii si concluzii, toate îndreptate spre acest mare „dar si mister” – preotia.

    Lucrarea de fata încearca sa-l conduca pe cititor în taina vocatiei la preotie si, mai ales, în marele dar al Preotiei prin care cel ales devine, nu mai mult nici mai putin, „alter Christus”, desi poarta aceasta comoara în vase de lut (cf. 2Cor 4,7).

   Pornind de la cuvintele Sfintei Scripturi, prin care Isus întemeiaza marele sacrament al Preotiei si-l încredinteaza apostolilor si Bisericii, scotând în evidenta, rând pe rând, învatatura apostolilor, mai ales a sfântului Paul si a autorului Scrisorii catre Evrei, folosindu-se pentru a vorbi mai bine despre preotie, de cuvintele parintilor Bisericii si trecând toate prin experienta si prisma proprie, parintele Anton Danca ne ofera un material vast, bogat si variat, cu referinta la sacramentul Preotiei si are meritul de a ne deschide si incita tot mai mult pentru a-l cunoaste, pretui, apara si, desigur, de a-l vesti cum se cuvine tinerilor aspiranti la slujirea preoteasca, precum si tuturor oamenilor dornici de a se apropia de Dumnezeu, prin viata si ministeriul preotilor. Pusa în comparatie cu sacramentul Casatoriei, preotia nu înseamna o renuntare la o iubire fata de o persoana sau alta, ci înseamna o îmbratisare a unei iubiri ce depaseste orice alta iubire limitata, prin care cel ce o alege devine asemenea lui Cristos, mort si înviat pentru toti.

   Multitudinea de idei, de analize, de solutii pe care autorul le propune sunt un ghid, o lumina nu numai pentru seminaristi si preoti, ci pentru orice suflet dornic sa cunoasca darurile lui Dumnezeu oferite oamenilor.

† Petru GHERGHEL,

Episcop de Iasi

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Cuvintele de pe urmă rostite de Cristos pe cruce

Claudiu Dumea, Cuvintele de pe urmă rostite de Cristos pe cruce, Iași 2001, 35 p., 14×20, ISBN: 973-85021-4-4, 1.5 RON.

Cuvintele rostite de Isus pe cruce au fost prilej de meditatie pentru toate generatiile de crestini, dar într-un chip deosebit pentru crestinii din perioada modernitatii care au trait sentimentul de sufocare provocat de curentele rationaliste, pozitiviste si psiholo¬gizante. În diferite sectoare ale manifestarii spiritului uman, reactiile nu au întârziat sa apara, dar un loc aparte îl ocupa literatura, muzica si pictura, care, într-un anumit fel, au salvat dimensiunea transcendenta a existentei. Totusi, „problematica mortii” nu a disparut, drept dovada ca, sub acelasi aspect al chestiunii si în acelasi timp, nu avem prea multe opere artistice care sa se opreasca asupra misterului nasterii lui Isus. Fapt este ca multi pictori, muzicieni, scriitori si poeti au meditat asupra momentelor finale din viata Mântuitorului si asupra cuvintelor rostite de el cu putin înainte de a muri.
Cartea de fata cuprinde sase meditatii, fiecare din ele oprindu-se asupra unui cuvânt spus de Isus pe cruce. Dupa evocarea momentului dramatic în care se afla Mântuitorul, autorul recurge la comentarii si interpretari artistice ale aceluiasi moment, dar nu numai, pentru a pune în evidenta învatatura de credinta si de morala a lui Isus cu parfum de testament.
Meditatiile vizeaza în primul rând un public elevat, capabil sa vibreze la invocarea unui argument din opera lui Ch. Péguy sau El Greco, dar si publicul larg de cititori poate beneficia de lectura atenta a acestui volum de mici proportii în raport cu taina mare despre care vorbeste.

W. Danca

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Vă invit la bucurie

Claudiu Dumea, Vă invit la bucurie, Iași 2001, 144 pp., 14×20, ISBN: 973-85021-0-1, 4 RON.

  Pentru viata crestina si, în special, pentru cea prezbiterala, formarea spirituala este una dintre coloanele de baza, alaturi de cea umana si intelectuala. De aceea, formarea integrala a viitorilor preoti în seminar se desfasoara pe trei coordonate principale: rugaciune, studiu si viata comunitara, iar personalitatea lor creste zi de zi, pâna când va atinge plinatatea ei în Cristos, „omul perfect”.

Acest ideal nu este rezervat în mod exclusiv clericilor si persoanelor consacrate, ci se adreseaza tuturor crestinilor care doresc si aspira sa-si împlineasca vocatia pe care au primit-o de la Dumnezeu. Asa cum orice mladita, ca sa-si pastreze vigoarea si sa-si actualizeze potentialitatile originare, trebuie sa se tina de vita si, de aici, sa-si soarba energia vitala, tot astfel orice crestin care doreste sa traiasca si sa creasca în Cristos, trebuie sa se alimenteze mereu din izvorul vietii. Acest lucru se realizeaza nu numai prin primirea sacramentelor, care ramân locul privilegiat al întâlnirii cu Cristos, ci si prin rugaciunea personala si comunitara.

Dintre diferitele moduri posibile de rugaciune, meditatia zilnica, înteleasa ca o „confruntare” critica si personala cu vointa iubitoare a lui Dumnezeu, reprezinta pentru crestin un instrument eficace în vederea „configurarii” sale cu modelul sau, Isus Cristos.

Cartea de fata pune în lumina faptul ca viata crestina, cu dimensiunea ei spirituala, este o invitatie continua la bucurie, pentru ca, la capatul ei, se afla mereu Cristos, prin care, în Duhul Sfânt, intram în comuniune cu Dumnezeu Tatal, izvorul adevaratei bucurii si fericiri.

Autorul a adunat în aceasta carte o serie de meditatii mai vechi, si anume medita¬tiile pe care le-a tinut seminaristilor de la Institutul Teologic din Iasi între anii 1982-1983. Cu toate acestea, ele nu si-au pierdut actualitatea si importanta lor în ochii acelora care, cu rabdare si perseverenta, lucreaza zilnic la desavârsirea „staturii” omului perfect din ei.

Ștefan Lupu

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro