Întoarcerea. Cum să-ţi atragi copilul înapoi la Biserică

Brandon Vogt, Întoarcerea. Cum să-ţi atragi copilul înapoi la Biserică, Iași 2022, 336 p., 14×20, ISBN 978-606-578-495-6, 30 lei. 

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea: Întoarcerea. Cum să-ţi atragi copilul înapoi la Biserică, scrisă de Brandon Vogt și tradusă în limba română de pr. Petru Sebastian Tamaş. Cartea apare în colecția „Cateheză”, în formatul 14×20, are 336 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 30 lei.

Despre ce e vorba în această carte? Brandon Vogt, autor american pasionat de transmiterea credinţei, mai ales prin mijloacele de comunicare socială, aduce în prim-plan o realitate dureroasă a Bisericii Americane: numărul crescând al tinerilor care părăsesc Biserica. Cu ani în urmă, autorul a făcut acest drum, dar în direcţie inversă: el a intrat în Biserica Catolică, fiind astăzi tată a şapte copii. Autorul gândeşte că primii care pot interveni pentru a salva situaţia sunt părinţii. Structurând cartea în trei părţi, acesta ne invită mai întâi să înţelegem motivele pentru care aceştia părăsesc Biserica. Abia apoi, în partea a doua, ne propune un plan operativ, sugerând modele concrete de acţiune. În partea a treia, Brandon sintetizează răspunsuri pentru obiecţiile principale ridicate de tinerii care pleacă din Biserică. Suplimentar, am adăugat un chestionar pe marginea conţinutului, util pentru reflecţia personală, realizat de Institutul Word on fire şi menit să provoace o schimbare de atitudine.

De ce am ales să traduc această carte? Pentru că ea răspunde unor întrebări pe care le primesc tot mai des din partea multor părinţi ai căror copii abandonează cărarea spre biserică. Chiar dacă America e departe, realitatea religioasă de aici începe să semene tot mai mult cu cea de acolo. Inimile multor părinţi sunt rănite. Nu înţeleg atitudinea propriilor copii, nu ştiu ce răspuns să ofere la întrebările lor şi ce strategie să adopte. Consider această carte un ghid al părinţilor pentru tratarea bolilor spirituale ale copiilor. Am ales să traduc această carte pentru că ea pune degetul pe rană la o problemă care frământă tot mai mult Biserica Catolică din Dieceza de Iaşi. Deşi în comunităţile noastre sunt încă mulţi tineri care frecventează sacramentele şi Liturghia, nu putem ignora numărul tot mai mare al celor pentru care îndepărtarea de căminul părintesc coincide cu îndepărtarea de Dumnezeu. Statisticile nu sunt încurajatoare. Am considerat că în faţa unei răni sângerânde trebuie să ştii să acorzi „primul ajutor”.

Pentru cine este această carte? O dedic părinţilor elevilor catolici din Dieceza de Iaşi. Pe unii dintre ei îi cunosc personal şi ştiu că inima lor se frânge de durere din pricina copiilor care rătăcesc departe de Dumnezeu şi Biserică. Cei mai mulţi dintre ei se întreabă: „Cu ce am greşit?” sau „Ce pot să fac să-i aduc din nou la Biserică?” Cu unii dintre ei am discutat la şedinţele cu părinţii în şcoală sau în diferite întâlniri personale. Unii se scuză spunând: „Eu nu mai pot face nimic”, sau „Sunt mari, nu mă mai ascultă”, sau „Aşa-i tineretul de astăzi”. Pe alţii îi ştiu din mărturia altora sau îi cunosc doar după roade – copiii lor. Unii sunt mândri de performanţele intelectuale şi antreprenoriale ale copiilor, dar găsesc întotdeauna justificare pentru eşecul lor moral şi spiritual. Pentru toţi aceştia este utilă această carte, căci vor găsi în ea răspunsuri şi strategii pentru o abordare eficientă a crizei de credinţă prin care trec propriii copii. Există însă şi o categorie de părinţi, sper, destul de mare, ai căror copii au pus pe primul loc în viaţa lor relaţia cu Dumnezeu. Şi acestora le dedic această carte, pentru că şi ei au nevoie să fie întăriţi şi pregătiţi. Vor găsi aici răspunsuri la întrebări încă negândite şi nerostite de copiii lor. Vor fi astfel pregătiţi oricând să dea mărturie despre speranţa pe care o poartă în ei (cf. 1Pt 3,15).

Pr. Petru Sebastian Tamaş

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Centrul de zi „Maica Speranța”: Ghid de bune practici

Ramona Ciobanu, coordonator, Centrul de zi „Maica Speranța”: Ghid de bune practici, Iași 2022, 36 p., 21×28, ISBN 978-606-578-491-8, 20 lei. 

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea: Centrul de zi „Maica Speranța”: Ghid de bune practici, scrisă sub coordonarea dnei Ramona Ciobanu. Cartea apare în colecția „Pedagogie”, în formatul 21×28, are 36 pagini color şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 20 lei.

Ne bucurăm pentru realizarea acestui ghid cu un specific aparte, destinat nobilei și sfintei datorii de a-i educa pe cei ce reprezintă fundamentul societății umane și creștine din zilele noastre. Viitorul omenirii și al Bisericii depinde de generațiile tinere. Dacă un popor vrea să aibă un viitor luminat și vrednic de demnitatea omului, atunci nu poate și nu trebuie să uite de marea responsabilitate ce-i revine față de copii și tineri.

Menirea Centrului de zi „Maica Speranța” este aceea de a oferi fiecărui copil educație, sub toate formele și aspectele ei, în domeniul social, psihologic, medical, educațional și religios.

Nimeni nu se naște întâmplător, toți avem în viață o misiune de îndeplinit. Dumnezeu are pentru fiecare un proiect deosebit, așa cum a făcut și cu Fericita Maica Speranța când a fondat Congregația „Slujitoarele Iubirii Milostive” pentru a-l vesti prin viață și prin fapte pe Cristos, revelația iubirii milostive a Tatălui.

Slujitoarele Iubirii Milostive, prin carisma lor „Totul din iubire”, sunt chemate să favorizeze educația copiilor și să ofere un ambient de viață familială, ajutându-i în formarea lor spirituală și umană, dar preferându-i mereu pe cei mai vulnerabili și nevoiași.

Maica Speranța vedea educația ca pe o slujire în favoarea aproapelui, făcută din iubire și cu iubire, de aceea afirma cu convingere că „ignoranța îndepărtează de adevăr și de religie, în timp ce o educație sănătoasă facilitează alegerea acelor idei și a acelor valori care stau la baza unei vieți demne”. Așadar, avem o misiune specifică: de a promova instruirea intelectuală, morală și creștină a fiecărei persoane umane în scopul realizării ei.

,,Dacă veți trăi în lumina Domnului, veți fi voi înșivă lumină, iar în această lumină divină veți munci cu spor la perfecționarea voastră și a copiilor încredințați vouă. Și așa cum lumina are două efecte principale – a răspândi strălucire și căldură –, tot astfel, harul lui Dumnezeu produce alte două efecte: luminează și revigorează voința”.

Maica Speranța exprimă aceeași idee atunci când afirmă că noi suntem responsabili de ceea ce face cel sărac din ignoranță, pentru că nu-l cunoaște pe Dumnezeu. De aceea, dezvoltarea capacităților intelectuale trebuie să o preceadă pe cea a virtuților, fiindcă este rolul intelectului de a prezenta binele voinței, pentru ca aceasta să-l recunoască și să-l accepte ca atare. Însă pentru a putea educa este nevoie în primul rând de iubire și apoi de mărturie, prin propria atitudine, în favoarea materialului care se vrea predat. Cei educați trebuie ajutați să se cunoască pe ei înșiși, să-și accepte propriile slăbiciuni și dificultățile vieții pentru a le putea învinge.

Fericita Maica Speranța prezintă astfel figura educatorului: pentru a-i putea călăuzi pe alții, trebuie să avem virtuțile unei mame: caritate, umilință, corectitudine, stăpânire de sine, prudență. Trebuie să avem și alte însușiri de caracter precum: deschidere, fermitate, constanță, o dorință reală pentru perfecționarea persoanelor încredințate nouă și, de aceea, trebuie să știm să veghem, să instruim, să corectăm, să călăuzim, să încurajăm și să mângâiem.

Educația morală și cea religioasă sunt inseparabile, atât timp cât formarea caracterului și a voinței, baza educației morale, nu poate să fie de durată, completă și umană dacă nu este îndreptată către partea cea mai profundă din om, anume transformarea sa moral-religioasă. Un alt aspect care este subliniat cu insistență de Fericita Maica Speranța se referă la părinții copiilor și la personalul didactic, adică profesori și învățători care lucrează împreună cu surorile: ei trebuie să cooperează efectiv la misiunea de evanghelizare a centrelor noastre după orientările noastre pedagogice și după spiritualitatea congregației.

Acesta este scopul și finalitatea acestui ghid: împreună, Slujitoarele Iubirii Milostive și personalul laic angajat al centrului, să promovăm instruirea intelectuală, morală și creștină a fiecărui copil pentru dezvoltarea deprinderilor de viață independentă, precum și activități de sprijin, consiliere, educare pentru părinți/reprezentanți legali ai copilului beneficiar.

Sr. Emerenziana

Congregația „Slujitoarele Iubirii Milostive”

 

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Căsătoria în Domnul: Resurse catolice de formare pentru căsătorie

Leisa Anslinger, Laura Boyce-Steinhauser, Sandra Dooley ș.a., Căsătoria în Domnul: Resurse catolice de formare pentru căsătorie, Iași 2022, 110 p., 17×24, ISBN 978-606-578-489-5, 25 lei.

 

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea: Căsătoria în Domnul: Resurse catolice de formare pentru căsătorie, scrisă de Leisa Anslinger, Laura Boyce-Steinhauser, Sandra Dooley ș.a. și tradusă în limba română de Ioana Barcan. Cartea apare în colecția „Cateheză”, în formatul 17×24, are 110 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 25 lei.

 

„Căsătoria dorită, pregătită, celebrată și trăită în lumina credinței este aceea pe care […] binecuvântarea o sigilează” (Ritualul celebrării Căsătoriei, 11).

Sunteți logodiți! Ce minunată binecuvântare! Felicitări! În aceste momente de pregătire cu siguranță aveți multe în gând și în suflet, mai ales iubirea pe care v-o purtați unul altuia. E bine să ne reamintim că iubirea aceasta care vă unește este un dar de la Dumnezeu. Atunci când vă simțiți inundați de o dragoste copleșitoare față de celălalt, întrezăriți iubirea nemărginită a lui Dumnezeu față de voi și față de întreaga umanitate.

După hotărârea de a crește în credința în Isus Cristos și de a trăi o viață creștină, angajamentul pe care vi-l luați unul față de celălalt în căsătorie este cea mai importantă decizie pe care o veți lua vreodată. Gândiți-vă puțin la asta. O mare parte din timpul și energia voastră este îndreptată acum spre nuntă. Cu toate acestea, pe parcursul lunilor care urmează, timpul pe care îl veți petrece în rugăciune, reflecție, conversații și în a învăța de la cei din jur vă va ajuta să trăiți o viață rodnică și plină de iubire, în calitate de cuplu căsătorit. Decizia de a-l urma pe Isus Cristos implică un angajament continuu și conduce la o relație mai strânsă care oferă o direcție vieții. În mod similar, în căsnicie veți lua împreună decizii de la cele mai importante până la cele mai lumești. Iubirea voastră va deveni mai puternică și relația voastră mai profundă cu fiecare pas pe care îl veți face împreună. Viața ne este călăuzită de iubirea față de Cristos: avem nevoie de antrenament și de un fundament solid. Din acest motiv este așa de importantă pregătirea pentru căsătorie. Gândiți-vă la pașii acestei pregătiri ca la niște cărămizi care ajută la construirea unui fundament rezistent.

 

Un material pentru nevoile voastre

Această carte a fost scrisă cu gândul la voi! Pe parcursul ei, veți fi invitați să vă gândiți la rugăciunile și ritualurile care vor face parte din celebrarea cununiei voastre. Această celebrare va avea loc în prezența lui Dumnezeu și în cadrul rugăciunii Bisericii. Rugăciunile, cântecele, lecturile și diferitele ritualuri care fac parte din ceremonie scot în evidență sensul din spatele acestui angajament important pe care sunteți gata să îl faceți. Textele liturgice, simbolurile și gesturile ne ajută să înțelegem mai bine căsătoria și din acest motiv a reflecta asupra lor înaintea nunții ajută la o pregătire mai profundă pentru viața de cuplu căsătorit.

Capitolele acestei cărți au ca scop să vă ajute în a vă crea o imagine asupra căsniciei voastre; să apreciați mai mult căsătoria ca sacrament; să vă îmbunătățiți felul în care comunicați, rezolvați conflictele sau gestionați banii; să aveți în vedere multiplele dimensiuni ale sexualității și intimității în căsnicie; să faceți sau să reînnoiți angajamentul de a trăi împreună ca discipoli ai Domnului; să stabiliți obiective pentru o căsnicie sănătoasă și plină de bucurie. Păstrați această carte ca pe un jurnal, ca pe o amintire a multitudinii de aspecte ale căsniciei pe care le veți lua în considerare în acest timp de pregătire. Să reveniți la aceste pagini adesea, mai ales în primii ani de după nuntă, pe măsură ce creșteți în iubire și treceți prin suișurile și coborâșurile specifice vieții de cuplu căsătorit. Pe parcursul căsniciei, puteți revedea conținutul și întrebările din această carte pentru a întări și a reflecta asupra angajamentului pe care l-ați luat unul față de celălalt și față de Dumnezeu.

 

Procesul de pregătire

Pregătirea pentru căsătorie nu este un curs sau o experiență trăită „o dată și gata”. Este o formare spirituală continuă. Experiențele de pe parcursul acestui timp de pregătire sunt pași spre o călătorie împreună ce va dura o viață întreagă. Tot ceea ce veți trăi împreună pe parcursul pregătirii va ajuta la formarea voastră în calitate de cuplu. Veți învăța de la experiența altor cupluri, veți lua în considerare aspecte care vor influența părerea voastră față de căsnicie, și veți face toate acestea în timp, cu harul lui Dumnezeu și în prezența Duhului Sfânt.

Poate că, pe parcursul pregătirii, veți descoperi unele aspecte care vă vor surprinde. Ați putea găsi unele teme despre care vă este ușor să discutați și altele care vor fi o provocare. Sau ați putea întâlni subiecte asupra cărora nu sunteți de acord, despre care nu știați dinainte și care ar trebui rezolvate. Orice s-ar întâmpla, luați-vă angajamentul față de voi înșivă și față de celălalt că veți fi sinceri și deschiși, conștienți că dacă faceți asta, veți pune bazele unui comportament care se va păstra și în viitor. Probabil veți reveni iar și iar la această carte pentru a consolida angajamentul pe care vi-l luați unul față de celălalt.

 

Cristos în centru

Acest timp de pregătire vă va încuraja să îl puneți pe Cristos în centrul căsniciei voastre. Poate că sunteți persoane profund religioase; sau poate participați la sfânta Liturghie în mod ocazional, dar rareori vă gândiți la Dumnezeu sau vorbiți între voi despre credință; poate că participați la această pregătire doar pentru a-i mulțumi pe părinți sau pe bunici, sau pentru că doriți să vă căsătoriți în Biserica Catolică. Oriunde ați fi pe acest spectru de credință, timpul de pregătire pentru căsătorie este o ocazie bună să vă deschideți inima spre Domnul. Ce-i drept, orice moment este un timp potrivit pentru a face asta! Mai ales acum, când puneți bazele anilor ce vor urma de viață în căsnicie, este bine să faceți loc pentru Dumnezeu. Imaginați-vă că aveți un prieten care vă este alături zi și noapte, care vă încurajează când vă simțiți pierduți, vă dă putere în momentele cele mai grele, vă umple inimile cu iubire. Isus vrea să fie acest prieten, și încă mult mai mult decât atât. Să vă construiți căsnicia avându-l pe Cristos în centru înseamnă că nu veți fi niciodată singuri, viața voastră va fi plină de har și va avea un scop, iar căsnicia voastră va fi înrădăcinată în iubire mai mult decât v-ați putea imagina.

 

Biserica vă este alături

La începutul celebrării cununiei voastre, toți cei prezenți sunt invitați să vă susțină și să se roage pentru voi. Dacă vă imaginați cum va fi la nuntă, când veți fi înconjurați de familiile și prietenii voștri, să știți că mai sunt și alte persoane care vă susțin. Pe unele dintre aceste persoane le veți cunoaște pe parcursul pregătirii pentru căsătorie: echipa care se ocupă de organizarea cununiei, cuplurile care vă vor fi mentori, un preot sau un diacon. Toți aceștia și-au luat angajamentul că vă vor ajuta să puneți un fundament solid căsniciei voastre. Poate că nici nu le cunoașteți încă pe celelalte persoane din comunitate care se vor ruga pentru voi, sau pe cei care, pe parcursul diferitelor etape ale vieții și credinței voastre, vă vor oferi încurajări și sfaturi. Pentru că facem parte din Biserică, suntem mădulare ale Trupului lui Cristos, uniți în credință, iubire și susținere, sprijinindu-ne unii pe alții la fiecare pas al călătoriei, conștienți că atunci când facem asta împlinim porunca lui Cristos de a ne iubi unii pe alții așa cum ne-a iubit el. Nu ezitați niciodată să apelați la comunitate atunci când aveți nevoie de ajutor sau de susținere în căsnicie sau în alte circumstanțe ale vieții. Fiți convinși că Biserica vă este alături, pregătită să se bucure alături de voi, să vă fie alături în timpuri de încercare și de tristețe, recunoscătoare că sunteți uniți cu noi în credință.

Autorii

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Itinerare catecumenale pentru viaţa matrimonială. Orientări pastorale pentru Bisericile particulare

Dicasterul pentru Laici, Familie și Viaţă, Itinerare catecumenale pentru viaţa matrimonială. Orientări pastorale pentru Bisericile particulare, Iași 2022, 94 p., 14×20, ISBN 978-606-578-488-8, 15 lei.

 

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea: Itinerare catecumenale pentru viaţa matrimonială. Orientări pastorale pentru Bisericile particulare, scrisă de Dicasterul pentru Laici, Familie și Viaţă și tradusă în limba română de pr. dr. Mihai Pătrașcu. Cartea apare în colecția „Magisterium”, în formatul 14×20, are 94 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 15 lei.

 

„Vestea creştină care se referă la familie este cu adevărat o veste bună” (Amoris laetitia, 1). Această afirmaţie din relatio finalis a Sinodului Episcopilor despre familie merita să deschidă exortaţia apostolică Amoris laetitia. Pentru că Biserica, în fiecare epocă, este chemată să vestească din nou, mai ales tinerilor, frumuseţea şi belşugul de har care sunt cuprinse în sacramentul Căsătoriei şi în viaţa familială care izvorăşte din el. La cinci ani de la publicarea sa, Anul „Familia Amoris laetitia” a intenţionat să repună în centru familia, să invite la reflecţie asupra temelor din exortaţia apostolică şi să anime întreaga Biserică în angajarea bucuroasă de evanghelizare pentru familii şi cu familiile.

Unul din roadele acestui An special îl reprezintă Itinerare catecumenale pentru viaţa matrimonială, pe care acum am plăcerea să-l încredinţez păstorilor, soţilor şi tuturor celor care lucrează în pastoraţia familială. Este vorba de un instrument pastoral pregătit de Dicasterul pentru Laici, Familie şi Viaţă, urmând o indicaţie pe care am exprimat-o în mod repetat, adică „necesitatea unui «nou catecumenat» ca pregătire pentru căsătorie”; de fapt, „este urgent de a realiza concret ceea ce a fost deja propus în Familiaris consortio (nr. 66), adică, aşa cum pentru Botezul adulţilor catecumenatul este parte din procesul sacramental, tot aşa şi pregătirea pentru căsătorie să devină parte integrantă a întregii proceduri sacramentale a căsătoriei, ca antidot care să împiedice înmulţirea celebrărilor matrimoniale nule sau inconsistente” (Discurs adresat Curiei Romane, 21 ianuarie 2017).

Aici ieşea în evidenţă, fără jumătăţi de cuvinte, preocuparea serioasă faţă de faptul că, printr-o pregătire prea superficială, cuplurile merg în întâmpinarea pericolului real de a celebra o căsătorie nulă sau cu baze aşa de slabe încât „să se destrame” în puţin timp şi să nu ştie să reziste nici măcar la primele crize inevitabile. Aceste eşecuri aduc cu ele mari suferinţe şi lasă răni adânci în persoane. Rămân dezamăgite, amărâte şi, în cazurile mai dureroase, ajung chiar să nu mai creadă în vocaţia la iubire, înscrisă de Dumnezeu însuşi în inima fiinţei umane. Aşadar, există, înainte de toate, o datorie de a însoţi cu simţ de responsabilitate pe cei care manifestă intenţia de a se uni în căsătorie, ca să fie feriţi de traumele despărţirilor şi să nu-şi piardă niciodată încrederea în iubire.

Dar există şi un sentiment de dreptate care ar trebui să ne anime. Biserica este mamă, şi o mamă nu face preferinţe între copii. Nu-i tratează cu inegalitate, le dedică tuturor aceleaşi îngrijiri, aceleaşi atenţii, acelaşi timp. A dedica timp este semn de iubire: dacă nu dedicăm timp unei persoane este semn că nu o iubim. Asta îmi vine în minte de atâtea ori când mă gândesc că Biserica dedică mult timp, câţiva ani, pregătirii candidaţilor la preoţie sau la viaţa călugărească, dar dedică puţin timp, numai câteva săptămâni, celor care se pregătesc pentru căsătorie. Ca şi preoţii şi consacraţii, şi soţii sunt fii ai maicii Biserici, şi o aşa de mare diferenţă de tratament nu este corectă. Cuplurile de soţi constituie marea majoritate a credincioşilor şi adesea sunt coloane fundamentale în parohii, în grupurile de voluntariat, în asociaţii, în mişcări. Sunt adevăraţi „păzitori ai vieţii”, nu numai pentru că dau naştere la copii, îi educă şi îi însoţesc în creştere, dar şi pentru că se îngrijesc de bătrânii din familie, se dedică slujirii persoanelor cu dizabilităţi şi adesea multor situaţii de sărăcie cu care vin în contact. Din familii se nasc vocaţiile la preoţie şi la viaţa consacrată; şi familiile sunt cele care constituie ţesutul societăţii şi îi „remediază rupturile” cu răbdarea şi jertfele zilnice. Aşadar, este o datorie de dreptate pentru Biserica-mamă să dedice timp şi energie pentru pregătirea celor pe care Domnul îi cheamă la o misiune aşa de mare ca aceea familială.

De aceea, pentru a da concreteţe acestei necesităţi urgente, „am recomandat să se realizeze un adevărat catecumenat al viitorilor miri, care să includă toate etapele drumului sacramental: timpurile pregătirii la căsătorie, ale celebrării sale şi ale anilor care urmează imediat” (Discurs adresat participanţilor la cursul despre procesul matrimonial, 25 februarie 2017). Este ceea ce îşi propune să facă documentul pe care-l prezint aici şi pentru care sunt recunoscător. El se împarte conform celor trei faze: pregătirea la căsătorie (îndepărtată, apropiată şi imediată); celebrarea căsătoriei; însoţirea primilor ani de viaţă conjugală. Aşa cum veţi vedea, este vorba de a parcurge o importantă bucată de drum împreună cu perechile pe drumul vieţii lor, şi după căsătorie, mai ales atunci când vor putea trece prin crize şi momente de descurajare. Astfel, vom încerca să fim fideli faţă de Biserică, mamă, învăţătoare şi însoţitoare de drum, mereu alături de noi.

Este dorinţa mea vie ca după acest prim document să urmeze cât mai curând un altul, în care să fie indicate modalităţi pastorale concrete şi posibile itinerare de însoţire, dedicat în mod specific acelor cupluri care au experimentat eşecul căsătoriei lor şi care trăiesc într-o nouă unire ori s-au recăsătorit civil. De fapt, Biserica vrea să fie aproape de aceste cupluri şi să parcurgă cu ele via caritatis (cf. Amoris laetitia, 306), aşa încât să nu se simtă abandonate şi să poată găsi în comunităţi locuri accesibile şi fraterne de primire, de ajutor pentru discernământ şi de participare. Acest prim document care este oferit acum este un dar şi este o misiune. Un dar, pentru că pune la dispoziţia tuturor un material abundent şi stimulant, rod al reflecţiei şi al experienţelor pastorale deja realizate în diferite dieceze/eparhii din lume. Şi este şi o misiune, pentru că nu este vorba de „formule magice” care funcţionează în mod automat. Este o haină care trebuie „cusută după măsură” pentru persoanele ce o vor îmbrăca. De fapt, este vorba de orientări care cer să fie receptate, adaptate şi puse în practică în situaţiile sociale, culturale şi ecleziale concrete în care trăieşte fiecare Biserică particulară. De aceea, fac apel la docilitatea, la zelul şi la creativitatea păstorilor Bisericii şi ale colaboratorilor lor, pentru a face mai eficace această operă vitală şi indispensabilă de formare, de vestire şi de însoţire a familiilor, pe care Duhul Sfânt ne cere s-o realizăm în acest moment.

„Nu m-am sustras de la nimic ca să vă vestesc cele folositoare şi v-am învăţat în public şi prin case” (Fap 20,20). Îi invit pe toţi cei care lucrează în pastoraţia familială să-şi însuşească aceste cuvinte ale apostolului Paul şi să nu se descurajeze în faţa unei misiuni care poate să pară dificilă, angajantă sau chiar mai presus de propriile posibilităţi. Curaj! Să începem să facem primii paşi! Să începem procese de reînnoire pastorală! Să punem mintea şi inima în slujba viitoarelor familii şi vă asigur că Domnul ne va susţine, ne va da înţelepciune şi forţă, va face să crească în noi toţi entuziasmul şi mai ales ne va face să experimentăm „bucuria dulce şi confortantă de a evangheliza” (Evangelii gaudium, 9), în timp ce vestim noilor generaţii Evanghelia familiei.

Papa Francisc

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Sacramentul Penitenţei. Pentru cateheţi, penitenţi şi confesori

Emil Moraru, Sacramentul Penitenţei. Pentru cateheţi, penitenţi şi confesori, Iași 2022, 76 p., 11×17, ISBN 978-606-578-486-4, 10 lei.

 

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea: Sacramentul Penitenţei. Pentru cateheţi, penitenţi şi confesori, scrisă de pr. dr. Emil Moraru. Cartea apare în colecția „Cateheza”, în formatul 11×17, are 76 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 10 lei.

Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea, în scrisoarea transmisă preoţilor pentru Joia Sfântă din anul 2002, le-a adresat „o invitaţie caldă la a redescoperi în mod personal şi la a face să fie redescoperită frumuseţea sacramentului Reconcilierii, care, din diferite motive, de câteva decenii, suferă o anumită criză”.

Motivul principal al acestei crize fusese identificat de Papa Pius al XII-lea: „Păcatul din timpul nostru este pierderea simţului păcatului”. Şi, într-adevăr, este evident că, dacă lipseşte simţul păcatului, sacramentul instituit de Isus pentru a-l elimina nu are nici sens, nici valoare.

Atenuarea progresivă a simţului păcatului este cauzată de cultura contemporană a secularismului, care face abstracţie de Dumnezeu; de preocuparea psihologică de a nu pune frâie libertăţii; de ideea de a arunca asupra societăţii toate greşelile; de relativismul etic; de refuzul oricărei referinţe la transcendent; de umbrirea ideii stăpânirii divine asupra vieţii omului.

Ca o ultimă analiză, pierderea simţului păcatului este o formă sau un rod al faptului de a-l nega pe Dumnezeu.

Această lucrare este împărţită în două părţi, strâns legate între ele şi complementare. Pentru a înţelege doctrina şi aspectul normativ cu privire la sacramentul Penitenţei sau al Reconcilierii (a doua parte), este, într-adevăr, necesar să cunoaştem doctrina cu privire la sacramente în general (prima parte).

Conţinuturile acestui mic volum, conturate făcând apel la cuvântul lui Dumnezeu şi la magisteriul Bisericii, sunt expuse într-un stil şi un limbaj uşor de înţeles şi, prin urmare, accesibil tuturor credincioşilor poporului lui Dumnezeu.

Acest volum mic este un ajutor pentru cateheţi şi confesori, şi este propus credincioşilor laici doritori de a aprofunda valoarea inestimabilă a sacramentului milostivirii divine şi a reconcilierii cu Dumnezeu, cu Biserica şi cu fraţii, şi de a cunoaşte condiţiile pentru o celebrare senină şi roditoare.

Pr. dr. Emil Moraru

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


ACTIV. Acţiuni comunitare pentru toţi – incluziune pentru viitor

Iosif Iacob, ACTIV. Acţiuni comunitare pentru toţi – incluziune pentru viitor. Stolniceni Prăjescu – analiza pentru o comunitate în dezvoltare, Iași 2021, 192 p., 14×20, ISBN 978-606-578-475-8, 20 lei.

 

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea: ACTIV. Acţiuni comunitare pentru toţi – incluziune pentru viitor. Stolniceni Prăjescu – analiza pentru o comunitate în dezvoltare, scrisă de pr. dr. Iosif Iacob. Cartea apare în colecția „Creștinism în contemporaneitate”, în formatul 14×20, are 192 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 20 lei.

 

România se dorește a fi o țară în care toți cetățenii să poată beneficia de șanse egale de a participa la viața comunității, în care sunt acoperite nevoile de bază, sunt respectate diferențele, și toți oamenii se simt apreciați și trăiesc demn. Totuși acest deziderat este departe de a fi realizat. Unul din cinci români se confruntă cu sărăcia relativă, nivelul de sărăcie în rândul persoanelor care muncesc este foarte ridicat, de două ori peste media din UE, asta chiar dacă rata a șomajului rămâne destul de scăzută, peste 42% din populație prezintă risc de sărăcie sau excluziune socială.

În România, majoritatea oamenilor expuși riscului de sărăcie sau de excluziune socială locuiesc în zonele rurale. Sărăcia în mediul rural se prezintă sub multe forme, de la sărăcia din satele mici și cele cu populație îmbătrânită până la comunități caracterizate prin capital uman scăzut, printr-o slabă ocupare formală a forței de muncă și prin locuințe improprii.

Majoritatea studiilor despre marginalizare în România se concentrează pe zonele rurale și iau în calcul „sărăcia comunității„ sau „neajunsurile comunității” la nivelul unității administrative. Indiferent de metoda de cercetare, aproape toate studiile au subliniat faptul că în România criteriile principale pentru identificarea și examinarea sărăciei, mai ales sărăcia multidimensională și marginalizare sunt:

  • capitalul uman (de regulă educația, sănătatea și numărul de membri sau de copii ai familiei);
  • ocuparea forței de muncă (de regulă raportat la numărul de șomeri, munca la negru, munca în agricultura de subzistență);
  • condițiile de locuire (mai ales referitor la nesiguranța locativă, calitatea locuințelor și racordarea la rețelele de utilități publice).

Din momentul aderării la Uniunea Europeană s-a început implementarea, în România, a politicilor sociale europene care au ca principal obiectiv combaterea sărăciei și a excluziunii sociale. UE oferă finanțare pentru o gamă largă de proiecte și programe care acoperă domenii precum:

  • dezvoltarea regională și urbană;
  • ocuparea forței de muncă și incluziunea socială;
  • agricultură și dezvoltarea rurală;
  • politicile în domeniul maritim și al pescuitului;
  • cercetarea și inovarea;
  • ajutorul umanitar.

Finanțarea este gestionată în baza unor reguli stricte, pentru a garanta faptul că se aplică un control riguros asupra modului în care sunt utilizate fondurile și că banii sunt cheltuiți în mod transparent și responsabil.

Principalul instrument prin care fondurile europene sprijină, în România, piața muncii, educația, sănătatea, incluziunea socială și lupta împotriva sărăciei este POCU (Programul Operațional Capital Uman), iar ca parte a acestui program avem Schema de Ajutor de Minimis (DLI360).

Programul Operațional Capital Uman (POCU) urmărește prioritățile de investiții, obiectivele specifice și acțiunile asumate de către România în domeniul resurselor umane, pentru atingerea obiectivului general reducerea disparităților de dezvoltare economică și socială dintre România și Statele Membre ale UE.

Încă de la debutul acestui program de finanțare au fost depuse în toată țara proiecte ce avea ca scop dezvoltarea și implementarea de măsuri integrate pentru reducerea riscului de sărăcie și excluziune socială a persoanelor vulnerabile din diferite comunități marginalizate.

Un astfel de proiect este și ACTIV – „Acțiuni Comunitare pentru Toți – Incluziune pentru Viitor”, ce își propune, prin activități specifice, reducerea riscului de excluziune socială și sărăcie, pentru un număr de 647 persoane dintr-o comunitate marginalizată din județul Iași (Stolniceni-Prăjescu). Proiectul fiind dezvoltat de Asociația „Centrul Diecezan Caritas” Iași având ca parteneri Asociația ”Gipsy Eye”, Primăria comunei Stolniceni-Prăjescu și Școala Gimazială Cozmești.

S-a ales această comunitate deoarece 67% din locuitorii apți de muncă din localitatea Cozmești și 42.5% din localitatea Stolniceni-Prăjescu (ambele localități aparținând Unității Teritorial Administrative Stolniceni-Prăjescu) nu sunt încadrate pe piața formală a muncii și nici nu urmează o formă de învățământ. Aceste persoane prestează activități ocazionale fără forme legale și nici nu conștientizează importanța unui contract de muncă. De asemenea un număr mare dintre aceste persoane sunt asistate social. În același timp, s-a observat în această comunitate și un absenteism școlar ridicat datorat: lipsei de resurse materiale a părinților, preluării de către minori a rolului de adult în familie, neconștientizării din partea părinților a importanței educației.

Pr. dr. Iosif Iacob

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Ghid de educație incluzivă

Irina-Ofelia Cosovanu, coord., Ghid de educație incluzivă, Iași 2021, 222 p., 17×24, ISBN 978-606-578-474-1, 25 lei. 

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea: Ghid de educație incluzivă, scrisă de Irina-Ofelia Cosovanu, coord. Cartea apare în colecția „Creștinism în contemporaneitate”, în formatul 17×24, are 222 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 25 lei.

Acest ghid de educaţie incluzivă este un produs al proiectului Erasmus + nr. 2020-1-RO01-KA101-078219 intitulat Şanse egale într-o şcoală incluzivă.

Nevoia de concepere şi de implementare a unui astfel de proiect a pornit de la faptul că integrarea educaţiei incluzive în şcoala românească este un proces care nu are încă operaţionalizate instrumentele necesare.

Curriculumul şcolar şi evident manualele şcolare nu iau încă în consideraţie această dimensiune a educaţiei. Finalităţile generale ale integrării educaţiei incluzive trebuie să producă schimbari atât la nivelul abilităţilor şi a competenţelor cât şi la nivelul valorilor şi atitudinilor. Prin promovarea valorilor educaţiei incluzive încercăm să conturăm şi un profil al profesorului incluziv. Astfel, profesorul incluziv consideră că diversitatea clasei reprezintă o resursă şi nu un impediment ajutând în egală masură pe toţi elevii, profesorul incluziv are aşteptări înalte de la toţi elevii; lucrul în echipă, în colaborare cu ceilalţi reprezintă o modalitate principală de lucru, continuarea dezvoltării profesionale fiind o responsabilitate asumată de-a lungul întregii cariere.

Şcoala incluzivă presupune dezvoltarea modalităţilor de predare care să corespundă diferenţelor individuale fiind astfel capabilă să schimbe atitudinile faţă de diferenţe şi să creeze fundaţia pentru o societate dreaptă şi nediscriminatorie. O societate incluzivă este o societate în care diferenţa este respectată şi valorizată şi în care discriminarea şi prejudecăţile sunt combătute activ, prin politici şi practici adecvate. Orice formare pentru dezvoltarea practicilor şcolii pentru toţi devine viabilă doar când se exemplifică prin activităţile de la clasă. Orice astfel de curs trebuie să aibă modele practice de derulare a unor activitati, să se bazeze pe prezentarea şi analiza unor activităţi model, pe schimburi de experienţă.

În mobilităţile desfăşurate în Franţa, în cadrul cursurilor Universităţii de vară de la Nice au participat 15 profesori ai Colegiului Pedagogic „Vasile Lupu”, toate ariile curriculare fiind astfel reprezentate.

Ghidul a fost conceput cu un dublu scop: pentru a oferi exemple concrete de integrare a educaţiei incluzive la fiecare disciplină şi pentru a forma, în acest domeniu, elevii Colegiului Pedagogic, viitoare cadre didactice.

Pentru un mediu cu adevărat incluziv ne dorim ca educaţia incluzivă să fie ilustrată, într-un mod unitar, la nivelul celor 3 dimensiuni ale şcolii: în cultură, în strategie şi în practică.

Coordonator proiect prof. dr. Irina-Ofelia Cosovanu

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Pilde. Un colț de pâine pentru suflet

Iosif Irinel Iosub, Pilde. Un colț de pâine pentru suflet, Iași 2021, 252 p., 14×20, ISBN 978-606-578-448-2, 25 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea: Pilde. Un colț de pâine pentru suflet, scrisă de pr. Iosif Irinel Iosub. Cartea apare în colecția „Cateheză”, în formatul 14×20, are 252 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 25 lei.

Pr. Irinel-Iosif Iosub este cunoscut deja cititorilor noștri atât ca poet, prin volumele de poezii publicate la Editura Sapientia, cât și ca bun vestitor al cuvântului dumnezeiesc, pe care îl explică și îl ilustrează, după exemplul Mântuitorului, prin diferite exemple, adaptate grupurilor de ascultători.

În 2020 a publicat volumul Pilde. Firimituri culese, în care a selectat 167 de pilde, pe care le-a grupat în 16 categorii. Dacă pildele din acest prim volum erau preluate din Sfânta Scriptură, din cărți de spiritualitate, din predicile altor preoți sau chiar de pe Internet, în volumul de față, intitulat Pilde. Un colț de pâine pentru suflet, pr. Irinel a încercat să creeze el însuși aceste pilde și să le însoțească cu o aplicație practică. Astfel, și în acest volum avem tot 167 de pilde, dar grupate în 19 categorii: Dumnezeu, educaţie, familia, moarte, judecată, credinţa, sacramente, înviere, suferinţă, responsabilitate, păcatul, Crăciunul, iertarea, viaţa consacrată, viaţa curată, iubire, rugăciune, sinceritate, fericire.

Citind aceste pilde, se poate nota cu ușurință intenția pedagogică, omiletică sau catehetică a autorului. De fapt, scopul final al oricărei pilde nu este simpla delectare a imaginației, ci educarea ascultătorilor în spiritul învățăturii de credință creștine.

Ca păstor al unei comunități creștine, pr. Iosub este conștient că principala sa misiune este să-i hrănească pe credincioși cu cuvântul lui Dumnezeu, proclamat la celebrările liturgice. Pâinea cuvântului trebuie frântă și împărțită credincioșilor, fiecăruia după starea sa. Știm însă din experiență că hrana servită la o masă festivă trebuie să încânte nu doar stomacul, ci și papilele gustative, și ochii, pentru ca bucuria participării la ospăț să fie cât mai profundă. Tot la fel, o omilie, o predică, o cateheză – proclamate întotdeauna într-un cadru festiv – trebuie să fie pregătită de o așa manieră încât să încânte nu doar intelectul, ci și voința și sentimentele. În acest sens, o pildă, un exemplu poate să ajute ca un adevăr de credință să fie înțeles mai bine și să fie asimilat mai ușor.

Pildele publicate în acest volum sunt ordonate tematic, ca să fie mai ușor de găsit și folosit atât preoți, cât și de credincioși, pentru hrana proprie sau pentru a transmite adevărurile de credință. Consider că și aceasta o formă de caritate pastorală! Sperăm ca ele să le fie de folos cititorilor și să trezească și în alții dorința de împărtășire, după cum spunea sfântul Toma de Aquino: Contemplata aliis tradere! Dă și altora rodul contemplației tale!

Pr. dr. Ștefan Lupu

 

Aceste cărţi, în limita stocului disponibil, pot fi procurate prin comandă (cu plata taxelor aferente expedierii):

  • prin poştă: Librăria „Sapientia”, Str. Th. Văscăuţeanu, nr. 6; 700462-Iaşi
  • prin e-mail: sapientia@itrc.ro
  • prin telefon: 0754-826-814
  • prin website (online): editurasapientia.ro sau www.librariasapientia.ro
  • direct din Librăria „Sapientia” din Iaşi (incinta Institutului Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iaşi)
  • sau la librăriile catolice partenere

 

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Directoriu pentru cateheză

Consiliul Pontifical Pentru Promovarea Noii Evanghelizări, Directoriu pentru cateheză, Iași 2020, 320 p., 14×20, ISBN 978-606-578-429-1, 35 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea: Directoriu pentru cateheză, scrisă de Consiliul Pontifical Pentru Promovarea Noii Evanghelizări și tradusă în limba română de pr. dr. Mihai Pătrașcu. Cartea apare în colecția „Cateheză”, în formatul 14×20, are 320 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 35 lei. 

Drumul catehezei din aceste ultime decenii a fost marcat de exortaţia apostolică Catechesi tradendae. Acest text reprezintă nu numai parcursul făcut începând de la reînnoirea Conciliului Ecumenic al II-lea din Vatican, ci constituie sinteza aportului numeroşilor episcopi din lume adunaţi în Sinodul din 1977. Pentru a folosi cuvintele din acel document, cateheza „tinde la obiectivul dublu de a maturiza credinţa iniţială şi de a educa adevăratul discipol al lui Cristos printr-o cunoaştere mai aprofundată şi mai sistematică a persoanei şi a mesajului Domnului nostru Isus Cristos”. O misiune grea, care nu permite să se specifice prea rigid diferitele faze pe care le comportă procesul catehetic. Totuşi, obiectivul, deşi angajant, rămâne nealterat, mai ales în contextul cultural din aceste decenii. Cateheza, tot cu referinţă la ceea ce scria Ioan Paul al II-lea, vrea „să dezvolte, cu ajutorul lui Dumnezeu, o credinţă încă germinală, de a promova spre plinătate şi de a hrăni zilnic viaţa creştină a credincioşilor de toate vârstele. Într-adevăr, este vorba despre creştere, la nivelul conştiinţei şi în viaţă, a seminţei credinţei puse de Duhul Sfânt prin prima vestire şi transmisă eficace prin Botez”. În acest mod, cateheza rămâne altoită în tradiţia solidă care a caracterizat istoria creştinismului încă de la originile sale. Ea rămâne ca o activitate formativă specială a Bisericii care, respectând diferitele grupe de vârstă ale credincioşilor, se străduieşte să facă mereu actuală evanghelia lui Isus Cristos ca să fie sprijin pentru o mărturie coerentă.

Acest Directoriu pentru cateheză se situează într-o continuitate dinamică cu cele două care l-au precedat. La 18 martie 1971, sfântul Paul al VI-lea aproba Directoriul catehetic general, redactat de Congregaţia pentru Cler. Acel Directoriu se califica pentru a da o primă aranjare învăţăturii reieşite de la Conciliul al II-lea din Vatican (cf. CD 44). Nu se poate uita că sfântul Paul al VI-lea considera toată învăţătura conciliară ca „marele catehism al timpurilor moderne”.

La a treizecea aniversare a Conciliului, la 11 octombrie 1992, sfântul Ioan Paul al II-lea publica şi Catehismul Bisericii Catolice. Conform cuvintelor sale, „acest Catehism nu este destinat să substituie Catehismele locale […]; este destinat să încurajeze şi să ajute redactarea de noi catehisme locale, care să ţină cont de situaţiile şi culturile diferite”. Drept consecinţă, la 15 august 1997, apărea Directoriul general pentru cateheză. Este sub ochii noştri marea lucrare ce s-a realizat ca urmare a acestei publicaţii. Lumea vastă şi diferenţiată a catehezei a avut o ulterioară provocare pozitivă pentru a da viaţă la noi studii care să permită de a înţelege mai bine exigenţa pedagogică şi formativă a catehezei, mai ales în lumina unei interpretări reînnoite a catecumenatului. Multe Conferinţe Episcopale, prin instanţele care apăreau, au dată viaţă la noi itinerare de cateheză pentru diferitele grupe de vârstă. De la copii la adulţi, de la tineri la familii, s-a asistat la o ulterioară reînnoire a catehezei.

La 23 martie 2020, Papa Francisc a aprobat noul Directoriu pentru cateheză, pe care avem onoarea şi responsabilitatea de a-l prezenta Bisericii. El reprezintă o etapă ulterioară în reînnoirea dinamică pe care o realizează cateheza. De altfel, studiile catehetice şi angajarea constantă a atâtor Conferinţe Episcopale au permis să se ajungă la obiective deosebit de semnificative pentru viaţa Bisericii şi maturizarea credincioşilor, care cer o nouă sistematizare.

Scurta panoramă istorică arată că fiecare Directoriu a fost redactat ca urmare a unor documente importante ale magisteriului. Primul a avut ca referinţă învăţătura conciliară; al doilea, Catehismul Bisericii Catolice, iar al nostru, Sinodul despre Noua evanghelizare pentru transmiterea credinţei creştine, împreună cu exortaţia apostolică a Papei Francisc Evangelii gaudium. În cele trei texte rămân exigenţe comune, care sunt finalitatea şi îndatoririle catehezei, în timp ce fiecare se nuanţează graţie contextului istoric schimbat şi a actualizării magisteriului. Între primul şi al doilea Directoriu au trecut douăzeci şi şase de ani; între al doilea şi al nostru, douăzeci şi trei de ani. În unele privinţe, cronologia arată exigenţa dinamicii istorice căreia trebuie să i se facă faţă. O privire mai aprofundată asupra contextului cultural poate să evidenţieze noile problematici pe care Biserica este chemată să le trăiască. Două în mod deosebit. Prima este fenomenul culturii digitale, care aduce cu sine a doua provocare: globalizarea culturii. Şi una, şi cealaltă sunt aşa de interconectate, încât se determină reciproc şi produc fenomene care evidenţiază o schimbare radicală în existenţa persoanelor. Exigenţa formării care să fie atentă faţă de fiecare persoană pare adesea întunecată în faţa impunerii modelelor globale. Tentaţia de adaptare la forme de omologare internaţională nu este un risc care trebuie subevaluat, mai ales în contextul formării la viaţa de credinţă. De fapt, aceasta se transmite cu întâlnirea interpersonală şi se alimentează în sfera comunităţii. Exigenţa de a exprima credinţa cu rugăciunea liturgică şi de a o mărturisi cu forţa carităţii impune să ştim să mergem dincolo de caracterul fragmentar al propunerilor pentru a recupera unitatea originară a existenţei creştine. Ea îşi are fundamentul în cuvântul lui Dumnezeu vestit şi transmis de Biserică printr-o Tradiţie vie, care ştie să primească în ea ceea ce este vechi şi ceea ce este nou (cf. Mt 13,52), din generaţii de credincioşi răspândiţi în toate părţile lumii.

Biserica, în deceniile care au urmat după Conciliul al II-lea din Vatican, a avut ocazia de a reflecta din nou de multe ori asupra marii misiuni pe care Cristos i-a încredinţat-o. Îndeosebi două documente marchează această instanţă evanghelizatoare. Sfântul Paul al VI-lea, cu Evangelii nuntiandi, şi Papa Francisc, cu Evangelii gaudium, trasează parcursul care nu poate accepta circumstanţe atenuante în ce priveşte angajarea zilnică a credincioşilor pentru evanghelizare. „Biserica există pentru a evangheliza”, afirma cu putere sfântul Paul al VI-lea; „Eu sunt o misiune”, reafirmă cu tot atâta claritate Papa Francisc. Nu există alibiuri care pot să abată privirea de la o responsabilitate care uneşte fiecare credincios şi întreaga Biserică. Aşadar, legătura strânsă între evanghelizare şi cateheză devine particularitatea acestui Directoriu. El vrea să propună un parcurs care vede unite intim vestirea kerygmei şi maturizarea sa.

Salvatore Fisichella

Arhiepiscop tit. de Voghenza

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Pilde. Firimituri culese

Irinel-Iosif Iosub, Pilde. Firimituri culese, Iași 2020, 230 p., 14×20, ISBN 978-606-578-416-1, 20 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea: Pilde. Firimituri culese, scrisă de pr. Irinel-Iosif Iosub. Cartea apare în colecția „Cateheză”, în formatul 14×20, are 230 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 20 lei. 

După cum sugerează și titlul: Pilde. Firimituri culese, pr. Irinel-Iosif Iosub a adunat în această carte 167 de pilde, pe care le-a grupat în 16 categorii: Dumnezeu, păcatul, credința, iubirea, educație, Crăciunul, fericirea, viața consacrată, părinți, suferința, deșertăciune, iertare, dreptate, Preacurata, rugăciunea, judecata. Pildele au fost preluate din Sfânta Scriptură, din cărți de spiritualitate, din predicile altor preoți sau chiar de pe Internet.

Însă pr. Iosub nu a făcut doar efortul de a aduna și clasifica aceste pilde, ci a voit să extragă din fiecare pildă și o consecință, o învățătură pentru viața creștinilor de astăzi. Astfel, se poate nota cu ușurință intenția pedagogică, omiletică sau catehetică a autorului. De fapt, scopul final al oricărei pilde nu este simpla delectare a imaginației, ci educarea ascultătorilor în spiritul învățăturii de credință creștine.

Ca păstor al unei comunități creștine, pr. Iosub este conștient că principala sa misiune este să-i hrănească pe credincioși cu cuvântul lui Dumnezeu, proclamat la celebrările liturgice. Pâinea cuvântului trebuie frântă și împărțită credincioșilor, fiecăruia după starea sa. Știm însă din experiență că hrana servită la o masă festivă trebuie să încânte nu doar stomacul, ci și papilele gustative, și ochii, pentru ca bucuria participării la ospăț să fie cât mai profundă. Tot la fel, o omilie, o predică, o cateheză – proclamate întotdeauna într-un cadru festiv – trebuie să fie pregătită de o așa manieră încât să încânte nu doar intelectul, ci și voința și sentimentele. În acest sens, o pildă, un exemplu poate să ajute ca un adevăr de credință să fie înțeles mai bine și să fie asimilat mai ușor.

Autorul a adunat aceste pilde mai întâi pentru el, le-a ordonat tematic, ca să fie mai ușor de găsit. S-a gândit însă că aceste pilde pot fi de folos și altora, preoți sau credincioși, pentru hrana proprie sau pentru a transmite adevărurile de credință. Este și aceasta o formă de caritate pastorală! Sperăm ca ele să le fie de folos cititorilor și să trezească și în alții dorința de împărtășire, după cum spunea sfântul Toma de Aquino: Contemplata aliis tradere! Dă și altora rodul contemplației tale!

Pr. dr. Ștefan Lupu

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro