Sacro e simbolo in Mircea Eliade
Viliu Dancă, Sacro e simbolo in Mircea Eliade, Iași 2004, 632 p., 14×20, ISBN: 973-8474-43-4, 13 RON.
Aceasta lucrare a aparut în limba italiana si este o editie revizuita a tezei de doctorat în filozofie pe care parintele Danca a sustinut-o în 1996 la Universitatea Pontificala Gregoriana din Roma; lucrarea avea urmatorul titlu: „Definitio sacri. Sacrul ca semnificativul si ca destinul în relatia sa cu metoda istorico-fenomenologica în opera lui Mircea Eliade”. Studiul de fata este însotit de o nota a prof. Giovanni Magnani, care a fost coordonatorul principal al tezei doctorale, de o scrisoare a prof. Natale Spineto si este prefatata de Julien Ries.
Redam în continuarea nota profesorului G. Magnani:
„Studiul de fata este rodul unei cercetari minutioase si îngrijite a parintelui Danca Viliu, care a avut sansa sa studieze întreaga opera a prof. Eliade si, în special, lucrarile în limba româna, unele dintre ele fiind aproape de negasit în Occident si greu de cercetat chiar si în România, unde textele autorului nostru se aflau sub cheie în bibliotecile publice iar persoanele particulare care le posedau erau privite cu suspiciune de Securitate, politia secreta a regimului. Astfel, unul dintre meritele acestei lucrari este acela ca a putut redescoperi si aprofunda radacinile si influentele culturale din tinerete, foarte importante în dezvoltarea succesiva a unui autor, chiar si în cazul unuia atât de original ca Eliade. Cititorul va gasi foarte multe informatii importante despre viata intelectuala si filozofica a autorului care a studiat filozofia la Bucuresti. Parintele Danca a evidentiat în special influenta eseistului si filozofului Nae Ionescu asupra lui Eliade, cel mai renumit, dar si asupra altor cunoscuti discipoli, ca E. Cioran, C. Noica, M. Vulcanescu.
Însa valoarea cea mai mare a lucrarii este data de cercetarea amanuntita a categoriilor fundamentale ale gândirii lui Eliade despre sacru si simbol, mergând în analiza lor chiar dincolo de studiile valoroase ale lui A. Marino, I. Culianu, L. Mc. Ricketts. Autorul a scos în evidenta efortul lui Eliade de a concilia, în cercetarea categoriei sintetice de sacru, cele doua curente de gândire diferite ale Occidentului si Orientului, cautând sa depaseasca dihotomiile, mai ales cea exasperata a lui Durkheim, înca influenta în Tratatul din 1949, trecând apoi la teza „coincidentia oppositorum” si ajungând la descoperirea „celeilalte dimensiuni” a sacrului în maniera indiana, în care se întâlneste profunzimea crestina a creatiei cu adevarata dialectica a sacrului, pe care o gaseste în profunzimea experientei religioase hinduse. Aceasta l-a determinat sa reia cu mare deschidere si interes studiul întregului câmp al istoriei religiilor. Ceea ce nu s-a spus întotdeauna si uneori a dus la neîntelegeri este ca aceasta cercetare a gasit un aspect unitar în elaborarea mai mult faptica decât sistematica a metodei fenomenologice, dând substanta aspectelor tipologice si elaborând un concept de „structura” care permite sau promite o „întelegere” mai vasta a fenomenului religios. De aici si critica preconceptiilor care împiedica o abordare deschisa si competenta a experientelor religioase.
Pe lânga operele cele mai renumite publicate în limba franceza sau engleza si traduse pretutindeni, autorul subliniaza importanta operele mai mici si a imensului epistolar cu cei mai faimosi reprezentanti ai cercetarii istorico-etnologice religioase: de la Pettazzoni, pe care îl stima, la P.W. Schmidt, de la Tucci la Dumézil, Coomaraswamy si asa mai departe. Si cercetatorii competenti vor citi cu mult folos aceasta lucrare scrisa într-o forma clara si usor de citit pentru marele public”.
G. Magnani
Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro