Religii, Biserici, secte, privite din perspectivă catolică
Claudiu Dumea, Religii, Biserici, secte, privite din perspectivă catolică, Iași 2002, 256 p., 14×20, ISBN: 973-85634-3-7, 20 RON.
Celebrul abbé Pierre povesteste criza puternica prin care a trecut timp de mai multi ani, lovit fiind dintr-o data de teribila realitate a pluralismului religios în lume. Avea în jur de 14 ani: „Într-o duminica dimineata, la o lectie de religie, axata în întregime pe studii biblice adaptate la vârsta noastra, lectie tinuta de un parinte foarte remarcabil (P. Ponteaux, daca îmi amintesc bine) s-a nascut în sufletul meu, ca un fulger necrutator, acest gând: Tu esti crestin si te pregatesti sa-ti angajezi în întregime viata pe aceasta credinta, dar daca tu te-ai fi nascut într-o familie musulmana, sau apartinând unei religii asiatice oarecare, sau într-o familie de atei militanti sau de agnostici, tu, care pâna acum nu ai facut eforturi personale pentru a-ti da seama daca credinta ta este adevarata sau este o iluzie, multumindu-te sa asculti ce ti s-a spus, te-ai pregati sa-ti angajezi în întregime viata într-o maniera cu totul diferita. Prin urmare, ce siguranta ai ca adevarul este de partea ta?”
Orice om, la orice vârsta, dar mai ales la vârsta tineretii, este intrigat de existenta atâtor religii în lume si îsi pune întrebarea: care dintre ele este adevarata? Dar, în definitiv, poate mintea omului sa cunoasca religia adevarata sau e condamnata la o stare de neputinta agnostica? Poate ca toate religiile sunt false si, în acest caz, raspunsul nu poate fi decât ateismul. Sau poate ca toate religiile sunt la fel de adeva-rate, ele fiind expresii diferite ale sentimentului religios sadit în psihologia umana si de aici rezulta o atitudine de relativism si de indiferentism religios, atitudine descrisa astfel de Ramakrishna: „Toate religiile sunt adevarate: toate certurile dintre ele sunt inutile. Noi vedem ca toate religiile au produs barbati si femei de cea mai mare sfintenie. A fi religios înseamna a te stradui sa-l realizezi pe Dumnezeu în tine, nici mai mult, nici mai putin. Spiritualitatea este inima religiei. Dogmele si doctrinele îi divizeaza pe oameni si genereaza conflicte”.
În aceasta viziune, lucrul cel mai întelept ar fi sa se construiasca un sistem sincretist care sa sintetizeze si sa armonizeze mai multe curente spirituale ale omenirii; e ceea ce încearca sa faca în timpurile noastre New Age-ul.
Daca cel care îsi pune întrebarea s-a nascut crestin, el stie ca, acum 20 de veacuri în urma, Fiul lui Dumnezeu, întrupându-se, a venit în mijlocul oamenilor pentru a le aduce adevarul definitiv cu privire la Dumnezeu. Si mai stie ca numai prin Isus Cristos, unicul Mijlocitor între Dumnezeu si oameni, se mântuiesc oamenii din toate timpurile.
Dar aici întrebarea pe care crestinul si-o pune devine de-a dreptul dramatica. Este lucru clar ca lumina zilei faptul ca Isus Cristos a orânduit o singura Biserica, de vreme ce a spus la Cezareea lui Filip: „Eu îti spun: tu esti Petru si pe aceasta piatra voi zidi Biserica mea” (Mt 16,18); Biserica mea, nu Bisericile mele. Si totusi cum se explica faptul ca în lume sunt atâtea Biserici care pretind, toate, ca sunt adevarate? Poate fi cunoscuta unica Biserica a lui Cristos?
Confuzia creste si mai mult din cauza sectelor care prolifereaza în lume astazi mai mult ca oricând.
Cartea de fata nu are pretentia de a fi un tratat complet si exhaustiv de istorie a reli-giilor. Au fost publicate în ultimii ani destule lucrari tratând pe larg si bine documentat aceasta tema. Titlul cartii: Religii, Biserici, secte, privite din perspectiva catolica, îi delimiteaza precis continutul. E vorba de materiale preluate din diferiti autori, menite a fi prelucrate apoi spre a se elabora din ele un manual catolic de istorie a religiilor pentru una din clasele de liceu. Cazând proiectul manualului, acest material brut, ca sa spun asa, neprelucrat dupa toate normele stiintifice si metodologice, l-am expus sub forma de conferinte la întrunirile Asociatiei Medicilor Catolici. La sugestia ascultatorilor, m-am decis sa le public în acest volum.
Cartea se adreseaza catolicilor, dar nu numai lor, ci si tuturor celor care vor sa stie ce gândeste si ce atitudine are Biserica Catolica fata de alte religii, fata de alte confesiuni crestine si miscari religioase. Ea se adreseaza, în primul rând, tinerilor, pentru care problema pluralismului religios se pune în mod deosebit de acut. Ei se afla la momentul crucial când decid pe ce îsi construiesc în continuare viata: pe stânca sau pe nisip?
Crestinii vor întelege mai bine ca „Toate religiile sunt cai prin care omul îl cauta pe Dumnezeu. Ele sunt numeroase. Revelatia crestina este unica, fiindca este Dumnezeu cel care îl gaseste pe om” (Pavel Evdokimov).
Catolicii vor fi ajutati sa-si aprofundeze, sa-si constientizeze si sa-si personalizeze mai bine propria credinta. Evitând orice forma de intoleranta si fanatism, fara a arbora o atitudine de triumfalism – credinta fiind un dar gratuit primit de la Dum-nezeu –, ei vor pretui bogatiile culturale si religioase ale celorlalte curente religioase, vor respecta libertatea de constiinta a celor care îmbratiseaza alte convingeri religioase, fara a cadea însa în relativism si indiferentism religios, deosebind adevarul de eroare si respingând tot ce se împotriveste adevarurilor credintei catolice. Speram ca paginile acestei carti sa-i ajute pe cititori sa intre într-un dialog sincer cu cei care nu cred în Cristos si cu crestinii de alte confesiuni, tinând cont de cele doua principii fundamentale si inse-parabile ale ecumenismului autentic: adevarul si iubirea, caci, dupa cum se exprima papa Paul al VI-lea, „iubirea fara adevar este oarba, iar adevarul fara iubire ucide”.
Un spatiu important s-a acordat în aceasta carte sectelor care prezinta un pericol real, în special pentru tineri. Într-un document al Vaticanului din mai 1986, referitor la secte, se atragea atentia: „Noi nu putem fi în mod naiv irenici. Am analizat îndeajuns activitatea sectelor pentru a ne da seama ca atitudinile si metodele unora dintre ele pot distruge personalitatea, pot dezorganiza familiile si societatea si ca învataturile lor sunt foarte departe de învatatura lui Cristos si a Bisericii sale”.
Propunându-si un scop practic, lucrarea de fata nu trateaza deloc sau aminteste doar în treacat religiile cu care românii nu au nici o tangenta, cum ar fi religiile antice disparute sau religiile Americii de Sud sau religiile africane.
De asemenea, din miile de secte existente în prezent în lume, nu sunt amintite decât cele care s-au infiltrat pe teritoriul românesc sau prezinta un anumit pericol. Se insista mai mult asupra cauzelor care îi împing în special pe tineri spre secte si asupra mijloacelor de a-i ajuta sa iasa din ele pe cei care au cazut deja în mrejele lor.
Faca Dumnezeu ca paginile acestei carti sa-i ajute pe cititori sa duca mai bine la împlinire îndemnul apostolului Petru: „Fiti totdeauna pregatiti sa va explicati în fata celor care va cer sa justificati speranta voastra. Sa o faceti cu blândete, cu respect si cu o constiinta dreapta” (1Pt 3,15).
Claudiu Dumea
Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro