Biserica şi homosexualitatea

Emil Moraru, Biserica şi homosexualitatea, Iași 2024, 88 p., 11×17, ISBN 978-606-578-541-0, 10 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea: Biserica şi homosexualitatea, scrisă de pr. dr. Emil Moraru. Cartea apare în colecția „Cateheză”, în formatul 11×17, are 88 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 10 lei. 

Homosexualitatea sau sodomia, considerată şi astăzi un viciu abominabil de către conştiinţa creştină, reclamă astăzi vizibilitate şi drepturi în cadrul societăţii. Am ales să scriu câteva cuvinte despre această temă în urma unei întâmplări petrecute la un curs de Teologie Morală predat la Facultatea de Teologie Romano-Catolică a Universităţii din Bucureşti. La o lecţie despre actul moral şi unele acte care sunt prin natura lor în mod intrinsec rele, un student m-a avertizat că, vorbind astfel, discriminez afirmând că actele homosexuale sunt în mod intrinsec rele. Nu a învăţat noţiunile fundamentale de morală şi a protestat pentru a-şi justifica comportamentul. I-am răspuns că eu nu prezint decât morala creştină într-o facultate catolică. Şi am citat ceea ce Catehismul Bisericii Catolice spune despre homosexualitate:

„Bazându-se pe Sfânta Scriptură, care le prezintă ca depravări grave, Tradiţia a declarat întotdeauna că «actele de homosexualitate sunt în mod intrinsec dezordonate». Ele sunt contrare legii naturale. Închid actul sexual faţă de darul vieţii. Nu izvorăsc dintr-o complementaritate sexuală şi afectivă adevărată. Nu pot fi aprobate în niciun caz” (CBC, nr. 2357) (…)

Conform apărătorilor noii ideologii homosexuale, conştiinţa civilă, care odinioară vedea păcatul contra naturii drept abominabil, ar trebui în zilele noastre să îl recunoască drept un bine în sine, demn de ocrotire şi protecţie juridică. Legea, care altădată interzicea homosexualitatea, ar trebui, dimpotrivă, să o garanteze, pedepsindu-i pe cei care o refuză şi o combat în mod public.

Homosexualitatea, din această perspectivă, nu ar mai fi un viciu şi nici măcar o boală sau o deviaţie, ci o tendinţă omenească naturală care ar trebui favorizată şi garantată, fără alte întrebări suplimentare cu privire la moralitatea ei (…)

Magisteriul Bisericii Catolice se află la antipozii acestui relativism nefast. Biserica are, într-adevăr, misiunea divină de a învăţa adevărul în ceea ce priveşte credinţa şi morala, în lumina cuvintelor lui Isus Cristos: „Învăţătura mea nu este a mea, ci a celui care m-a trimis” (In 7,16). Magisteriul său nu este limitat la articolele de credinţă, ci acoperă întregul domeniu al moralei şi al dreptului natural (…)

Rădăcinile acestei concepţii se regăsesc în umanismul Renaşterii, în „examenul liber” al Protestantismului, în ideologiile „Luminilor” şi în cele marxiste, ce reprezintă diferite faze ale acestui proces revoluţionar proteiform care are drept scop distrugerea completă a civilizaţiei creştine, dar şi instaurarea anarhiei. Acest proces revoluţionar are, în zilele noastre, o expresie paroxistică în pretenţia de a promova homosexualitatea drept o valoare şi, ulterior, de a o impune ca model de comportament întregii societăţi (…)

Culegerea de texte care urmează demonstrează că această condamnare a homosexualităţii din partea Bisericii, plecând de la primii părinţi şi învăţători ai Bisericii până în zilele noastre, este constantă şi fără echivoc. De-a lungul secolelor, această condamnare a fost asimilată şi tradusă în lege de dreptul european şi a pătruns în conştiinţa colectivă a creştinismului. Niciodată, sub nicio formă, Biserica nu a legitimat viciul homosexual. Mai puţin ca oricând, ea nu va putea să îi accepte în zilele noastre legalizarea, care constituie în sine un păcat şi mai mare decât practica privată a homosexualităţii.

Pr. dr. Emil Moraru

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Dezlegarea de cenzura avortului în legislaţia bisericească. Studiu istorico-juridic

Petru Ciobanu, Dezlegarea de cenzura avortului în legislaţia bisericească. Studiu istorico-juridic, Iași 2023, 306 p., 17×24, ISBN 978-606-578-519-9, 40 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut de curând cartea: Dezlegarea de cenzura avortului în legislaţia bisericească. Studiu istorico-juridic, scrisă de pr. dr. Petru Ciobanu. Cartea apare în colecția „Disertații doctorale”, în formatul 17×24, are 306 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 40 lei. 

De-a lungul cătărilor mele spirituale, m-am întrebat de multe ori: Care este adevăratul chip al lui Dumnezeu? Unii îl contemplă în icoane sau statui; alţii îi simt prezenţa în poezie sau în vreun imn din Breviar, iar teologii vorbesc mult în tratatele lor, oferind speculaţii uneori prea lungi şi greu de înţeles. Cred că mai mult decât în toate acestea, adevăratul chip al lui Dumnezeu îl găsim în parabola tatălui îndurător – a fiului risipitor, pe care mulţi o mai şi numesc „parabola tatălui risipitor de iubire”. Nu în zadar spunea sfântul Anton de Padova că, dacă ar fi să se piardă întreaga Sfântă Scriptură şi să rămână doar această parabolă – care are doar 22 de versete –, ar fi suficient ca să înţelegem cine este Dumnezeu, şi anume că el „Este iubire”, cum atât de frumos spune sfântul Ioan în Scrisoarea întâi (4,8.17), şi o spune nu o dată, ci de două ori, ca acest adevăr să ni se întipărească bine în inimă. Şi Papa Francisc, al cărui pontificat stă chiar de la început sub sigiliul milostivirii, are o carte-dialog al cărei titlu este atât de elocvent: Numele lui Dumnezeu este Milostivirea. Aşadar, am putea spune şi noi că adevăratul chip al lui Dumnezeu este milostivirea, căci el „este îndurător şi plin de dragoste, el este îndelung răbdător şi plin de îndurare” (Ps 145,8).

Acest chip al milostivirii, Isus l-a imprimat şi Bisericii, pe care a voit-o să fie în lume semnul şi semănătoarea iertării şi milostivirii divine prin acea putere pe care le-a încredinţat-o apostolilor în ziua învierii sale: „Primiţi pe Duhul Sfânt! Cărora le veţi ierta păcatele, vor fi iertate; cărora le veţi ţine, vor fi ţinute” (In 20,22-23). Iar iertarea, aşa cum spune Papa Francisc, „este o forţă care învie la viaţa nouă şi revarsă curajul pentru a privi spre viitor cu speranţă” (Misericordiae vultus, nr. 10); iertarea este cea care poate transforma lacrimile ruşinii şi ale durerii în zâmbetul celui sau ale celei care ştie că este iubit sau iubită (cf. Misericordia et misera, nr. 3).

Parfumul iertării care emană de pe chipul divin al milostivirii se simte cu precădere în sacramentul Reconcilierii, în această taină în care orice păcătos poate primi dezlegarea de păcatele sale, oricât de grele şi oricât de mari ar fi, pentru că, aşa cum afirmă şi sfântul Ioan Maria Vianney, un prizonier al confesionalului, a spune că bunul Dumnezeu nu poate ierta un rău foarte mare săvârşit de cineva „este o mare blasfemie; înseamnă a pune o limită milostivirii lui Dumnezeu, iar ea nu are aşa ceva: este infinită”. Un mare rău, ba chiar o crimă abominabilă, este şi avortul, delict sancţionat de Biserică încă de la începuturile sale, bazându-se şi în acest caz pe Sfânta Scriptură, pe porunca „Să nu ucizi” (Ex 20,13) şi pe alte nenumărate texte biblice din care reiese cu claritate că Dumnezeu este creatorul vieţii chiar din momentul zămislirii şi că el iubeşte viaţa, inclusiv aceea care creşte în sânul matern.

Aşadar, dacă e să ne referim la cazul avortului, suntem puşi în faţa a două aspecte: mai întâi, acela al condamnării şi sancţionării lui prin pedepse, şi, apoi, al milostivirii divine faţă de persoanele care l-au săvârşit. Şi tocmai aceste două aspecte sunt bine evidenţiate în studiul istorico-juridic al Pr. Petru Ciobanu Dezlegarea de cenzura avortului în legislaţia bisericeas, studiu ce reprezintă teza sa de doctor în teologie susţinută în cadrul Şcolii Doctorale a Facultăţii de Teologie Romano-Catolică a Universităţii din Bucureşti, la 12 iunie 2023, scrisă sub îndrumarea Pr. prof. dr. Isidor Mărtincă, Pr. dr. Eduard Giurgi, Mons. dr. Benone Farcaş şi a Pr. dr. Maximilian Pal, cărora le sunt şi eu recunoscător pentru că i-au călăuzit autorului paşii în tainele dreptului canonic.

Când şi-a început doctoratul la Bucureşti, l-am întrebat pe Pr. Petru Ciobanu spre ce temă se orientează şi mi-a spus că ar dori ceva actual, dar încă nu ştia ce, până când, într-o zi, mi-a mărturisit că ar vrea să scrie despre dezlegarea de cenzura avortului în legislaţia bisericească, un studiu pe care-l dorea şi istoric, şi juridic. L-am întrebat ce l-a făcut să se orienteze spre o astfel de temă şi mi-a răspuns că tocmai ce fusese publicată Scrisoarea apostolică Misericordia et misera a Papei Francisc, prin care Sfântul Părinte acorda tuturor preoţilor facultatea de a ierta de păcatul avortului; dar nu voia să se oprească doar la momentul actual, şi nu doar la aspectul canonic al noii reglementări; voia să se scufunde în negura istoriei pentru a vedea cum s-a opus Biserica lui Cristos avortului, cum a argumentat această opoziţie, dar şi cum s-a manifestat milostivirea lui Dumnezeu prin Biserică faţă de cei ce săvârşeau păcatul de avort. Nu am putut decât să mă bucur pentru alegerea sa şi să-i doresc succes, intuind că nu-i va fi uşor să se dedice unei teme atât de complexe, dar cu încrederea că, având ajutorul lui Dumnezeu, va reuşi să ducă la bun sfârşit un proiect atât de temerar, mai ales că este vorba despre un subiect actual, care le-ar prinde bine nu doar preoţilor, ci şi laicilor, o lucrare ce i-ar putea interesa şi pe teologi, canonişti, moralişti, istorici, filosofi, medici etc.

Nu voi greşi spunând că, după autorul lucrării, sunt persoana ce cunoaşte cel mai bine efortul pe care l-a depus Pr. Petru Ciobanu la scrierea ei, pentru că îmi împărtăşea mereu dificultăţile şi bucuriile de care avea parte pe parcursul cercetării. Îmi amintesc bine de teancul de copii pe care le avea pe masa de lucru, de cărţile pe care le răsfoia pentru a da de vreo informaţie pe care să o treacă în textul studiului, despre cum îmi spunea, cu o oarecare tristeţe, că într-o zi nu a putut scrie decât câteva rânduri, despre bucuria că în altă zi a reuşit să scrie şi câteva pagini, sau despre cum îmi povestea, în stilul său caracteristic de istoric, ceea ce a scris, după ce a stat cu ochii aplecaţi asupra cărţilor, la teză. Într-un oarecare fel, tristeţea lui era şi tristeţea mea, bucuria lui devenea şi bucuria mea şi, martori îmi sunt Dumnezeu şi autorul, nu mi-am precupeţit vorbele, rugăciunile şi faptele pentru a-l încuraja să persevereze. Şi a perseverat, şi din plăcere, şi din datorie, ceea ce denotă că încurajările mele – şi nu doar ale mele, deoarece nu puţine au fost încurajările pe care le-a primit din partea familiei sale naturale şi a confraţilor săi preoţi din Dieceza de Chişinău şi nu numai – nu au fost zadarnice.

„Binele se răspândeşte de la sine”, spunea sfântul Toma de Aquino, dar trebuie să contribuim şi noi la a face cunoscute şi a răspândi lucrurile bune, iar eu consider că lucrarea Pr. Petru Ciobanu este foarte bună şi de aceea merită să fie citită de cât mai mulţi. Încă înainte de susţinerea tezei la Bucureşti, părintele îmi zicea că are de gând să o publice, intenţie pe care am agreat-o şi am susţinut-o, şi se vede că nu am fost singurul, pentru că, revenit la Chişinău, Pr. Petru mi-a spus că atât episcopii de la Bucureşti, cât şi alţi preoţi prezenţi la eveniment, inclusiv conducătorul tezei şi membrii comisiei de elaborare şi de susţinere, au recomandat ca lucrarea să fie publicată cât mai curând. Şi iată că efortul muncii de cercetare a Pr. Petru Ciobanu a prins viaţă în această monografie apărută la Editura Sapientia.

Nu-mi rămâne decât să-l felicit pe autor pentru această nouă reuşită şi să-i doresc noi realizări în domeniul cercetării, domeniu care – ştiu bine – îi aduce satisfacţie sufletească şi spaţiu în care să-şi investească talanţii primiţi de la Dumnezeu. Cititorilor le doresc ca, răsfoind această carte, să devină tot mai conştienţi de valoarea marelui dar al vieţii încă de la zămislire, să-l iubească, să-l preţuiască şi să devină, asemenea Pr. Petru Ciobanu, apostoli a ceea ce sfântul Papă Ioan Paul al II-lea a numit „evangelium vitae – evanghelia vieţii” şi profeţi ai milostivirii divine în lumea în care trăim.

† Anton Coşa

Episcop de Chişinău

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Pe drum în căutarea Adevărului. Scrisori şi convorbiri cu Benedict al XVI-lea

Piergiorgio Odifreddi, Pe drum în căutarea Adevărului. Scrisori şi convorbiri cu Benedict al XVI-lea, Iași 2024, 364 p., 14×20, ISBN 978-606-578-542-7, 40 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea: Pe drum în căutarea Adevărului. Scrisori şi convorbiri cu Benedict al XVI-lea, scrisă de Piergiorgio Odifreddi și tradusă în limba română de dr. Cristian Ungureanu. Cartea apare în colecția „Creștinism în contemporaneitate”, în formatul 14×20, are 364 şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 40 lei. 

E un pic paradoxal, dar această prefaţă începe prin a invita cititorul să pătrundă în interiorul cărţii pe care tocmai o ţine în mână începând de la ultima pagină. Este vorba despre ultima scrisoare pe care papa emerit Benedict al XVI-lea o adresează interlocutorului său, profesorul Piergiorgio Odifreddi, pe 12 noiembrie 2021. Acolo este indicat foarte clar motivul apariţiei acestei prefeţe şi al alegerii celui care urma să o scrie.

Geneza acestei cărţi şi tipologia sa literară au fost prezentate într-o scrisoare precedentă, din 3 septembrie 2021, pe care Piergiorgio Odifreddi i-a trimis-o papei:

„Nu ştiu dacă dumneavoastră veţi fi de acord în a considera corespondenţa noastră un «instrument spiritual». Cu siguranţă, a devenit puţin câte puţin o carte: o carte pe care v-o ofer acum tipărită într-un singur exemplar. Însă aş păcătui prin omisiune dacă nu aş mărturisi că sper să permiteţi să fie tipărite şi alte exemplare, ca o încununare firească a ceea ce dumneavoastră încă de la prima noastră întâlnire aţi admis că poate fi considerată o Curte a Neamurilor sui generis, care a durat în mod neaşteptat atât de mult”.

Mai apare şi în alte locuri acest simbol poate un pic enigmatic pentru unii dintre cititori: idee că dialogul dintre suveranul pontif şi matematician s-a configurat ca un fel de „Curte a Neamurilor personală” (…)

Conţinutul volumului de faţă… are deja în spate un precedent în textul Dragă papă teolog, dragă matematician ateu (2013). Chiar dacă este în mod necesar simplificat şi contribuţiile celor doi interlocutori sunt neomogene din punct de vedere cantitativ, dialogul se încadrează în canonul „Curţii Neamurilor”, în cazul de faţă intersectându-se cele două limbaje şi cele două concepţii, cea ştiinţifică şi cea teologică.

Structura cărţii este una diptică, deşi cu tablouri diferite ca tipologie şi extensie. De fapt, primul este constituit din relatarea celor cinci întâlniri personale care au avut loc între cei doi protagonişti între 2013 şi 2018. Din motive concrete, cel care iese în evidenţă este Odifreddi, cel care relatează , drept care povestirile au un pronunţat caracter autobiografic.

Discuţiile dintre cei doi, în primă fază, sunt mult mai consistente, chiar dacă în mod necesar au un caracter fragmentar, în lumina intuiţiilor, şi atingând teme fundamentale din care rezultă reflecţii sugestive. Ulterior, papa emerit răreşte dialogul, ba chiar apar perioade de tăcere. Este relevantă, totuşi, interpretarea lui Odifreddi, care uneori plăsmuieşte cuvinte şi raţionamente ale interlocutorului său – persoană mereu reţinută şi riguroasă, deşi nu străină de ironia amabilă – după propriul filtru şi propria sensibilitate.

Ceea ce surprinde, totuşi, este o delicateţe afectivă de netăgăduit a naratorului, care le va arăta multora un chip inedit, prin comparaţie cu asperităţile uneori agresive pe care le manifesta în trecut faţă de lumea creştină şi în mod deosebit faţă de orizontul ecleziastic. De multe ori autorul aminteşte, în mod curios, de formarea sa catolică tradiţională, ba chiar seminarială, povestind despre intenţia sa ingenuă (sau vis) de a deveni nu doar preot, ci papă.

Cel de-al doilea tablou al acestui diptic ideal este mai extins şi e prezintă un colocviu epistolar care are ca punct de plecare lectura de către Odifreddi a unuia dintre textele majore şi cele mai cunoscute ale teologului Ratzinger: „După ce am citit cartea Introducere în creştinism, am rămas impresionat şi am scris un comentariu sub forma unei scrisori deschise, Caro Papa, ti scrivo (2011)”. Răspunsul papei este unul detaliat şi reacţionează la această „scrisoare deschisă” printr-o „judecată mai degrabă contrastantă”. Analiza este punctuală, chiar dacă are un caracter general, şi se referă la dialectica dintre credinţa „ştiinţifică” profesată de matematician şi cea creştină, abordează teme cum ar fi evoluţia şi morala catolică, se opune ideii că teologia este literatură „ştiinţifico-fantastică”, se deschide către frumos şi către artă (…)

Corespondenţa profesorului creşte progresiv şi abordează un arc tematic atât de diferit încât devine aproape bulimic: în afară de Cristos, apar în scenă credinţa, istoria, moartea, raţiunea, infernul, monoteismul, pandemia şi multe altele, chiar şi un fel de autobiografie. Dimpotrivă, din motive externe lesne de înţeles, răspunsurile lui Benedict al XVI-lea devin din ce în ce mai rare; cu toate acestea, uneori cuprind intuiţii surprinzătoare. De altfel, pe 11 septembrie 2018 el mărturiseşte: „Din păcate, starea mea de sănătate se deteriorează, astfel încât nu ştiu dacă voi fi în măsură să port încă o dată o conversaţie cu dumneavoastră”. Totuşi, intensitatea dialogului se colorează cu tonalităţi chiar afectuoase (…)

Dipticul – compus din tabloul narativ al vizitelor şi din tabloul epistolar – va arăta cititorului multe alte componente revelatoare ale celor două personalităţi, chiar dacă, în mod evident, predomină cea a lui Odifreddi. Este surprinzător numărul mare al autorilor citaţi, un grup atât de eterogen încât ar putea părea chiar dezordonat: de la Pseudo-Dionisiu la Dostoevskij, de la Hildegard von Bingen la Küng, de la Guardini la Sartre, de la Thomas Mann la Amartya Sen, de la Jan Assmann la Coetzee şi aşa mai departe. Se poate observa şi fascinaţia profesorului faţă de orizontul cultural-religios indian (…)

Aşa cum era oarecum de la sine înţeles, această amplă prefaţă a noastră a urmărit cu precădere perspectiva interlocutorului teolog, adică a papei care se află şi la originea episcopatului meu (am fost consacrat episcop chiar de el, în Bazilica „Sf. Petru”, pe 29 septembrie 2007) şi a cardinalatului meu (în noiembrie 2010). În acelaşi timp, multitudinea scrisorilor şi a temelor abordate de profesorul Odifreddi a fost pentru mine stimulativă, a provocat deschideri semnificative spre câmpul ştiinţei şi a îmbogăţit un dialog virtual care există de mult timp între noi prin intermediul canalelor de comunicare. Şi pentru cititor va fi cu siguranţă o experienţă interesantă.

Distanţa dintre concepţiile noastre filosofice şi spirituale este străbătută de punţi de comunicare, iar principala punte este tocmai aceea construită de întâlnirea care s-a produs între Odifreddi şi Benedict al XVI-lea. Este de necontestat dorinţa neobosită a omului de ştiinţă de a dialoga şi de a se interesa cu privire la religie, şi mai ales cu privire la creştinism. Dacă îmi este permis, el întruchipează în această postură celebrul motto din poezia 85 a lui Catullus, odi et amo, care a devenit my love and hate din sonetul 35,12 al lui Shakespeare, şi înţeles în sensul nobil al dialecticii intelectuale.

În legătură cu aceasta, cel mai bine este să lăsăm ultimul cuvânt papei emerit, care interpretează în mod intens, pozitiv şi afectuos parcursul complex al interlocutorului său. Pe 15 decembrie 2017, Benedict al XVI-lea scria:

„Drumul vieţii dumneavoastră, prin comparaţie, pare în schimb un du-te-vino de la o divinitate la alta, ca să zic aşa, astfel încât să lăsaţi la o parte pe însuşi Dumnezeu ca pe o fantasmă ireală, deoarece, evident, dumneavoastră eraţi convins că Dumnezeu este pentru om un obstacol în calea libertăţii şi a unei vieţi frumoase. Citind textul dumneavoastră, am avut impresia că, dacă această fugă de un Dumnezeu înspăimântător, pe de o parte, v-a eliberat de anumite imagini ale lui Dumnezeu, pe de altă parte, pe nesimţite, lumina Dumnezeului adevărat pătrunde încetul cu încetul în drumul dumneavoastră”.

(Extras din Prefața scrisă de Cardinalul Gianfranco Ravasi)

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Vârgă Lucia Sr.

Vârgă Lucia Sr., coord., Venite, adoremus! Cântece Taizé, Iași 2024, 56 p., 21×30, 15 lei; 14×20, 10 lei.

Venite, adoremus! Cântece Taizé

Sr. Lucia Vârgă, coord., Venite, adoremus! Cântece Taizé, Iași 2024, 56 p., 21×30, 15 lei; 14×20, 10 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea: Venite, adoremus! Cântece Taizé, scrisă sub coordonarea sr. Lucia Vârgă. Cartea apare în colecția „Muzică bisericească”, în formatul A4 (21×30 cm) și A5 (14×20), are 56 şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 15, respectiv 10 lei.

De câţiva ani, la Oneşti, la Casa Ecumenică „Domus Mariæ” un grup de tineri, animaţi de dorinţa unei spiritualităţi mai vii, sub deviza Drum spre o inimă nouă, călăuziţi de câţiva animatori, se întâlnesc lunar pentru zile de formare, reflecţie şi rugăciune. Muzica are un loc privilegiat la aceste momente de spiritualitate. De la o întâlnire la alta, repertoriul s-a tot lărgit şi foile volante de la început capătă astăzi o copertă şi un nume. Colecţia de faţă concepută pentru uz intern, sperăm să fie de folos şi altor grupuri de rugăciune şi meditaţie. Majoritatea sunt cântece de la Taizé, dar sunt şi câteva „în stilul celor de la Taizé”. Pentru acestea din urmă, este notat autorul.

Majoritatea cântecelor au fost transpuse în tonalităţi cât mai accesibile.

Pentru acordurile de chitară am ales varianta de notare clasică (DO = acord major şi do = acord minor).

Prima variantă de text este cea originală. Am adăugat, la unele melodii, traducerile în alte câteva limbi mai accesibile grupurilor noastre de tineri. Au fost introduse şi traduceri în limba română. Unele deja existente, altele făcute de sr. Lucia Vârgă.

La cuprins, pe lângă titlurile originale ale melodiilor există şi titlurile variantelor în celelalte limbi. Cifra de la cuprins reprezintă numărul melodiei.

Le mulţumesc tuturor acelora care au făcut posibilă apariţia acestei colecţii: diferitelor grupuri de tineri şi adulţi cu care am învăţat să-i aduc laudă lui Dumnezeu prin cântare, animatorilor de la Oneşti împreună cu care desfăşurăm proiectul menţionat mai sus, părintelui Bogdan Emilian Balaşcă pentru introducere, părintelui Iosif Răchiteanu pentru încurajare şi corectura textului, domnului Alexandru Catău pentru verificarea partiturilor. Sugestii preţioase am primit, chiar de la început, de la un profesor al meu, căruia îi mulţumesc, dar care a dorit să rămână anonim. Un gând deosebit de mulţumire părintelui Ştefan Lupu, directorul Editurii Sapientia, pentru disponibilitatea cu care a acceptat tipărirea acestei broşuri.

Mai presus de toate îi mulţumesc lui Dumnezeu care m-a învăţat să-l întâlnesc zburând pe aripile muzicii şi le doresc tuturor celor care vor folosi acest material să aibă parte de aceeaşi experienţă.

Când muzica devine rugăciune… dialogul cu Dumnezeu capătă intensităţi nebănuite!

Sr. Lucia Vârgă

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Raport de Sinteză. O Biserică sinodală în misiune

A XVI-a Adunare Generală Ordinară a Sinodului Episcopilor, Raport de Sinteză. O Biserică sinodală în misiune, Iași 2024, 90 p., 14×20, ISBN 978-606-578-540-3, 15 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea: Raport de Sinteză. O Biserică sinodală în misiune, scrisă de A XVI-a Adunare Generală Ordinară a Sinodului Episcopilor și tradusă în limba română de pr. dr. Mihai Pătrașcu. Cartea apare în colecția „Magisterium”, în formatul 14×20, are 90 şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 15 lei. 

„Noi toţi am fost botezaţi într-un singur Duh spre a fi un singur trup” (1Cor 12,13). Este experienţa, plină de bucurie şi de recunoştinţă, pe care am trăit-o în această Primă Sesiune a Adunării sinodale, care s-a ţinut de pe 4 până pe 28 octombrie 2023, cu tema „Pentru o Biserică sinodală. Comuniune, participare, misiune”. Prin harul comun al Botezului, am putut trăi împreună cu o singură inimă şi un singur suflet, deşi în diversitatea provenienţelor, limbilor şi culturilor. Ca un cor am încercat să cântăm în varietatea vocilor şi în unitatea sufletelor. Duhul Sfânt ne-a făcut să experimentăm armonia pe care numai el ştie s-o genereze: ea este un dar şi o mărturie într-o lume sfâşiată şi dezbinată.

Adunarea noastră s-a desfăşurat în timp ce în lume se înteţesc războaie vechi şi noi, cu drama absurdă a nenumăratelor victime. Strigătul săracilor, al celor care sunt constrânşi să migreze, al celor care îndură violenţă sau suferă consecinţele devastatoare ale schimbărilor climatice, a răsunat printre noi, nu numai prin mijloacele de comunicare, ci şi din glasul multora, implicaţi personal cu familiile lor şi cu popoarele lor în aceste evenimente tragice. I-am purtat pe toţi, în fiecare moment, în inimă şi în rugăciune, întrebându-ne în ce mod Bisericile noastre pot să favorizeze drumuri de reconciliere, de speranţă, de dreptate şi de pace.

Întâlnirea noastră s-a desfăşurat la Roma, în jurul succesorului lui Petru, care ne-a întărit în credinţă şi ne-a determinat să fim îndrăzneţi în misiune. A fost un har să începem drumul din aceste zile cu o veghe ecumenică, în care am văzut rugându-se împreună cu papa, la mormântul lui Petru, conducătorii şi reprezentanţii celorlalte confesiuni creştine: unitatea fermentează tăcută înăuntrul Sfintei Biserici a lui Dumnezeu; vedem cu ochii noştri şi, plini de bucurie, vă mărturisim asta. „Cât de frumos şi cât de plăcut este ca fraţii să trăiască împreună!” (Ps 133,1)

Prin voinţa Sfântului Părinte, Adunarea a adunat împreună şi în jurul episcopilor alţi membri ai poporului lui Dumnezeu. Episcopii, uniţi între ei şi cu episcopul de Roma, au arătat Biserica drept comuniune de Biserici. Laice şi laici, consacraţi şi consacrate, diaconi şi preoţi au fost, împreună cu episcopii, martori ai unui proces care vrea să implice întreaga Biserică şi pe toţi în Biserică. Ei au amintit că Adunarea nu este un eveniment izolat, ci parte integrantă şi pasaj necesar al procesului sinodal. În multiplicitatea intervenţiilor şi în pluralitatea poziţiilor a răsunat experienţa unei Biserici care învaţă stilul sinodalităţii şi căutând formele cele mai potrivite pentru a o realiza.

Sunt mai mult de doi ani de când am început drumul care ne-a condus la această Sesiune. După deschiderea procesului sinodal petrecut pe 9 octombrie 2021, toate Bisericile, deşi în pas diferit, s-au angajat într-un proces de ascultare care a avut etape diecezane, naţionale şi continentale, ale cărui rezultate au fost cuprinse în respectivele documente. Cu această Sesiune s-a deschis faza în care întreaga Biserică receptează roadele acestei consultări pentru a discerne, în rugăciune şi în dialog, drumurile pe care Duhul ne cere să le parcurgem. Această fază va dura până în luna octombrie 2024, când a doua Sesiune a Adunării va duce la capăt propria lucrare, oferind-o Sfântului Părinte.

Întregul drum, înrădăcinat în Tradiţia Bisericii, se desfăşoară în lumina magisteriului conciliar. De fapt, Conciliul al II-lea din Vatican a fost ca o sămânţă aruncată în ogorul lumii şi al Bisericii. Viaţa zilnică a credincioşilor, experienţa Bisericilor în fiecare popor şi cultură, multiplele mărturii de sfinţenie, reflecţia teologilor au fost terenul în care ea a încolţit şi a crescut. Sinodul 2021–2024 continuă să ia din energia acelei seminţe şi să-i dezvolte potenţialităţile. De fapt, drumul sinodal pune în aplicare ceea ce a învăţat Conciliul despre Biserică drept Mister şi popor al lui Dumnezeu, chemat la sfinţenie. El valorizează aportul tuturor celor botezaţi, în varietatea vocaţiilor lor, la o mai bună înţelegere şi practicare a evangheliei. În acest sens, constituie un adevărat act de receptare ulterioară a Conciliului, care îi prelungeşte inspiraţia şi îi relansează forţa profetică pentru lumea de astăzi.

După o lună de muncă, acum Domnul ne cheamă să ne întoarcem în Bisericile noastre pentru a vă transmite vouă, tuturor, roadele muncii noastre şi a continua împreună drumul. Aici, la Roma, eram numai câţiva, dar sensul parcursului sinodal convocat de Sfântul Părinte este acela de a-i implica pe toţi cei botezaţi. Dorim cu ardoare ca asta să se întâmple şi vrem să ne angajăm pentru a face posibil acest lucru. În acest Raport de Sinteză am adunat elementele principale reieşite în dialogul, în rugăciunea şi în confruntarea care au caracterizat aceste zile. Relatările noastre personale vor îmbogăţi această sinteză cu tonul experienţei trăite, pe care nicio pagină n-o poate restitui. Astfel, vom putea să vă mărturisim cât de bogate au fost momentele de tăcere şi de ascultare, de împărtăşire şi de rugăciune. Vom împărtăşi şi că nu a fost uşor să ascultăm idei diferite, fără a ceda imediat în faţa ispitei de a reacţiona; să oferim propria contribuţie ca pe un dar pentru ceilalţi şi nu ca pe o certitudine absolută. Însă harul Domnului ne-a condus să facem asta, în pofida limitelor noastre, şi aceasta a fost pentru noi o adevărată experienţă de sinodalitate. Practicând-o, am înţeles-o mai bine şi am perceput valoarea ei.

De fapt, am înţeles că a merge împreună ca botezaţi, în diversitatea carismelor, vocaţiilor, slujirilor, este important nu numai pentru comunităţile noastre, ci şi pentru lume. Fraternitatea evanghelică este ca o candelă, care nu trebuie pusă sub un obroc, ci pe candelabru, ca să facă lumină asupra întregii case (cf. Mt 5,15). Lumea are nevoie astăzi mai mult ca oricând de această mărturie. Ca discipoli ai lui Isus, nu putem să ne sustragem de la misiunea de a arăta şi a transmite unei omeniri rănite iubirea şi duioşia lui Dumnezeu.

Lucrările din această Sesiune s-au desfăşurat urmărind firul conducător oferit de Instrumentum laboris, care ne invita să reflectăm asupra semnelor caracteristice ale unei Biserici sinodale şi asupra dinamicilor de comuniune, misiune şi participare care locuiesc în ea. Confruntarea cu privire la întrebările propuse a confirmat bunătatea structurii de ansamblu a firului conducător. Am putut să intrăm în miezul problemelor, să identificăm temele care au nevoie de aprofundare, să prezentăm un prim nucleu de propuneri. În lumina paşilor înainte făcuţi, Raportul de Sinteză nu reia sau nu reafirmă toate conţinuturile din Instrumentum laboris, ci le relansează pe cele considerate prioritare. Acesta nu este în niciun fel un document final, ci un instrument în slujba discernământului care va mai trebui să continue.

Textul este structurat în trei părţi. Prima schiţează Faţa Bisericii sinodale, prezentând principiile teologice care iluminează şi întemeiază sinodalitatea. Aici stilul sinodalităţii apare ca un mod de a acţiona şi a lucra în credinţa care se naşte din contemplarea Treimii şi valorizează unitatea şi varietatea ca bogăţie eclezială. A doua parte, intitulată Toţi discipoli, toţi misionari, tratează despre toţi cei care sunt implicaţi în viaţa şi în misiunea Bisericii şi despre relaţiile lor. În această parte, sinodalitatea se prezintă îndeosebi ca drum unit al poporului lui Dumnezeu şi ca dialog rodnic al carismelor şi slujirilor în slujba venirii Împărăţiei. A treia parte are titlul A ţese legături, a construi comunităţi. Aici sinodalitatea apare îndeosebi ca un ansamblu de procese şi o reţea de organisme care permit schimbul între Biserici şi dialogul cu lumea.

În fiecare dintre cele trei părţi, fiecare capitol adună convergenţele, problemele de înfruntat şi propunerile reieşite din dialog. Convergenţele identifică punctele stabile la care reflecţia poate să privească: sunt ca o hartă ce ne permite să ne orientăm pe drum şi să nu rătăcim strada. Problemele de înfruntat adună punctele asupra cărora am recunoscut că este necesar să continuăm aprofundarea teologică, pastorală, canonică: sunt ca nişte răscruci asupra cărora trebuie să ne oprim, pentru a înţelege mai bine direcţia de luat. Propunerile indică în schimb posibile piste de parcurs: unele sunt sugerate, altele recomandate, altele cerute cu mai multă forţă şi determinare.

În lunile următoare, Conferinţele Episcopale şi structurile ierarhice ale Bisericilor orientale catolice, fiind un racord între Bisericile locale şi Secretariatul General al Sinodului, vor desfăşura un rol important pentru dezvoltarea reflecţiei. Pornind de la convergenţele obţinute, sunt chemate să se concentreze asupra problemelor şi asupra propunerilor mai relevante şi mai urgente, favorizând aprofundarea lor teologică şi pastorală şi indicând implicaţiile canoniste.

Purtăm în inimă dorinţa, sprijinită de speranţă, ca acest climat de ascultare reciprocă şi de dialog sincer pe care l-am experimentat în zilele de lucrare comună la Roma să iradieze în comunităţile noastre şi în toată lumea, în slujba creşterii seminţei bune a Împărăţiei lui Dumnezeu.

(din Introducerea la document)

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Caietele Conciliului. 4. Gaudium et spes

Dicasterul pentru Evanghelizare, Jubileul 2025. Caietele Conciliului. 4. Gaudium et spes, Iași 2023, 304 p., 17×24, ISBN 978-606-578-524-3, 40 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut de curând cartea: Jubileul 2025. Caietele Conciliului. 4. Gaudium et spes, scrisă de Dicasterul pentru Evanghelizare și tradusă în limba română de pr. dr. Mihai Pătrașcu. Cartea apare în colecția „Cateheză”, în formatul 17×24, are 304 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 40 lei. 

În scrisoarea pe care Papa Francisc a scris-o pentru pregătirea Jubileului din 2025 se spune că „cele patru Constituții ale Conciliului Ecumenic al II-lea din Vatican, împreună cu magisteriul acestor decenii, vor continua să orienteze și să îndrume poporul sfânt al lui Dumnezeu, astfel încât ei progresează în misiunea de a aduce tuturor vestirea cu bucurie a Evangheliei”.

În lumina acestei solicitări, s-a decis realizarea unei serii de volume mici, foarte ușoare, intitulate „Caietele Conciliului”. Sunt volume mici scrise într-un limbaj foarte simplu, direct, capabil să implice cititorul. Nu este, așadar, un „comentariu”, ci mai degrabă o prezentare scurtă și concisă a bogățiilor Conciliului al II-lea din Vatican.

Papa Francisc scrie în introducerea sa: „Pregătirea pentru Jubileul din 2025 reluând în mâini textele fundamentale ale Conciliului Ecumenic al II-lea din Vatican este o angajare pe care o cer tuturor s-o primească drept moment de creştere în credinţă (…)

Pun în mâinile tuturor creştinilor, mai ales ale tinerilor, aceste abile şi eficace materiale ajutătoare, care reparcurg temele fundamentale ale celor patru Constituţii conciliare. Doresc ca ele să poată găsi o largă primire şi să aducă roade bune pentru reînnoirea comunităţilor noastre. Le încredinţez îndeosebi episcopilor, preoţilor, cateheţilor şi familiilor, ca să găsească formele cele mai adecvate pentru a face actuală învăţătura părinţilor conciliari, în perspectiva următorului Jubileu 2025”.

***

Dicasterul pentru Evanghelizare, Jubileul 2025. Caietele Conciliului 1. Istoria; Dei Verbum, Iași 2023, 162 p., 17×24, ISBN 978-606-578-521-2, 30 lei.

Temele tratate în acest volum:

Elio Guerriero, Conciliul al II-lea din Vatican. Istoria şi semnificaţia pentru Biserică

Rino Fisichella, Revelaţia drept Cuvânt al lui Dumnezeu (DV 1-5)

Rino Fisichella, Tradiţia (DV 7-10)

Antonio Pitta, Inspiraţia (DV 11-13)

Marco Cardinali, Sfânta Scriptură în viaţa Bisericii (DV 21-26)

***

Dicasterul pentru Evanghelizare, Jubileul 2025. Caietele Conciliului. 2. Sacrosanctum Concilium, Iași 2023, 294 p., 17×24, ISBN 978-606-578-522-9, 40 lei.

Temele tratate în acest volum:

Arturo Elberti, Liturgia în misterul Bisericii (SC 1-2.7-13)

Maurizio Compiani, Sfânta Scriptură în liturgie (SC 24 şi 35)

Samuele Ugo Riva, Trăirea liturgiei în parohie (SC 40-46)

Fulvia Maria Sieni, Misterul euharistic (SC 47-58)

Edward McNamara, Liturgia Orelor (SC 83-101)

Dominik Jurczak, Sacramentele (SC 59-83)

Giuseppe Midili, Duminica, dar al lui Dumnezeu (SC 59-83)

Maurizio Barba, Timpurile forte ale anului liturgic (SC 102.109-111)

Marco Frisina, Muzica şi liturgia (SC 112-121)

***

Dicasterul pentru Evanghelizare, Jubileul 2025. Caietele Conciliului. 3. Lumen Gentium, Iași 2023, 328 p., 17×24, ISBN 978-606-578-523-6, 40 lei.

Temele tratate în acest volum:

Cettina Militello, Misterul Bisericii (LG 1-5)

Maria Gloria Riva, Imaginile Bisericii (LG 6-8)

Salvator Pié-Ninot, Poporul lui Dumnezeu (LG 9-17)

Guillermo Juan Morado, Biserica este pentru evanghelizare (LG 17)

Philip Goyret, Papa, episcopii, preoţii şi diaconii (LG 18-29)

Mimmo Muolo, Laicii (LG 30-38)

Maica Veronica Maria, Amintire vie a modului de a trăi al lui Isus

François-Marie Léthel, Sfinţenia ca vocaţie universală (LG 39-42)

Achim Schütz, Biserica pe cale şi Biserica cerească (LG 48-51)

Stefania Falasca, Maria (LG 52-69)

***

Dicasterul pentru Evanghelizare, Jubileul 2025. Caietele Conciliului. 4. Gaudium et spes, Iași 2023, 304 p., 17×24, ISBN 978-606-578-524-3, 40 lei.

Temele tratate în acest volum:

Giovanni Cesare Pagazzi, Biserica în lumea de astăzi (GS 1-3)

Manuela Tulli, Marea temă a sensului vieţii (GS 4)

Gianni Cardinale, Societatea oamenilor (GS 23-32)

Francesco Antonio Grana, Autonomie şi slujire (GS 33-45)

Andrea Tornielli, Familia (GS 47-52)

Fabio Marchese Ragona, Cultura (GS 53-62)

David Hillier, Economia şi finanţele (GS 63-72)

Franca Giansoldati, Politica (GS 73-76)

Ignazio Ingrao, Dialogul ca instrument (GS 83-93)

Nina Fabrizio, Pacea (GS 77-82) 

*** 

Prefața Papei Francisc 

Pregătirea pentru Jubileul din 2025 reluând în mâini textele fundamentale ale Conciliului Ecumenic al II-lea din Vatican este o angajare pe care o cer tuturor s-o primească drept moment de creştere în credinţă. Au trecut şaizeci de ani de la începutul acelui eveniment, care i-a permis Bisericii să-şi reîntinerească faţa şi să se prezinte încă o dată lumii ca purtătoare a unui Mesaj care trece peste orice graniţă. De fapt, evanghelia lui Isus Cristos este o veste atât de universală încât nu poate avea limite.

În cele patru Constituţii ale sale, Conciliul al II-lea din Vatican a imprimat o nouă dezvoltare învăţăturii bimilenare a Bisericii, permiţând ca viitorul să poată fi iluminat de profunzimea şi intensitatea acestui magisteriu. Este timpul să redescoperim frumuseţea acestei învăţături, care şi astăzi provoacă credinţa creştinilor şi îi cheamă să fie mai responsabili şi prezenţi în oferirea propriei contribuţii pentru creşterea întregii omeniri.

„Biserica trăieşte! Iată dovada; iată respiraţia; glasul, cântecul. Biserica trăieşte! […] Biserica gândeşte, Biserica vorbeşte, se roagă, Biserica creşte, Biserica se construieşte. […] De la Cristos vine Biserica, la Cristos merge; şi aceştia sunt paşii săi, adică actele cu care ea se perfecţionează, se confirmă, se dezvoltă, se reînnoieşte, se sfinţeşte. Şi tot acest efort de perfecţionare al Bisericii, dacă ne uităm bine, nu este altceva decât o exprimare de iubire faţă de Cristos Domnul”. Aceste cuvinte ale sfântului Paul al VI-lea, în omilia de la a şaptea sesiune a Conciliului, ne stimulează astăzi să luăm în considerare importanţa învăţăturii conciliare. A relua în mâini acele texte este semn al vivacităţii şi rodniciei Bisericii; reînnoirea comunităţilor şi angajarea de convertire pastorală trec în mod necesar dincolo de însuşirea lecţiei Conciliului al II-lea din Vatican din partea noastră.

Centralitatea Cuvântului lui Dumnezeu, fundament al revelaţiei creştine; reînnoirea liturgiei, expresie a slujirii sacerdotale a tuturor celor botezaţi; conştiinţa de a fi poporul lui Dumnezeu în drum spre Ierusalimul ceresc; exigenţa de a împărtăşi bucuriile şi speranţele întregii omeniri şi mai ales ale săracilor: acestea sunt etapele fundamentale de parcurs pentru ca Biserica să ştie şi să demonstreze că este vie, că se reînnoieşte şi se perfecţionează pe drumul său de sfinţire.

Pun în mâinile tuturor creştinilor, mai ales ale tinerilor, aceste abile şi eficace materiale ajutătoare, care reparcurg temele fundamentale ale celor patru Constituţii conciliare. Doresc ca ele să poată găsi o largă primire şi să aducă roade bune pentru reînnoirea comunităţilor noastre. Le încredinţez îndeosebi episcopilor, preoţilor, cateheţilor şi familiilor, ca să găsească formele cele mai adecvate pentru a face actuală învăţătura părinţilor conciliari, în perspectiva următorului Jubileu 2025.

Papa Francisc

 

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Caietele Conciliului. 3. Lumen Gentium

Dicasterul pentru Evanghelizare, Jubileul 2025. Caietele Conciliului. 3. Lumen Gentium, Iași 2023, 328 p., 17×24, ISBN 978-606-578-523-6, 40 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut de curând cartea: Jubileul 2025. Caietele Conciliului. 3. Lumen Gentium, scrisă de Dicasterul pentru Evanghelizare și tradusă în limba română de pr. dr. Mihai Pătrașcu. Cartea apare în colecția „Cateheză”, în formatul 17×24, are 328 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 40 lei. 

În scrisoarea pe care Papa Francisc a scris-o pentru pregătirea Jubileului din 2025 se spune că „cele patru Constituții ale Conciliului Ecumenic al II-lea din Vatican, împreună cu magisteriul acestor decenii, vor continua să orienteze și să îndrume poporul sfânt al lui Dumnezeu, astfel încât ei progresează în misiunea de a aduce tuturor vestirea cu bucurie a Evangheliei”.

În lumina acestei solicitări, s-a decis realizarea unei serii de volume mici, foarte ușoare, intitulate „Caietele Conciliului”. Sunt volume mici scrise într-un limbaj foarte simplu, direct, capabil să implice cititorul. Nu este, așadar, un „comentariu”, ci mai degrabă o prezentare scurtă și concisă a bogățiilor Conciliului al II-lea din Vatican.

Papa Francisc scrie în introducerea sa: „Pregătirea pentru Jubileul din 2025 reluând în mâini textele fundamentale ale Conciliului Ecumenic al II-lea din Vatican este o angajare pe care o cer tuturor s-o primească drept moment de creştere în credinţă (…)

Pun în mâinile tuturor creştinilor, mai ales ale tinerilor, aceste abile şi eficace materiale ajutătoare, care reparcurg temele fundamentale ale celor patru Constituţii conciliare. Doresc ca ele să poată găsi o largă primire şi să aducă roade bune pentru reînnoirea comunităţilor noastre. Le încredinţez îndeosebi episcopilor, preoţilor, cateheţilor şi familiilor, ca să găsească formele cele mai adecvate pentru a face actuală învăţătura părinţilor conciliari, în perspectiva următorului Jubileu 2025”.

***

Dicasterul pentru Evanghelizare, Jubileul 2025. Caietele Conciliului 1. Istoria; Dei Verbum, Iași 2023, 162 p., 17×24, ISBN 978-606-578-521-2, 30 lei.

Temele tratate în acest volum:

Elio Guerriero, Conciliul al II-lea din Vatican. Istoria şi semnificaţia pentru Biserică

Rino Fisichella, Revelaţia drept Cuvânt al lui Dumnezeu (DV 1-5)

Rino Fisichella, Tradiţia (DV 7-10)

Antonio Pitta, Inspiraţia (DV 11-13)

Marco Cardinali, Sfânta Scriptură în viaţa Bisericii (DV 21-26)

***

Dicasterul pentru Evanghelizare, Jubileul 2025. Caietele Conciliului. 2. Sacrosanctum Concilium, Iași 2023, 294 p., 17×24, ISBN 978-606-578-522-9, 40 lei.

Temele tratate în acest volum:

Arturo Elberti, Liturgia în misterul Bisericii (SC 1-2.7-13)

Maurizio Compiani, Sfânta Scriptură în liturgie (SC 24 şi 35)

Samuele Ugo Riva, Trăirea liturgiei în parohie (SC 40-46)

Fulvia Maria Sieni, Misterul euharistic (SC 47-58)

Edward McNamara, Liturgia Orelor (SC 83-101)

Dominik Jurczak, Sacramentele (SC 59-83)

Giuseppe Midili, Duminica, dar al lui Dumnezeu (SC 59-83)

Maurizio Barba, Timpurile forte ale anului liturgic (SC 102.109-111)

Marco Frisina, Muzica şi liturgia (SC 112-121)

***

Dicasterul pentru Evanghelizare, Jubileul 2025. Caietele Conciliului. 3. Lumen Gentium, Iași 2023, 328 p., 17×24, ISBN 978-606-578-523-6, 40 lei.

Temele tratate în acest volum:

Cettina Militello, Misterul Bisericii (LG 1-5)

Maria Gloria Riva, Imaginile Bisericii (LG 6-8)

Salvator Pié-Ninot, Poporul lui Dumnezeu (LG 9-17)

Guillermo Juan Morado, Biserica este pentru evanghelizare (LG 17)

Philip Goyret, Papa, episcopii, preoţii şi diaconii (LG 18-29)

Mimmo Muolo, Laicii (LG 30-38)

Maica Veronica Maria, Amintire vie a modului de a trăi al lui Isus

François-Marie Léthel, Sfinţenia ca vocaţie universală (LG 39-42)

Achim Schütz, Biserica pe cale şi Biserica cerească (LG 48-51)

Stefania Falasca, Maria (LG 52-69)

***

Dicasterul pentru Evanghelizare, Jubileul 2025. Caietele Conciliului. 4. Gaudium et spes, Iași 2023, 304 p., 17×24, ISBN 978-606-578-524-3, 40 lei.

Temele tratate în acest volum:

Giovanni Cesare Pagazzi, Biserica în lumea de astăzi (GS 1-3)

Manuela Tulli, Marea temă a sensului vieţii (GS 4)

Gianni Cardinale, Societatea oamenilor (GS 23-32)

Francesco Antonio Grana, Autonomie şi slujire (GS 33-45)

Andrea Tornielli, Familia (GS 47-52)

Fabio Marchese Ragona, Cultura (GS 53-62)

David Hillier, Economia şi finanţele (GS 63-72)

Franca Giansoldati, Politica (GS 73-76)

Ignazio Ingrao, Dialogul ca instrument (GS 83-93)

Nina Fabrizio, Pacea (GS 77-82)

 ***

 Prefața Papei Francisc 

Pregătirea pentru Jubileul din 2025 reluând în mâini textele fundamentale ale Conciliului Ecumenic al II-lea din Vatican este o angajare pe care o cer tuturor s-o primească drept moment de creştere în credinţă. Au trecut şaizeci de ani de la începutul acelui eveniment, care i-a permis Bisericii să-şi reîntinerească faţa şi să se prezinte încă o dată lumii ca purtătoare a unui Mesaj care trece peste orice graniţă. De fapt, evanghelia lui Isus Cristos este o veste atât de universală încât nu poate avea limite.

În cele patru Constituţii ale sale, Conciliul al II-lea din Vatican a imprimat o nouă dezvoltare învăţăturii bimilenare a Bisericii, permiţând ca viitorul să poată fi iluminat de profunzimea şi intensitatea acestui magisteriu. Este timpul să redescoperim frumuseţea acestei învăţături, care şi astăzi provoacă credinţa creştinilor şi îi cheamă să fie mai responsabili şi prezenţi în oferirea propriei contribuţii pentru creşterea întregii omeniri.

„Biserica trăieşte! Iată dovada; iată respiraţia; glasul, cântecul. Biserica trăieşte! […] Biserica gândeşte, Biserica vorbeşte, se roagă, Biserica creşte, Biserica se construieşte. […] De la Cristos vine Biserica, la Cristos merge; şi aceştia sunt paşii săi, adică actele cu care ea se perfecţionează, se confirmă, se dezvoltă, se reînnoieşte, se sfinţeşte. Şi tot acest efort de perfecţionare al Bisericii, dacă ne uităm bine, nu este altceva decât o exprimare de iubire faţă de Cristos Domnul”. Aceste cuvinte ale sfântului Paul al VI-lea, în omilia de la a şaptea sesiune a Conciliului, ne stimulează astăzi să luăm în considerare importanţa învăţăturii conciliare. A relua în mâini acele texte este semn al vivacităţii şi rodniciei Bisericii; reînnoirea comunităţilor şi angajarea de convertire pastorală trec în mod necesar dincolo de însuşirea lecţiei Conciliului al II-lea din Vatican din partea noastră.

Centralitatea Cuvântului lui Dumnezeu, fundament al revelaţiei creştine; reînnoirea liturgiei, expresie a slujirii sacerdotale a tuturor celor botezaţi; conştiinţa de a fi poporul lui Dumnezeu în drum spre Ierusalimul ceresc; exigenţa de a împărtăşi bucuriile şi speranţele întregii omeniri şi mai ales ale săracilor: acestea sunt etapele fundamentale de parcurs pentru ca Biserica să ştie şi să demonstreze că este vie, că se reînnoieşte şi se perfecţionează pe drumul său de sfinţire.

Pun în mâinile tuturor creştinilor, mai ales ale tinerilor, aceste abile şi eficace materiale ajutătoare, care reparcurg temele fundamentale ale celor patru Constituţii conciliare. Doresc ca ele să poată găsi o largă primire şi să aducă roade bune pentru reînnoirea comunităţilor noastre. Le încredinţez îndeosebi episcopilor, preoţilor, cateheţilor şi familiilor, ca să găsească formele cele mai adecvate pentru a face actuală învăţătura părinţilor conciliari, în perspectiva următorului Jubileu 2025.

Papa Francisc

 

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Jubileul 2025. Caietele Conciliului. 2. Sacrosanctum Concilium

Dicasterul pentru Evanghelizare, Jubileul 2025. Caietele Conciliului. 2. Sacrosanctum Concilium, Iași 2023, 294 p., 17×24, ISBN 978-606-578-522-9, 40 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut de curând cartea: Jubileul 2025. Caietele Conciliului. 2. Sacrosanctum Concilium, scrisă de Dicasterul pentru Evanghelizare și tradusă în limba română de pr. dr. Mihai Pătrașcu. Cartea apare în colecția „Cateheză”, în formatul 17×24, are 294 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 40 lei. 

În scrisoarea pe care Papa Francisc a scris-o pentru pregătirea Jubileului din 2025 se spune că „cele patru Constituții ale Conciliului Ecumenic al II-lea din Vatican, împreună cu magisteriul acestor decenii, vor continua să orienteze și să îndrume poporul sfânt al lui Dumnezeu, astfel încât ei progresează în misiunea de a aduce tuturor vestirea cu bucurie a Evangheliei”.

În lumina acestei solicitări, s-a decis realizarea unei serii de volume mici, foarte ușoare, intitulate „Caietele Conciliului”. Sunt volume mici scrise într-un limbaj foarte simplu, direct, capabil să implice cititorul. Nu este, așadar, un „comentariu”, ci mai degrabă o prezentare scurtă și concisă a bogățiilor Conciliului al II-lea din Vatican.

Papa Francisc scrie în introducerea sa: „Pregătirea pentru Jubileul din 2025 reluând în mâini textele fundamentale ale Conciliului Ecumenic al II-lea din Vatican este o angajare pe care o cer tuturor s-o primească drept moment de creştere în credinţă (…)

Pun în mâinile tuturor creştinilor, mai ales ale tinerilor, aceste abile şi eficace materiale ajutătoare, care reparcurg temele fundamentale ale celor patru Constituţii conciliare. Doresc ca ele să poată găsi o largă primire şi să aducă roade bune pentru reînnoirea comunităţilor noastre. Le încredinţez îndeosebi episcopilor, preoţilor, cateheţilor şi familiilor, ca să găsească formele cele mai adecvate pentru a face actuală învăţătura părinţilor conciliari, în perspectiva următorului Jubileu 2025”.

***

Dicasterul pentru Evanghelizare, Jubileul 2025. Caietele Conciliului 1. Istoria; Dei Verbum, Iași 2023, 162 p., 17×24, ISBN 978-606-578-521-2, 30 lei.

Temele tratate în acest volum:

Elio Guerriero, Conciliul al II-lea din Vatican. Istoria şi semnificaţia pentru Biserică

Rino Fisichella, Revelaţia drept Cuvânt al lui Dumnezeu (DV 1-5)

Rino Fisichella, Tradiţia (DV 7-10)

Antonio Pitta, Inspiraţia (DV 11-13)

Marco Cardinali, Sfânta Scriptură în viaţa Bisericii (DV 21-26)Dicasterul pentru Evanghelizare, Jubileul 2025. Caietele Conciliului. 2. Sacrosanctum Concilium, Iași 2023, 294 p., 17×24, ISBN 978-606-578-522-9, 40 lei.

***

Temele tratate în acest volum:

Arturo Elberti, Liturgia în misterul Bisericii (SC 1-2.7-13)

Maurizio Compiani, Sfânta Scriptură în liturgie (SC 24 şi 35)

Samuele Ugo Riva, Trăirea liturgiei în parohie (SC 40-46)

Fulvia Maria Sieni, Misterul euharistic (SC 47-58)

Edward McNamara, Liturgia Orelor (SC 83-101)

Dominik Jurczak, Sacramentele (SC 59-83)

Giuseppe Midili, Duminica, dar al lui Dumnezeu (SC 59-83)

Maurizio Barba, Timpurile forte ale anului liturgic (SC 102.109-111)

Marco Frisina, Muzica şi liturgia (SC 112-121)

***

Dicasterul pentru Evanghelizare, Jubileul 2025. Caietele Conciliului. 3. Lumen Gentium, Iași 2023, 328 p., 17×24, ISBN 978-606-578-523-6, 40 lei.

Temele tratate în acest volum:

Cettina Militello, Misterul Bisericii (LG 1-5)

Maria Gloria Riva, Imaginile Bisericii (LG 6-8)

Salvator Pié-Ninot, Poporul lui Dumnezeu (LG 9-17)

Guillermo Juan Morado, Biserica este pentru evanghelizare (LG 17)

Philip Goyret, Papa, episcopii, preoţii şi diaconii (LG 18-29)

Mimmo Muolo, Laicii (LG 30-38)

Maica Veronica Maria, Amintire vie a modului de a trăi al lui Isus

François-Marie Léthel, Sfinţenia ca vocaţie universală (LG 39-42)

Achim Schütz, Biserica pe cale şi Biserica cerească (LG 48-51)

Stefania Falasca, Maria (LG 52-69)

***

Dicasterul pentru Evanghelizare, Jubileul 2025. Caietele Conciliului. 4. Gaudium et spes, Iași 2023, 304 p., 17×24, ISBN 978-606-578-524-3, 40 lei.

Temele tratate în acest volum:

Giovanni Cesare Pagazzi, Biserica în lumea de astăzi (GS 1-3)

Manuela Tulli, Marea temă a sensului vieţii (GS 4)

Gianni Cardinale, Societatea oamenilor (GS 23-32)

Francesco Antonio Grana, Autonomie şi slujire (GS 33-45)

Andrea Tornielli, Familia (GS 47-52)

Fabio Marchese Ragona, Cultura (GS 53-62)

David Hillier, Economia şi finanţele (GS 63-72)

Franca Giansoldati, Politica (GS 73-76)

Ignazio Ingrao, Dialogul ca instrument (GS 83-93)

Nina Fabrizio, Pacea (GS 77-82) 

*** 

Prefața Papei Francisc 

Pregătirea pentru Jubileul din 2025 reluând în mâini textele fundamentale ale Conciliului Ecumenic al II-lea din Vatican este o angajare pe care o cer tuturor s-o primească drept moment de creştere în credinţă. Au trecut şaizeci de ani de la începutul acelui eveniment, care i-a permis Bisericii să-şi reîntinerească faţa şi să se prezinte încă o dată lumii ca purtătoare a unui Mesaj care trece peste orice graniţă. De fapt, evanghelia lui Isus Cristos este o veste atât de universală încât nu poate avea limite.

În cele patru Constituţii ale sale, Conciliul al II-lea din Vatican a imprimat o nouă dezvoltare învăţăturii bimilenare a Bisericii, permiţând ca viitorul să poată fi iluminat de profunzimea şi intensitatea acestui magisteriu. Este timpul să redescoperim frumuseţea acestei învăţături, care şi astăzi provoacă credinţa creştinilor şi îi cheamă să fie mai responsabili şi prezenţi în oferirea propriei contribuţii pentru creşterea întregii omeniri.

„Biserica trăieşte! Iată dovada; iată respiraţia; glasul, cântecul. Biserica trăieşte! […] Biserica gândeşte, Biserica vorbeşte, se roagă, Biserica creşte, Biserica se construieşte. […] De la Cristos vine Biserica, la Cristos merge; şi aceştia sunt paşii săi, adică actele cu care ea se perfecţionează, se confirmă, se dezvoltă, se reînnoieşte, se sfinţeşte. Şi tot acest efort de perfecţionare al Bisericii, dacă ne uităm bine, nu este altceva decât o exprimare de iubire faţă de Cristos Domnul”. Aceste cuvinte ale sfântului Paul al VI-lea, în omilia de la a şaptea sesiune a Conciliului, ne stimulează astăzi să luăm în considerare importanţa învăţăturii conciliare. A relua în mâini acele texte este semn al vivacităţii şi rodniciei Bisericii; reînnoirea comunităţilor şi angajarea de convertire pastorală trec în mod necesar dincolo de însuşirea lecţiei Conciliului al II-lea din Vatican din partea noastră.

Centralitatea Cuvântului lui Dumnezeu, fundament al revelaţiei creştine; reînnoirea liturgiei, expresie a slujirii sacerdotale a tuturor celor botezaţi; conştiinţa de a fi poporul lui Dumnezeu în drum spre Ierusalimul ceresc; exigenţa de a împărtăşi bucuriile şi speranţele întregii omeniri şi mai ales ale săracilor: acestea sunt etapele fundamentale de parcurs pentru ca Biserica să ştie şi să demonstreze că este vie, că se reînnoieşte şi se perfecţionează pe drumul său de sfinţire.

Pun în mâinile tuturor creştinilor, mai ales ale tinerilor, aceste abile şi eficace materiale ajutătoare, care reparcurg temele fundamentale ale celor patru Constituţii conciliare. Doresc ca ele să poată găsi o largă primire şi să aducă roade bune pentru reînnoirea comunităţilor noastre. Le încredinţez îndeosebi episcopilor, preoţilor, cateheţilor şi familiilor, ca să găsească formele cele mai adecvate pentru a face actuală învăţătura părinţilor conciliari, în perspectiva următorului Jubileu 2025.

Papa Francisc

 

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Jubileul 2025. Caietele Conciliului 1. Istoria; Dei Verbum

Dicasterul pentru Evanghelizare, Jubileul 2025. Caietele Conciliului 1. Istoria; Dei Verbum, Iași 2023, 162 p., 17×24, ISBN 978-606-578-521-2, 30 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut de curând cartea: Jubileul 2025. Caietele Conciliului 1. Istoria; Dei Verbum, scrisă de Dicasterul pentru Evanghelizare și tradusă în limba română de pr. dr. Mihai Pătrașcu. Cartea apare în colecția „Cateheză”, în formatul 17×24, are 162 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 30 lei. 

În scrisoarea pe care Papa Francisc a scris-o pentru pregătirea Jubileului din 2025 se spune că „cele patru Constituții ale Conciliului Ecumenic al II-lea din Vatican, împreună cu magisteriul acestor decenii, vor continua să orienteze și să îndrume poporul sfânt al lui Dumnezeu, astfel încât ei progresează în misiunea de a aduce tuturor vestirea cu bucurie a Evangheliei”.

În lumina acestei solicitări, s-a decis realizarea unei serii de volume mici, foarte ușoare, intitulate „Caietele Conciliului”. Sunt volume mici scrise într-un limbaj foarte simplu, direct, capabil să implice cititorul. Nu este, așadar, un „comentariu”, ci mai degrabă o prezentare scurtă și concisă a bogățiilor Conciliului al II-lea din Vatican.

Papa Francisc scrie în introducerea sa: „Pregătirea pentru Jubileul din 2025 reluând în mâini textele fundamentale ale Conciliului Ecumenic al II-lea din Vatican este o angajare pe care o cer tuturor s-o primească drept moment de creştere în credinţă (…)

Pun în mâinile tuturor creştinilor, mai ales ale tinerilor, aceste abile şi eficace materiale ajutătoare, care reparcurg temele fundamentale ale celor patru Constituţii conciliare. Doresc ca ele să poată găsi o largă primire şi să aducă roade bune pentru reînnoirea comunităţilor noastre. Le încredinţez îndeosebi episcopilor, preoţilor, cateheţilor şi familiilor, ca să găsească formele cele mai adecvate pentru a face actuală învăţătura părinţilor conciliari, în perspectiva următorului Jubileu 2025”.

***

Dicasterul pentru Evanghelizare, Jubileul 2025. Caietele Conciliului 1. Istoria; Dei Verbum, Iași 2023, 162 p., 17×24, ISBN 978-606-578-521-2, 30 lei.

Temele tratate în acest volum:

Elio Guerriero, Conciliul al II-lea din Vatican. Istoria şi semnificaţia pentru Biserică

Rino Fisichella, Revelaţia drept Cuvânt al lui Dumnezeu (DV 1-5)

Rino Fisichella, Tradiţia (DV 7-10)

Antonio Pitta, Inspiraţia (DV 11-13)

Marco Cardinali, Sfânta Scriptură în viaţa Bisericii (DV 21-26)

***

Dicasterul pentru Evanghelizare, Jubileul 2025. Caietele Conciliului. 2. Sacrosanctum Concilium, Iași 2023, 294 p., 17×24, ISBN 978-606-578-522-9, 40 lei.

Temele tratate în acest volum:

Arturo Elberti, Liturgia în misterul Bisericii (SC 1-2.7-13)

Maurizio Compiani, Sfânta Scriptură în liturgie (SC 24 şi 35)

Samuele Ugo Riva, Trăirea liturgiei în parohie (SC 40-46)

Fulvia Maria Sieni, Misterul euharistic (SC 47-58)

Edward McNamara, Liturgia Orelor (SC 83-101)

Dominik Jurczak, Sacramentele (SC 59-83)

Giuseppe Midili, Duminica, dar al lui Dumnezeu (SC 59-83)

Maurizio Barba, Timpurile forte ale anului liturgic (SC 102.109-111)

Marco Frisina, Muzica şi liturgia (SC 112-121)

***

Dicasterul pentru Evanghelizare, Jubileul 2025. Caietele Conciliului. 3. Lumen Gentium, Iași 2023, 328 p., 17×24, ISBN 978-606-578-523-6, 40 lei.

Temele tratate în acest volum:

Cettina Militello, Misterul Bisericii (LG 1-5)

Maria Gloria Riva, Imaginile Bisericii (LG 6-8)

Salvator Pié-Ninot, Poporul lui Dumnezeu (LG 9-17)

Guillermo Juan Morado, Biserica este pentru evanghelizare (LG 17)

Philip Goyret, Papa, episcopii, preoţii şi diaconii (LG 18-29)

Mimmo Muolo, Laicii (LG 30-38)

Maica Veronica Maria, Amintire vie a modului de a trăi al lui Isus

François-Marie Léthel, Sfinţenia ca vocaţie universală (LG 39-42)

Achim Schütz, Biserica pe cale şi Biserica cerească (LG 48-51)

Stefania Falasca, Maria (LG 52-69)

***

Dicasterul pentru Evanghelizare, Jubileul 2025. Caietele Conciliului. 4. Gaudium et spes, Iași 2023, 304 p., 17×24, ISBN 978-606-578-524-3, 40 lei.

Temele tratate în acest volum:

Giovanni Cesare Pagazzi, Biserica în lumea de astăzi (GS 1-3)

Manuela Tulli, Marea temă a sensului vieţii (GS 4)

Gianni Cardinale, Societatea oamenilor (GS 23-32)

Francesco Antonio Grana, Autonomie şi slujire (GS 33-45)

Andrea Tornielli, Familia (GS 47-52)

Fabio Marchese Ragona, Cultura (GS 53-62)

David Hillier, Economia şi finanţele (GS 63-72)

Franca Giansoldati, Politica (GS 73-76)

Ignazio Ingrao, Dialogul ca instrument (GS 83-93)

Nina Fabrizio, Pacea (GS 77-82) 

*** 

Prefața Papei Francisc 

Pregătirea pentru Jubileul din 2025 reluând în mâini textele fundamentale ale Conciliului Ecumenic al II-lea din Vatican este o angajare pe care o cer tuturor s-o primească drept moment de creştere în credinţă. Au trecut şaizeci de ani de la începutul acelui eveniment, care i-a permis Bisericii să-şi reîntinerească faţa şi să se prezinte încă o dată lumii ca purtătoare a unui Mesaj care trece peste orice graniţă. De fapt, evanghelia lui Isus Cristos este o veste atât de universală încât nu poate avea limite.

În cele patru Constituţii ale sale, Conciliul al II-lea din Vatican a imprimat o nouă dezvoltare învăţăturii bimilenare a Bisericii, permiţând ca viitorul să poată fi iluminat de profunzimea şi intensitatea acestui magisteriu. Este timpul să redescoperim frumuseţea acestei învăţături, care şi astăzi provoacă credinţa creştinilor şi îi cheamă să fie mai responsabili şi prezenţi în oferirea propriei contribuţii pentru creşterea întregii omeniri.

„Biserica trăieşte! Iată dovada; iată respiraţia; glasul, cântecul. Biserica trăieşte! […] Biserica gândeşte, Biserica vorbeşte, se roagă, Biserica creşte, Biserica se construieşte. […] De la Cristos vine Biserica, la Cristos merge; şi aceştia sunt paşii săi, adică actele cu care ea se perfecţionează, se confirmă, se dezvoltă, se reînnoieşte, se sfinţeşte. Şi tot acest efort de perfecţionare al Bisericii, dacă ne uităm bine, nu este altceva decât o exprimare de iubire faţă de Cristos Domnul”. Aceste cuvinte ale sfântului Paul al VI-lea, în omilia de la a şaptea sesiune a Conciliului, ne stimulează astăzi să luăm în considerare importanţa învăţăturii conciliare. A relua în mâini acele texte este semn al vivacităţii şi rodniciei Bisericii; reînnoirea comunităţilor şi angajarea de convertire pastorală trec în mod necesar dincolo de însuşirea lecţiei Conciliului al II-lea din Vatican din partea noastră.

Centralitatea Cuvântului lui Dumnezeu, fundament al revelaţiei creştine; reînnoirea liturgiei, expresie a slujirii sacerdotale a tuturor celor botezaţi; conştiinţa de a fi poporul lui Dumnezeu în drum spre Ierusalimul ceresc; exigenţa de a împărtăşi bucuriile şi speranţele întregii omeniri şi mai ales ale săracilor: acestea sunt etapele fundamentale de parcurs pentru ca Biserica să ştie şi să demonstreze că este vie, că se reînnoieşte şi se perfecţionează pe drumul său de sfinţire.

Pun în mâinile tuturor creştinilor, mai ales ale tinerilor, aceste abile şi eficace materiale ajutătoare, care reparcurg temele fundamentale ale celor patru Constituţii conciliare. Doresc ca ele să poată găsi o largă primire şi să aducă roade bune pentru reînnoirea comunităţilor noastre. Le încredinţez îndeosebi episcopilor, preoţilor, cateheţilor şi familiilor, ca să găsească formele cele mai adecvate pentru a face actuală învăţătura părinţilor conciliari, în perspectiva următorului Jubileu 2025.

Papa Francisc

 

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro