Preotul. Identitate, misiune și formare permanentă

Alois Bisoc, Preotul. Identitate, misiune și formare permanentă, Iași 2007, Ediția a doua, 224 p., 14×20, ISBN: 978-973-8980-01-3, 12 RON.

De douazeci de secole Biserica traieste si continua cu succes opera mântuitoare a lui Isus Cristos prin preotii sai, care vestesc cuvântul lui Dumnezeu, administreaza sfintele sacramente si îi conduc cu zel pe cei încredintati lor. Este adevarat ca între timp multe s-au schimbat si continua sa se schimbe în aceasta lume. Chiar si imaginea preotului e acum mai mult ca niciodata antrenata în aceasta evolutie continua. Alta era imaginea preotului în Biserica primara, când îsi desfasura activitatea numai în cadrul comunitatii ecleziale, alta mai târziu, când detinea si functii statale, alta când era maestru prin excelenta datorita formatiei sale culturale, alta când era obligat sa fie teolog si pastor, alta când se axa mai mult pe cura animarum, pe îngrijirea sufletelor, si alta astazi, când este nevoit sa se confrunte cu atâtea probleme. Ne punem concomitent atâtea întrebari, si anume: Mai este necesar preotul în societatea de azi? Nu cumva este tot mai mult împins la periferia societatii? Nu este oare destinat sa dispara? Altfel formulat: Cine spune lumea ca este preotul? Întrebarea nu este din pura curiozitate, asa cum nu a fost nici pentru Isus când i-a întrebat pe discipolii sai: „Cine spun oamenii ca sunt eu?” (Mc 8,27), ci este pentru a tine seama de mentalitatea acelora carora trebuie sa le fie proclamata Evanghelia.

   Din nefericire, excesul de stima si de consideratie de care se bucura preotul altadata acum este tot mai putin evident. Ba, mai mult, unii îl dispretuiesc, considerându-l inutil si, de aceea, destinat disparitiei. Altii vad în el un conservator blocat într-o schema fixa dintr-o anumita perioada a istoriei Bisericii, insensibil la noile exigente si la suflul Duhului Sfânt. Altii îl considera un fel de manager al sacrului, un simplu functionar de la care au drep¬tul sa pretinda anumite servicii cu caracter religios, un sociolog implicat în problemele sociale, un medic interesat de îngrijirea celor bolnavi, un muncitor în mijlocul celorlalti muncitori, un pensionar ca toti ceilalti pensionari etc. În sfârsit, nu putini sunt aceia care îl vad totusi cu ochii credintei: ca slujitor al lui Cristos si administrator al tainelor lui Dumnezeu (cf. 1Cor 4,1).

   O, sacerdos! Tu quis es? Nihil et omnia, se întreba si îsi raspundea într-o meditatie parintele Mario Venturini (†1948), întemeietorul Congregatiei lui Isus Preotul. Iata paradoxul preotiei ierarhice, mister de o maretie inefabila, pus în vase de lut (cf. 2Cor 4.7). Daca, pe de o parte, datorita hirotonirii, preotul e chemat în mod sacramental sa fie asemenea lui Cristos, Capul si Pastorul Bisericii, si sa participe la misiunea sa mântuitoare ca semn viu si instrument, pe de alta parte, preotul ramâne o fiinta umana supusa limitelor si slabiciunilor inerente vietii pamântesti.

   Iata cât de diferita poate fi imaginea preotului, încât unul sau altul ar putea ramâne complet dezorientat în fata ei. Îndraznim sa spunem ca fiecare epoca îsi are preotii pe care îi merita. La începutul mileniului al III-lea, factori de ordin social, precum familia, si factori de ordin spiritual, precum secularizarea, pot conditiona profund „cantitatea” si „calitatea” preotilor. Însa, daca este adevarat ca fiecare epoca îsi are preotul sau si ca exista diferente între preotul de azi, cel de ieri si cel de mâine, ca si, de altfel, între preotii din aceeasi epoca, este tot la fel de adevarat ca diferentele se înteleg si se rezolva numai în identitatea preotului dintotdeauna. Asadar care e în acest flux istoric substanta ce ramâne permanent, sensul durabil al slujirii sacerdotale, care se pastreaza mereu, în pofida tuturor proiectelor de noi forme de existenta sacerdotala? Care este identitatea preotului?

   Într-un moment în care este pusa în discutie identitatea preotului de catre multi contemporani, Biserica, prin documentele sale, propune imaginea preotului catolic în toata integritatea sa.

   Exista o fizionomie esentiala a preotului, care nu se schimba: preotul de mâine, de fapt, nu mai putin ca cel de azi, va trebui sa se ase¬mene lui Cristos. Când traia pe pamânt Isus a oferit prin el însusi fizionomia definitiva a preotului, realizând o preotie ierarhica cu care, în primul rând, au fost învestiti apostolii; aceasta preotie este destinata sa dureze, sa se reproduca fara încetare în toate perioadele istoriei. Preotul mileniului al treilea va fi, în acest sens, continuatorul preotilor care în precedentele milenii au animat viata Bisericii. Chiar si în mileniul al treilea vocatia sacerdotala va continua sa fie chemarea la a trai unica si permanenta preotie a lui Cristos. Dar la fel de sigur este ca viata si slujirea preotului trebuie sa se adapteze fiecarei epoci si fiecarui ambient de viata. De aceea, în ceea ce ne priveste, trebuie sa cautam sa ne deschidem, pe cât posibil, iluminarii superioare a Duhului Sfânt pentru a descoperi orientarile societatii contemporane, a recunoaste nevoile spirituale cele mai profunde, a determina datoriile concrete cele mai importante, metodele pastorale de adoptat, si astfel, sa raspundem în mod adecvat asteptarilor umane. În acelasi document, Pastores dabo vobis, papa Ioan Paul al II-lea face un îndemn explicit: „A sosit momentul sa vorbim cu mult curaj despre viata sacerdotala ca despre o valoare inestimabila si ca despre o forma splendida si privilegiata de viata crestina”. De fapt, de aceasta depinde însasi viata Bisericii, dupa cum sustin parintii conciliari atunci când afirma ca „reînnoirea dorita a întregii Biserici depinde în mare masura de slujirea preoteasca însufletita de spiritul lui Cristos”.

   Volumul de fata nu are pretentia de a fi o expunere exhaustiva despre preotie, ci vrea, mai degraba, sa prezinte unele aspecte teologico-pastorale mai importante pentru a explica mai mult adevarata identitate si misiune a preotului contemporan.

   Speram ca acest volum sa fie de folos atât candidatilor la preoie, cât si confratilor preoti, pentru a trai în profunzime si cu mai mare convingere unirea lor cu Dumnezeu prin Isus Cristos în Duhul Sfânt si pentru a-si îndeplini cu mai mult zel misiunea de slujire în Biserica în favoarea comuniunii oamenilor cu Dumnezeu si a oamenilor între ei, cu scopul de a construi familia fiilor lui Dumnezeu ca o fraternitate animata de Duhul unitatii.

   Însa aceste pagini sunt destinate si pentru crestinii care vor sa patrunda si sa aprofundeze mai mult darul preotiei, sa înteleaga în mod corect identitatea si misiunea preotului în lumea de astazi si sa apeleze cu mai multa încredere la cel care este chemat sa fie imagine vie si transparenta a lui Cristos, Pastorul cel Bun.

A. Bisoc

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro