Părinţii şi copiii cresc împreună. Un itinerar pentru părinţi în diferitele faze ale creşterii copiilor

Raffaele Mastromarino, Părinţii şi copiii cresc împreună. Un itinerar pentru părinţi în diferitele faze ale creşterii copiilor, Iași 2020, 374 p., 17×24, 978-606-578-396-6, 35 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Părinţii şi copiii cresc împreună. Un itinerar pentru părinţi în diferitele faze ale creşterii copiilor, scrisă de Raffaele Mastromarino și tradusă în limba română de Mihaela Barticel şi pr. dr. Mihai Roca. Cartea apare în colecția „Cateheză”, în formatul 17×24, are 374 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 35 lei. 

Această carte este un manual pentru formatori şi părinţi ce are drept scop prevenirea disconfortului psihologic. Raffaele Mastromarino îşi propune nu doar să-i ajute pe părinţi ca să asigure copiilor lor o bună dezvoltare, ci şi să ofere acele competenţe necesare pentru a putea exercita un parenting optimal. A fi părinte este, într-adevăr, o sarcină foarte grea, care implică responsabilităţi enorme în ceea ce priveşte binele copiilor şi posibilitatea ca aceştia să devină adulţi siguri de ei, capabili să-şi exprime şi să-şi organizeze trăirile emoţionale, să aibă un bun nivel al stimei de sine, să fie flexibili şi capabili de a rezolva conflicte şi dificultăţi.

Specia noastră este singura specie animală care „produce” urmaşi dependenţi de proprii părinţi pentru un timp îndelungat; în acest sens, nu doar supravieţuirea, ci şi posibilitatea unei bune adaptări la mediu depinde de tipul de îngrijire experimentat. Ajungerea la vârsta adultă, sau la acea perioadă de timp în care indivizii sunt capabili de a avea grijă de ei şi de a fi autonomi, este rezultatul unui întreg parcurs de creştere, de la naştere la sfârşitul adolescenţei, care durează cel puţin doisprezece-paisprezece ani şi ajunge până la nouăsprezece ani. Ajungerea în poziţia bipedă, la începuturile speciei noastre, a implicat o restrângere a canalului vaginal; astfel, în momentul naşterii nu a fost şi nu este posibil să se nască un copil cu capul mare, înzestrat cu toate acele caracteristici cerebrale şi mintale care să-i permită să fie autonom într-un interval scurt de timp. Acest truc al naturii a făcut în aşa fel încât bebeluşii noştri să aibă nevoie de o perioadă de dezvoltare în uterul matern de nouă luni – perioada de sarcină –, dar şi de o perioadă de timp externă de nouă luni, timp în care nou-născutul depinde mai întâi total de un adult, pentru ca apoi să aibă o dependenţă de un îngrijitor (caregiver) ce se extinde de-a lungul primilor nouăsprezece ani. Și dacă supravieţuirea unui copil este asigurată de posibilitatea de a avea aproape un adult (care este de obicei mama) care să-i asigure nu numai hrană şi igienă, ci mai ales protecţie şi îngrijire, atunci mintea copilului şi dezvoltarea sa psihologică sunt rezultatul posibilităţii de a avea alături o persoană capabilă de a-l vedea ca individ înzestrat cu competenţe, motivaţii şi puncte de vedere.

Părintele care reuşeşte să vadă lumea prin ochii propriului copil devine pentru acesta un fel de „sală de antrenament”, o realitate în care apar şi se fixează acele abilităţi cognitive şi sociale ce sunt înnăscute, fac parte din zestrea genetică şi au şansa de a se exprima şi de a se structura, cu condiţia ca ele să aibă loc într-o relaţie afectivă. Mintea noastră este structural relaţională, se formează în relaţii. Chiar din primele luni de viaţă, o bună relaţie a copilului cu părintele îi dezvoltă acestuia capacitatea de a lega fenomenele în raporturi de cauză-efect, cu scopul de a se simţi responsabil de propriile acţiuni, de a le aşeza în ordine temporală şi spaţială şi de a le vedea apoi înzestrate cu o anumită valoare constantă şi cu predictibilitate.

A fi părinte este o „muncă” ce implică timp, disponibilitate, cunoştinţe despre caracteristicile copilului de-a lungul stadiilor sale de dezvoltare. O optimă creştere a copilului presupune capacitatea de a nu te lăsa influenţat de propriile fantasme, de ceea ce fiecare a trăit în relaţia cu proprii părinţi, tentat fiind să te comporţi cu copiii tăi la fel cum s-au comportat ceilalţi cu tine – activând astfel fenomenul numit de teoreticieni „transmiterea intergeneraţională a ataşamentului” sau activând modalităţi ce presupun răspunsuri pe care, în calitate de copil, ai fi voit să le foloseşti cu tatăl şi mama, şi care nu au fost folosite de teama unor ameninţări sau, din contra, au fost folosite prin diferite modalităţi ce la vârsta adultă provoacă în mod neadecvat sentimente de vină.

Cartea lui Mastromarino propune, aşadar, un proiect care se sprijină pe trei piloni: punerea la dispoziţie a instrumentelor necesare pentru a fi un bun părinte; învăţarea modalităţii de a avea grijă de sine, pentru a avea apoi grijă de alţii în măsura în care există capacitatea de a avea grijă de sine; prezentarea de programe de intervenţie şi de competenţe celor care doresc să promoveze educarea şi creşterea copiilor. Autorul le sugerează părinţilor o muncă de „reînvăţare”, îi ajută să se confrunte cu ceea ce este copilul de-a lungul etapelor sale de dezvoltare. Sunt descrise în acest sens caracteristicile genetice, competenţele de bază înnăscute, precum şi trăsăturile specifice copiilor încă de la naştere. Se face o descriere detaliată a fiecărei etape: a explorării, a primei despărţiri, a socializării, a şcolarizării şi a construirii de aptitudini, a adolescenţei şi a tinereţii. În descrierea fiecărei etape sunt prezentate numeroase exerciţii ce stimulează părinţii nu doar de a se cunoaşte pe ei înşişi, ci şi să înţeleagă cum „funcţionează” un copil, ce să facă concret pentru a ajunge la o sintonie cu nevoile copilului, ce mesaje să-i transmită în anumite momente cu scopul de a-l ajuta să-şi dezvolte încrederea în sine şi stima de sine.

Precum sub o lupă, orice reacţie posibilă a copilului este descompusă şi analizată pentru a ajuta părintele să înţeleagă cum să se comporte şi pentru care motiv să facă ceea ce i se propune în această carte.

Exerciţiile propuse sunt, de asemenea, subiecte de reflecţie şi de discuţie pentru a ajunge în mod autonom la însuşirea strategiilor folositoare rezolvării problemelor ce ar putea să apară atunci când se intră în rolul de părinte. Exerciţiile sunt totodată instrumente preţioase pentru educatorii şi profesioniştii interesaţi de creşterea copiilor.

La fiecare etapă de dezvoltare, printr-un proces de „redefinire”, adultul este invitat să devină conştient de ceea ce a învăţat de la părinţii săi şi să se diferenţieze de aceştia. Doar printr-o conştientizare a propriilor modalităţi relaţionale şi a stilurilor de interacţiune se poate înţelege mai bine cum răspunsurile la nevoile copilului sunt date deseori – aşa cum spuneam mai înainte – în mod mecanic, provocate de dinamici inconştiente legate de introiecţii ce pot face dificilă instaurarea unei relaţii optime. emoţiile experimentate de părinte în prezenţa fiului sunt deseori legate de motivaţii inconştiente ce nu îi permit să fie sensibil la nevoile fiului şi să-i răspundă în mod satisfăcător.

În acest volum este de un real folos şi noutatea acurateţei cu care sunt subliniate nevoile părinţilor şi modalităţile prin care sunt invitaţi să aibă grijă de ei înşişi (cu ajutorul exerciţiilor şi a temelor), pentru ca mai apoi să fie capabili să aibă grijă de copiii lor.

Cu un stil clar, atrăgător şi captivant, textul se prezintă totodată ca un instrument practic preţios şi unic în acest sector, ca un vademecum pentru cine este deja părinte, ca un ghid pentru cel care se pregăteşte să devină, ca un instrument de lucru în domeniul social şi educaţional pentru cei care îşi propun să organizeze cursuri de formare şi de intervenţie în educarea şi creşterea copiilor.

Grazia Attili

Profesor titular de psihologie socială Universitatea „La Sapienza”, Roma

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Strategii inovative în predarea religiei

Petru Sebastian Tamaş (coordonator), Strategii inovative în predarea religiei, Iași 2020, 270 p., 17×24, 978-606-578-389-8, 25 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Strategii inovative în predarea religiei, scrisă de Petru Sebastian Tamaş (coordonator). Cartea apare în colecția „Cateheză”, în formatul 17×24, are 270 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 25 lei.

Cred că fiecare profesor sau educator a simţit ce înseamnă a intra în sintonie cu elevii, atunci când, făcând apelul în clasă, i-a privit pe elevi direct în ochi, demonstrând şi că îl interesează persoana lor.

Pornind de la acest fapt „banal”, putem înțelege cât de importantă este tema relaţiei dintre profesor şi elev, cât de vital este modul profesorului de a se face credibil. De multe ori elevii aşteaptă de la profesorul lor, mai ales cel de religie, nu atât un „profesionist” în materie de predare, dar mai ales un mod de „a fi”, pentru că misiunea unui profesor nu este numai de a atinge obiective didactice sau de a forma o normă didactică, dar mai ales aceea de a intra în relaţie cu elevul, ajutându-l în drumul lui de formare pentru viaţă. Este o misiune pe cât de fascinantă, pe atât de complexă şi dificilă. Educaţia se prezintă astăzi ca o misiune complexă, vastă şi urgentă. Dacă nu sunt găsite şi strategiile cele mai potrivite, în această complexitate există riscul să se piardă din esenţial, adică formarea persoanei umane în caracterul ei integru, în special în ceea ce priveşte dimensiunea religioasă şi spirituală.

Educaţia se prezintă astăzi ca o misiune complexă, provocată de rapidele schimbări sociale, economice şi culturale. Misiunea sa specifică rămâne formarea integrală a persoanei umane. Copiilor şi tinerilor trebuie să li se garanteze posibilitatea de a dezvolta în mod armonios propriile capacităţi fizice, morale, intelectuale şi spirituale; ei trebuie să fie ajutaţi să dobândească un simţ ridicat de responsabilitate, să înveţe folosirea corectă a libertăţii şi să participe activ la viaţa socială.

Un învăţământ care nu ar cunoaşte sau ar elimina dimensiunea morală şi religioasă în formarea persoanei elevului, ar constitui un obstacol pentru o educaţie completă, deoarece „copiii şi tinerii au dreptul să fie ajutaţi, fie să evalueze cu conştiinţă corectă şi să accepte cu adeziune personală valorile morale, dar şi ajungând să-l cunoască şi să-l iubească pe Dumnezeu cât mai perfect posibil” (Conciliul al II-lea din Vatican, Declaraţia Gravissimum educationis, 1965) .

Papa emerit Benedict al XVI-lea, vorbind odată profesorilor de religie, a afirmat că „dimensiunea religioasă, într-adevăr, este intrinsecă factorului cultural, deoarece el contribuie la formarea globală a persoanei şi permite transformarea cunoaşterii în ştiinţă de viaţă”. În acest sens, predarea religiei catolice are un rol foarte important, pentru că „şcoala şi societatea se îmbogăţesc ca adevărate laboratoare de cultură şi de umanism, în care descifrând aportul semnificativ al creştinismului, persoana este abilitată să descopere binele şi să crească în responsabilitate, să caute confruntarea şi să rafineze simţul critic, să scoată din trecut comori pentru a înţelege mai bine prezentul şi să se proiecteze în mod conștient spre viitor” (Benedict al XVI-lea, Discurs adresat profesorilor de religie catolică, 25 aprilie 2009).

Aduc în memorie şi celebrele cuvinte ale sfântului apostol Paul: „M-am făcut totul pentru toţi, ca să-i câştig măcar pe unii” (1Cor 9,22). Aşa descria apostolul neamurilor activitatea misionară pe care a desfășurat-o. A folosit toată inteligența și toate mijloacele de care dispunea pentru ca un număr cât mare de oameni să ajungă să îl cunoască și să îl iubească pe Cristos, iar apoi să se mântuiască.

Ce frumos ar fi ca peste ani, privindu-și retrospectiv viața, profesorii de religie să-și poată repeta afirmația sfântului Paul, mărturisind că și ei au făcut totul pentru ca elevii pe care i-au avut spre îndrumare să-l cunoască și să-l iubesc pe Cristos, iar apoi să se mântuiască. Şi la fel elevii de odinioară să poată privi cu admiraţie şi recunoştinţă la dascălii care i-au format pentru viaţă, pentru o profesie, pentru a fi oameni…

Analizată în cheie pedagogică, afirmația sfântului apostol Paul invită profesorul de religie la folosirea, pe de o parte, a întregului arsenal de mijloace, metode și procedee didactice de care dispune didactica modernă, pentru ca toți elevii să îmbrățișeze evanghelia și să o trăiască. Pe de altă parte, sensul afirmației este mult mai complex, acoperind întreaga sferă a personalității profesorului (caracter etc.). Sintagma „strategii inovative în predare” nu se rezumă la registrul metodic, bine conturat din punct de vedere pedagogic, ci include și forța modelatoare a personalității profesorului, precum și o serie întreagă de factori extrinseci mediului școlar, ce exercită un rol determinant în percepția pe care elevul și-o formează cu privire la viața religioasă.

Teoriile psiho-pedagogice moderne insistă asupra faptul că procesul educativ, pentru a fi cu adevărat eficient, trebuie să fie mereu proaspăt, să țină cont de structura psiho-somatică a celui căruia se adresează, să răspundă nevoilor și așteptărilor grupului social, să valorifice la maxim potențialul celui educat și mijloacele teoretice și practice pe care le pun la dispoziție științele moderne. Educația religioasă realizată în mediu școlar nu poate eluda exigențele enumerate mai sus.

Nici o societate şi nici o şcoală nu poate supraviețui pe termen lung şi nici nu poate deveni un adevărat „areopag” de cultură şi civilizaţie dacă nu există o minimă preocupare pentru ca ea să formeze în spirit etic adevăraţi oameni, cu principii, atitudini şi comportamente care facă posibilă convieţuirea paşnică şi armonioasă între persoane şi grupuri diferite, dispuse să se accepte şi să fie în competiţie în acelaşi timp, fără a se anihila reciproc, fără a ajunge la atitudini de fanatism şi fundamentalist religios.

Biserica a afirmat şi îşi revendică dreptul de a contribui la formarea copiilor şi tinerilor prin propunerea religiei ca disciplină de predat în şcoală. De altfel, învăţământul religios este prezent aproape în toate sistemele scolastice europene, în virtutea rolului pe care fenomenul religios îl are în societate şi a modului în care influenţează viaţa socială şi cultura fiecărei naţiuni.

Considerăm că este nevoie ca disciplina „religie” să aibă loc în curricula şcolară, cel puţin ca „un minim necesar”. „Minimul necesar” pentru disciplina religie este totuşi un patrimoniu deosebit, care poate şi trebuie să crească prin contribuția tuturor şi din partea tuturor, dascăli şi elevi. De aceea conceptul de „religie” se întâlneşte cu cel al drepturilor omului, cu cel al capitalului social, al capitalului moral şi al capitalului spiritual, la care predarea religiei poate aduce o contribuţie validă, fără a se reduce la folclor și fără a se confunda cu fanatismul şi fundamentalismul religios. Este de dorit, ca fiecare cetățean al ţării să fie format în şcoală în aşa fel încât să poată contribui la progresul material sau spiritual al societăţii atunci când va ajunge la vârsta maturităţii.

 „Strategii inovative în predarea religiei”, este o lucrare care adună roadele simpozionului cu același nume, desfășurat în primăvara anului 2017, sub egida Oficiului pentru Pastorația Școlară și Predarea Religiei în Școli. Manifestarea științifică la care au participat în special profesorii de religie din întreaga Dieceză Romano-Catolică de Iași, precum și reprezentanți ai mediului universitar din țară și străinătate, a fost bine cotată, mai ales din perspectiva acurateței științifice.

Volumul a fost conceput după macheta simpozionului. În partea introductivă, prin intermediul a trei articole, se realizează o abordare a temei din perspective diferite: pedagogică, psihologică și teologică. Gradul înalt de expertiză al autorilor, unii dintre ei reputați profesori universitari, are menirea de a face să pătrundă lumina științelor moderne și în domeniul educației religioase, domeniu așezat adesea, în mod nedrept, la penuria cercetării științifice.

Articolele elaborate pentru cele două secțiuni ale simpozionului, „Metode și procedee de organizare a predării și învățării la religie” și „Ipostaze curriculare și extracurriculare în formarea religioasă a tinerilor”, sunt rodul experienței didactice a câteva zeci de profesori, în special de religie, care au dorit să ofere expertiza lor ca suport pentru o înțelegere globală a procesului educativ, cu referință la strategiile didactice moderne. Deși, din perspectiva acurateței psiho-pedagogice, articolele sunt perfectibile, ele reprezintă un plus valoare dacă ne raportăm la faptul că vin din zona unei discipline considerată adesea „cenușăreasa disciplinelor școlare” sau o „pseudoștiință”. Dorința de a împărtăși experiența didactică și de a deschide noi orizonturi pentru o educație religioasă de calitate consider că sunt argumente suficiente pentru a justifica aceast demers editorial.

Un cuvânt de prețuire adresez celor care au trudit la organizarea evenimentului și la editarea acestui volum. Amintesc aici Oficiul pentru Pastorația Școlară și Predarea Religiei în Școală din Dieceza Romano-Catolică de Iași, Inspectoratul Școlar al Județului Iași, Universitatatea
„Al.I. Cuza” Iași (Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației; Facultatea de Teologie Romano-Catolică), Colegiul Pedagogic „Vasile Lupu” Iași etc.

Exprim totodată un cuvânt de pioasă recunoștință doamnei prof. dr. Mariana Georgeta Purțuc, care la un an de la organizare evenimentului a plecat spre Casa Tatălui. Având o carieră didactică de excepție, a folosit toate resursele intelectuale și umane de care dispunea pentru ca educația religioasă să fie realizată la cele mai înalte standarde. Tema simpozionului și a celor două secțiuni sunt marca personalității ei. Profesoara Mariana Purțuc a moderat ea însăși secțiunea „Ipostaze curriculare și extracurriculare în formarea religioasă a tinerilor”.

Dumnezeu să facă rodnică munca tuturor profesorilor, iar la sfârșitul vieții fiecare să poată spune împreună cu sfântul Paul: „M-am făcut totul pentru toţi, ca să-i câştig măcar pe unii!” (1Cor 9,22)

† Aurel Percă

Episcop auxiliar de Iași

 

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Să ne bucurăm cu Isus : religie romano-catolică: caietul elevului pentru clasa pregătitoare

Petru-Sebastian Tamaș, coord., Să ne bucurăm cu Isus : religie romano-catolică: caietul elevului pentru clasa pregătitoare, Iași 2019, 51 p., 21×30, 978-606-578-384-3, 10 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Să ne bucurăm cu Isus : religie romano-catolică: caietul elevului pentru clasa pregătitoare, scrisă sub coordonarea pr. Petru-Sebastian Tamaș. Cartea apare în colecția „Cateheză”, în formatul 21×30, are 51 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 10 lei.

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Educația religioasă a preadolescenților și a adolescenților

Agneza Ilinca, Educația religioasă a preadolescenților și a adolescenților, Iași 2018, 178 p., 14×20, ISBN 978-606-578-360-7, 15 lei. 

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Educația religioasă a preadolescenților și a adolescenților, scrisă de prof. Agneza Ilinca. Cartea apare în colecția „Cateheză”, în formatul 14×20, are 178 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 15 lei. 

Această carte, intitulată Educaţia religioasă a preadolescenţilor şi a adolescenţilor, poate fi un instrument util persoanelor chemate să se implice în misiunea nobilă de a da educaţie umană şi creştină generaţiilor viitoare.

Formarea autentică a generaţiilor viitoare de cetăţeni şi creştini, responsabili şi angajaţi în respectarea şi transmiterea valorilor umane şi creştine, precum şi în promovarea acestora în societatea în care ei vor trăi, cere din partea factorilor responsabili, atât laici, cât şi clerici, o pregătire morală şi intelectuală adecvată misiunii importante pe care trebuie s-o împlinească în spirit autentic de slujire.

Lucrarea de faţă numeşte clar instituţiile care au misiunea de a lucra responsabil la educarea şi formarea generaţiilor viitoare. Acestea sunt: familia, Biserica şi şcoala. Reprezentanţii acestor instituţii sunt: părinţii, preoţii şi colaboratorii acestora şi profesorii, mai ales profesorii de religie.

Primii şi principalii educatori ai copiilor sunt părinţii, care, în mod normal, nu pot fi niciodată înlocuiţi total şi adecvat fără a aduce prejudicii importante educaţiei copiilor. Părinţii încep procesul de educare a copiilor încă din cea mai fragedă copilărie, apoi o continuă şi o supraveghează chiar şi atunci când educarea copiilor este preluată şi continuată de Biserică şi de şcoală.

Educaţia religioasă a copiilor începe în sânul familiei şi va continua la biserică şi apoi la şcoală, în cadrul organizat al orei de religie.

Biserica, după ce a semănat în sufletul copilului, prin Botez, sămânţa credinţei şi a celorlalte virtuţi teologale, continuă opera educării credinţei şi a virtuţilor prin pregătirea catehetică în vederea primirii sacramentelor Spovezii şi Primei Sfinte Împărtăşanii. Biserica va continua catehizarea copiilor pentru primirea şi a celui de-al treilea sacrament al iniţierii creştine, Mirul, după ce le-au primit pe primele două, Botezul şi Euharistia. Toate sacramentele amintite mai sus – Botezul, Mirul, Euharistia şi Reconcilierea sau Spovada – sunt administrate gradual începând cu frageda copilărie, continuând cu prima copilărie, preadolescenţă şi adolescenţă.

În strânsă legătură cu educaţia acordată de părinţii copiilor lor în familie este şi educaţia creştină oferită de Biserică şi de şcoală. Colaborarea strânsă între familie, Biserică şi şcoală realizează o educaţie adecvată şi completă a copiilor, a preadolescenţilor şi a adolescenţilor, a generaţiei actuale care va deveni generaţia matură şi responsabilă de mâine a societăţii şi a Bisericii.

Această lucrare vrea să arate, pe lângă importanţa colaborării sincere şi devotate a celor trei instituţii responsabile cu educarea şi formarea oamenilor de mâine, şi necesitatea folosirii adecvate a metodelor şi a mijloacelor pedagogice cerute de o educaţie completă a elevilor preadolescenţi şi adolescenţi.

Tematicile dezvoltate în această lucrare pot fi un argument pentru a o parcurge şi a primi sugestiile propuse de aceasta.

Mă bucur să pot recomanda studierea materialelor propuse celor implicaţi în procesul nobil, dar şi delicat şi angajant, al educării generaţiilor actuale în vederea realizării unei societăţi viitoare umane şi creştine, dorită şi aşteptată de societatea şi de Biserica de mâine.

Le doresc mult succes, elan şi curaj tuturor persoanelor implicate în activitatea pedagogică, precum şi satisfacţia de a vedea creşterea şi dezvoltarea societăţii şi a Bisericii actuale, cu speranţa de a culege roade frumoase şi bogate după eforturile şi sacrificiile făcute în împlinirea vocaţiei primite şi urmate cu fidelitate.

Conf. univ. dr. pr. Iosif Enăşoae

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Valențele educative ale cultului Sfintei Fecioare Maria

Valeria Gherguț, Valențele educative ale cultului Sfintei Fecioare Maria, Iași 2018, 170 p., 14×20, ISBN 978-606-578-359-1, 15 lei. 

La Editura „Sapientia” a aparut recent cartea Valențele educative ale cultului Sfintei Fecioare Maria, scrisă de prof. Valeria Gherguț. Cartea apare în colecția „Cateheză”, în formatul 14×20, are 170 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 15 lei.

Lucrarea Valenţele educative ale cultului stintei Fecioare Maria, realizată de profesoara Gherguţ Valeria, ne oferă posibilitatea de a descoperi şi de a aprofunda importanţa cultului şi a evlaviei îndreptate spre sfânta Fecioară Maria, mama lui Isus Cristos şi mama Bisericii.

Cunoaştem din textul Evangheliei după sfântul Ioan că Isus o oferă pe mama sa sfântă, în persoana ucenicului iubit, ca mamă spirituală, tuturor oamenilor, zicând: Iat-o pe mama ta! (In 19,27).

Noi, creştinii, în calitate de mădulare ale Bisericii, trupul mistic al lui Cristos, în care sfânta Fecioară Maria ocupă un loc privilegiat întrucât ea este Mădularul eminent al acesteia şi constituie, în acelaşi timp, Modelul Bisericii, ar trebui să o cunoaştem cât mai bine pe mama lui Isus şi a noastră pentru a o putea venera cum se cuvine şi a ne putea bucura din plin de mijlocirea şi de protecţia ei maternă.

Această lucrare poate fi un instrument benefic pentru a descoperi misiunea specială a sfintei Fecioare Maria în opera de mântuire, realizată de Cristos prin viaţa şi activitatea sa de apostol trimis de Tatăl ceresc şi de învăţător al evangheliei, precum şi prin împlinirea misiunii sale de Mare Preot şi de Jertfă sfântă, preacurată, oferită pe lemnul Crucii.

În realizarea planului de mântuire, sfânta Fecioară Maria participă, într-un mod propriu şi excepţional, la mijlocirea lui Cristos în vederea actualizării operei de mântuire a tuturor oamenilor.

Propunerea unor învăţături ale Bisericii cu privire la rolul sfintei Fecioare Maria, în paginile acestei cărţi, ne poate folosi drept ghid în aprofundarea reflecţiilor personale şi la o redescoperire a importanţei evlaviei autentice faţă de mama noastră cerească. Totodată, cunoaşterea adecvată a misiunii şi a rolului Mariei, mama Răscumpărătorului, ne va ajuta şi ne va determina ca, imitându-i virtuţile, să-i urmăm exemplul de colaborare cu Cristos la mântuirea noastră şi la răscumpărarea semenilor noştri, chemaţi la existenţă şi orânduiţi de iubirea trinitară să participe la viaţa divină.

Parcurgerea itinerarului istoric al cultului marian, începând cu primele secole creştine, perioada Evului Mediu, epoca modernă, continuând cu doctrina Conciliului al II-lea din Vatican şi cu cea reînnoită de Exortaţia apostolică Marialis cultus, poate să ne ajute să descoperim valenţele instructiv-educative ale cultului marian, nu numai pe noi, creştinii adulţi, ci şi pe elevii creştini, care participă la orele de religie la şcoală sau la catehezele organizate de comunităţile ecleziale.

Mă bucur că în curând va apărea această carte şi o felicit pe doamna profesoară pentru realizarea ei, mai ales că am fost coordonatorul ştiinţific al acestei lucrări, şi o recomand cu căldură, în speranţa că aceasta va putea constitui un stimulent pentru creşterea şi maturizarea adecvată a cultului marian în rândul creştinilor, dornici să se bucure de ocrotirea şi de mijlocirea eficientă a sfintei Fecioare Maria, mama lui Cristos şi a noastră.

Conf. univ. dr. pr. Iosif Enăşoae

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


YOUCAT pentru copii – Catehismul catolic pentru copii și părinți

Editura Sapientia a publicat o nouă carte din colecția „Youcat”, și anume YOUCAT pentru copii. Catehismul catolic pentru copii și părinți – o lucrare care impresionează nu numai prin ceea ce transmite, ci și prin modul în care face accesibil copiilor tezaurul Bisericii care este credința.

„Youcat pentru copii” reprezintă un ajutor atât pentru preoți, cât și pentru părinți și cateheți, întrucât este o modalitate plină de inspirație și deosebit de interesantă pentru a introduce copilul, cu vârsta între 8 și 12 ani, în învățăturile Bisericii Catolice. Desenele pline de veselie și personajele Lilly și Bob vor încuraja copii să exploreze și să pună întrebări cu privire la credință, Isus, sacramente, rugăciune, astfel încât, această descoperire a tezaurului credinței să nu fie doar un simplu proces de învățare, ci o conversație cu Dumnezeu și cu Biserica. Această carte a fost testată pentru mai mult timp în activități pastorale, aprobată de Congregația pentru Doctrina Credinței și publicată în mod oficial de către Conferința Episcopală Austriacă în august 2018.

Structurat în mai multe părți, urmând firul logic al Catehismului mare, și conceput în forma întrebare – răspuns, „Youcat pentru copii” va ajuta copiii să descopere credința catolică mai ușor și mai pe înțelesul lor; astfel încât, pe măsură ce sunt parcurse paginile și întrebările acestei deosebite lucrări, să devină din ce în ce mai însetați de cunoaștere. Lectura acestui material este, de asemenea, o invitație la explorarea credinței adresată și părinților, aceștia fiind chemați să însoțească, pe acest drum al descoperirii, copilul lor. În acest sens, sunt benefice și utile pasajele explicative, situate în josul fiecărei pagini, care ajută la o mai bună înțelegere a temei pe care o propune întrebarea.

Copiii au idei, iar adulții au idealuri, de aceea, pe măsură ce sunt parcurse întrebările din „Youcat pentru copii”, părinții trebuie să ofere, mai întâi, spațiu copiilor să formuleze părerea lor sau să dea un răspuns personal, astfel se creează un ambient propice aprofundării bucuriei de a fi creștin. Chiar dacă uneori copilul va spune și lucruri greșite sau hazlii despre credință, părinții nu trebuie să se sperie sau să se descurajeze, ci să se bucure că pot să fi alături de copilul lor în această călătorie.

Răspunsurile oferite de „Youcat pentru copii” la fiecare întrebare nu trebuie să explice totul imediat, ci, trebuie ca fiecare pagină din această lucrare să fie lăsată să-și spună povestea; astfel, copilul va deveni din ce în ce mai însetat de cunoaștere și bucuros, căci va înțelege fericirea de a fi prieten al lui Isus și copil al lui Dumnezeu. „Youcat pentru copii” trebuie să fie privit și primit fără prejudecăți în activitatea pastorală, cu multă bucurie și speranță, deoarece este un catehism care vine în sprijinul preoților, cateheților și părinților în munca lor de formare a copiilor.

O catehizare constructivă și de succes nu este numai un moment emoțional sau comunitar, ci o împărtășire a cunoașterii credinței care trece dincolo de întrebările copiilor și ale adulților. De aceea, „Youcat pentru copii” dorește să apropie familiile și să creeze un lanț viu de persoane care să facă posibil ca, de la o generație la altă, evanghelia să fie mereu prezentă și actuală în familii, în comunități și în întreaga Biserică!

Michail Iulian Echert

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


YOUCAT pentru copii – Catehismul catolic pentru copii și părinți

YOUCAT pentru copii – Catehismul catolic pentru copii și părinți, Iași 2018, 240 p., 17×24, ISBN 978-606-578-347-8, 45 lei. 

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea YOUCAT pentru copii – Catehismul catolic pentru copii și părinți, scrisă de o echipă de specialiști de la YOUCAT- Foundation și tradusă în limba română de pr. dr. Lucian Farcaș. Cartea, însoțită de o prefață a Papei Francisc, apare în colecția „Cateheza”, în formatul 17×24, are 240 pagini color, coperți tari, cusută, şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 45 lei.

Pages from YouCat_copii

Dragi copii, dragi părinți,

Un copil de 8 ani din Canada mi-a pus cândva întrebarea: „Ce făcea Dumnezeu înainte de a fi creat lumea?” M-am gândit la aceasta și apoi am răspuns: „Înainte ca Dumnezeu să fi creat ceva, el iubea. Aceasta este ceea ce făcea el: El iubea. Dumnezeu iubește încontinuu. De aceea, atunci când a creat lumea, nu a făcut altceva decât să iubească”.

Răsfoind acest YOUCAT pentru copii, descopăr întrebări pe care copiii le pun de milioane de ori părinților și cateheților lor, de aceea îl consider la fel de util ca și Catehismul mare, pentru că aici se găsesc răspunsuri la cele mai importante întrebări ale vieții: De unde vine această lume? De ce exist eu? Cum și pentru ce trebuie să trăim aici? Ce se întâmplă după moarte? YOUCAT pentru copii este un catehism cu totul altfel decât cel pe care l-am folosit eu. Este făcut ca părinții și copiii să-l parcurgă împreună și, astfel, să descopere tot mai mult iubirea lui Dumnezeu.

Dragi părinți, să aveţi la voi acest mic catehism și să vă faceţi timp ca să-l citiţi împreună cu copiii voștri. Pagină cu pagină, mister de credință cu mister de credință, întrebare cu întrebare. Ajutați-i pe copiii voștri să descopere iubirea lui Isus! Aceasta îi va face puternici și curajoși. Eu vă încredințez vouă YOUCAT pentru copii. Să nu obosiți în a întreba și a povesti despre credința voastră. Să nu rămâneți tăcuți atunci când întrebările copiilor voștri vă forțează puțin, ci să aveți mereu puterea de a fi mediatori ai credinței pe care și voi ați primit-o de la părinții voștri. Fiți un lanț viu care să facă posibil de la o generație la alta ca evanghelia să fie mereu prezentă în familiile noastre, în comunități și în Biserică.

Vă binecuvântez din toată inima și vă rog să vă rugați pentru mine.

Papa Francisc

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Cu Isus creştem frumos: religie romano-catolică: caietul elevului pentru clasa I

Pr. Petru-Sebastian Tamaş, pr. Lucian Adam, prof. Teodora Cojan, prof. Cristina Mate, prof. Loredana Cojan, Cu Isus creştem frumos: religie romano-catolică: caietul elevului pentru clasa I, Iași 2017, 17×24, 80 p., ISBN 978-606-578-324-9, 6 lei.

Lumină pe drumul meu: cuvântul lui Dumnezeu și drumul vocațional

Amedeo Cencini, Lumină pe drumul meu: cuvântul lui Dumnezeu și drumul vocațional, Iași 2017, 14×20, 44 p., ISBN 978-606-578-310-2, 10 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Lumină pe drumul meu: cuvântul lui Dumnezeu și drumul vocațional, scrisă de Amedeo Cencini și tradusă în limba română de Ovidiu-Ionuț Hușanu. Cartea apare în colecţia „Cateheza”, formatul 14×20, are 44 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la prețul de 10 lei.

În această perioadă eclezială nesigură, nu sunt atât de multe adevăratele roade ale Conciliului; adevărate roade, în sensul de stabile şi înrădăcinate în conştiinţa credincioşilor, şi nu ca alte semne ale aşa-zisei înfloriri postconciliare, care după o creştere imediată şi neprevăzută au cunoscut mai apoi un declin rapid şi lent. Într-un fel aşa cum relatează parabola semănătorului.

Printre aceste puţine roade durabile se află, fără îndoială, recuperarea Cuvântului şi a centralităţii sale în viaţa comunităţii ecleziale şi a fiecărui creştin.

A trecut multă vreme de când Luther deplângea Cuvântul încătuşat… Astăzi suntem totuşi într-un punct critic care poate prejudicia sau consolida drumul deja făcut. Punct critic pentru că încă nu este clară, nu este suficient de evidentă şi vizibilă în fapt importanţa Cuvântului în viaţa de toate zilele a acelora care îl citesc şi proclamă (şi îl recomandă altora). La ce foloseşte cultul unei cărţi oricât de sacre, dacă nu exprimă persoane care prin Cuvânt îl întâlnesc pe Cristos viu şi Spiritul său care dă o direcţie vieţii şi viitorului, chiar schimbând proiecte precedente autogestionate? La ce foloseşte cunoaşterea biblică punctuală şi meticuloasă, măcar de-ar fi aşa, dacă Cuvântul nu devine mai întâi teofanie, apoi, şi mereu mai mult, o revelare chiar a propriului eu, în mod tainic ascuns în el şi în fiecare zi dezvăluit de el? Tocmai această experienţă, acest contact viu care cuprinde inima, mintea, simţurile externe şi interne, îl abilitează mai apoi pe un credincios să fie călăuză pentru alţi credincioşi. Astfel, Cuvântul creşte, şi împreună cu el şi credinciosul, descoperind în el propria sa identitate şi vocaţie.

Lucrarea de faţă porneşte tocmai de la această premisă. Ea reproduce, cu o anumită îmbogăţire ulterioară, conferinţa ţinută la al XVII-lea Seminar de formare pentru direcţiunea spirituală în slujba orientării vocaţionale, organizat de neobositul Centru Naţional al Vocaţiilor şi care s-a ţinut la Torreglia (Padova), între 2-5 aprilie 2002, cu următoarea temă: Însoţirea vocaţională „sub Cuvântul lui Dumnezeu”.

Plecând de la această premisă, ea încearcă să indice, în mod concret, bogăţia relaţiei credinciosului cu Cuvântul şi particularitatea vocaţională a unei astfel de relaţii.

Există o legătură naturală între vocaţie şi Cuvânt, între drumul vocaţional şi ascultarea Cuvântului: dacă vocaţia este chemare care vine de la Dumnezeu, pare logic a căuta şi a aştepta această chemare de la Cuvântul său, în dialogul cu el, şi de aceea devine indispensabilă formarea la un asemenea dialog pentru a pregăti persoana la o alegere vocaţională. O astfel de formare implică diverse aspecte, mai ales pe plan spiritual, ale raportului adevărat şi propriu, dar şi la nivel psihologic, ale rezonanţei profunde în interiorul persoanei al acestui Cuvânt. Şi tocmai sinteza sau întâlnirea celor două aspecte îmbogăţesc sau complică, depinde de punctul de vedere, problema.

Scopul reflecţiei ce urmează, aşadar, este să încerce o analiză a semnificaţiei psihodinamice şi spirituale a acestei relaţii, pentru ca apoi să definească un posibil drum vocaţional călăuzit cu adevărat de Cuvânt, făclie pentru paşii mei şi lumină pentru cărările mele (Ps 118,105), mai cu seamă pentru drumul celui care îşi caută propriul viitor.

Amedeo Cencini

 

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


DOCAT: ce trebuie făcut? Doctrina socială a Bisericii Catolice

DOCAT: ce trebuie făcut?: Doctrina socială a Bisericii Catolice, Iași 2017, 12,5×20,5 cm., 320 p., ISBN 978-606-578-279-2, 30 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea DOCAT: ce trebuie făcut? Doctrina socială a Bisericii Catolice. Această lucrare a fost editată de Conferința Episcopală Austriacă, cu aprobarea Consiliului Pontifical pentru Promovarea noii Evanghelizări, şi a fost tradusă în limba română de pr. dr. Lucian Farcaş. Cartea apare în colecţia „Cateheza”, în format 12,5×20,5 cm., are 320 de pagini, color, coperți cartonate şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la prețul de 30 lei.

DOCAT este o traducere pentru popularizarea învățăturii sociale și comunitare a Bisericii Catolice, așa cum a fost ea dezvoltată în importante documente începând cu Leon al XIII-lea. În mod deosebit cei tineri ar trebui să se simtă chemați să citească marile documente ale Bisericii în textul original și să-și orienteze acțiunea lor după maximele adevărului, dreptății și iubirii. Papa Francisc le cere mereu creștinilor să se angajeze activ pentru o lume mai dreaptă: „Un creștin care în aceste timpuri nu este un revoluționar nu este un adevărat creștin”

Prezentăm în continuare Prefața scrisă de Papa Francisc la cartea DOCAT.

Dragi tineri!

Predecesorul meu, Papa Benedict al XVI-lea v-a pus în mână un Catehism pentru tineri, YOUCAT. Astăzi vreau să vă încredințez o altă carte, DOCAT, care cuprinde doctrina socială a Bisericii.

În titlu se află cuvântul englez „to do”, a face. DOCAT răspunde la întrebarea „Ce trebuie făcut?” și este asemenea unui manual de utilizare care ne ajută ca, folosindu-ne de Evanghelie, să ne schimbăm mai întâi noi înșine, apoi mediul nostru înconjurător și, la urmă, întreaga lume.

Isus spune: „Tot ce aţi făcut unuia dintre fraţii mei cei mai mici, mie mi-aţi făcut”. Mulți sfinți au fost atinși de fragmentul acesta biblic până la măduvă. Din acest motiv, sfântul Francisc de Assisi și-a schimbat întreaga sa viață. Maica Tereza s-a convertit în virtutea acestui cuvânt. Iar Charles de Foucauld mărturisește: „În întreaga Evanghelie nu există niciun cuvânt care să fi avut o influență mai mare asupra mea și care să-mi fi schimbat viața într-un sens mai profund decât acesta: «Tot ce aţi făcut unuia dintre fraţii mei cei mai mici, mie mi-aţi făcut». Când mă gândesc că aceste cuvinte provin din gura lui Isus, Cuvântul veșnic al Tatălui, și că este aceeași gură care spune: «Acesta este trupul meu … acesta este sângele meu …» Cât de mult mă simt chemat, în cazul acesta, să-l caut și să-l iubesc pe Isus înainte de toate în aceștia mici, cei mai neînsemnați”.

Dragi prieteni tineri! Numai convertirea inimii poate face mai umană lumea noastră plină de teroare și de violență. Și aceasta înseamnă răbdare, dreptate, seninătate, dialog, incoruptibilitate, solidaritate cu victimele, cu cei săraci și cei mai săraci, dăruire fără limite, iubire, care pentru celălalt merge chiar până la moarte. Dacă voi ați înțeles aceasta în profunzime, în calitate de creștini, tineri și tinere, puteți să schimbați lumea. Lucrurile nu pot rămâne așa cum merg în momentul acesta în lume. Dacă în acest moment un creștin trece indiferent față de nevoile celor săraci și mai săraci, în realitate acesta nu este un adevărat creștin!

Oare nu putem face mai mult, ca această revoluție a iubirii și a dreptății să devină realitate în multe părți ale acestei planete chinuite? Doctrina socială a Bisericii poate astfel să-i ajute pe mulți oameni! Sub conducerea competentă a cardinalilor Christoph Schönborn și Reinhard Marx, o echipă a trecut la treabă pentru a aduce în fața tineretului din lume mesajul eliberator al doctrinei sociale bisericești. La aceasta au colaborat cunoscuți oameni de știință, dar și mulți tineri. Catolici din întreaga lume, tineri și tinere, au trimis pentru aceasta cele mai bune fotografii ale lor. Alți tineri au fost consultaţi în privința textului și s-a avut grijă ca textul să fie bine înțeles. Învățătura socială numește aceasta „participare”: a lua parte! Echipa a aplicat, totodată, un important principiu al doctrinei sociale. Astfel, DOCAT a devenit o minunată introducere în acțiunea creștină.

Ceea ce numim noi astăzi doctrină socială catolică a apărut în secolul al XIX-lea. O dată cu industrializarea și-a făcut apariția și un capitalism brutal: o formă a economiei distrugătoare de oameni. Mari industriași lipsiți de conștiință au adus populația sărăcită a țării în situația de a munci din greu pentru salarii de mizerie în mine sau în hale pline de funingine ale fabricilor. Copiii nu mai ajungeau să vadă lumina zilei. Erau trimiși asemenea sclavilor sub pământ pentru a trage vagoanele cu cărbune. În această situație, creștinii au ajutat cu multă angajare, dar și-au dat seama că aceasta nu este suficient. Astfel, au dezvoltat idei pentru a acționa împotriva nedreptății și la nivel social și politic. Certificatul propriu al întemeierii doctrinei sociale catolice rămâne scrisoarea enciclică a Papei Leon al XIII-lea, Rerum Novarum, despre noile probleme sociale, din anul 1891. Papa scria clar și fără echivoc: „A-i reține muncitorului răsplata care i se cuvine este un păcat care strigă la cer”. Biserica s-a implicat cu propria-i autoritate în lupta pentru drepturile muncitorilor.

Pentru că nevoile timpului o cereau, doctrina socială catolică a fost îmbogățită și perfecționată în mod constant în decursul anilor. Mulți discutau despre comunitate, dreptate, pace și binele comun. Au fost găsite principiile personalității, ale solidarității și subsidiarității, pe care le explică și DOCAT. Dar, în realitate, doctrina socială nu provine de la acest sau acel papă sau de la acest sau acel învățat. Ea vine din inima evangheliei. Vine de la Isus însuși. Isus este doctrina socială a lui Dumnezeu.

„Această economie ucide”, am scris eu în exortația Evangelii gaudium, căci aceasta mai există și astăzi, „acea economie a excluderii și a inegalității veniturilor”. Există țări în care patruzeci sau cincizeci la sută din tineri sunt fără loc de muncă. În multe societăți, oamenii în vârstă sunt sortați, pentru că aparent ei nu mai au nicio „valoare” și pentru că nu mai sunt „productivi”. Întregi regiuni ale țărilor ajung să fie depopulate deoarece săracii acestui pământ fug spre zonele mizerabile (slums) ale marilor orașe, cu speranța că acolo vor mai găsi ceva pentru supraviețuire. Logica producției unei economii globalizate a distrus modestele structuri economice și agricole din regiunile lor tradiționale. Aproximativ un procent din populația lumii deține între timp cam 40 la sută din bogăția lumii, iar zece procente din populația Globului dețin 85 la sută. Pe de altă parte, cu greu „aparține” unei jumătăți din populația Globului un procent din sectorul respectiv. Unu virgulă patru miliarde de oameni trăiesc din mai puțin de un euro pe zi.

Dacă eu vă invit acum pe toți să cunoașteți cu adevărat doctrina socială a Bisericii, nu visez doar la grupuri care să șadă sub copaci și să discute despre aceasta. Lucrul acesta este bun! Faceți aceasta! Visul meu este mai mare: îmi doresc un milion de tineri creștini, ba, mai bine, o întreagă generație, care să fie pentru contemporanii lor „doctrină socială pe două picioare”. Nimic altceva nu poate schimba lumea, decât oamenii care se dăruiesc pentru ea împreună cu Isus, care împreună cu el merg la periferii și în mijlocul mizeriei. Intrați și în politică și luptați pentru dreptate și pentru demnitatea omului, în primul rând pentru cei mai săraci. Voi toți sunteți Biserica. Aveți grijă ca această Biserică să se transforme, să fie plină de viață, pentru că se lasă provocată de strigătele celor nedreptățiți, de plânsetele celor suferinzi și de cei de care nu se mai îngrijește nimeni.

Puneți-vă și voi înșivă în mișcare. Dacă ar face mulți aceasta, în această lume ar fi mai bine, iar oamenii ar simți că Duhul lui Dumnezeu lucrează prin voi. Și poate că voi deveniți apoi asemenea făcliilor care le fac oamenilor mai luminoasă calea spre Dumnezeu.

Astfel, vă încredințez vouă această minunată cărticică, pentru ca să aprindă în voi un foc. Mă rog zilnic pentru voi. Rugați-vă și voi pentru mine!

Al vostru,

Papa Francisc

 

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro