Emil Moraru, Botezul. Un eveniment care trebuie trăit în mod personal. Prelucrare şi explicare după Ritualul Botezului, Iași 2023, 76 p., 11×17, ISBN 978-606-578-508-3, 8 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea: Un eveniment care trebuie trăit în mod personal. Prelucrare şi explicare după Ritualul Botezului, scrisă de pr. dr. Emil Moraru. Cartea apare în colecția „Cateheză”, în formatul 11×17, are 76 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 8 lei. 

Această cărticică este adresată părinţilor, naşilor şi naşelor care sunt pe punctul de a lua parte la botezul propriului fiu sau al propriei fiice, finului sau finei.

Fiecare gest, fiecare semn, aproape fiecare cuvânt comunică ceva profund despre sacramentul din care se naşte viaţa creştină, comunică ceva despre rodul efortului primelor comunităţi de a traduce în simboluri perceptibile misterul omului care primeşte de la Cristos o viaţă nouă. În mod înţelept, Biserica a continuat, de-a lungul secolelor, să utilizeze acest frumos simbolism grăitor bărbaţilor şi femeilor din toate timpurile. Bogăţia sa este de o aşa natură încât nu este uşor să fie transmisă în timpul limitat al unei întâlniri catehetice. De aceea, s-a născut ideea acestei cărţi mici care să ne permită să intrăm mai bine în liturgia baptismală prin intermediul unei lecturi personale, care poate deveni o ocazie de reflecţie, dar şi de meditaţie.

Părinţii (şi, într-un anume mod, naşii şi naşele) se află în vigilia unui eveniment care îi implică îndeaproape. Naşterea copilului lor a fost un eveniment extraordinar, unul din acele lucruri care schimbă viaţa. Un eveniment care îl pune pe om în contact cu misterul: de unde vine această fiinţă pe care o ţin în braţe, atât de mică, dar, totodată, atât de perfectă? Ce anume o aşteaptă? Care îi va fi viitorul? Prin botez, aceste întrebări găsesc un răspuns la nivel de credinţă. Liturgia sacramentului este un ajutor pe această cale: ne ajută să culegem, prin limbajul simbolurilor, transformarea profundă care se petrece în copil, precum şi destinul care îl aşteaptă. Trebuie afirmat însă că, pentru a culege oportunităţile oferite de liturgie, este necesar să ne pregătim puţin, să recuperăm semnificaţiile care astăzi poate s-au pierdut în parte. Ghidul pe care îl aveţi în mână are acest scop.

Diferitele părţi ale ritului au fost subîmpărţite în mici capitole, în general de câte două pagini. Pe pagina din stânga, pe lângă un desen explicativ, îşi află locul rugăciunile şi cuvintele rostite de celebrant. Pe pagina din dreapta, în schimb, este adăugată explicaţia semnelor, a gesturilor şi a cuvintelor care au de-a face cu momentul respectiv. Astfel, avem posibilitatea, într-o manieră agilă şi, în acelaşi timp, destul de aprofundată, să înţelegem ceea ce Părinţii Bisericii au vrut să ne spună cu privire la ceea ce se întâmplă la botez, cu privire la caracteristicile a ceea ce a fost numită „a doua naştere” a omului.

Este necesar, în faţa unei astfel de propuneri, să ne amintim că, în primele secole ale Bisericii, botezul avea de-a face mai ales cu persoane adulte care, în mare parte, proveneau din păgânism (însă deja de atunci se botezau şi copiii mici din familii creştine). Auziseră vorbindu-se despre Isus şi, atinşi de mesajul său, cereau să devină creştini. Pentru ei începea o lungă perioadă de formare în vederea botezului (de obicei de trei ani) numită catehumenat (din grecescul katechoùmenos, catehumen, cel care este instruit), o perioadă care avea momentele sale forte în Postul Mare. Aceştia se rugau, ascultau cuvântul lui Dumnezeu şi participau la celebrări particulare în care primeau anumite semne (primul era acela al crucii). Apoi urma înmânarea elementelor importante ale identităţii creştine (Crezul, Tatăl nostru, Evanghelia…). La sfârşitul acestui parcurs, în noaptea de Paşti era celebrat botezul, care avea ca moment culminant coborârea catehumenului în piscina baptismală.

Aspectele cele mai importante ale acestui drum catehumenal, dar mai ales ale celebrării sacramentului, le regăsim în actualul Ritual al botezului copiilor.

Pr. dr. Emil Moraru

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Emil Moraru, „Bolnavii – comoara Bisericii”. Sacramentul Ungerii bolnavilor, Iași 2023, 76 p., 11×17, ISBN 978-606-578-507-6, 8 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea: „Bolnavii – comoara Bisericii”. Sacramentul Ungerii bolnavilor, scrisă de pr. dr. Emil Moraru. Cartea apare în colecția „Cateheză”, în formatul 11×17, are 76 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 8 lei. 

Ungerea bolnavilor este, cu siguranţă, sacramentul cel mai puţin cunoscut şi cel mai greşit înţeles, pentru că încă mai este unit cu vechea terminologie a „extrema unctio”, adică cea care se administrează muribunzilor, ultima ungere. Biserica, atentă la semnele timpurilor, mai ales după Conciliul al II-lea din Vatican, a încercat o revalorificare a acestui moment de întâlnire a celui încercat de durere, boală sau bătrâneţe cu Mântuitorul Cristos. Primul lucru pe care l-a făcut a fost schimbarea titulaturii acestui sacrament de vindecare pe care-l oferă omului: astfel că acest sacrament va lăsa în umbră numele de „extrema ungere” şi se va numi după titlul noului Ritual: „Ungerea bolnavilor şi îngrijirea lor pastorală”.

Ungerea bolnavilor, în schimb, trebuie să fie administrată persoanelor conştiente şi în mod deplin cunoscătoare a faptului că primesc un sacrament care le va ajuta să trăiască împreună cu boala, care îi va ajuta să se încredinţeze lui Dumnezeu Tatăl, făcându-le să simtă prezenţa mângâietoare a lui Isus răstignit care „a luat asupra sa slăbiciunile noastre şi a purtat bolile noastre” (Mt 8,17). Isus, de fapt, nu ne lasă singuri şi nu ne abandonează în timp de boală şi de suferinţă, ci, prin intermediul sacramentului Ungerii bolnavilor, el este alături de noi, ne mângâie şi ne manifestă bunătatea lui Dumnezeu Tatăl.

Pr. dr. Emil Moraru

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Felician Tiba, De ce cu tine? Răspunsuri la problemele actuale ale familiei, Iași 2023, 56 p., 14×20, ISBN 978-606-578-503-8, 10 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea: De ce cu tine? Răspunsuri la problemele actuale ale familiei, scrisă de pr. dr. Felician Tiba. Cartea apare în colecția „Cateheză”, în formatul 14×20, are 56 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 10 lei. 

La pregătirea de cununie obişnuiam să le spun tinerilor: „Primul copil al vostru este însăşi relaţia voastră. Iar această relaţie este cea mai importantă comoară din viaţa voastră. Mai importantă decât serviciul, decât cariera, decât orice. Şi pentru viitorii copii ai voştri atunci faceţi cel mai mult, dacă îi ajutaţi să se nască într-o relaţie de pace, primitoare, într-o relaţie iubitoare, unde se vor putea simţi siguri şi ocrotiţi”. Relaţia este ca o plantă nobilă, trebuie întreţinută, îngrijită, altfel slăbeşte, se ofileşte.

Cum să fie această grijă, cum să fie întreţinută această relaţie, deja din acel moment în care începeţi să vă cunoaşteţi, dar şi mai târziu, în diferitele etape al căsniciei?

Prin mica, dar foarte utila carte intitulată De ce cu tine?, părintele Felician Tiba, responsabil pentru pastoraţia familiei în Dieceza de Iaşi, dă o mână de ajutor în acest sens. Este o carte care ajută pentru ca, într-adevăr, căsnicia să fie o cale de mântuire. Bărbatul şi femeia sunt complementari şi, prin căsătorie, se pot armoniza, după cum spune autorul: „Căsătoria nu dă dreptul niciunuia dintre soţi de a-l domina «despotic» pe celălalt!”

În această carte găsim multe picături de înţelepciune izvorâte din adevărata iubire. Între soţi e nevoie de gesturi de tandreţe constante. „Însă între doi soţi nimic nu «trebuie», totul este dar!” Pentru o căsătorie frumoasă, este necesar ca soţii să aibă răbdare unul cu celălalt, să participe la bunul mers al familiei, să-şi ofere cuvinte de încurajare şi atenţie, să aibă momente de apropiere. De asemenea, banii sunt ai familiei, după căsătorie „încetează” ascultarea faţă de părinţi, copiii nu trebuie idealizaţi…

Şi ei doi, iar mai târziu împreună cu copiii, nu „stau”, ci merg împreună spre un ţel arătat de Dumnezeu. Este bine să se conştientizeze aceasta. Şi pe bicicletă este foarte greu să-ţi menţii echilibrul stând pe loc.

„Este de aşteptat ca soţii să aibă grijă unul de altul, aşa cum Cristos are grijă de Biserica sa, să se ajute unul pe altul pe calea sfinţeniei, aşa cum Duhul Sfânt ne ajută pe noi”.

„Dacă vrem o societate bună, prosperă și frumoasă, trebuie să ne preocupăm să avem familii bune!”

PS József Csaba Pál

episcop de Timişoara

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Cardinal Jorge Medina Estévez, Mergi să te spovedeşti?, Iași 2023, 50 p., 11×17, ISBN 978-606-578-502-1, 8 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea: Mergi să te spovedeşti?, scrisă de Cardinal Jorge Medina Estévez și tradusă în limba română de pr. dr. Emil Moraru. Cartea apare în colecția „Cateheză”, în formatul 14×20, are 50 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 8 lei. 

Apărută sub egida Oficiului de Cateheză al Arhidiecezei de Bucureşti, broşura este de un real folos atât pentru a înţelege celebrarea sacramentului Spovezii, cât şi pentru a face un bun examen de conştiinţă.

Cine a găsit o carte a găsit un prieten. Prietenul adevărat ne ajută, ne sfătuieşte, ne încurajează, plânge şi se bucură cu noi. Această broşură este ca un prieten, scrisă de un cardinal al Bisericii. Ea nu are altă menire decât să ne ajute să ne apropiem cu încredere de confesional şi să experimentăm iertarea şi bucuria împăcării cu Dumnezeu, cu aproapele şi cu noi înşine.

Recomandăm această broşură celor care nu au curajul să se spovedească, dar şi celor care se spovedesc. Citind această broşură vom descoperi că avem încă de învăţat în ceea ce priveşte celebrarea tainei Spovezii. Ne va ajuta să nu ne spovedim din obligaţie, dar să facem un adevărat drum de convertire şi reînnoire sufletească. Ne va ajuta cu adevărat să fim iertaţi şi vindecaţi.

Făcând-o cadou unui prieten poate ajuta la convertirea vieţii prietenului şi, astfel, îşi îndeplineşte menirea pentru care a fost scrisă. Un gând de mulţumire şi Dicasterului pentru comunicaţii – Librăria Editurii Vaticane, care ne-a acceptat cererea de traducere şi publicare a broşurii în limba română.

Pr. dr. Emil Moraru

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Brandon Vogt, Întoarcerea. Cum să-ţi atragi copilul înapoi la Biserică, Iași 2022, 336 p., 14×20, ISBN 978-606-578-495-6, 30 lei. 

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea: Întoarcerea. Cum să-ţi atragi copilul înapoi la Biserică, scrisă de Brandon Vogt și tradusă în limba română de pr. Petru Sebastian Tamaş. Cartea apare în colecția „Cateheză”, în formatul 14×20, are 336 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 30 lei.

Despre ce e vorba în această carte? Brandon Vogt, autor american pasionat de transmiterea credinţei, mai ales prin mijloacele de comunicare socială, aduce în prim-plan o realitate dureroasă a Bisericii Americane: numărul crescând al tinerilor care părăsesc Biserica. Cu ani în urmă, autorul a făcut acest drum, dar în direcţie inversă: el a intrat în Biserica Catolică, fiind astăzi tată a şapte copii. Autorul gândeşte că primii care pot interveni pentru a salva situaţia sunt părinţii. Structurând cartea în trei părţi, acesta ne invită mai întâi să înţelegem motivele pentru care aceştia părăsesc Biserica. Abia apoi, în partea a doua, ne propune un plan operativ, sugerând modele concrete de acţiune. În partea a treia, Brandon sintetizează răspunsuri pentru obiecţiile principale ridicate de tinerii care pleacă din Biserică. Suplimentar, am adăugat un chestionar pe marginea conţinutului, util pentru reflecţia personală, realizat de Institutul Word on fire şi menit să provoace o schimbare de atitudine.

De ce am ales să traduc această carte? Pentru că ea răspunde unor întrebări pe care le primesc tot mai des din partea multor părinţi ai căror copii abandonează cărarea spre biserică. Chiar dacă America e departe, realitatea religioasă de aici începe să semene tot mai mult cu cea de acolo. Inimile multor părinţi sunt rănite. Nu înţeleg atitudinea propriilor copii, nu ştiu ce răspuns să ofere la întrebările lor şi ce strategie să adopte. Consider această carte un ghid al părinţilor pentru tratarea bolilor spirituale ale copiilor. Am ales să traduc această carte pentru că ea pune degetul pe rană la o problemă care frământă tot mai mult Biserica Catolică din Dieceza de Iaşi. Deşi în comunităţile noastre sunt încă mulţi tineri care frecventează sacramentele şi Liturghia, nu putem ignora numărul tot mai mare al celor pentru care îndepărtarea de căminul părintesc coincide cu îndepărtarea de Dumnezeu. Statisticile nu sunt încurajatoare. Am considerat că în faţa unei răni sângerânde trebuie să ştii să acorzi „primul ajutor”.

Pentru cine este această carte? O dedic părinţilor elevilor catolici din Dieceza de Iaşi. Pe unii dintre ei îi cunosc personal şi ştiu că inima lor se frânge de durere din pricina copiilor care rătăcesc departe de Dumnezeu şi Biserică. Cei mai mulţi dintre ei se întreabă: „Cu ce am greşit?” sau „Ce pot să fac să-i aduc din nou la Biserică?” Cu unii dintre ei am discutat la şedinţele cu părinţii în şcoală sau în diferite întâlniri personale. Unii se scuză spunând: „Eu nu mai pot face nimic”, sau „Sunt mari, nu mă mai ascultă”, sau „Aşa-i tineretul de astăzi”. Pe alţii îi ştiu din mărturia altora sau îi cunosc doar după roade – copiii lor. Unii sunt mândri de performanţele intelectuale şi antreprenoriale ale copiilor, dar găsesc întotdeauna justificare pentru eşecul lor moral şi spiritual. Pentru toţi aceştia este utilă această carte, căci vor găsi în ea răspunsuri şi strategii pentru o abordare eficientă a crizei de credinţă prin care trec propriii copii. Există însă şi o categorie de părinţi, sper, destul de mare, ai căror copii au pus pe primul loc în viaţa lor relaţia cu Dumnezeu. Şi acestora le dedic această carte, pentru că şi ei au nevoie să fie întăriţi şi pregătiţi. Vor găsi aici răspunsuri la întrebări încă negândite şi nerostite de copiii lor. Vor fi astfel pregătiţi oricând să dea mărturie despre speranţa pe care o poartă în ei (cf. 1Pt 3,15).

Pr. Petru Sebastian Tamaş

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Ramona Ciobanu, coordonator, Centrul de zi „Maica Speranța”: Ghid de bune practici, Iași 2022, 36 p., 21×28, ISBN 978-606-578-491-8, 20 lei. 

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea: Centrul de zi „Maica Speranța”: Ghid de bune practici, scrisă sub coordonarea dnei Ramona Ciobanu. Cartea apare în colecția „Pedagogie”, în formatul 21×28, are 36 pagini color şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 20 lei.

Ne bucurăm pentru realizarea acestui ghid cu un specific aparte, destinat nobilei și sfintei datorii de a-i educa pe cei ce reprezintă fundamentul societății umane și creștine din zilele noastre. Viitorul omenirii și al Bisericii depinde de generațiile tinere. Dacă un popor vrea să aibă un viitor luminat și vrednic de demnitatea omului, atunci nu poate și nu trebuie să uite de marea responsabilitate ce-i revine față de copii și tineri.

Menirea Centrului de zi „Maica Speranța” este aceea de a oferi fiecărui copil educație, sub toate formele și aspectele ei, în domeniul social, psihologic, medical, educațional și religios.

Nimeni nu se naște întâmplător, toți avem în viață o misiune de îndeplinit. Dumnezeu are pentru fiecare un proiect deosebit, așa cum a făcut și cu Fericita Maica Speranța când a fondat Congregația „Slujitoarele Iubirii Milostive” pentru a-l vesti prin viață și prin fapte pe Cristos, revelația iubirii milostive a Tatălui.

Slujitoarele Iubirii Milostive, prin carisma lor „Totul din iubire”, sunt chemate să favorizeze educația copiilor și să ofere un ambient de viață familială, ajutându-i în formarea lor spirituală și umană, dar preferându-i mereu pe cei mai vulnerabili și nevoiași.

Maica Speranța vedea educația ca pe o slujire în favoarea aproapelui, făcută din iubire și cu iubire, de aceea afirma cu convingere că „ignoranța îndepărtează de adevăr și de religie, în timp ce o educație sănătoasă facilitează alegerea acelor idei și a acelor valori care stau la baza unei vieți demne”. Așadar, avem o misiune specifică: de a promova instruirea intelectuală, morală și creștină a fiecărei persoane umane în scopul realizării ei.

,,Dacă veți trăi în lumina Domnului, veți fi voi înșivă lumină, iar în această lumină divină veți munci cu spor la perfecționarea voastră și a copiilor încredințați vouă. Și așa cum lumina are două efecte principale – a răspândi strălucire și căldură –, tot astfel, harul lui Dumnezeu produce alte două efecte: luminează și revigorează voința”.

Maica Speranța exprimă aceeași idee atunci când afirmă că noi suntem responsabili de ceea ce face cel sărac din ignoranță, pentru că nu-l cunoaște pe Dumnezeu. De aceea, dezvoltarea capacităților intelectuale trebuie să o preceadă pe cea a virtuților, fiindcă este rolul intelectului de a prezenta binele voinței, pentru ca aceasta să-l recunoască și să-l accepte ca atare. Însă pentru a putea educa este nevoie în primul rând de iubire și apoi de mărturie, prin propria atitudine, în favoarea materialului care se vrea predat. Cei educați trebuie ajutați să se cunoască pe ei înșiși, să-și accepte propriile slăbiciuni și dificultățile vieții pentru a le putea învinge.

Fericita Maica Speranța prezintă astfel figura educatorului: pentru a-i putea călăuzi pe alții, trebuie să avem virtuțile unei mame: caritate, umilință, corectitudine, stăpânire de sine, prudență. Trebuie să avem și alte însușiri de caracter precum: deschidere, fermitate, constanță, o dorință reală pentru perfecționarea persoanelor încredințate nouă și, de aceea, trebuie să știm să veghem, să instruim, să corectăm, să călăuzim, să încurajăm și să mângâiem.

Educația morală și cea religioasă sunt inseparabile, atât timp cât formarea caracterului și a voinței, baza educației morale, nu poate să fie de durată, completă și umană dacă nu este îndreptată către partea cea mai profundă din om, anume transformarea sa moral-religioasă. Un alt aspect care este subliniat cu insistență de Fericita Maica Speranța se referă la părinții copiilor și la personalul didactic, adică profesori și învățători care lucrează împreună cu surorile: ei trebuie să cooperează efectiv la misiunea de evanghelizare a centrelor noastre după orientările noastre pedagogice și după spiritualitatea congregației.

Acesta este scopul și finalitatea acestui ghid: împreună, Slujitoarele Iubirii Milostive și personalul laic angajat al centrului, să promovăm instruirea intelectuală, morală și creștină a fiecărui copil pentru dezvoltarea deprinderilor de viață independentă, precum și activități de sprijin, consiliere, educare pentru părinți/reprezentanți legali ai copilului beneficiar.

Sr. Emerenziana

Congregația „Slujitoarele Iubirii Milostive”

 

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Leisa Anslinger, Laura Boyce-Steinhauser, Sandra Dooley ș.a., Căsătoria în Domnul: Resurse catolice de formare pentru căsătorie, Iași 2022, 110 p., 17×24, ISBN 978-606-578-489-5, 25 lei.

 

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea: Căsătoria în Domnul: Resurse catolice de formare pentru căsătorie, scrisă de Leisa Anslinger, Laura Boyce-Steinhauser, Sandra Dooley ș.a. și tradusă în limba română de Ioana Barcan. Cartea apare în colecția „Cateheză”, în formatul 17×24, are 110 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 25 lei.

 

„Căsătoria dorită, pregătită, celebrată și trăită în lumina credinței este aceea pe care […] binecuvântarea o sigilează” (Ritualul celebrării Căsătoriei, 11).

Sunteți logodiți! Ce minunată binecuvântare! Felicitări! În aceste momente de pregătire cu siguranță aveți multe în gând și în suflet, mai ales iubirea pe care v-o purtați unul altuia. E bine să ne reamintim că iubirea aceasta care vă unește este un dar de la Dumnezeu. Atunci când vă simțiți inundați de o dragoste copleșitoare față de celălalt, întrezăriți iubirea nemărginită a lui Dumnezeu față de voi și față de întreaga umanitate.

După hotărârea de a crește în credința în Isus Cristos și de a trăi o viață creștină, angajamentul pe care vi-l luați unul față de celălalt în căsătorie este cea mai importantă decizie pe care o veți lua vreodată. Gândiți-vă puțin la asta. O mare parte din timpul și energia voastră este îndreptată acum spre nuntă. Cu toate acestea, pe parcursul lunilor care urmează, timpul pe care îl veți petrece în rugăciune, reflecție, conversații și în a învăța de la cei din jur vă va ajuta să trăiți o viață rodnică și plină de iubire, în calitate de cuplu căsătorit. Decizia de a-l urma pe Isus Cristos implică un angajament continuu și conduce la o relație mai strânsă care oferă o direcție vieții. În mod similar, în căsnicie veți lua împreună decizii de la cele mai importante până la cele mai lumești. Iubirea voastră va deveni mai puternică și relația voastră mai profundă cu fiecare pas pe care îl veți face împreună. Viața ne este călăuzită de iubirea față de Cristos: avem nevoie de antrenament și de un fundament solid. Din acest motiv este așa de importantă pregătirea pentru căsătorie. Gândiți-vă la pașii acestei pregătiri ca la niște cărămizi care ajută la construirea unui fundament rezistent.

 

Un material pentru nevoile voastre

Această carte a fost scrisă cu gândul la voi! Pe parcursul ei, veți fi invitați să vă gândiți la rugăciunile și ritualurile care vor face parte din celebrarea cununiei voastre. Această celebrare va avea loc în prezența lui Dumnezeu și în cadrul rugăciunii Bisericii. Rugăciunile, cântecele, lecturile și diferitele ritualuri care fac parte din ceremonie scot în evidență sensul din spatele acestui angajament important pe care sunteți gata să îl faceți. Textele liturgice, simbolurile și gesturile ne ajută să înțelegem mai bine căsătoria și din acest motiv a reflecta asupra lor înaintea nunții ajută la o pregătire mai profundă pentru viața de cuplu căsătorit.

Capitolele acestei cărți au ca scop să vă ajute în a vă crea o imagine asupra căsniciei voastre; să apreciați mai mult căsătoria ca sacrament; să vă îmbunătățiți felul în care comunicați, rezolvați conflictele sau gestionați banii; să aveți în vedere multiplele dimensiuni ale sexualității și intimității în căsnicie; să faceți sau să reînnoiți angajamentul de a trăi împreună ca discipoli ai Domnului; să stabiliți obiective pentru o căsnicie sănătoasă și plină de bucurie. Păstrați această carte ca pe un jurnal, ca pe o amintire a multitudinii de aspecte ale căsniciei pe care le veți lua în considerare în acest timp de pregătire. Să reveniți la aceste pagini adesea, mai ales în primii ani de după nuntă, pe măsură ce creșteți în iubire și treceți prin suișurile și coborâșurile specifice vieții de cuplu căsătorit. Pe parcursul căsniciei, puteți revedea conținutul și întrebările din această carte pentru a întări și a reflecta asupra angajamentului pe care l-ați luat unul față de celălalt și față de Dumnezeu.

 

Procesul de pregătire

Pregătirea pentru căsătorie nu este un curs sau o experiență trăită „o dată și gata”. Este o formare spirituală continuă. Experiențele de pe parcursul acestui timp de pregătire sunt pași spre o călătorie împreună ce va dura o viață întreagă. Tot ceea ce veți trăi împreună pe parcursul pregătirii va ajuta la formarea voastră în calitate de cuplu. Veți învăța de la experiența altor cupluri, veți lua în considerare aspecte care vor influența părerea voastră față de căsnicie, și veți face toate acestea în timp, cu harul lui Dumnezeu și în prezența Duhului Sfânt.

Poate că, pe parcursul pregătirii, veți descoperi unele aspecte care vă vor surprinde. Ați putea găsi unele teme despre care vă este ușor să discutați și altele care vor fi o provocare. Sau ați putea întâlni subiecte asupra cărora nu sunteți de acord, despre care nu știați dinainte și care ar trebui rezolvate. Orice s-ar întâmpla, luați-vă angajamentul față de voi înșivă și față de celălalt că veți fi sinceri și deschiși, conștienți că dacă faceți asta, veți pune bazele unui comportament care se va păstra și în viitor. Probabil veți reveni iar și iar la această carte pentru a consolida angajamentul pe care vi-l luați unul față de celălalt.

 

Cristos în centru

Acest timp de pregătire vă va încuraja să îl puneți pe Cristos în centrul căsniciei voastre. Poate că sunteți persoane profund religioase; sau poate participați la sfânta Liturghie în mod ocazional, dar rareori vă gândiți la Dumnezeu sau vorbiți între voi despre credință; poate că participați la această pregătire doar pentru a-i mulțumi pe părinți sau pe bunici, sau pentru că doriți să vă căsătoriți în Biserica Catolică. Oriunde ați fi pe acest spectru de credință, timpul de pregătire pentru căsătorie este o ocazie bună să vă deschideți inima spre Domnul. Ce-i drept, orice moment este un timp potrivit pentru a face asta! Mai ales acum, când puneți bazele anilor ce vor urma de viață în căsnicie, este bine să faceți loc pentru Dumnezeu. Imaginați-vă că aveți un prieten care vă este alături zi și noapte, care vă încurajează când vă simțiți pierduți, vă dă putere în momentele cele mai grele, vă umple inimile cu iubire. Isus vrea să fie acest prieten, și încă mult mai mult decât atât. Să vă construiți căsnicia avându-l pe Cristos în centru înseamnă că nu veți fi niciodată singuri, viața voastră va fi plină de har și va avea un scop, iar căsnicia voastră va fi înrădăcinată în iubire mai mult decât v-ați putea imagina.

 

Biserica vă este alături

La începutul celebrării cununiei voastre, toți cei prezenți sunt invitați să vă susțină și să se roage pentru voi. Dacă vă imaginați cum va fi la nuntă, când veți fi înconjurați de familiile și prietenii voștri, să știți că mai sunt și alte persoane care vă susțin. Pe unele dintre aceste persoane le veți cunoaște pe parcursul pregătirii pentru căsătorie: echipa care se ocupă de organizarea cununiei, cuplurile care vă vor fi mentori, un preot sau un diacon. Toți aceștia și-au luat angajamentul că vă vor ajuta să puneți un fundament solid căsniciei voastre. Poate că nici nu le cunoașteți încă pe celelalte persoane din comunitate care se vor ruga pentru voi, sau pe cei care, pe parcursul diferitelor etape ale vieții și credinței voastre, vă vor oferi încurajări și sfaturi. Pentru că facem parte din Biserică, suntem mădulare ale Trupului lui Cristos, uniți în credință, iubire și susținere, sprijinindu-ne unii pe alții la fiecare pas al călătoriei, conștienți că atunci când facem asta împlinim porunca lui Cristos de a ne iubi unii pe alții așa cum ne-a iubit el. Nu ezitați niciodată să apelați la comunitate atunci când aveți nevoie de ajutor sau de susținere în căsnicie sau în alte circumstanțe ale vieții. Fiți convinși că Biserica vă este alături, pregătită să se bucure alături de voi, să vă fie alături în timpuri de încercare și de tristețe, recunoscătoare că sunteți uniți cu noi în credință.

Autorii

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Dicasterul pentru Laici, Familie și Viaţă, Itinerare catecumenale pentru viaţa matrimonială. Orientări pastorale pentru Bisericile particulare, Iași 2022, 94 p., 14×20, ISBN 978-606-578-488-8, 15 lei.

 

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea: Itinerare catecumenale pentru viaţa matrimonială. Orientări pastorale pentru Bisericile particulare, scrisă de Dicasterul pentru Laici, Familie și Viaţă și tradusă în limba română de pr. dr. Mihai Pătrașcu. Cartea apare în colecția „Magisterium”, în formatul 14×20, are 94 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 15 lei.

 

„Vestea creştină care se referă la familie este cu adevărat o veste bună” (Amoris laetitia, 1). Această afirmaţie din relatio finalis a Sinodului Episcopilor despre familie merita să deschidă exortaţia apostolică Amoris laetitia. Pentru că Biserica, în fiecare epocă, este chemată să vestească din nou, mai ales tinerilor, frumuseţea şi belşugul de har care sunt cuprinse în sacramentul Căsătoriei şi în viaţa familială care izvorăşte din el. La cinci ani de la publicarea sa, Anul „Familia Amoris laetitia” a intenţionat să repună în centru familia, să invite la reflecţie asupra temelor din exortaţia apostolică şi să anime întreaga Biserică în angajarea bucuroasă de evanghelizare pentru familii şi cu familiile.

Unul din roadele acestui An special îl reprezintă Itinerare catecumenale pentru viaţa matrimonială, pe care acum am plăcerea să-l încredinţez păstorilor, soţilor şi tuturor celor care lucrează în pastoraţia familială. Este vorba de un instrument pastoral pregătit de Dicasterul pentru Laici, Familie şi Viaţă, urmând o indicaţie pe care am exprimat-o în mod repetat, adică „necesitatea unui «nou catecumenat» ca pregătire pentru căsătorie”; de fapt, „este urgent de a realiza concret ceea ce a fost deja propus în Familiaris consortio (nr. 66), adică, aşa cum pentru Botezul adulţilor catecumenatul este parte din procesul sacramental, tot aşa şi pregătirea pentru căsătorie să devină parte integrantă a întregii proceduri sacramentale a căsătoriei, ca antidot care să împiedice înmulţirea celebrărilor matrimoniale nule sau inconsistente” (Discurs adresat Curiei Romane, 21 ianuarie 2017).

Aici ieşea în evidenţă, fără jumătăţi de cuvinte, preocuparea serioasă faţă de faptul că, printr-o pregătire prea superficială, cuplurile merg în întâmpinarea pericolului real de a celebra o căsătorie nulă sau cu baze aşa de slabe încât „să se destrame” în puţin timp şi să nu ştie să reziste nici măcar la primele crize inevitabile. Aceste eşecuri aduc cu ele mari suferinţe şi lasă răni adânci în persoane. Rămân dezamăgite, amărâte şi, în cazurile mai dureroase, ajung chiar să nu mai creadă în vocaţia la iubire, înscrisă de Dumnezeu însuşi în inima fiinţei umane. Aşadar, există, înainte de toate, o datorie de a însoţi cu simţ de responsabilitate pe cei care manifestă intenţia de a se uni în căsătorie, ca să fie feriţi de traumele despărţirilor şi să nu-şi piardă niciodată încrederea în iubire.

Dar există şi un sentiment de dreptate care ar trebui să ne anime. Biserica este mamă, şi o mamă nu face preferinţe între copii. Nu-i tratează cu inegalitate, le dedică tuturor aceleaşi îngrijiri, aceleaşi atenţii, acelaşi timp. A dedica timp este semn de iubire: dacă nu dedicăm timp unei persoane este semn că nu o iubim. Asta îmi vine în minte de atâtea ori când mă gândesc că Biserica dedică mult timp, câţiva ani, pregătirii candidaţilor la preoţie sau la viaţa călugărească, dar dedică puţin timp, numai câteva săptămâni, celor care se pregătesc pentru căsătorie. Ca şi preoţii şi consacraţii, şi soţii sunt fii ai maicii Biserici, şi o aşa de mare diferenţă de tratament nu este corectă. Cuplurile de soţi constituie marea majoritate a credincioşilor şi adesea sunt coloane fundamentale în parohii, în grupurile de voluntariat, în asociaţii, în mişcări. Sunt adevăraţi „păzitori ai vieţii”, nu numai pentru că dau naştere la copii, îi educă şi îi însoţesc în creştere, dar şi pentru că se îngrijesc de bătrânii din familie, se dedică slujirii persoanelor cu dizabilităţi şi adesea multor situaţii de sărăcie cu care vin în contact. Din familii se nasc vocaţiile la preoţie şi la viaţa consacrată; şi familiile sunt cele care constituie ţesutul societăţii şi îi „remediază rupturile” cu răbdarea şi jertfele zilnice. Aşadar, este o datorie de dreptate pentru Biserica-mamă să dedice timp şi energie pentru pregătirea celor pe care Domnul îi cheamă la o misiune aşa de mare ca aceea familială.

De aceea, pentru a da concreteţe acestei necesităţi urgente, „am recomandat să se realizeze un adevărat catecumenat al viitorilor miri, care să includă toate etapele drumului sacramental: timpurile pregătirii la căsătorie, ale celebrării sale şi ale anilor care urmează imediat” (Discurs adresat participanţilor la cursul despre procesul matrimonial, 25 februarie 2017). Este ceea ce îşi propune să facă documentul pe care-l prezint aici şi pentru care sunt recunoscător. El se împarte conform celor trei faze: pregătirea la căsătorie (îndepărtată, apropiată şi imediată); celebrarea căsătoriei; însoţirea primilor ani de viaţă conjugală. Aşa cum veţi vedea, este vorba de a parcurge o importantă bucată de drum împreună cu perechile pe drumul vieţii lor, şi după căsătorie, mai ales atunci când vor putea trece prin crize şi momente de descurajare. Astfel, vom încerca să fim fideli faţă de Biserică, mamă, învăţătoare şi însoţitoare de drum, mereu alături de noi.

Este dorinţa mea vie ca după acest prim document să urmeze cât mai curând un altul, în care să fie indicate modalităţi pastorale concrete şi posibile itinerare de însoţire, dedicat în mod specific acelor cupluri care au experimentat eşecul căsătoriei lor şi care trăiesc într-o nouă unire ori s-au recăsătorit civil. De fapt, Biserica vrea să fie aproape de aceste cupluri şi să parcurgă cu ele via caritatis (cf. Amoris laetitia, 306), aşa încât să nu se simtă abandonate şi să poată găsi în comunităţi locuri accesibile şi fraterne de primire, de ajutor pentru discernământ şi de participare. Acest prim document care este oferit acum este un dar şi este o misiune. Un dar, pentru că pune la dispoziţia tuturor un material abundent şi stimulant, rod al reflecţiei şi al experienţelor pastorale deja realizate în diferite dieceze/eparhii din lume. Şi este şi o misiune, pentru că nu este vorba de „formule magice” care funcţionează în mod automat. Este o haină care trebuie „cusută după măsură” pentru persoanele ce o vor îmbrăca. De fapt, este vorba de orientări care cer să fie receptate, adaptate şi puse în practică în situaţiile sociale, culturale şi ecleziale concrete în care trăieşte fiecare Biserică particulară. De aceea, fac apel la docilitatea, la zelul şi la creativitatea păstorilor Bisericii şi ale colaboratorilor lor, pentru a face mai eficace această operă vitală şi indispensabilă de formare, de vestire şi de însoţire a familiilor, pe care Duhul Sfânt ne cere s-o realizăm în acest moment.

„Nu m-am sustras de la nimic ca să vă vestesc cele folositoare şi v-am învăţat în public şi prin case” (Fap 20,20). Îi invit pe toţi cei care lucrează în pastoraţia familială să-şi însuşească aceste cuvinte ale apostolului Paul şi să nu se descurajeze în faţa unei misiuni care poate să pară dificilă, angajantă sau chiar mai presus de propriile posibilităţi. Curaj! Să începem să facem primii paşi! Să începem procese de reînnoire pastorală! Să punem mintea şi inima în slujba viitoarelor familii şi vă asigur că Domnul ne va susţine, ne va da înţelepciune şi forţă, va face să crească în noi toţi entuziasmul şi mai ales ne va face să experimentăm „bucuria dulce şi confortantă de a evangheliza” (Evangelii gaudium, 9), în timp ce vestim noilor generaţii Evanghelia familiei.

Papa Francisc

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Emil Moraru, Sacramentul Penitenţei. Pentru cateheţi, penitenţi şi confesori, Iași 2022, 76 p., 11×17, ISBN 978-606-578-486-4, 10 lei.

 

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea: Sacramentul Penitenţei. Pentru cateheţi, penitenţi şi confesori, scrisă de pr. dr. Emil Moraru. Cartea apare în colecția „Cateheza”, în formatul 11×17, are 76 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 10 lei.

Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea, în scrisoarea transmisă preoţilor pentru Joia Sfântă din anul 2002, le-a adresat „o invitaţie caldă la a redescoperi în mod personal şi la a face să fie redescoperită frumuseţea sacramentului Reconcilierii, care, din diferite motive, de câteva decenii, suferă o anumită criză”.

Motivul principal al acestei crize fusese identificat de Papa Pius al XII-lea: „Păcatul din timpul nostru este pierderea simţului păcatului”. Şi, într-adevăr, este evident că, dacă lipseşte simţul păcatului, sacramentul instituit de Isus pentru a-l elimina nu are nici sens, nici valoare.

Atenuarea progresivă a simţului păcatului este cauzată de cultura contemporană a secularismului, care face abstracţie de Dumnezeu; de preocuparea psihologică de a nu pune frâie libertăţii; de ideea de a arunca asupra societăţii toate greşelile; de relativismul etic; de refuzul oricărei referinţe la transcendent; de umbrirea ideii stăpânirii divine asupra vieţii omului.

Ca o ultimă analiză, pierderea simţului păcatului este o formă sau un rod al faptului de a-l nega pe Dumnezeu.

Această lucrare este împărţită în două părţi, strâns legate între ele şi complementare. Pentru a înţelege doctrina şi aspectul normativ cu privire la sacramentul Penitenţei sau al Reconcilierii (a doua parte), este, într-adevăr, necesar să cunoaştem doctrina cu privire la sacramente în general (prima parte).

Conţinuturile acestui mic volum, conturate făcând apel la cuvântul lui Dumnezeu şi la magisteriul Bisericii, sunt expuse într-un stil şi un limbaj uşor de înţeles şi, prin urmare, accesibil tuturor credincioşilor poporului lui Dumnezeu.

Acest volum mic este un ajutor pentru cateheţi şi confesori, şi este propus credincioşilor laici doritori de a aprofunda valoarea inestimabilă a sacramentului milostivirii divine şi a reconcilierii cu Dumnezeu, cu Biserica şi cu fraţii, şi de a cunoaşte condiţiile pentru o celebrare senină şi roditoare.

Pr. dr. Emil Moraru

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Iosif Iacob, ACTIV. Acţiuni comunitare pentru toţi – incluziune pentru viitor. Stolniceni Prăjescu – analiza pentru o comunitate în dezvoltare, Iași 2021, 192 p., 14×20, ISBN 978-606-578-475-8, 20 lei.

 

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea: ACTIV. Acţiuni comunitare pentru toţi – incluziune pentru viitor. Stolniceni Prăjescu – analiza pentru o comunitate în dezvoltare, scrisă de pr. dr. Iosif Iacob. Cartea apare în colecția „Creștinism în contemporaneitate”, în formatul 14×20, are 192 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 20 lei.

 

România se dorește a fi o țară în care toți cetățenii să poată beneficia de șanse egale de a participa la viața comunității, în care sunt acoperite nevoile de bază, sunt respectate diferențele, și toți oamenii se simt apreciați și trăiesc demn. Totuși acest deziderat este departe de a fi realizat. Unul din cinci români se confruntă cu sărăcia relativă, nivelul de sărăcie în rândul persoanelor care muncesc este foarte ridicat, de două ori peste media din UE, asta chiar dacă rata a șomajului rămâne destul de scăzută, peste 42% din populație prezintă risc de sărăcie sau excluziune socială.

În România, majoritatea oamenilor expuși riscului de sărăcie sau de excluziune socială locuiesc în zonele rurale. Sărăcia în mediul rural se prezintă sub multe forme, de la sărăcia din satele mici și cele cu populație îmbătrânită până la comunități caracterizate prin capital uman scăzut, printr-o slabă ocupare formală a forței de muncă și prin locuințe improprii.

Majoritatea studiilor despre marginalizare în România se concentrează pe zonele rurale și iau în calcul „sărăcia comunității„ sau „neajunsurile comunității” la nivelul unității administrative. Indiferent de metoda de cercetare, aproape toate studiile au subliniat faptul că în România criteriile principale pentru identificarea și examinarea sărăciei, mai ales sărăcia multidimensională și marginalizare sunt:

• capitalul uman (de regulă educația, sănătatea și numărul de membri sau de copii ai familiei);
• ocuparea forței de muncă (de regulă raportat la numărul de șomeri, munca la negru, munca în agricultura de subzistență);
• condițiile de locuire (mai ales referitor la nesiguranța locativă, calitatea locuințelor și racordarea la rețelele de utilități publice).

Din momentul aderării la Uniunea Europeană s-a început implementarea, în România, a politicilor sociale europene care au ca principal obiectiv combaterea sărăciei și a excluziunii sociale. UE oferă finanțare pentru o gamă largă de proiecte și programe care acoperă domenii precum:

• dezvoltarea regională și urbană;
• ocuparea forței de muncă și incluziunea socială;
• agricultură și dezvoltarea rurală;
• politicile în domeniul maritim și al pescuitului;
• cercetarea și inovarea;
• ajutorul umanitar.

Finanțarea este gestionată în baza unor reguli stricte, pentru a garanta faptul că se aplică un control riguros asupra modului în care sunt utilizate fondurile și că banii sunt cheltuiți în mod transparent și responsabil.

Principalul instrument prin care fondurile europene sprijină, în România, piața muncii, educația, sănătatea, incluziunea socială și lupta împotriva sărăciei este POCU (Programul Operațional Capital Uman), iar ca parte a acestui program avem Schema de Ajutor de Minimis (DLI360).

Programul Operațional Capital Uman (POCU) urmărește prioritățile de investiții, obiectivele specifice și acțiunile asumate de către România în domeniul resurselor umane, pentru atingerea obiectivului general reducerea disparităților de dezvoltare economică și socială dintre România și Statele Membre ale UE.

Încă de la debutul acestui program de finanțare au fost depuse în toată țara proiecte ce avea ca scop dezvoltarea și implementarea de măsuri integrate pentru reducerea riscului de sărăcie și excluziune socială a persoanelor vulnerabile din diferite comunități marginalizate.

Un astfel de proiect este și ACTIV – „Acțiuni Comunitare pentru Toți – Incluziune pentru Viitor”, ce își propune, prin activități specifice, reducerea riscului de excluziune socială și sărăcie, pentru un număr de 647 persoane dintr-o comunitate marginalizată din județul Iași (Stolniceni-Prăjescu). Proiectul fiind dezvoltat de Asociația „Centrul Diecezan Caritas” Iași având ca parteneri Asociația ”Gipsy Eye”, Primăria comunei Stolniceni-Prăjescu și Școala Gimazială Cozmești.

S-a ales această comunitate deoarece 67% din locuitorii apți de muncă din localitatea Cozmești și 42.5% din localitatea Stolniceni-Prăjescu (ambele localități aparținând Unității Teritorial Administrative Stolniceni-Prăjescu) nu sunt încadrate pe piața formală a muncii și nici nu urmează o formă de învățământ. Aceste persoane prestează activități ocazionale fără forme legale și nici nu conștientizează importanța unui contract de muncă. De asemenea un număr mare dintre aceste persoane sunt asistate social. În același timp, s-a observat în această comunitate și un absenteism școlar ridicat datorat: lipsei de resurse materiale a părinților, preluării de către minori a rolului de adult în familie, neconștientizării din partea părinților a importanței educației.

Pr. dr. Iosif Iacob

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro