Directoriu despre evlavia populară şi liturgie. Principii şi orientări

Congregația pentru Cultul Divin și Disciplina Sacramentelor, Directoriu despre evlavia populară şi liturgie. Principii şi orientări, Iași 2021, 300 p., 14×20, ISBN 978-606-578-441-3, 30 lei. 

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea: Directoriu despre evlavia populară şi liturgie. Principii şi orientări, scrisă de Congregația pentru Cultul Divin și Disciplina Sacramentelor și tradusă în limba română de pr. dr. Mihai Pătrașcu. Cartea apare în colecția „Magisterium”, în formatul 14×20, are 300 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 30 lei.

Afirmând primatul liturgiei, „culmea spre care tinde acţiunea Bisericii şi izvorul din care emană toată puterea ei” (Sacrosanctum Concilium 10), Conciliul Ecumenic al II-lea din Vatican aminteşte totuşi că „viaţa spirituală nu se poate reduce numai la participarea la liturgia sacră” (ibidem 12). De fapt, alimentează viaţa spirituală a credincioşilor şi „exerciţiile de pietate ale poporului creştin”, în special cele recomandate de Scaunul Apostolic şi practicate în Bisericile particulare prin mandatul sau cu aprobarea episcopului. Amintind de importanţa ca aceste exprimări cultuale să fie conforme cu legile şi cu normele Bisericii, părinţii conciliari au trasat cadrul înţelegerii lor teologice şi pastorale: „Exerciţiile de pietate trebuie orânduite ţinând seama de timpul liturgic, în aşa fel încât să se potrivească cu liturgia sacră, să se inspire din ea într-un fel sau altul şi la ea să ducă poporul creştin” (ibidem 13).

În lumina acestei învăţături autoritare şi a altor pronunţări ale magisteriului Bisericii în privinţa practicilor de evlavie ale poporului creştin şi adunând instanţele pastorale apărute în aceşti ani, Adunarea Plenară a Congregaţiei pentru Cultul Divin şi Disciplina Sacramentelor, desfăşurată în zilele de 26-28 septembrie 2001, a aprobat acest Directoriu. În acesta sunt luate în considerare, în formă organică, legăturile care există între liturgie şi evlavia populară, amintind principiile care călăuzesc această relaţie şi dând orientări, cu scopul unei realizări rodnice a lor în Bisericile particulare, conform tradiţiei particulare a fiecăreia. Aşadar, cu titlu special, este misiunea episcopilor să valorizeze evlavia populară, ale cărei roade au fost şi sunt de mare valoare pentru păstrarea credinţei în poporul creştin, cultivând o atitudine pastorală pozitivă şi încurajatoare faţă de ea.

După ce a primit de la Suveranul Pontif Ioan Paul al II-lea aprobarea ca acest dicaster să publice „Directoriul despre evlavia populară şi liturgie. Principii şi orientări” (Document al Secretariatului de Stat din 14 decembrie 2001, Prot. Nr. 497.514), Congregaţia pentru Cultul Divin şi Disciplina Sacramentelor este bucuroasă să-l facă public, cu dorinţa ca, din acest instrument, păstori şi credincioşi să poată scoate beneficii pentru a creşte în Cristos, prin el şi cu el, în Duhul Sfânt, spre lauda Tatălui care este în ceruri.

Cardinal Jorge A. Medina Estévez

Prefect

* * *

Aceste cărţi, în limita stocului disponibil, pot fi procurate prin comandă (cu plata taxelor aferente expedierii):

  • prin poştă: Librăria „Sapientia”, Str. Th. Văscăuţeanu, nr. 6; Iaşi 700462
  • prin e-mail: sapientia@itrc.ro
  • prin telefon: 0754-826-814
  • prin website (online): www.editurasapientia.ro sau www.librariasapientia.ro
  • direct din Librăria „Sapientia” din Iași (incinta Institutului Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iași)
  • sau la librăriile catolice partenere

* * *

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Crâmpeie din istoria Bisericii Romano-Catolice din Transilvania

József Marton, Crâmpeie din istoria Bisericii Romano-Catolice din Transilvania, Iași 2021, 240 p., 14×20, ISBN 978-606-578-449-9, 25 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea: Crâmpeie din istoria Bisericii Romano-Catolice din Transilvania, scrisă de pr. dr. József Marton. Cartea apare în colecția „Istoria Bisericii”, în formatul 14×20, are 240 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 25 lei.

Istoria Arhiepiscopiei romano-catolice din Alba Iulia a fost tratată în relativ puţine cărţi de specialitate sau studii. Interesul istoricilor bisericeşti contemporani cu Arhiepiscopia – ce are o vechime de peste 1000 de ani – este din ce în ce mai accentuat. Acest fapt m-a motivat să prezint şi în această carte materialele pe care le-am expus în prelegerile susţinute în cadrul diferitelor conferinţe şi simpozioane la care am participat. Studiile precizate se regăsesc, aşadar,
în volumul de faţă.

Aniversările istorice au slujit ca ocazii bune pentru a prezenta istoria bisericii precum şi personaje importante din Transilvania. Primul studiu al cărţii actuale a fost pregătit pentru conferinţa organizată la aniversarea a 1000 de ani de la înfiinţarea diecezei de Alba Iulia, context în care am prezentat istoria episcopiei. Pe lângă aceste date, am făcut trimiteri şi la greutăţile bisericii din timpul comunismului. Întrucât în această perioadă episcopul diecezei de Alba Iulia a fost Márton Áron, el însuşi confruntându-se în primul rând, cu măsurile aspre anti bisericeşti ale partidului ateist, am ales să prezint în mai multe din studiile mele faţa umană şi luptătoare a emblematicului episcop, în grija sa pentru apărarea  intereselor bisericii.

În genere, episcopii acordă atenţie deosebită pregătirii şi instruirii  teologice a viitorilor preoţi. În schimb, în volumul de faţă, nu reflectez doar asupra formării preoţilor din Alba Iulia, ci şi asupra istoriei înfiinţării şi funcţionării secţiei de Teologie Romano-Catolică din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai.

În câteva dintre studiile mele menţionez raportul dintre biserica romano-catolică şi cea greco-catolică de-a lungul istoriei. Este o lectură interesantă studiul care prezintă relaţia dintre episcopul romano-catolic Márton Áron cu cei trei cardinali greco-catolici (Iuliu Hossu, Alexandru Todea, Lucian Mureşan). Astfel, în acest volum dedic perioadei înfiinţării bisericii greco-catolice din România patru studii. Acest studiu îşi justifică existenţa în virtutea faptului că în cadrul unor conferinţe la care am participat – organizate de către cardinalul vienez Franz König, fondatorul institutului Pro Oriente, organizatorul mai multor conferinţe ecumenice la Alba Iulia şi Viena având ca interes istoria transilvăneană – s-a insistat asupra acestei problematici a promovării dialogului dintre biserica ortodoxă şi biserica greco-catolică. Prelegerile ţinute în cadrul acestor conferinţe au apărut în publicaţiile Pro Oriente, dar consider necesară o nouă comunicare a acestora, întrucât foarte puţini au avut acces la aceste reviste ştiinţifice.

Dedic acest volum sperând că cititorii vor forma o viziune clară despre segmentele din istoria bisericii romano-catolice.

Marton József

 

Aceste cărţi, în limita stocului disponibil, pot fi procurate prin comandă (cu plata taxelor aferente expedierii):

  • prin poştă: Librăria „Sapientia”, Str. Th. Văscăuţeanu, nr. 6; 700462-Iaşi
  • prin e-mail: sapientia@itrc.ro
  • prin telefon: 0754-826-814
  • prin website (online): editurasapientia.ro sau www.librariasapientia.ro
  • direct din Librăria „Sapientia” din Iaşi (incinta Institutului Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iaşi)
  • sau la librăriile catolice partenere

 

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Pilde. Un colț de pâine pentru suflet

Iosif Irinel Iosub, Pilde. Un colț de pâine pentru suflet, Iași 2021, ??? p., 14×20, ISBN 978-606-578-448-2, ?? lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea: Pilde. Un colț de pâine pentru suflet, scrisă de pr. Iosif Irinel Iosub. Cartea apare în colecția „Cateheză”, în formatul 14×20, are ??? pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de ?? lei.

După cum sugerează și titlul: Pilde. Un colț de pâine pentru suflet, pr. Irinel-Iosif Iosub a adunat în această carte 179 de pilde, pe care le-a grupat în 16 categorii: Dumnezeu, păcatul, credința, iubirea, educație, Crăciunul, fericirea, viața consacrată, părinți, suferința, deșertăciune, iertare, dreptate, Preacurata, rugăciunea, judecata. Pildele au fost preluate din Sfânta Scriptură, din cărți de spiritualitate, din predicile altor preoți sau chiar de pe Internet.

Însă pr. Iosub nu a făcut doar efortul de a aduna și clasifica aceste pilde, ci a voit să extragă din fiecare pildă și o consecință, o învățătură pentru viața creștinilor de astăzi. Astfel, se poate nota cu ușurință intenția pedagogică, omiletică sau catehetică a autorului. De fapt, scopul final al oricărei pilde nu este simpla delectare a imaginației, ci educarea ascultătorilor în spiritul învățăturii de credință creștine.

Ca păstor al unei comunități creștine, pr. Iosub este conștient că principala sa misiune este să-i hrănească pe credincioși cu cuvântul lui Dumnezeu, proclamat la celebrările liturgice. Pâinea cuvântului trebuie frântă și împărțită credincioșilor, fiecăruia după starea sa. Știm însă din experiență că hrana servită la o masă festivă trebuie să încânte nu doar stomacul, ci și papilele gustative, și ochii, pentru ca bucuria participării la ospăț să fie cât mai profundă. Tot la fel, o omilie, o predică, o cateheză – proclamate întotdeauna într-un cadru festiv – trebuie să fie pregătită de o așa manieră încât să încânte nu doar intelectul, ci și voința și sentimentele. În acest sens, o pildă, un exemplu poate să ajute ca un adevăr de credință să fie înțeles mai bine și să fie asimilat mai ușor.

Autorul a adunat aceste pilde mai întâi pentru el, le-a ordonat tematic, ca să fie mai ușor de găsit. S-a gândit însă că aceste pilde pot fi de folos și altora, preoți sau credincioși, pentru hrana proprie sau pentru a transmite adevărurile de credință. Este și aceasta o formă de caritate pastorală! Sperăm ca ele să le fie de folos cititorilor și să trezească și în alții dorința de împărtășire, după cum spunea sfântul Toma de Aquino: Contemplata aliis tradere! Dă și altora rodul contemplației tale!

Pr. dr. Ștefan Lupu

 

Aceste cărţi, în limita stocului disponibil, pot fi procurate prin comandă (cu plata taxelor aferente expedierii):

  • prin poştă: Librăria „Sapientia”, Str. Th. Văscăuţeanu, nr. 6; 700462-Iaşi
  • prin e-mail: sapientia@itrc.ro
  • prin telefon: 0754-826-814
  • prin website (online): editurasapientia.ro sau www.librariasapientia.ro
  • direct din Librăria „Sapientia” din Iaşi (incinta Institutului Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iaşi)
  • sau la librăriile catolice partenere

 

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Fecioara din Orléans. Viața sfintei Ioana d’Arc

Petru Ciobanu, Fecioara din Orléans. Viața sfintei Ioana d’Arc, Iași 2021, ??? p., 14×20, ISBN 978-606-578-447-5, ?? lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea: Fecioara din Orléans. Viața sfintei Ioana d’Arc, scrisă de pr. dr. Petru Ciobanu. Cartea apare în colecția „Viețile sfinților”, în formatul 14×20, are ??? pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de ?? lei.

Iubite cititor, într-o zi, din pură curiozitate, am căutat să văd care sunt personajele istorice franceze cele mai cunoscute. Știam încă din anii de facultate că Napoleon Bonaparte ocupă primul loc, mai mult de atât nu. Așa că m-am bucurat nespus când am văzut că pe locul al doilea se află o sfântă înscrisă în Martirologiul roman: Ioana d’Arc, întrecându-i la acest capitol pe René Descartes, Blaise Pascal, Voltaire, Ludovic al XIV-lea etc. Oare chiar atât de importantă să fie această copilă pentru istoria Franței, încât să ocupe locul al doilea pe podiumul personalităților istoriei Hexagonului?

Cu siguranță da, iar mulțimea studiilor dedicate ei, dintre care am folosit la scrierea acestei cărți doar o infimă parte, confirmă această afirmație. În sprijinul acestei teze vine și faptul că aproape nu există oraș francez care să nu se mândrească cu faptul că deține o statuie ridicată în cinstea Fecioarei din Orléans, cum mai este numită eroina cărții noastre. Și nu doar pentru că și-a păstrat trupul și sufletul neprihănit, nu doar pentru că a pus începutul eliberării regatului crinilor de ocupanții englezi, ci și pentru că se aseamănă atât de mult cu o altă Fecioară, cea care l-a dat lumii pe Mântuitorul și care este patroana principală a Franței.

Odată, Dumnezeu a întrebat această Fecioară:

— Vrei să fii mama Fiului meu, Cuvântul veșnic, născut mai înainte de toți vecii?

Deși puțin speriată și luată prin surprindere, Fecioara a răspuns:

— Da!

Și astfel, la împlinirea timpurilor, „după ce în trecut a vorbit în multe rânduri și în multe moduri părinților noștri prin profeți” (Evr 1,1), Dumnezeu a făcut ca, în trupul neprihănit al Fecioarei Maria, să se zămislească, prin puterea Duhului Sfânt, cel care a adus lumii întregi mântuirea.

La trecerea a o mie patru sute de ani, Dumnezeu s-a adresat unei alte fecioare, întrebând-o dacă este gata să-i îndeplinească planul de mântuire pe care-l avea cu patria ei suferindă de invazia englezilor. La început temătoare, cu timpul nu s-a putut opune voinței divine și, asemenea Fecioarei de la Nazaret, a rostit și ea al ei „da”, ajungând, deși neștiutoare și absolut ignorantă în arta războiului, să conducă spre victorie armata franceză, până atunci adesea înfrântă și pe punctul de a-și pierde orice speranță. Astfel a început epopeea Ioanei d’Arc, eroina poporului francez și una dintre nenumăratele fecioare care împodobesc cununa de sfinți a Mântuitorului nostru.

Unii au văzut în Fecioara din Orléans – și văd și acum – marea eliberatoare poporului francez. Unul dintre autorii care s-au aplecat să-i povestească viața, spunea că „Ioana d’Arc este Cristos al Franței, care a răscumpărat crimele monarhiei la fel cum Isus a răscumpărat păcatele lumii; ca și Isus, și ea a avut pătimirea ei; ca și Isus, și-a avut Calvarul ei, Golgota ei”. Și laudele care i de aduc nu se opresc aici. Au onorat-o pontifi ca Leon al XIII-lea, Pius al X-lea, Benedict al XV-lea, Pius al X-lea etc. Iar onoarea cea mai mare care i s-a făcut a fost, cu siguranță, înscrierea ei mai întâi în rândul fericiților (1909), iar apoi și în cel al sfinților (1920), fiind proclamată, la scurt timp după canonizare, patroana secundară a Franței (1922), cinstea de a fi protectoarea principală revenindu-i, cum se și cuvine fiicei celei mari a Bisericii, sfintei Fecioare Maria, ridicată la cer.

Dar nu au lipsit nici dintre aceea care au văzut în ea o decăzută. Și mă refer aici la Shakespeare, care, în tragedia sa dedicată regelui Henric al VI-lea, nu face altceva decât să transmită posterității (chiar dacă puțini îl iau în seamă în acest sens) catalogarea drept „vrăjitoare” a Fecioara din Orléans, așa cum era ea privită de ochii englezilor. Și dacă această atitudine a dramaturgului este de înțeles, nu la fel este cu concepția lui Voltaire, care vedea în Ioana aproape o infamă. Pentru acest filozof așa-numit luminat, tot ce ține de credință era numai bun de aruncat, Biserica fiind marea „Infamă” ce trebuia ucisă doar pentru că nu corespundea ideilor lui despre om și Dumnezeu. Uitase Voltaire că-i datora Ioanei faptul de a fi francez. Ingrată mai este lumea! Însă voci ca ale lui Shakespeare sau Voltaire – încarnări ale episcopului Petru Cauchon de-a lungul timpului – au fost prea puține și prea puțin glăsuitoare pentru a întuneca strălucirea cu care Dumnezeu a încununat-o pe sfânta Ioana d’Arc. Și acest lucru se poate vedea și în Panteonul din Paris, unde Ioana tronează în marea sală de sus, pe când mormântul filozofului se află la subsol, semn că, și după moarte, Fecioara din Orléans a triumfat asupra celor care au încercat să o denigreze.

Ce este deosebit în această copilă a Franței, în această fiică a lui Dumnezeu – cum o numeau vocile care-i transmiteau voința cerului – și a Bisericii? O întrebare la care este dificil de răspuns în câteva cuvinte, dar nu imposibil dacă vei avea răbdarea să parcurgi rândurile acestei cărți. Fiecare cuvânt și fiecare faptă ale Ioanei d’Arc o fac deosebită în ochii istoricului și a credinciosului. Dar mai ales, nu mai există vreun caz în care o persoană, declarată eretică la început, peste cinci secole de la moartea ei să fie ridicată la cinstea altarelor, să fie invocată în dificultăți și nevoi, să fie cinstită drept o aleasă a lui Dumnezeu și căreia Biserică să-i aducă cult public. Spun asta pentru a scoate în evidență doar unul dintre multele lucruri care o fac specială pe Fecioara din Orléans.

Dar mai este și aspectul subiectiv, cel care izvorăște din inima mea îndrăgostită de Ioana d’Arc încă de pe când, prin clasa a VII-a din școala generală, am aflat pentru prima dat despre această eroină. Ce a făcut să mă îndrăgostesc de ea? Sfântul Augustin spune că, „dacă mă întrebați, nu știu, dacă nu mă întrebați, știu”. Adică sunt sentimente pe care cuvintele nu le pot exprima, sunt prea slabe pentru a dezvălui câtuși de puțin răspunsul la întrebarea: Cu ce m-a vrăjit Fecioara din Orléans? Și totuși, ceva pot spune. Mai întâi m-a impresionat ca eroină a Franței, țară față de care niciodată nu mi-am ascuns preferința. În al doilea rând, dar nu mai puțin important (e al doilea doar cronologic), am rămas și sunt uimit de credința ei profundă, de iubirea pentru Dumnezeu care nu a cedat nici chiar în fața rugului, murind cu numele lui Isus pe buzele ei arse de flăcări. Și dacă în primul caz vorbește istoricul, în al doilea vorbește preotul și credinciosul, care are mereu nevoie – pe lângă modelul suprem care este însuși Cristos – de modele de virtuți prin care să dobândească împărăția cerurilor. Și nu doar Dumnezeu a fost marea iubire a Ioanei. Era loc în inima ei și pentru Maria!

Iubite cititor, vreau să-ți atrag atenția că această carte pe care o ai în față nu este o carte de istorie în sensul strict al cuvântului, pentru că o istorie se scrie sine ira et studio, însă mie îmi este greu să vorbesc și să scriu despre Ioana d’Arc fără a pune la contribuție și inima, nu doar mintea. De aceea, îmi cer iertare pentru că sunt părtinitor. Este o hagiografie, dar, ca și în cazul sfântului Ludovic al Franței, impregnată de istorie. Altfel nici nu se putea. Așa, că, dacă vrei să o cunoști pe Fecioara din Orléans din punct de vedere istoric, poți apela la acest text, pentru că este vorba de o hagiografie istorică sau de istorie hagiografică, cu limitele ei.

Ce cuprinde această carte. Ai trecut deja de cuprins și ai văzut că am împărțit această carte în trei părți. Prima, denumită Misiunea, relatează marea epopee a Fecioarei din Orléans, de la nașterea și până la capturarea și întemnițarea ei. Lucrarea Ioanei nu poate fi înțeleasă în afara Războiului de o sută de ani, de aceea, în treacăt, va fi relată istoria acestuia până la începutul asediului Orléansului, eliberarea căruia va confirma misiunea Ioanei. Vei participa, alături de eroină, la victoriile care i-au deschis nobilului ei delfin, Carol, calea spre Reims, pentru ca aici să primească ungerea regală și astfel să devină deja nobilul rege al Franței. Alte lupte, alte victorii, pe alocuri și unele eșecuri, printre care cel mai greu a fost atunci când dușmanii au pus mâna pe ea și i-au intentat nedreptul proces care o va duce la supliciul rugului. Tocmai acest proces a fost inclus la începutul părții a doua, Procesele. Însă nu m-am oprit aici, pentru că vei avea posibilitatea să participi la alte trei procese: cel de reabilitare, de beatificare și, în sfârșit, de canonizare, acest deznodământ al unei vieți închinate în totalitate împlinirii voinței lui Dumnezeu.

La urmă, în partea a treia – Anexe – vei găsi trei documente importante: bula prin care Ioana d’Arc este înscrisă în rândul sfinților, scrisoarea apostolică de proclamare a ei ca patroană secundară a Franței și o audiență a Papei Benedict al XVI-lea dedicată acestei sfinte. Tot aici am inclus și o serie de rugăciuni în cinstea Fecioarei din Orléans, inclusiv o novenă și litania, la care poți apela oricând pentru a-i implora puternica ei mijlocire.

Iubite cititor, sper din tot sufletul că vei putea gusta măcar un pic viața plină de savoare și credință a sfintei Ioana d’Arc, iar dacă ceva nu va fi bine, te rog să nu-l judeci prea asupra pe autor, pentru că, dacă a greși este omenește, a ierta este dumnezeiește! Îți doresc lectură plăcută și fie ca Fecioara din Orléans să mijlocească pururi pentru tine.

Cu drag,

Pr. dr. Petru Ciobanu

 

Aceste cărţi, în limita stocului disponibil, pot fi procurate prin comandă (cu plata taxelor aferente expedierii):

  • prin poştă: Librăria „Sapientia”, Str. Th. Văscăuţeanu, nr. 6; 700462-Iaşi
  • prin e-mail: sapientia@itrc.ro
  • prin telefon: 0754-826-814
  • prin website (online): editurasapientia.ro sau www.librariasapientia.ro
  • direct din Librăria „Sapientia” din Iaşi (incinta Institutului Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iaşi)
  • sau la librăriile catolice partenere

 

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Dumnezeu şi ştiinţa

Claude Allègre, Dumnezeu şi ştiinţa, Iași 2021, 256 p., 14×20, ISBN 978-606-578-445-1, 25 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea: Dumnezeu şi ştiinţa, scrisă de Claude Allègre, și tradusă în limba română de Augusta-Maria Flonta. Cartea apare în colecția „Creștinism în contemporaneitate”, în formatul 14×20, are 256 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 25 lei.

Există două tipuri de concepţii despre lume: cea oferită de religii şi de mituri şi cea propusă de ştiinţă.

Religiile susţin un adevăr global, imanent, etern, complet, care include, în egală măsură, Natura şi Omul.

Ştiinţa propune un scenariu parţial, provizoriu, în care omul este doar un element al Naturii, al cărei produs este.

Pe lângă ambiţia comună de a furniza o concepţie coerentă despre lumea sensibilă, religia şi ştiinţa ocupă acelaşi spaţiu: acela al gândirii umane.

Prin urmare, nu trebuie să ne mirăm că între aceste două maniere de a aborda lumea, de a o înţelege, de a i te raporta, a existat competiţie, chiar conflict. Pe parcursul secolelor, religiile au fost cele care au deţinut supremaţia, oferind oamenilor un adevăr imuabil şi indispensabil. Astăzi este mai degrabă invers, ştiinţa ocupă centrul lumii, ori cel puţin pe acela al civilizaţiilor.

Trăim într-o perioadă în care ştiinţa este mai puternică, mai acaparatoare, mai savantă ca niciodată, dar, în acelaşi timp, mai contestată, mai criticată, mai acuzată. Centru al lumii, ea a devenit, deodată, şi cauza tuturor relelor sale.

Ştiinţa l-a ajutat pe om să se elibereze de munca grea, dar pare neputincioasă să gestioneze această binefacere, acest câştig. Planeta, explorată, apoi cucerită de om, este, din acel moment, ameninţată de acesta. Explicaţia că ştiinţa ne dezvăluie istoria lumii a fost desacralizată, dar, mai ales, a îndepărtat sensurile: evoluţia Universului, în ea însăşi, este lipsită de semnificaţie.

În faţa unei asemenea realităţi, şi fără să se fi putut ori fără să se fi ştiut adapta, religiile se clatină. Pe teritoriul raţiunii, al logicii, acestea dau înapoi. Practica religioasă scade în intensitate. Totuşi, depăşiţi de un progres pe care nu-l înţeleg şi care îi entuziasmează, unii oameni resimt, mai mult ca niciodată, utilitatea unei credinţe. Nu este nevoie de nimic altceva pentru ca unele religii să-şi reia vechea doctrină a unei ignoranţe pioase.

Fundamentalismul ameninţă din nou. Integrismul se ambiţionează să impună prin forţă, prin violenţă şi prin crimă distrugerea ştiinţei şi, în acelaşi timp, să zdrobească libertatea şi liberul-arbitru. Secte noi propun, sub o altă formă, să integreze o falsă ştiinţă unor credinţe noi la fel de ciudate, dar şi ezoterice, ori chiar periculoase din anumite puncte de vedere.

Religiile orientale, exotice şi abstracte, câştigă teren în Occident, deoarece doctrinele lor evanescente evită ciocnirea cu raţionalismul ştiinţific.

În acest context al unei societăţi savante şi totodată deziluzionate, care „progresează” foarte repede, fără să ştie încotro se îndreaptă, care ar vrea să regăsească o cale, un sens, am dorit să cercetăm raporturile dintre Dumnezeu şi ştiinţă.

În trecut, aceste raporturi au determinat evoluţia mentalităţilor şi a societăţilor, cizelând o istorie a ştiinţelor, dar şi o geografie a cunoaşterii.

Ştiinţa, agresată deseori, oprimată de multe ori de religii, a ieşit victorioasă din aceste confruntări. Dar astăzi ne întrebăm cu spaimă: s-a terminat, sau ne vom mai confrunta, în Iran sau în Algeria, cu procese de tipul Galileo sau Averroes, sau cu un rug ca acela al lui Bruno?

În acest context al unei ştiinţe cuceritoare şi acuzate, în acelaşi timp, triumfătoare şi renegate, mai poţi fi credincios?

Dacă, în contact cu ştiinţa, religiile s-au măcinat, s-au dezagregat, se poate afirma oare acelaşi lucru în ceea ce priveşte existenţa lui Dumnezeu?

Aceasta este întrebarea esenţială.

Această lume modernă a cunoaşterii, a raţiunii, dacă vreţi, poate să-i facă loc lui Dumnezeu?

Prin alcătuirea sa, chiar prin metodă, ştiinţa „l-a exclus” pe Dumnezeu din „domeniul” său. Cu alte cuvinte, ea refuză ca în concepţia sa despre lume, în explicaţia sa, să permită să intre o forţă „supranaturală”. Dar, în acelaşi timp, ştiinţa, prin ea însăşi, are puterea de a nega existenţa lui Dumnezeu?

Prin urmare, această carte a fost scrisă cu scopul de a răspunde la această întrebare. Fără tabuuri, fără idei preconcepute, cu unicul simbol care trebuie să rămână regula societăţilor civilizate: toleranţa. 

Claude Allègre

 

Aceste cărţi, în limita stocului disponibil, pot fi procurate prin comandă (cu plata taxelor aferente expedierii):

  • prin poştă: Librăria „Sapientia”, Str. Th. Văscăuţeanu, nr. 6; 700462-Iaşi
  • prin e-mail: sapientia@itrc.ro
  • prin telefon: 0754-826-814
  • prin website (online): editurasapientia.ro sau www.librariasapientia.ro
  • direct din Librăria „Sapientia” din Iaşi (incinta Institutului Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iaşi)
  • sau la librăriile catolice partenere

 

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Ghiurca Iulian

Iulian Ghiurca, Poemele pătimirii, Iași 2021, 59 p., 14×20, ISBN 978-606-578-443-7, 10 lei.

Iulian Ghiurca, Litere, gânduri, spirit, Iași 2021, 128 p., 14×20, ISBN 978-606-578-444-4, 15 lei.

Consacrarea la sfântul Iosif. Minunile părintelui nostru spiritual

Donald H. Calloway, MIC, Consacrarea la sfântul Iosif. Minunile părintelui nostru spiritual, Iași 2021, 312 p., 15×21, ISBN 978-606-578-446-8, 35 lei. 

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea: Consacrarea la sfântul Iosif. Minunile părintelui nostru spiritual, scrisă de Donald H. Calloway, MIC, și tradusă în limba română de Ciprian Fechetă. Cartea apare în colecția „Spiritualitate”, în formatul 15×21, are 312 pagini color şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 35 lei.

În secolul al XVI-lea, sf. Ioan al Crucii, unul dintre marii mistici ai Bisericii, mărturisea cu umilință că duce lipsă de o înțelegere corespunzătoare a măreției sf. Iosif. Inspirat fiind de dragostea nemărginită pe care prietena sa, sf. Tereza de Avila, i-o purta sf. Iosif, sf. Ioan al Crucii a luat hotărârea fermă de a căuta să-l cunoască și să-l iubească mai bine pe sf. Iosif.

Dar tu? Tu îl cunoști pe sf. Iosif? Simți că înțelegi cu adevărat măreția lui și iubirea ce ți-o poartă? Ei bine, dragi prieteni, pregătiți-vă! Această carte, Consacrare la sfântul Iosif, este pe cale să vă descopere minunile sf. Iosif, cum nu s-a mai întâmplat până acum!

Acum este timpul sf. Iosif!

Este o pretenție îndrăzneață, recunosc. Totuși, cred cu adevărat că în timpurile de astăzi Domnul vrea să îndrepte într-un mod major inimile noastre, familiile, parohiile, diecezele și întreaga Biserică către sf. Iosif. Această acțiune a Duhului Sfânt în viața Bisericii a început să prindă avânt de ceva vreme încoace.

Nu mă înțelegeți greșit: sf. Iosif a avut dintotdeauna un rol deosebit în viețile și inimile creștinilor. De-a lungul secolelor, sfinți, papi, mistici, învățați și laici deopotrivă au lăudat și exaltat măreția sf. Iosif. În secolul al XVI-lea, Duhul Sfânt a pus în lumină măreția sf. Iosif în Biserică prin intermediul sf. Tereza de Avila. Însă, chiar și înainte de sf. Tereza, măreția sf. Iosif fusese subliniată de sfinți precum Bernard de Clairvaux, Bernardina de Siena și Laurențiu de Brindisi. Mult mai aproape de noi, fer. Joseph Chaminade, sf. Petru Iulian Eymard, fer. Petra a Sfântului Iosif și sf. André Bessette au păstrat vie devoțiunea față de sf. Iosif în viața Bisericii.

Permiteți-mi să vă explic mai departe cum a condus Dumnezeu pașii Bisericii către această clipă.

În 2018, am publicat un cotidian devoțional închinat sfântului Iosif intitulat: Nestematele sfântului Iosif: Înțelepciune zilnică despre Părintele nostru spiritual. În introducere, am întocmit o listă a evenimentelor remarcabile – indicatori divini, dacă vreți așa – din ultimii 150 de ani, care marchează importanța crescândă a sfântului Iosif în viața Bisericii. Prin acestea se vede clar că trăim un timp dedicat mai mult ca oricând sfântului Iosif.

Fără pic de exagerare, Biserica a făcut în 150 de ani mai multe spre promovarea sfântului Iosif decât făcuse în cei 1800 de ani de creștinism de dinainte! Dar de ce acum? De ce sfântul Iosif?

Există nenumărate motive, însă cred că două dintre ele au o importanță enormă.

În primul rând, avem nevoie de paternitatea spirituală a sfântului Iosif care să ocrotească căsătoria și familia. Căsătoria și familia au fost supuse atacurilor dintotdeauna, dar în epoca modernă amenințările au atins culmi colosale. O mulțime de oameni nu mai știu ce înseamnă să fii bărbat sau femeie, ca să nu mai vorbim despre constituirea unei căsătorii sau a unei familii. Ba chiar numeroase țări au pretenția de a redefini căsătoria și familia. Există, așadar, o mare confuzie în această privință, o confuzie cum nu a mai existat în nicio altă epocă a istoriei umane.

În al doilea rând, lumea întreagă are nevoie de o nouă evanghelizare, inclusiv majoritatea creștinilor deja botezați. În această privință, putem privi la sfântul Iosif ca fiind primul misionar. În ziua de azi, el își dorește să li-l prezinte din nou pe Isus neamurilor. Numeroase națiuni și culturi care au fost cândva profund creștine s-au îndepărtat mult de rădăcinile lor și sunt pe calea autodistrugerii. Țări care au fost clădite cândva pe principiile iudeo-creștine au căzut în mâinile ideologiilor și organizațiilor care doresc să le despoaie de orice urmă de sacru. În lipsa unei schimbări radicale, însăși civilizația este în pragul autodistrugerii.

Acum este timpul să te consacri sfântului Iosif! Dumnezeu este cel care îi spune Bisericii că pentru a ocroti căsătoria și familia, pentru a-și ridica moralul, pentru a recuceri teritoriul pierdut și pentru a câștiga sufletele de partea lui Isus Cristos, trebuie ca sfântul Iosif să fie chemat pe câmpul de luptă. El este Groaza diavolilor! Cu puterea paternității sale spirituale, cu nemărginita sa iubire față de copiii săi spirituali și cu mijlocirea sa neîncetată, Biserica își poate reînnoi rolul de lumină a neamurilor, de cetate clădită pe stâncă (cf. Mt 5,14-16)!

Poate te întrebi: „Cum mă pot consacra sfântului Iosif?” Să fiu sincer, există nenumărate căi. Este suficientă chiar și o simplă rugăciune de încredințare. Totuși, dacă vrei să înțelegi cu adevărat măreția părintelui tău spiritual, ar fi indicat să urmezi un program de pregătire și consacrare. Un asemenea program ar trebui să includă persoana sfântului Iosif, privilegiile sale, titulaturile și virtuțile sale, dar mai ales iubirea părintească ce i-o poartă Fiului lui Dumnezeu și restului omenirii. Consacrarea la sfântul Iosif pune la dispoziție un program comprehensiv de pregătire și consacrare la sfântul Iosif, ce vizează credincioșii, familiile, parohiile și diecezele. Prin acest program sper să aprind scânteia consacrării la sfântul Iosif în toată lumea!

Deci, în ce constă acest program? Care este metoda sa? Ei bine, rugându-mă și gândindu-mă cum să organizez acest program al consacrării la sfântul Iosif, am socotit că aș putea să mă folosesc de modelul de 33 de zile deja testat, folosit de sf. Ludovic de Montfort pentru consacrarea sa mariană. Doar nu era să caut eu să reinventez roata, nu? Metoda celor 33 de zile de pregătire este simplă, clară și permite ca subiectul în sine să fie acoperit cât se poate de bine. Iar această metodă de pregătire a sf. Ludovic de Montfort presupune un element de foarte mare importanță: rugăciunea.

Asemenea programului de consacrare mariană al sf. Ludovic de Montfort, Consacrarea la sfântul Iosif este constituită din trei părți:

PARTEA I: Cele 33 de zile de pregătire

PARTEA A II-A: Minunile Părintelui nostru spiritual

PARTEA A III-A: Rugăciunile către sfântul Iosif

Consacrarea la sfântul Iosif se încheie cu a meditație a fer. Guillaume-Joseph Chaminade la Solemnitatea Sfântului Iosif; articolul incredibil al pr. Reginald Garrigou-Lagrange, OP; o scurtă listă a bisericilor și sanctuarelor dedicate sfântului Iosif în lumea întreagă; și o expoziție a lucrărilor de artă dedicate sfântului Iosif realizate expres pentru această carte.

Dragă prietene, suntem pe cale să pornim într-o călătorie care îți va schimba viața. A ne apropia de sfântul Iosif este unul dintre harurile lui Dumnezeu. Parcurgând cele 33 de zile de pregătire și consacrare sfântului Iosif, vei dobândi mari binecuvântări. Sfântul Maximilian Kolbe, cu ceva timp în urmă, se întreba: „Cine ești tu, o, Neprihănit Zămislită?” El a căutat să răspundă la această întrebare prin predică, scrieri și apostolat dedicate consacrării mariane. Astăzi, asemenea lui, mulți își pun întrebarea: „Cine ești tu, sfinte Iosif?” Consacrarea la sfântul Iosif caută să răspundă la această întrebare oferindu-i Bisericii o reînnoire a modului în care este înțeles și apreciat marele sfânt Iosif.

Acum a sosit timpul consacrării la sfântul Iosif!

pr. Donald H. Calloway, MIC, STL

Vicarul provincial al Preoților Mariani ai Neprihănitei Zămisliri

a Sfintei Fecioare Maria, Maica Divinei Providențe

 

 

Aceste cărţi, în limita stocului disponibil, pot fi procurate prin comandă (cu plata taxelor aferente expedierii):

  • prin poştă: Librăria „Sapientia”, Str. Th. Văscăuţeanu, nr. 6; 700462-Iaşi
  • prin e-mail: sapientia@itrc.ro
  • prin telefon: 0754-826-814
  • prin website (online): editurasapientia.ro sau www.librariasapientia.ro
  • direct din Librăria „Sapientia” din Iaşi (incinta Institutului Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iaşi)
  • sau la librăriile catolice partenere

 

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Magnificat. Colecție de cântece bisericești (Ediția a doua)

Magnificat. Colecție de cântece bisericești (Ediția a doua), Iași 2021, 14×20, 716 p., ISBN 978-973-8980-97-6, 50 lei.

Editura „Sapientia” anunță apariția cărții de cântece Magnificat. Colecţie de cântece bisericeşti (ediția a II-a), editată de Oficiul pentru Muzică Sacră și Cânt Bisericesc al Episcopiei Romano-Catolice de Iași, în colaborare cu Arhiepiscopia Romano-Catolică de București. Cartea apare în colecția „Muzică bisericească”, formatul 14×20 cm, are 716 pagini, este tipărită în două culori, roșu și negru, și este legată cu coperți tari. Volumul de cântece poate fi procurat de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 50 lei. 

***

Redăm în continuare „Prefața” semnată de PS Petru Gherghel și „Nota asupra ediției” semnată de pr. Pavel Chelaru în numele Comisie diecezane de muzică sacră.

Prefaţă

Cântați-i Domnului, toate popoarele!

(cf. Ps 96,1-3)

Cu aceste cuvinte ale psalmistului, întâmpin și salut cu mare bucurie și satisfacție apariția colecției de cântece bisericești Magnificat, opera unui efort îndelungat depus de Comisia de muzică a Episcopiei de Iași, în colaborare cu Arhiepiscopia de București. Ea vine să încoroneze o lungă și impresionantă strădanie de a valoriza bogata și variata moștenire lăsată de înaintașii noștri, care au ținut să-și exprime credința și încrederea lor în Dumnezeu printr-o linie melodică adaptată poporului nostru simplu, dar profund credincios, manifestând astfel în mii de forme trăirea și speranțele sufletului, dar și bucuria plină de încredere a inimii neamului nostru.

Cântarea în general este modalitatea cea mai frumoasă de a-l preamări pe Creator, pentru a-i mulțumi și pentru a-i aduce laudă. Iar cântul liturgic este forma cea mai plăcută și veșmântul frumos al rugăciunii. De fapt, muzica și cântarea însoțesc necontenit viața și trăirea ființelor din Univers. Întreaga fire tresaltă de bucurie și freamătă într-un mod minunat, în mii și mii de forme, exprimându-și bucuria existenței și a vieții. Toate viețuitoarele au cântul și modul lor de a mulțumi pentru darurile primite și de a-i aduce laudă Celui care le-a creat. Glasul tainic al naturii și vocea atâtor ființe necuvântătoare răsună neîncetat, chiar dacă unii nu sunt atenți la mesajul lor atât de variat. Toți și toate freamătă și cântă, împlinindu-și menirea.

Este minunat că putem descoperi acest adevăr la tot pasul, căci el ne invită să ascultăm minunatele cântări și concerte ale naturii din jurul nostru. Avem ce asculta și avem ce învăța! Însuși psalmistul, contemplând acest adevăr, exclamă: „Toată făptura să-l laude pe Domnul!” (cf. Ps 148).

Dacă așa stau lucrurile cu ființele necuvântătoare, ne întrebăm cum este cu omul? Omul, capodopera lui Dumnezeu, este înzestrat cu atâtea daruri: inteligență și voință, capacitate de a gândi și de a reflecta, cu darul vorbirii și al comunicării, dar mai ales cu talentul de a cânta. Cum îi aduce el laudă Creatorului său? Cum se manifestă și cum se exprimă față de Cel care l-a îmbogățit cu atâtea daruri și talente? Cum se folosește de ele? Cum știe să le împărtășească celor din jur? Dar mai ales cum se raportează față de marele și veșnicul Binefăcător? Cum îi manifestă durerile, temerile, bucuriile, speranțele și mulțumirile pe care le trăiește?

Colecția de cântece Magnificat pe care o avem în față vrea și poate să fie un răspuns la aceste întrebări legitime, căci ea prezintă în paginile ei un argument convingător al bogăției artistice care provine din credință și din iubirea față de tot ce este frumos și înălțător și un mod cât se poate de reușit de a exprima sentimentele sufletești ale celui credincios în fața lui Dumnezeu.

Aceste cântări, selectate și verificate cu migală și viu interes şi adunate în noua colecție de cântece bisericești a Bisericii noastre locale, reprezintă un prinos de credință și iubire al atâtor persoane talentate și inspirate din istoria poporului nostru credincios, doritor să înfrumusețeze celebrările liturgice. Trebuie să fim mândri de cei din trecut ca și de cei din timpurile noastre, care, rând pe rând, au știut să adauge noi cântări și noi imnuri în tezaurul cântărilor liturgice și religioase. Constatăm că repertoriul cântecelor și al rugăciunilor s-a lărgit din ce în ce mai mult, bucurându-ne astăzi de o mulțime de cântări și rugăciuni pline de suflet și de inspirație cerească.

Parcurgând paginile acestei colecții, descoperim cu bucurie cum cântările religioase devin rugăciuni vii, pline de farmec, care se transformă în cel mai plăcut și mișcător imn de preamărire înălţat lui Dumnezeu, exprimând în mod plenar sentimentul de mulțumire și de recunoștință al unui popor credincios, plin de frumusețea sufletească a iubirii pe care o poate arăta și exprima un om, mai ales un om care crede și se simte obligat să dea glas bucuriei și recunoștinței.

Îi felicit pe toți cei care, dând glas talentului lor pentru versuri și melodii, au îmbogățit acest repertoriu al cântărilor noastre bisericești. Exprim îndeosebi, în numele tuturor beneficiarilor acestei munci sârguincioase, un gând de aleasă prețuire față de cei care s-au implicat cu zel pentru această operă și îi felicit cu satisfacție pe toți membrii Comisiei de muzică bisericească instituită de noi, care s-au ostenit ani întregi să adune, să verifice și să perfecționeze liniile melodice și textele tuturor cântărilor prezente în repertoriul bogat al moștenirii primite, punându-le la îndemâna comunităților noastre catolice.

Acelora care vor primi acest dar spiritual și cultural al credinței și Bisericii noastre locale le doresc alese bucurii sufletești. Autorilor şi editorilor acestei colecții le împart arhiereasca noastră binecuvântare, cu dorința „ca toți să fie una” în lauda adusă lui Dumnezeu cel întreit, întru cinstirea Maicii sfinte și a tuturor sfinților noștri protectori. Tuturor, un îndemn la bucurie și cântare: Iubilate Deo! Lăudați-l pe Domnul, toate popoarele; cântați-i Domnului cu bucurie!

Iași, 22 noiembrie 2015,

în comemorarea sfintei Cecilia

+ Petru Gherghel

episcop de Iași

Notă asupra ediţiei

În Dieceza Romano-Catolică de Iași, dorința de a pune în mâinile credincioșilor o colecție de cântece bisericești, care să exprime credința și viața lor creștină, se pierde în negura vremurilor. Tradiția orală și câteva documente scrise ne vorbesc de încercări sporadice ale unor preoți și credincioși laici talentați, care au tradus, au compus și au cules cântece care să fie folosite în cadrul liturgiei.

O contribuție importantă la dezvoltarea cântului bisericesc pe teritoriul Diecezei de Iași a venit din partea Seminarului Diecezan din Iași (1886) și a celui Franciscan din Hălăucești (1898), precum și din partea Școlii de Dascăli sau de Cântăreți Bisericești (1898).

Până la instaurarea regimului comunist, în Dieceza de Iași au fost publicate mai multe colecții de cântece bisericești, mai mari sau mai mici, cu note sau fără note. Cele mai folosite au fost Cântărețul catolic (Săbăoani, 1934) şi Lăudaţi pe Domnul (Bucureşti, 1935).

După reforma liturgică a Conciliului al II-lea din Vatican, cântul sacru a cunoscut un nou suflu. În acest timp sunt puse în circulație numeroase cântece autohtone, dar și multe cântece traduse din repertoriul italian, francez, german sau chiar polonez și unguresc. Printre cei care și-au pus talentul în slujba cântului sacru prin compoziții se numără pr. Constantin Hausner, pr. Iosif Andrici, pr. Ioan Simon, pr. Ioan Ciuraru, pr. Ioan Tamaș, pr. Ștefan Vacaru, pr. Pavel Balint, pr. Marian Fechetă, pr. Iosif Păuleț, pr. Iosif Enășoae, pr. Lucian Farcaș, pr. Laurențiu Antoci, pr. Pavel Chelaru, pr. Florin Spatariu, pr. Dominic Soare, pr. Eduard Soare, dl. Ștefan Bejan și mulți alții.

O muncă titanică și cu adevărat de pionierat a fost făcută de Comisia muzicală instituită de autoritățile bisericești în anul 1975. Această comisie era compusă din: pr. Constantin Hausner, pr. Iosif Simon OFMConv., pr. Iosif Gherghel, pr. Ioan Simon și pr. Ioan Ciuraru. Misiunea comisiei nu era ușoară, deoarece trebuia să selecteze din peste 1.500 de cântece pe acelea care să fie adaptate spiritului liturgic și să favorizeze participarea activă a credincioșilor la celebrările liturgice. Cântecele selectate au fost structurate în două volume, intitulate Cântați Domnului. Primul volum, publicat în 1983, cuprindea trei părți: Persoanele divine, Sfânta Liturghie și Sacramentele. Volumul al II-lea, apărut ulterior, avea tot trei părți: Timpurile liturgice, Sanctoralul și Diverse. În vederea tipăririi, toate aceste cântece au fost scrise pe matrițe de preoții Iosif Păuleț și Iosif Martin, dar au fost și imprimate pe bandă magnetică, cu ajutorul unui grup de 10 seminariști de la Iași.

Introducerea Liturghiilor pentru copii și tineri în comunitățile catolice din dieceză a determinat și apariția muzicii bisericeşti adapate acestor grupuri și acompanierea ei cu instrumente de suflat, coarde și percuție. Tonul pentru acest nou stil de muzică a fost dat de Seminarul din Iași, începând cu anul 1979. Întrucât în acel timp lipseau colecțiile de cântece cu note, seminariștii își făceau propriile colecții, scriind de mână sute de cântece cu note. Aceste colecții mai există și azi în bibliotecile personale ale unor preoți.

După retragerea domnului profesor Iosif Bișoc (1984) și a succesorului său, pr. Pavel Balint (1987), de la catedra de muzică bisericească a Seminarului din Iași, munca de formare muzicală a seminariștilor și de pregătire a dascălilor a fost preluată de pr. Pavel Chelaru. Sub coordonarea sa și susținut de un grup inimos de seminariști, a fost publicată „Colecția de cântece a Seminarului”, în două volume, pentru cântarea liturgică, monodică și polifonică, a seminariștilor. Ulterior, aceste două volume au fost revizuite de domnul profesor Mihai Bișoc, ajutat de pr. Iosif Răchiteanu și de câțiva seminariști, și publicate într-o nouă colecție de cântece pentru seminariști, intitulată Cantate Domino (2001). Această colecție, reeditată în mai multe rânduri, revizuită, îmbunătățită și adăugită, deși fusese intenționată doar pentru corul Seminarului, a fost distribuită și în comunitățile catolice din țară.

Perspectiva muzicii sacre și a cântului bisericesc în Dieceza de Iași a cunoscut o nouă abordare, în special după anul 2000, după ce mai mulți preoți au avut posibilitatea să studieze la instituţii specializate din ţară şi din străinătate. Aprofundarea documentelor bisericești în domeniu, dorința de a conforma cântul sacru la exigențele liturgiei, simțul artistic dezvoltat în urma contactului direct cu patrimoniul muzicii gregoriene, dar și cu cântul polifonic apusean și universal, au adus în Dieceza noastră un suflu nou și o nouă dorință de a realiza o colecție de cântece bisericești adaptată acestor noi perspective.

Pentru atingerea acestui obiectiv, episcopul Diecezei de Iaşi, PS Petru Gherghel, prin Decretul episcopal nr. 1969, din data de 1 septembrie 2012, a numit o comisie muzicală formată din: pr. Pavel Chelaru (coord.), pr. Ciprian Antălucă, pr. Pavel Balint, pr. Eugen Budău, pr. Cristian Dumea OFMConv., pr. Iulian Faraoanu, pr. Lucian Farcaș, pr. Cristinel Fodor, pr. Daniel Iacobuţ, pr. Cristian Ignat, pr. Ștefan Lupu, pr. Iosif Păuleț, pr. Dominic Soare, pr. Eduard Soare, pr. Florin Spatariu, pr. Ștefan Vacaru.

După întrunirea de constituire, sub președinția episcopului diecezan, PS Petru Gherghel, și a episcopului auxiliar, PS Aurel Percă, comisia și-a fixat şedinţele de lucru, câte 3-4 pe an, prima fiind în data de 18 decembrie 2012.

Încă de la prima întâlnire, membrii comisiei s-au exprimat în favoarea unor criterii generale de lucru. Ele au avut în vedere structura prezentei ediţii, documentele Bisericii referitoare la muzica liturgică, relația dintre text și melodie, necesitatea îmbogăţirii repertoriului deja existent şi eventualele schimbări survenite de-a lungul timpului în calendarul liturgic (de exemplu, introducerea în calendarul general sau local a unor noi sfinţi, fericiţi). Numeroasele încercări de a scrie muzică pentru liturgie, uneori fără suportul unei pregătiri adecvate din punct de vedere artistic şi liturgic, dar animate de dorinţa sinceră de a fi de folos în cult, au permis membrilor comisiei să individualizeze anumite caracteristici, absolut necesare, pe care trebuie să le aibă acest repertoriu al cântărilor pentru popor în limba română.

Odată cu introducerea celebrării liturgiei în limba poporului, chestiunea text-melodie s-a dovedit a fi una de maximă importanţă, și aceasta, pe de o parte, datorită dorinţei Conciliului, care s-a pronunţat în favoarea unei participări cât mai active și mai conștiente a credincioșilor la celebrarea liturgică (cf. Sacrosanctum Concilium 21) și, pe de altă parte, datorită faptului că muzica liturgică a împlinit întotdeauna rolul de amplificator sonor al textului sacru. Din ceea ce se spune în cântece şi de calitatea lor muzicală depind expresia credinţei Bisericii, claritatea structurii celebrării, imaginea globală a celebrării văzută ca un eveniment eclezial şi, nu în ultimul rând, caracterul pedagogic al anului liturgic.

Conştienţi de faptul că, în evaluarea unui cântec, trebuie ţinut cont de factori cu caracter ştiinţific, estetic, stilistic, cultural şi ambiental, membrii comisiei au precizat câteva criterii textuale şi melodice pe care să le urmărească în selectarea cântecelor.

Criteriile textuale au fost următoarele:

1) textele folosite în muzica liturgică „să fie conforme cu doctrina catolică, de preferat, preluate din Sfânta Scriptură şi din izvoarele liturgice” (Sacrosanctum Concilium 121). Motivul e dat de faptul că liturgia creştină este actualizarea misterului de mântuire al lui Cristos şi, în acelaşi timp, constituie expresia credinţei Bisericii care se asociază cu el. Prin urmare, această credinţă presupune formulări corecte, fără a exclude însă aportul poeziei;

2) textele folosite în cântece trebuie să trezească atitudini spirituale care aparţin de drept adunării liturgice: rugăciune, meditaţie, bucurie, speranță etc. De aceea, ele trebuie să fie potrivite cu celebrările în care sunt folosite, cu structura şi contextul liturgic. Pentru aceasta, au fost evitate textele de inspiraţie subiectivă, excesiv sentimentale, nepotrivite pentru celebrarea liturgică;

3) textele cântărilor trebuie să aibă un caracter funcţional. În liturgie nu se cântă doar pentru a face mai frumoasă celebrarea, ci pentru că există elemente care, prin natura şi finalitatea lor, fac din cântare o parte integrantă a celebrării, cu momente care îi aparţin de drept;

4) au fost preferate textele în care ritmul literar corespunde cu ritmul muzical (de exemplu, silabe tonice pe timpi muzicali accentuaţi), în acea împletire care asigură o mai mare inteligibilitate a textului şi facilitează învăţarea cântecului;

5) în trecut, a existat aşa-numita misă monomelodică, în care părţile misei erau cântate pe aceeaşi melodie. De asemenea, a existat practica de a compune mai multe texte pe aceeaşi melodie (de exemplu: „Creştin sunt din leagăn” şi „Mărire s-aducem”). În prezenta ediţie, s-a preferat păstrarea unui singur text pentru o melodie, pe de o parte, ca un criteriu de identificare și, pe de altă parte, pentru îmbogăţirea repertoriului muzical autohton;

6) un aspect important de care s-a ținut cont a fost cel legat de adaptarea unor texte care au fost preluate din tradițiile liturgice străine, în sensul unei mai mari conformităţi cu originalul. În munca de traducere şi (implicit) de adaptare s-a ţinut cont de ambientul din care a fost preluat textul unei melodii, timpul liturgic sau celebrarea pentru care a fost scris în limba originală. Astfel, el a fost introdus, în aceleaşi condiţii, în actuala colecţie;

7) atât cât a fost posibil, s-a păstrat în actuala ediţie un fond arhaic al limbii române, anumite cuvinte a căror frecvenţă de folosire este destul de redusă astăzi, dar care sunt o mărturie a unor registre şi stiluri funcţionale ale limbii române din trecut. Acolo unde astfel de termeni arhaici îngreunau înţelesul textului, s-a preferat înlocuirea lor cu termenii actuali.

Criteriile melodice au fost următoarele:

1) au avut întâietate melodiile originale româneşti, specifice ambientului creştin catolic, care constituie fondul muzical autohton. Nu au fost introduse melodiile care provin din alte tradiţii muzicale creştine sau necreştine;

2) creaţiile melodice au fost analizate după următoarele aspecte: validitatea teologică a textului; la cântecele care prezintă schema „strofă-refren”, acesta din urmă să fie uşor de redat şi de executat; cantabilitatea şi pertinenţa rituală; evitarea intervalelor disonante care îngreunează execuţia; atenţie la distanţa dintre termenul acut şi termenul grav al compoziţiei; evitarea diviziunilor ritmice prea mici sau prea mari; folosirea privilegiată a secvenţei muzicale, în funcţie de structura armonică a cântecului; simetrie în alcătuirea frazelor şi a semifrazelor muzicale; desfăşurare logică a discursului muzical; ca şi în cazul textelor, ritmul melodic trebuie să corespundă ritmului literar; rigoare ştiinţifică în ceea ce priveşte scriitura muzicală;

3) melodia să fie în slujba textului, nu invers. Astfel, a fost considerat necesar ca melodiile să corespundă cu natura liturgică a textului. Nu tot ce se cântă într-o celebrare liturgică poate fi considerat un cântec (de exemplu, aclamaţiile sau recitativele). Melodia asigură o slujire faţă de text, pe care îl evocă, îl face mai sonor, mai inteligibil și mai ușor de asimilat;

4) întrucât „Biserica recunoaşte cântul gregorian ca fiind propriu liturgiei romane: de aceea, în acţiunile liturgice, în condiţii egale, să i se rezerve locul principal” (Sacrosanctum Concilium 116), în prezenta ediţie a fost adăugat un fond de cântări gregoriene care fac parte din patrimoniul multisecular al Bisericii Romane şi care sunt de referinţă din punct de vedere al compoziţiei muzicale (cf. Musicam Sacram 56). Aceste cântări gregoriene au fost propuse în varianta textuală originală, în limba latină;

5) cât privește melodiile preluate din alte ambiente liturgice, comisia a avut în vedere, ca şi în cazul textelor, păstrarea locului original al melodiei;

6) pentru a fi evitate confuzii la nivelul memoriei sonore comune, au fost omise din actuala ediţie melodiile care, la origine, nu au fost scrise pentru celebrări liturgice (de exemplu, „Nu mai sunt cuvinte”);

7) ținând cont de faptul că, în cadrul liturgiei, muzica este un munus ministeriale, mereu în slujba ritului celebrat, au fost analizate durata unor melodii şi elasticitatea cu care un cântec poate fi adaptat exigenţelor unui rit concret. Cântecele selectate după aceste criterii au fost așezate în colecția Magnificat urmărind structura anului liturgic (I. Timpul Adventului; II. Timpul Crăciunului; III. Timpul Postului Mare; IV. Timpul Paştelui; V. Solemnitățile din Timpul de peste an), ordinea sacramentelor și sacramentaliilor (VI), sfinții (VII), diverse (VIII) și cântece în limba latină (IX). Evident, plecând de la aceste criterii, în colecția de față nu au putut fi introduse toate cântecele cunoscute și folosite în diferitele comunități ale Bisericii noastre locale. Intenția comisiei a fost aceea de a realiza o colecție funcțională, care să poată fi utilizată în toate comunitățile catolice din țară, pentru a spori coeziunea dintre ele. Multe cântece, care respectă criteriile textuale și melodice stabilite, au fost înregistrate într-un „tezaur” al cântecelor bisericești și vor putea fi folosite în funcție de necesități și de specificul local.

După trei ani de muncă asiduă, suntem în măsură să oferim acum credincioșilor catolici și păstorilor lor o colecție de cântece bisericești, care să-i ajute la celebrările liturgice, pentru o participare cât mai demnă și rodnică la tainele mântuirii aduse de Cristos. Le mulțumim tuturor acelora care ne-au ajutat în adunarea, scrierea şi editarea cântecelor. De-a lungul anilor, au fost mulți cei care şi-au oferit cu generozitate ajutorul la realizarea acestei colecţii de cântece bisericeşti. Bunul Dumnezeu, care cunoaște inimile, să-i răsplătească pe fiecare în parte cu iubirea sa! Biserica noastră locală, asemenea Mariei şi împreună cu ea, înalță cu bucurie și recunoștință imnul „Magnificat”,

„Sufletul meu îl preamărește pe Domnul”, pentru că Domnul a privit la condiția noastră umilă, de pelerini pe acest pământ, și ne-a deschis calea unirii cu el, prin Isus Cristos, în Duhul Sfânt.

În numele Comisiei Diecezane de Muzică Sacră

pr. Pavel Chelaru

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Poeme și psalmi

Daniela Bulai Martișca, Poeme și psalmi, Iași 2021, 110 p., 14×20, ISBN 978-606-578-442-0, 15 lei. 

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea: Poeme și psalmi, scrisă de Daniela Bulai Martișca. Cartea apare în colecția „Poezie religioasă”, în formatul 14×20, are 110 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 15 lei.

Prima impresie pe care ți-o lasă lectura volumului de versuri al dnei Daniela Bulai Martișcă este aceea a unei reflecții-rugăciune-contemplație continue pe care autoarea o deșiră cu măiestrie printre copaci și flori și printre orele dimineții și ale serii, intrând în trăirile sufletești cele mai diverse și delicate, în fața unui Dumnezeu-iubire care își deschide larg brațele ca s-o primească pe copila lui care-i cântă laudă fără încetare.

Culegerea de poeme și psalmi a Autoarei este expresia unei experiențe de viață în prezența lui Dumnezeu, o experiență care devine un interogatoriu pentru cititor. Este un Dumnezeu Creator, Creatorul a toate. Creația se întinde, cuprinde toată ființa, o face să confunde hotarul realității, spațiile se dilată și cântă, ființa este absorbită în cântarea de laudă: „Cât de minunat ești, Doamne!” Lasă toate să vorbească, Pentru că ființa poetei se diluează în cântec. Toate au menirea lor. Și toate sunt create pentru noi. Ne cheamă la lectură. Sensul este în lucruri. E evident. Sunt segmente de lumină. Noi trebuie să le citim. Să le pronunțăm în limbajul lor prin filtrul credinței, speranței și iubirii: e adorație pentru vecie.

Versificația este liberă. O libertate totală. Poemele și Psalmii nici măcar nu sunt numiți. De fapt, cartea nici nu pare a fi Poeme și Psalmi, ci mai degrabă Poeme – Psalmi, sau mai bine un Poem – Psalm ca o curgere continuă de poezie și rugăciune izvorâtă din trăirea religioasă plină de o credință solidă care contemplă cu bucurie misterul unui Dumnezeu, Tată, Fiu și Duh Sfânt, care își revarsă taina peste tot și peste toate. Și care învăluie totul în iubire. Și este o iubire contagioasă. Fiecare trebuie să ia din ea și s-o fiarbă în creuzetul arderii fiecărei clipe.

Împărțirea textului în unități individuale este în fond o ritmare a pauzelor pentru respirație. Poeta nu se satură să vadă și să reia în cânt minunile creației. Minuni spațiale sau iluminări temporale sunt cântate pe rând sau în grupuri până când totul se lasă prins într-un dans frenetic. Contemplarea lucrurilor creației se transformă des în adorație personală sau publică.

Trăirile Autoarei sunt în general luminoase. Speranța ei e solidă și se lărgește până când găsește loc pentru revenire.

Cartea dnei Daniela Bulai Martișcă poate fi folosită ușor sau ca o carte de contemplare a naturii, sau ca o carte de rugăciune. Fiecare Poem – Psalm este și o introspecție cu profunzimi spirituale și psihologice demne de urmărit.

Dar cu siguranță este o carte de poezie autentică.

Pr. Alois Bulai 

 

Aceste cărţi, în limita stocului disponibil, pot fi procurate prin comandă (cu plata taxelor aferente expedierii):

  • prin poştă: Librăria „Sapientia”, Str. Th. Văscăuţeanu, nr. 6; 700462-Iaşi
  • prin e-mail: sapientia@itrc.ro
  • prin telefon: 0754-826-814
  • prin website (online): editurasapientia.ro sau www.librariasapientia.ro
  • direct din Librăria „Sapientia” din Iaşi (incinta Institutului Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iaşi)
  • sau la librăriile catolice partenere

 

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Litere, gânduri, spirit

Iulian Ghiurca, Litere, gânduri, spirit, Iași 2021, 128 p., 14×20, ISBN 978-606-578-444-4, 15 lei.

 

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea: Litere, gânduri, spirit, scrisă de Iulian Ghiurca. Cartea apare în colecția „Poezie religioasă”, în formatul 14×20, are 128 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 15 lei. 

A fi poet înseamnă a simți durerea celuilalt, bucuria, tristețea, dezamăgirea până la strigăt, până când conturul inimii ia forma inimii lui. Un suflet sensibil, profund, aflat într-un continuu dialog cu sine, cu ceilalți, cu Dumnezeu, constată că întâlnirea cu poezia este salvatoare.

Volumul „Litere-Gânduri-Spirit” prezintă un amestec de romantism și modernism ce dezvăluie un temperament liric autentic, sensibilitate, ce rezultă, în egală măsură, din inspirație și trudă. Poezia este pentru autor un instrument de sondare a spațiului lăuntric, de autocunoaștere „Păşesc timid spre mine însumi, / nu ştiu cum să intru în al meu sine”, dar și de cunoaștere a celorlalți. Prin creație, poetul reușește să depășească vulnerabilitatea, constrângerea și să cunoască, astfel, bucuria de a fi: „Dar cum să moară-artistul /când nu-i singur în luptă, /căci cel Atotputernic cu dragoste-l ajută, / şi nu-i zadarnic plânsul…”

Olivia Găbureanu

 

Aceste cărţi, în limita stocului disponibil, pot fi procurate prin comandă (cu plata taxelor aferente expedierii):

  • prin poştă: Librăria „Sapientia”, Str. Th. Văscăuţeanu, nr. 6; 700462-Iaşi
  • prin e-mail: sapientia@itrc.ro
  • prin telefon: 0754-826-814
  • prin website (online): www.editurasapientia.ro sau www.librariasapientia.ro
  • direct din Librăria „Sapientia” din Iaşi (incinta Institutului Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iaşi)
  • sau la librăriile catolice partenere

 

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro