Biserica şi homosexualitatea
Emil Moraru, Biserica şi homosexualitatea, Iași 2024, 88 p., 11×17, ISBN 978-606-578-541-0, 10 lei.
La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea: Biserica şi homosexualitatea, scrisă de pr. dr. Emil Moraru. Cartea apare în colecția „Cateheză”, în formatul 11×17, are 88 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 10 lei.
Homosexualitatea sau sodomia, considerată şi astăzi un viciu abominabil de către conştiinţa creştină, reclamă astăzi vizibilitate şi drepturi în cadrul societăţii. Am ales să scriu câteva cuvinte despre această temă în urma unei întâmplări petrecute la un curs de Teologie Morală predat la Facultatea de Teologie Romano-Catolică a Universităţii din Bucureşti. La o lecţie despre actul moral şi unele acte care sunt prin natura lor în mod intrinsec rele, un student m-a avertizat că, vorbind astfel, discriminez afirmând că actele homosexuale sunt în mod intrinsec rele. Nu a învăţat noţiunile fundamentale de morală şi a protestat pentru a-şi justifica comportamentul. I-am răspuns că eu nu prezint decât morala creştină într-o facultate catolică. Şi am citat ceea ce Catehismul Bisericii Catolice spune despre homosexualitate:
„Bazându-se pe Sfânta Scriptură, care le prezintă ca depravări grave, Tradiţia a declarat întotdeauna că «actele de homosexualitate sunt în mod intrinsec dezordonate». Ele sunt contrare legii naturale. Închid actul sexual faţă de darul vieţii. Nu izvorăsc dintr-o complementaritate sexuală şi afectivă adevărată. Nu pot fi aprobate în niciun caz” (CBC, nr. 2357) (…)
Conform apărătorilor noii ideologii homosexuale, conştiinţa civilă, care odinioară vedea păcatul contra naturii drept abominabil, ar trebui în zilele noastre să îl recunoască drept un bine în sine, demn de ocrotire şi protecţie juridică. Legea, care altădată interzicea homosexualitatea, ar trebui, dimpotrivă, să o garanteze, pedepsindu-i pe cei care o refuză şi o combat în mod public.
Homosexualitatea, din această perspectivă, nu ar mai fi un viciu şi nici măcar o boală sau o deviaţie, ci o tendinţă omenească naturală care ar trebui favorizată şi garantată, fără alte întrebări suplimentare cu privire la moralitatea ei (…)
Magisteriul Bisericii Catolice se află la antipozii acestui relativism nefast. Biserica are, într-adevăr, misiunea divină de a învăţa adevărul în ceea ce priveşte credinţa şi morala, în lumina cuvintelor lui Isus Cristos: „Învăţătura mea nu este a mea, ci a celui care m-a trimis” (In 7,16). Magisteriul său nu este limitat la articolele de credinţă, ci acoperă întregul domeniu al moralei şi al dreptului natural (…)
Rădăcinile acestei concepţii se regăsesc în umanismul Renaşterii, în „examenul liber” al Protestantismului, în ideologiile „Luminilor” şi în cele marxiste, ce reprezintă diferite faze ale acestui proces revoluţionar proteiform care are drept scop distrugerea completă a civilizaţiei creştine, dar şi instaurarea anarhiei. Acest proces revoluţionar are, în zilele noastre, o expresie paroxistică în pretenţia de a promova homosexualitatea drept o valoare şi, ulterior, de a o impune ca model de comportament întregii societăţi (…)
Culegerea de texte care urmează demonstrează că această condamnare a homosexualităţii din partea Bisericii, plecând de la primii părinţi şi învăţători ai Bisericii până în zilele noastre, este constantă şi fără echivoc. De-a lungul secolelor, această condamnare a fost asimilată şi tradusă în lege de dreptul european şi a pătruns în conştiinţa colectivă a creştinismului. Niciodată, sub nicio formă, Biserica nu a legitimat viciul homosexual. Mai puţin ca oricând, ea nu va putea să îi accepte în zilele noastre legalizarea, care constituie în sine un păcat şi mai mare decât practica privată a homosexualităţii.
Pr. dr. Emil Moraru
Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro
