Fecioara din Orléans. Viața sfintei Ioana d’Arc

Petru Ciobanu, Fecioara din Orléans. Viața sfintei Ioana d’Arc, Iași 2021, ??? p., 14×20, ISBN 978-606-578-447-5, ?? lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea: Fecioara din Orléans. Viața sfintei Ioana d’Arc, scrisă de pr. dr. Petru Ciobanu. Cartea apare în colecția „Viețile sfinților”, în formatul 14×20, are ??? pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de ?? lei.

Iubite cititor, într-o zi, din pură curiozitate, am căutat să văd care sunt personajele istorice franceze cele mai cunoscute. Știam încă din anii de facultate că Napoleon Bonaparte ocupă primul loc, mai mult de atât nu. Așa că m-am bucurat nespus când am văzut că pe locul al doilea se află o sfântă înscrisă în Martirologiul roman: Ioana d’Arc, întrecându-i la acest capitol pe René Descartes, Blaise Pascal, Voltaire, Ludovic al XIV-lea etc. Oare chiar atât de importantă să fie această copilă pentru istoria Franței, încât să ocupe locul al doilea pe podiumul personalităților istoriei Hexagonului?

Cu siguranță da, iar mulțimea studiilor dedicate ei, dintre care am folosit la scrierea acestei cărți doar o infimă parte, confirmă această afirmație. În sprijinul acestei teze vine și faptul că aproape nu există oraș francez care să nu se mândrească cu faptul că deține o statuie ridicată în cinstea Fecioarei din Orléans, cum mai este numită eroina cărții noastre. Și nu doar pentru că și-a păstrat trupul și sufletul neprihănit, nu doar pentru că a pus începutul eliberării regatului crinilor de ocupanții englezi, ci și pentru că se aseamănă atât de mult cu o altă Fecioară, cea care l-a dat lumii pe Mântuitorul și care este patroana principală a Franței.

Odată, Dumnezeu a întrebat această Fecioară:

— Vrei să fii mama Fiului meu, Cuvântul veșnic, născut mai înainte de toți vecii?

Deși puțin speriată și luată prin surprindere, Fecioara a răspuns:

— Da!

Și astfel, la împlinirea timpurilor, „după ce în trecut a vorbit în multe rânduri și în multe moduri părinților noștri prin profeți” (Evr 1,1), Dumnezeu a făcut ca, în trupul neprihănit al Fecioarei Maria, să se zămislească, prin puterea Duhului Sfânt, cel care a adus lumii întregi mântuirea.

La trecerea a o mie patru sute de ani, Dumnezeu s-a adresat unei alte fecioare, întrebând-o dacă este gata să-i îndeplinească planul de mântuire pe care-l avea cu patria ei suferindă de invazia englezilor. La început temătoare, cu timpul nu s-a putut opune voinței divine și, asemenea Fecioarei de la Nazaret, a rostit și ea al ei „da”, ajungând, deși neștiutoare și absolut ignorantă în arta războiului, să conducă spre victorie armata franceză, până atunci adesea înfrântă și pe punctul de a-și pierde orice speranță. Astfel a început epopeea Ioanei d’Arc, eroina poporului francez și una dintre nenumăratele fecioare care împodobesc cununa de sfinți a Mântuitorului nostru.

Unii au văzut în Fecioara din Orléans – și văd și acum – marea eliberatoare poporului francez. Unul dintre autorii care s-au aplecat să-i povestească viața, spunea că „Ioana d’Arc este Cristos al Franței, care a răscumpărat crimele monarhiei la fel cum Isus a răscumpărat păcatele lumii; ca și Isus, și ea a avut pătimirea ei; ca și Isus, și-a avut Calvarul ei, Golgota ei”. Și laudele care i de aduc nu se opresc aici. Au onorat-o pontifi ca Leon al XIII-lea, Pius al X-lea, Benedict al XV-lea, Pius al X-lea etc. Iar onoarea cea mai mare care i s-a făcut a fost, cu siguranță, înscrierea ei mai întâi în rândul fericiților (1909), iar apoi și în cel al sfinților (1920), fiind proclamată, la scurt timp după canonizare, patroana secundară a Franței (1922), cinstea de a fi protectoarea principală revenindu-i, cum se și cuvine fiicei celei mari a Bisericii, sfintei Fecioare Maria, ridicată la cer.

Dar nu au lipsit nici dintre aceea care au văzut în ea o decăzută. Și mă refer aici la Shakespeare, care, în tragedia sa dedicată regelui Henric al VI-lea, nu face altceva decât să transmită posterității (chiar dacă puțini îl iau în seamă în acest sens) catalogarea drept „vrăjitoare” a Fecioara din Orléans, așa cum era ea privită de ochii englezilor. Și dacă această atitudine a dramaturgului este de înțeles, nu la fel este cu concepția lui Voltaire, care vedea în Ioana aproape o infamă. Pentru acest filozof așa-numit luminat, tot ce ține de credință era numai bun de aruncat, Biserica fiind marea „Infamă” ce trebuia ucisă doar pentru că nu corespundea ideilor lui despre om și Dumnezeu. Uitase Voltaire că-i datora Ioanei faptul de a fi francez. Ingrată mai este lumea! Însă voci ca ale lui Shakespeare sau Voltaire – încarnări ale episcopului Petru Cauchon de-a lungul timpului – au fost prea puține și prea puțin glăsuitoare pentru a întuneca strălucirea cu care Dumnezeu a încununat-o pe sfânta Ioana d’Arc. Și acest lucru se poate vedea și în Panteonul din Paris, unde Ioana tronează în marea sală de sus, pe când mormântul filozofului se află la subsol, semn că, și după moarte, Fecioara din Orléans a triumfat asupra celor care au încercat să o denigreze.

Ce este deosebit în această copilă a Franței, în această fiică a lui Dumnezeu – cum o numeau vocile care-i transmiteau voința cerului – și a Bisericii? O întrebare la care este dificil de răspuns în câteva cuvinte, dar nu imposibil dacă vei avea răbdarea să parcurgi rândurile acestei cărți. Fiecare cuvânt și fiecare faptă ale Ioanei d’Arc o fac deosebită în ochii istoricului și a credinciosului. Dar mai ales, nu mai există vreun caz în care o persoană, declarată eretică la început, peste cinci secole de la moartea ei să fie ridicată la cinstea altarelor, să fie invocată în dificultăți și nevoi, să fie cinstită drept o aleasă a lui Dumnezeu și căreia Biserică să-i aducă cult public. Spun asta pentru a scoate în evidență doar unul dintre multele lucruri care o fac specială pe Fecioara din Orléans.

Dar mai este și aspectul subiectiv, cel care izvorăște din inima mea îndrăgostită de Ioana d’Arc încă de pe când, prin clasa a VII-a din școala generală, am aflat pentru prima dat despre această eroină. Ce a făcut să mă îndrăgostesc de ea? Sfântul Augustin spune că, „dacă mă întrebați, nu știu, dacă nu mă întrebați, știu”. Adică sunt sentimente pe care cuvintele nu le pot exprima, sunt prea slabe pentru a dezvălui câtuși de puțin răspunsul la întrebarea: Cu ce m-a vrăjit Fecioara din Orléans? Și totuși, ceva pot spune. Mai întâi m-a impresionat ca eroină a Franței, țară față de care niciodată nu mi-am ascuns preferința. În al doilea rând, dar nu mai puțin important (e al doilea doar cronologic), am rămas și sunt uimit de credința ei profundă, de iubirea pentru Dumnezeu care nu a cedat nici chiar în fața rugului, murind cu numele lui Isus pe buzele ei arse de flăcări. Și dacă în primul caz vorbește istoricul, în al doilea vorbește preotul și credinciosul, care are mereu nevoie – pe lângă modelul suprem care este însuși Cristos – de modele de virtuți prin care să dobândească împărăția cerurilor. Și nu doar Dumnezeu a fost marea iubire a Ioanei. Era loc în inima ei și pentru Maria!

Iubite cititor, vreau să-ți atrag atenția că această carte pe care o ai în față nu este o carte de istorie în sensul strict al cuvântului, pentru că o istorie se scrie sine ira et studio, însă mie îmi este greu să vorbesc și să scriu despre Ioana d’Arc fără a pune la contribuție și inima, nu doar mintea. De aceea, îmi cer iertare pentru că sunt părtinitor. Este o hagiografie, dar, ca și în cazul sfântului Ludovic al Franței, impregnată de istorie. Altfel nici nu se putea. Așa, că, dacă vrei să o cunoști pe Fecioara din Orléans din punct de vedere istoric, poți apela la acest text, pentru că este vorba de o hagiografie istorică sau de istorie hagiografică, cu limitele ei.

Ce cuprinde această carte. Ai trecut deja de cuprins și ai văzut că am împărțit această carte în trei părți. Prima, denumită Misiunea, relatează marea epopee a Fecioarei din Orléans, de la nașterea și până la capturarea și întemnițarea ei. Lucrarea Ioanei nu poate fi înțeleasă în afara Războiului de o sută de ani, de aceea, în treacăt, va fi relată istoria acestuia până la începutul asediului Orléansului, eliberarea căruia va confirma misiunea Ioanei. Vei participa, alături de eroină, la victoriile care i-au deschis nobilului ei delfin, Carol, calea spre Reims, pentru ca aici să primească ungerea regală și astfel să devină deja nobilul rege al Franței. Alte lupte, alte victorii, pe alocuri și unele eșecuri, printre care cel mai greu a fost atunci când dușmanii au pus mâna pe ea și i-au intentat nedreptul proces care o va duce la supliciul rugului. Tocmai acest proces a fost inclus la începutul părții a doua, Procesele. Însă nu m-am oprit aici, pentru că vei avea posibilitatea să participi la alte trei procese: cel de reabilitare, de beatificare și, în sfârșit, de canonizare, acest deznodământ al unei vieți închinate în totalitate împlinirii voinței lui Dumnezeu.

La urmă, în partea a treia – Anexe – vei găsi trei documente importante: bula prin care Ioana d’Arc este înscrisă în rândul sfinților, scrisoarea apostolică de proclamare a ei ca patroană secundară a Franței și o audiență a Papei Benedict al XVI-lea dedicată acestei sfinte. Tot aici am inclus și o serie de rugăciuni în cinstea Fecioarei din Orléans, inclusiv o novenă și litania, la care poți apela oricând pentru a-i implora puternica ei mijlocire.

Iubite cititor, sper din tot sufletul că vei putea gusta măcar un pic viața plină de savoare și credință a sfintei Ioana d’Arc, iar dacă ceva nu va fi bine, te rog să nu-l judeci prea asupra pe autor, pentru că, dacă a greși este omenește, a ierta este dumnezeiește! Îți doresc lectură plăcută și fie ca Fecioara din Orléans să mijlocească pururi pentru tine.

Cu drag,

Pr. dr. Petru Ciobanu

 

Aceste cărţi, în limita stocului disponibil, pot fi procurate prin comandă (cu plata taxelor aferente expedierii):

  • prin poştă: Librăria „Sapientia”, Str. Th. Văscăuţeanu, nr. 6; 700462-Iaşi
  • prin e-mail: sapientia@itrc.ro
  • prin telefon: 0754-826-814
  • prin website (online): editurasapientia.ro sau www.librariasapientia.ro
  • direct din Librăria „Sapientia” din Iaşi (incinta Institutului Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iaşi)
  • sau la librăriile catolice partenere

 

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro