Manual de filozofie sistematica. 2. Epistemologie, Cosmologie

Cosmologia (din limba greaca) este studiul istoriei si evolutiei universului, mai ales originilor si destinului sau, fiind strâns legata de fizica. De altfel, rolul ei în istoria stiintei a fost de prim rang pâna la progresul diferitelor stiinte ale naturii (chimie, fizica, fizica atomica, nucleara, cuantica etc.). Este studiata în astronomie, filozofie si religie.
În antichitate episteme semnifica „cunoastere”, „stiinta” si era contrariul cuvântului doxa care însemna „parere”, „opinie”, deci o cunostinta nesigura. Asadar, epistemologia este studiul cunoasterii de tip stiintific.
O prima operatie a epistemologiei este distinctia între cunoasterea de tip comun, general-uman si cunoasterea stiintifica. Se considera cunoastere de tip stiintific, acea cunoastere care are urmatoarele însusiri: se îndeparteaza de cunoasterea comuna si de bunul simt, descompune automatismele mentale generate de experienta cotidiana, matematizare, utilizarea metodelor speciale: modelarea, axiomatizarea, formalizarea etc., obtine ca produse, cunostinte cel putin verificabile daca nu verificate. Epistemologia poate avea ca obiect cunoasterea stiintifica în general fiind numita epistemologie generala. Cunoasterea cunoasterii stiintifice specializate constituie epistemologii particulare îndepartându-se de reflectia filozofica.
Cercetarea cunoasterii stiintifice se face preponderent inductiv deoarece fara contributiile oamenilor ce produc stiinta obiectul epistemologiei nu se dezvolta. Pe lânga generalizarile asupra procesului cunoasterii stiintifice se procedeaza si la o analiza critica din perspectiva teoriei generale a cunoasterii umane, ca de exemplu prin descoperirea supozitiilor filozofice preexistente în teoria si metoda utilizata de omul stiintei. Epistemologia descinde din latura cognitiva a filozofiei si se încadreaza în teoria stiintei desemnata prin termenul de metastiinta sau scientologie. Epistemologia se insereaza în grupul disciplinelor ce studiaza stiinta alaturi de istoria stiintei, metodologia stiintei, sociologia stiintei, economia stiintei, psihologia stiintei, logica stiintei, etc.
Sub aspect metodologic specificul epistemologiei este cercetarea critica a fundamentelor cunoasterii stiintifice. În epistemologia generala se procedeaza prin analiza directa, prin analiza logica formalizanta, analiza istorica-critica precum si prin analiza experimental-genetica.
Si acest volum se bucura de un aparat critic amplu si eficient, care-l îndruma pe cititor în studiul amanuntit al stiintelor filozofice analizate în acest volum; ceea ce poate fi o încurajare si pentru cititorii mai putin familiarizati cu filozofia si ramurile ei.

Andrei Dumitrescu