Psihologia relaţiei pastorale

Stefano Guarinelli, Psihologia relaţiei pastorale, Iași 2022, 240 p., 17×24, ISBN 978-606-578-484-0, 30 lei.

 

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea: Psihologia relaţiei pastorale, scrisă de Stefano Guarinelli și tradusă în limba română de Lidia Costăchescu şi pr. Alessandro Lembo. Cartea apare în colecția „Creștinism în contemporaneitate”, în formatul 17×24, are 240 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 30 lei.

Mi-am dorit ca această carte a părintelui Stefano Guarinelli să poată fi accesibilă şi în spaţiul cultural catolic din România, din diferite motive, însă aici aş dori să mă opresc îndeosebi asupra unuia dintre ele.

Consider că prezenta lucrare este una dintre cele mai reuşite transpuneri concrete a intuiţiei fundamentale care a dat naştere – cu cincizeci de ani în urmă – aventurii Institutului de Psihologie de la Universitatea Gregoriană din Roma.

Institutul, care cu siguranţă în aceşti ani, ca orice experienţă umană, a evoluat şi a dezvoltat noi idei şi noi programe, a rămas totuşi în permanenţă fidel şi coerent „scânteii” de la care a luat naştere. În „tumultul” care a urmat cel de-al doilea Conciliu din Vatican, pr. Rulla împreună cu pr. Imoda şi primii lor colaboratori şi-au dat seama că devenea o prioritate în slujirea Bisericii faptul de a permite ca noutatea introdusă să atingă într-un mod faptic şi concret şi mediile educative catolice, îndeosebi seminariile unde se formau viitori preoţi şi casele de formare la viaţa consacrată.

Pentru a realiza acest obiectiv, Rulla şi colaboratorii săi au conceptualizat o nouă teorie antropologică. Aceasta, rămânând înrădăcinată în învăţământul Sfintei Scripturi cu privire la om, valorizează contribuţia pe care ştiinţele moderne, şi mai ales psihologia, o pot avea în domeniul educaţional.

Această abordare antropologică promovează o idee simplă, o convingere pe care, cel puţin la nivel teoretic, astăzi, foarte puţini îndrăznesc s-o pună la îndoială, dar care „în faţa dovezii faptelor” mai întâlneşte multe piedici şi opoziţii: orice activitate formativă şi educaţională, atât în general, cât şi în cadrul Bisericii, va fi destinată eşecului sau, cel puţin, nu va avea rezultatul aşteptat, dacă nu va armoniza într-un dialog rodnic dimensiunea spirituală cu cea umană a persoanei.

Omul este un duh întrupat. Astfel, orice abordare care devalorizează trupul şi viaţa psihică pe care acesta o presupune ca şi cum ar fi doar o piedică în drumul spre sfinţenie sau ca şi cum mântuirea s-ar „cuceri” dincolo de trup, şi nu în el şi prin el, este o abordare reductivă şi incompletă faţă de misterul persoanei umane. Exact cum este reductivă orice abordare, astăzi foarte uşor de întâlnit, care analizează fiinţa omului doar prin prisma existenţei sale orizontale şi pământeşti, socotind orice referinţă la sfera spirituală a persoanei umane ca fiind „o trădare” a noii religii laice moderne, lucru ce impune să considerăm ca adevăr doar ceea ce poate fi demonstrat într-un mod strict ştiinţific.

Cartea părintelui Guarinelli nu se pretinde a fi o expunere completă şi exhaustivă a paradigmei antropologice a Institutului de Psihologie de la Universitatea Gregoriană la nivelul teoretic al acestei viziuni. Din contră, autorul, luând din bogata sa experienţă în domeniul însoţirii spirituale, doreşte să analizeze şi să prezinte diferite situaţii cu precădere în sfera relaţională, care îi au ca protagonişti în special pe preoţi, dar şi pe surori, pe cei consacraţi şi pe cei care îndeplinesc o activitate pastorală în Biserică. Analizând atitudinile, preocupările care fac aceste interacţiuni pastorale mai autentice şi mai fidele faţă de mesajul evanghelic şi, deci, mai rodnice, autorul ne introduce într-un mod practic şi imediat folositor în inima perspectivei antropologice mai sus amintite.

Ideea centrală care stă la baza diferitelor situaţii discutate este aceea că orice iniţiativă pastorală îşi pierde din eficacitate dacă nu consideră ca fiind crucial gradul de dezvoltare umană al persoanei căreia îi este adresată. Ignorarea acestui aspect ar fi ca atunci când am căuta cu tot dinadinsul să facem o predică foarte frumoasă… dar nesocotim faptul că lumea care ne ascultă nu cunoaşte limba în care vorbim.

Consider că „aspectele” expuse şi tratate de autor ar putea fi o provocare pentru toţi cei care sunt chemaţi, în cadrul Bisericii, să slujească evanghelia prin intermediul numeroaselor relaţii pe care le întreţin în activitatea lor pastorală. Mai mult, consider că expunerea de faţă poate deveni un preţios instrument pentru toţi cei care îşi îndeplinesc misiunea pastorală în acele sectoare ce privesc sfera interioară şi delicată a persoanei umane, precum îndrumarea spirituală, sacramentul Spovezii şi colocviul formativ în cadrul pregătirii la viaţa preoţească şi consacrată.

Totodată, am încredere că această carte poate aprinde în mulţi cititori dorinţa de aprofundare tot mai temeinică a chestiunilor tratate şi îmi doresc ca, prin harul Domnului, să fie urmată de o altă lucrare care să completeze prezentarea aspectelor teoretice introduse şi, mai ales, să ofere alte aplicaţii practice în sfera educaţională şi formativă.

Pr. Alessandro Lembo

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro