Psihologia relaţiei pastorale

Stefano Guarinelli, Psihologia relaţiei pastorale, Iași 2022, 240 p., 17×24, ISBN 978-606-578-484-0, 30 lei.

 

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea: Psihologia relaţiei pastorale, scrisă de Stefano Guarinelli și tradusă în limba română de Lidia Costăchescu şi pr. Alessandro Lembo. Cartea apare în colecția „Creștinism în contemporaneitate”, în formatul 17×24, are 240 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 30 lei.

Mi-am dorit ca această carte a părintelui Stefano Guarinelli să poată fi accesibilă şi în spaţiul cultural catolic din România, din diferite motive, însă aici aş dori să mă opresc îndeosebi asupra unuia dintre ele.

Consider că prezenta lucrare este una dintre cele mai reuşite transpuneri concrete a intuiţiei fundamentale care a dat naştere – cu cincizeci de ani în urmă – aventurii Institutului de Psihologie de la Universitatea Gregoriană din Roma.

Institutul, care cu siguranţă în aceşti ani, ca orice experienţă umană, a evoluat şi a dezvoltat noi idei şi noi programe, a rămas totuşi în permanenţă fidel şi coerent „scânteii” de la care a luat naştere. În „tumultul” care a urmat cel de-al doilea Conciliu din Vatican, pr. Rulla împreună cu pr. Imoda şi primii lor colaboratori şi-au dat seama că devenea o prioritate în slujirea Bisericii faptul de a permite ca noutatea introdusă să atingă într-un mod faptic şi concret şi mediile educative catolice, îndeosebi seminariile unde se formau viitori preoţi şi casele de formare la viaţa consacrată.

Pentru a realiza acest obiectiv, Rulla şi colaboratorii săi au conceptualizat o nouă teorie antropologică. Aceasta, rămânând înrădăcinată în învăţământul Sfintei Scripturi cu privire la om, valorizează contribuţia pe care ştiinţele moderne, şi mai ales psihologia, o pot avea în domeniul educaţional.

Această abordare antropologică promovează o idee simplă, o convingere pe care, cel puţin la nivel teoretic, astăzi, foarte puţini îndrăznesc s-o pună la îndoială, dar care „în faţa dovezii faptelor” mai întâlneşte multe piedici şi opoziţii: orice activitate formativă şi educaţională, atât în general, cât şi în cadrul Bisericii, va fi destinată eşecului sau, cel puţin, nu va avea rezultatul aşteptat, dacă nu va armoniza într-un dialog rodnic dimensiunea spirituală cu cea umană a persoanei.

Omul este un duh întrupat. Astfel, orice abordare care devalorizează trupul şi viaţa psihică pe care acesta o presupune ca şi cum ar fi doar o piedică în drumul spre sfinţenie sau ca şi cum mântuirea s-ar „cuceri” dincolo de trup, şi nu în el şi prin el, este o abordare reductivă şi incompletă faţă de misterul persoanei umane. Exact cum este reductivă orice abordare, astăzi foarte uşor de întâlnit, care analizează fiinţa omului doar prin prisma existenţei sale orizontale şi pământeşti, socotind orice referinţă la sfera spirituală a persoanei umane ca fiind „o trădare” a noii religii laice moderne, lucru ce impune să considerăm ca adevăr doar ceea ce poate fi demonstrat într-un mod strict ştiinţific.

Cartea părintelui Guarinelli nu se pretinde a fi o expunere completă şi exhaustivă a paradigmei antropologice a Institutului de Psihologie de la Universitatea Gregoriană la nivelul teoretic al acestei viziuni. Din contră, autorul, luând din bogata sa experienţă în domeniul însoţirii spirituale, doreşte să analizeze şi să prezinte diferite situaţii cu precădere în sfera relaţională, care îi au ca protagonişti în special pe preoţi, dar şi pe surori, pe cei consacraţi şi pe cei care îndeplinesc o activitate pastorală în Biserică. Analizând atitudinile, preocupările care fac aceste interacţiuni pastorale mai autentice şi mai fidele faţă de mesajul evanghelic şi, deci, mai rodnice, autorul ne introduce într-un mod practic şi imediat folositor în inima perspectivei antropologice mai sus amintite.

Ideea centrală care stă la baza diferitelor situaţii discutate este aceea că orice iniţiativă pastorală îşi pierde din eficacitate dacă nu consideră ca fiind crucial gradul de dezvoltare umană al persoanei căreia îi este adresată. Ignorarea acestui aspect ar fi ca atunci când am căuta cu tot dinadinsul să facem o predică foarte frumoasă… dar nesocotim faptul că lumea care ne ascultă nu cunoaşte limba în care vorbim.

Consider că „aspectele” expuse şi tratate de autor ar putea fi o provocare pentru toţi cei care sunt chemaţi, în cadrul Bisericii, să slujească evanghelia prin intermediul numeroaselor relaţii pe care le întreţin în activitatea lor pastorală. Mai mult, consider că expunerea de faţă poate deveni un preţios instrument pentru toţi cei care îşi îndeplinesc misiunea pastorală în acele sectoare ce privesc sfera interioară şi delicată a persoanei umane, precum îndrumarea spirituală, sacramentul Spovezii şi colocviul formativ în cadrul pregătirii la viaţa preoţească şi consacrată.

Totodată, am încredere că această carte poate aprinde în mulţi cititori dorinţa de aprofundare tot mai temeinică a chestiunilor tratate şi îmi doresc ca, prin harul Domnului, să fie urmată de o altă lucrare care să completeze prezentarea aspectelor teoretice introduse şi, mai ales, să ofere alte aplicaţii practice în sfera educaţională şi formativă.

Pr. Alessandro Lembo

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Glasul tău în Biserică

Daniel Iacobuţ, coord., Glasul tău în Biserică. Analiza datelor și  interpretarea rezultatelor sondajului realizat în Dieceza de Iași în perioada 1-30 iunie 2021, Iași 2022, 68 p., 21×30, ISBN 978-606-578-483-6, 40 lei.

 

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea: Glasul tău în Biserică. Analiza datelor și  interpretarea rezultatelor sondajului realizat în Dieceza de Iași în perioada 1-30 iunie 2021, scrisă de Daniel Iacobuţ, coord. Cartea apare în colecția „Creștinism în contemporaneitate”, în formatul 21×30, are 68 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 40 lei.

În partea de deschidere a Exortației apostolice Evangelii gaudium despre vestirea evangheliei în lumea actuală, papa Francisc vorbește despre „o reînnoire eclezială care nu poate fi amânată”, ce pornește de la o „opțiune misionară” care să plăsmuiască tot mai mult o „Biserică ce iese în lume”. În acest sens, Sfântul Părinte insistă asupra unei convertiri misionare și pastorale:

„Pastorația în cheie misionară cere să se abandoneze criteriul pastoral comod al lui «s-a făcut mereu așa». Îi invit pe toți să fie curajoși și creativi în această misiune de a regândi obiectivele, structurile, stilul și metodele evanghelizatoare ale propriilor comunități. O identificare a scopurilor fără o căutare comunitară adecvată a mijloacelor pentru a ajunge la ele este condamnată să rămână o simplă fantezie”.

Răspunzând dorinței și îndemnurilor papei Francisc, Dieceza de Iași intenționează să găsească modalitățile cele mai potrivite pentru ca fiind fidelă lui Cristos să trăiască la o intensitate cât mai mare „bucuria minunată și mângâietoare de a evangheliza”. În acest sens, Secțiunea Pastorație din cadrul Episcopiei Romano-Catolice Iași intenționează elaborarea unui proiect pastoral diecezan care să corespundă vieții de credință precum și mandatului misionar primit de la Sfântul Părinte Francisc. În cadrul acestui demers un rol important îl are chestionarul „Glasul tău în Biserică”, propus în dorința de a valoriza contribuția fiecărui membru în vederea îndeplinirii misiunii Bisericii. Tocmai pentru că vocația fiecăruia este esențială, sunt importante părerile și sugestiile tuturor pentru ca Biserica să fie fidelă lui Cristos. Contribuțiile oferite de toți aceia care au răspuns la chestionar dovedesc că o astfel de împărtășire este un dar pentru Biserică, dar și o îmbogățire pentru drumul personal de credință.

Experiența Bisericii Universale din ultimii ani ne propune acest instrument prin care glasul membrilor Poporului lui Dumnezeu poate fi ascultat în mod eficient, așa cum s-a întâmplat cu chestionarul prilejuit de Sinodul Episcopilor cu tema: „Tinerii, credinţa şi discernământul vocaţional” (2018). O amplă consultare este dorită și în vederea următoarei Adunări generale a Sinodului Episcopilor dedicat temei: „Pentru o Biserică sinodală: comuniune, participare, misiune” (2023). Parcursul sinodal (2021 – 2023) a fost anticipat într-un mod providențial de consultarea care a avut loc în Dieceza de Iași.

Într-un fel, întreagă inițiativă de consultare a Poporului lui Dumnezeu răspunde mandatului misionar încredințat de papa Francisc în vizita sa la Iași în data de 1 iunie 2019:

„Amintiți-vă de potenţialul pe care îl aveți şi de marea misiune pe care o puteți desfășura: să deschideți drumuri pentru a merge împreună şi pentru a duce mai departe acel vis care este profeția: fără iubire şi fără Dumnezeu niciun om nu poate trăi pe pământ”.

Acest raport prezintă rezultatele obținute în urma sondării opiniei credincioșilor din Dieceza de Iași în vederea realizării unei analize a dinamicii pastorale și a identificării unor direcții de acțiune.

 

Pr. dr. Daniel Iacobuţ

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


O dragoste infinită

Simona şi Vlad Achim, O dragoste infinită, Iași 2022, 288 p., 14×20, ISBN 978-606-578-481-9, 30 lei.

 

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea: O dragoste infinită, scrisă de Simona şi Vlad Achim. Cartea apare în colecția „Romanul religios”, în formatul 14×20, are 288 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 30 lei. 

E greu de spus de ce este dificil de realizat un roman în stil postmodernist, dar cel mai dificil este să-l începi. Din multe motive. Mai întâi, pentru că ai nevoie de har divin numit impropriu inspiraţie şi acesta pleacă de la tine când nu dai dovadă de puritate sufletească, de smerenie şi de iubire profundă a lui Dumnezeu şi a aproapelui. Noi, oamenii, avem tendinţa să criticăm, să ne raportăm mereu la alţii, fără să ştim că se ofileşte timpu-n noi ca floarea-n glastră. Apoi, primul roman a fost rezultatul unei experienţe de-o viaţă şi era izvorât dintr-o imensă recunoştinţă faţă de Creator, pentru că o vreme am cunoscut o părticică din bucuria existentă în rai, fiind scutită de suferinţe majore. Ca să înţelegeţi, uitaţi-vă la copii şi la adolescenţi! Ei par lipsiţi de orice grijă şi sunt exuberanţi, vibrând de o viaţă plină de dragoste (cei mai mulţi dintre ei). Aşa am fost si eu: un copil răsfăţat de Dumnezeu, Tatăl care a făcut mari minuni pentru mine, determinându-mă să cred că viaţa creştinului este mereu perfectă. Ultimii ani, în schimb, m-au maturizat subit. Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată până când suferinţa mi-a răsărit în cale. Am înţeles atunci că drumul mântuirii este, uneori, drumul crucii.

În al doilea rând, trebuie să mai spun că nu ştiu cum se va termina romanul acesta, existând în mine două porniri: de a reda adevărul gol goluţ sau de a prefera un sfârşit pe placul cititorilor care mi-au reproşat când am publicat romanul de debut că am ucis personajul iubit de ei, părintele Gabriel, preferând să redau destinul unui sfânt, căci nu există vreo dovadă de dragoste mai mare a Creatorului şi a oamenilor decât sacrificarea propriei vieţi pentru a salva viaţa cuiva.

În concluzie, voi afla sfârşitul odată cu dumneavoastră, pentru că eu nu sunt Dora și va trebui să mă decid dacă viaţa ei transmite un mesaj mai util pentru mântuirea voastră decât existenţa mea. Rândurile vă vor purta și prin peregrinările mele în drumul de promovare a primei cărţi şi astfel veţi descoperi preoţi asemenea lui Gabriel, dispuşi să-şi dea tot interesul pentru mântuirea aproapelui.

Voi căuta un alt preot pentru a-l înlocui pe Gabriel în noul roman, iubindu-l de pe acum, pentru că el a renunţat la tot ceea ce-l lega cel mai mult de pământ, mai ales la soţie, la copii, pentru a ne asigura tuturor o cale mai lină spre rai. Voi păstra personajele cu care te-ai obişnuit, iar la nevoie voi crea altele.

Simona şi Vlad Achim

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Deturnarea: cum am ajutat Revoluţia Sexuală să confişte mişcarea feministă

Sue Ellen Browder, Deturnarea: cum am ajutat Revoluţia Sexuală să confişte mişcarea feministă, Iași 2021, 298 p., 14×20, ISBN 978-606-578-469-7, 25 lei. 

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea: Deturnarea: cum am ajutat Revoluţia Sexuală să confişte mişcarea feministă, scrisă de Sue Ellen Browder și tradusă în limba română de Monica Stinghe. Cartea apare în colecția „Creștinism în contemporaneitate”, în formatul 14×20, are 298 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 25 lei. 

Cartea aceasta a fost scrisă în parte ca răspuns pentru persoanele care mi-au cerut să povestesc despre cum era în zilele de început ale revoluţiei sexuale, când am început eu să lucrez la Cosmo. O istorie scrisă de un martor ocular, chiar şi aşa trunchiată, e adesea mai folositoare şi mai exactă decât încercările de a reconstrui istoria din surse secundare, după ce toţi cei care au fost martori la evenimente au murit de mult.

Începând cu 1970, m-am aflat chiar în inima revoluţiei sexuale din New York City, lucrând pentru început ca angajată la Cosmopolitan, ulterior ca jurnalist colaborator timp de douăzeci şi patru de ani. În tot acest timp am spus minciună peste minciună, pentru a vinde milioanelor de angajate necăsătorite stilul de viaţă marcat de sex întâmplător. Şi asta, în condiţiile în care eu nu m-am numărat printre cei mai mari şi tari de la Cosmo. Nu eram nici măcar printre jurnaliştii preferaţi ai lui Helen Gurley Brown. În armata ei, eu eram doar un soldat de rând.

Stând zilnic la micul meu birou albastru din departamentul articole de la Cosmo, am fost martoră la ceea ce mi se părea mie pe atunci a fi un fapt mic şi nesemnificativ, dar care acum, când privesc înapoi, a căpătat dimensiuni de o importanţă monumentală. Vreau să spun doar un singur lucru: la începuturi, mişcarea femeilor şi revoluţia sexuală au fost două fenomene culturale separate în mod distinct.

Aşadar, cum s-a putut întâmpla ca mişcarea femeilor (care pretindea că luptă pentru ca femeile să aibă libertatea de a-şi exprima valoarea personală) şi revoluţia sexuală (care reducea femeile la obiecte sexuale animate de ambiţie) să devină atât de întrepătrunse în mintea oamenilor, încât tinerele femei de astăzi au ajuns să creadă în mod sincer că a fi „eliberată” înseamnă să mergi la facultate, să-ţi faci o carieră şi să fii cât mai activă sexual, fără a te implica în obligaţii? Cum s-a putut ca aceste două revoluţii separate să ajungă să fie unite, într-un fel care a dus la atâta suferinţă pentru femei şi la atâta diviziune în Biserici şi în societate?

Răspunsul scurt, partea pe care n-o cunoşteam în timpul acelor zile de glorie ale revoluţiei sexuale, pe când lucram la Cosmo, este că mişcarea femeilor şi revoluţia sexuală şi-au unit forţele în secret în culise, în mare parte ca urmare a influenţei unui om de care nu auzisem niciodată – un maestru al propagandei, abil în manipularea opiniei publice, pe numele său Lawrence Lader. Fondator al Asociaţiei Naţionale pentru Abolirea Legilor Avortului (numită mai târziu Liga de Acţiune în favoarea Dreptului la Avort, cu abrevierea din limba engleză NARAL, care ulterior s-a redenumit NARAL Pro-Alegere America), Lader dusese o muncă de lămurire timp de ani de zile pentru a o convinge pe colega lui jurnalistă Betty Friedan – reuşind în cele din urmă – să includă cerinţa cea mai controversată a revoluţiei sexuale – avortul – în platforma politică a Organizaţiei Naţionale a Femeilor NOW. Propaganda mincinoasă a lui Lader nu numai că a sedus-o pe Betty Friedan, reuşind să ataşeze dezideratul avortului de mişcarea femeilor, dar cinci ani mai târziu a devenit argument cu putere de lege, invocat în susţinerea deciziei din cazul Roe vs Wade. Aşa este. Mişcarea femeilor din anii ’60 a fost confiscată în mare parte ca urmare a eforturilor neobosite ale unui om, a cărui mare pasiune a fost să legalizeze avortul.

Revendicările mişcării femeilor din anii ’60 – mai ales în doctrinele ei privitoare la contracepţie şi avort – au dus la atâtea sângeroase bătălii politice şi culturale între dreapta şi stânga, care ne-au istovit pe toţi. Pentru a termina acest război civil între fraţi şi surori şi a lua un nou start, trebuie să pornim de la începuturi. Revoluţia sexuală, cu insistenţa ei ferventă asupra contracepţiei şi avortului, prezentate ca fiind căi spre libertatea femeilor, nu era parte a mişcării originale a femeilor. Este bine să refacem traseul în sens invers, pentru a vedea la ce punct am părăsit calea spre libertate şi am devenit sclavii iluziilor.

Pentru că ceea ce a devenit cunoscut în popor ca „feminism” a condus la atâtea tulburări în societatea noastră, unii oameni ar vrea să respingă mişcarea femeilor în totalitate. Ei îşi doresc să se întoarcă la „vremurile de demult”, în care femeile stăteau acasă, preluau responsabilitatea creşterii copiilor, nu câştigau bani şi nu aveau mai nimic de spus în politică, afaceri, artă sau celelalte. De la distanţă, anii ’50 par a fi fost idilici şi simpli. Dar femeile şi lumea în totalitatea ei s-au schimbat prea mult ca să ne mai putem întoarce şi, în orice caz, nu trebuie să idealizăm trecutul. După cum ar putea spune orice femeie raţională care a trăit pe atunci, „vremurile de demult” nu erau deloc minunate.

Nu, desigur că nu ne putem întoarce. Dar nu putem nici înainta dacă nu muncim din greu pentru a ne confrunta cu întrebările grele pe care le-a pus generaţia mea în anii ’60 şi ’70 şi la care nu a găsit răspunsuri. Cum poate o femeie să-şi găsească adevărata identitate? Care e legătura între munca unei femei şi viaţa ei? Ce anume poate să o facă liberă şi fericită cu adevărat? Ce înseamnă statutul de persoană al unei femei? Până nu vom face efortul susţinut şi intens pentru a găsi răspunsuri la asemenea chestiuni fundamentale, nu vom putea niciodată răspunde la întrebările pe care le pun azi atâtea femei: Cum poate o femeie modernă să echilibreze cu succes copiii, căsătoria şi munca? Şi cum va putea să navigheze în siguranţă pe marea zbuciumată a confuziei culturale pe care a lăsat-o generaţia mea?

Sue Ellen Browder

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Adam, Eva & urmaşii: 16 cazuri penale biblice

Ulrich Knellwolf, Adam, Eva & urmaşii: 16 cazuri penale biblice, Iași 2021, 80 p., 14×20, ISBN 978-606-578-463-5, 10 lei. 

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea: Adam, Eva & urmaşii: 16 cazuri penale biblice, scrisă de Ulrich Knellwolf și tradusă în limba română de dr. Alexandru Ş. Bologa. Cartea apare în colecția „Creștinism în contemporaneitate”, în formatul 14×20, are 80 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 10 lei. 

Ulrich Knellwolf este teolog şi scriitor şi s-a afirmat până acum ca autor de romane poliţiste. Deci, ce ar putea fi mai natural decât ca Ulrich Knellwolf să redacteze romane poliţiste biblice, povestiri despre delicte pe bază biblică? Ele reprezintă încercarea autorului de a spune poveşti contemporane după „modele biblice”.

Knellwolf vrea să ne ajute să ne depăşim reţinerile de citi Biblia şi, astfel, să ne permită să ne dezvoltăm propriile legături cauzale ale ideilor pentru 16 povestiri (din primele două cărţi biblice, Geneza [Gen] şi Exodul [Ex]). Întrucât – conform autorului – „povestirile biblice probabil vor să fie înţelese puţin diferit decât le înţelegem de obicei, de îndată ce vine vorba de Biblie şi teologie, se pare că dezvoltăm bariere particulare în calea înţelegerii”.

Nu le-a vorbit adesea şi Isus Hristos oamenilor de atunci în poveşti (parabole)? Cu cele 16 poveşti criminalistice ale sale, Ulrich Knellwolf reia această tradiţie biblică: evrei, evreice, creştini şi creştine sunt o „comunitate narativă. Nu doar îşi ambalează mesajul în teorii teologice, ci mai ales spun poveşti” (Markus Arnold). De-a lungul secolelor, povestirile biblice au continuat să scrie istorie (o istorie a Bisericii). Ulrich Knellwolf încurajează cititorii să cultive în continuare această tradiţie narativă prin noi povestiri din viaţa de zi cu zi.

Ulrich Knellwolf, născut în 1942, a crescut la Zürich şi Olten. Bacalaureatul, la şcoala cantonală Solothurn. Studiul teologiei evanghelice, la Basel, Bonn şi Zürich. Doctor în teologie al Universităţii Zürich, cu o lucrare despre „Parabolă şi preoţie generală. Despre relaţia dintre serviciul de predicare şi opera narativă la Jeremias Gotthelf”. Până în februarie 1966, preot la Biserica predicatoare din Zürich. De atunci, colaborator la Fundaţia Diakoniewerk Neumünster, Zollikon, de lângă Zürich.

Ulrich Knellwolf s-a impus ca autor de literatură cu cele trei romane poliţiste Roma Termini (1992), Moarte în Sils Maria (1993) şi Reuniunea de clasă (1995), apărute la editura Die Arche.

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Viaţa în umbra pandemiei. Misterul efemerităţii

Jarosław Piłat, Viaţa în umbra pandemiei. Misterul efemerităţii, Iași 2021, 140 p., 14×20, ISBN 978-606-578-459-8, 20 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea: Viaţa în umbra pandemiei. Misterul efemerităţii, scrisă de pr. Jarosław Piłat, și tradusă în limba română de dr. Maria Ostrovschi Chahula. Cartea apare în colecția „Creștinism în contemporaneitate”, în formatul 14×20, are 140 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 20 lei.

Misterul lui Dumnezeu, al prezenţei sale veşnice şi misterul omului, al existenţei sale, al efemerităţii, al vieţuirii orientate spre veşnicie; unicitatea fiinţei umane, frumuseţea orbitoare a existenţei sale, înţelepciunea umană care se naşte din comuniunea cu Dumnezeu şi experienţele umane de viaţă, finalitatea alegerilor omului – a manifestărilor libertăţii umane, mai ales în perspectiva efemerităţii şi a morţii –, inevitabilitatea şi frumuseţea veşniciei, atotputernicia lui Dumnezeu care-l iubeşte infinit pe om, acestea sunt subiectele care vor domina pe paginile acestei cărţi.

Întreg textul cărţii Viaţa în umbra pandemiei. Misterul efemerităţii constă în fragmente scurte, înşirate pe un fir, din mai multe motive principale: pandemia – pustiul – efemeritatea – moartea – apocalipsa – sfinţenia – speranţa. Acestea tratează confruntarea cu lucrurile ultime – sensul existenţei umane, inevitabilitatea morţii, întâlnirea cu Dumnezeu, veşnicia. Întregul conţinut este oarecum o compilaţie polifonică de forme literare foarte diferite, create – primele două capitole – în aprilie 2020, ca răspuns spiritual la fenomenul pandemiei, în timp ce restul de cinci capitole au apărut pe parcursul a şase ani – din 2015 până în 2020, cel mai adesea în timpul călătoriilor, în concedii.

În scurte forme eseistice, subiectul literar apare alternativ ca un credincios obişnuit, teolog, polemist, catehet, părinte spiritual, adept începător la viaţa spirituală, apologet, sceptic amărât, profesor de credinţă, bătrân cunoscător de viaţă, filosof, liric… Uneori este o persoană singulară, care se referă la experienţe şi reflecţii personale, alteori este o comunitate, care se referă la experienţele comune, amintiri, convingeri populare. O parte a textelor este scrisă ca o opinie a majorităţii, convingere generală, adevăr evident al credinţei, iar o parte, ca propria viziune, individuală, chiar subiectivă. În acest fel, am dorit să recreez procesul de gândire uman, intern, atât de des multilateral, acea dispută interioară ambiguă dintre convingerile, uneori contradictorii, care se exclud reciproc; un anumit chin al naşterii propriilor convingeri şi o dificultate de a întreprinde acţiunile rezultate din acestea. Prin acest tratament literar, mi-aş dori cumva să „intru în om”, să fiu cât mai aproape de conturarea libertăţii sale responsabile.

Poate că această încercare neîndemânatică îţi va transmite un mesaj, cititorule. Poate că îţi va fi aproape, poate îţi va permite să înţelegi mai bine propriul efort al existenţei, importanţa şi demnitatea acesteia. Mi-aş dori foarte mult să-l întâlneşti pe Dumnezeu în această osteneală, să-l întâlneşti cât mai des posibil, să-l laşi să te „posede”. Da – pur şi simplu, cred că este cel mai bine pentru tine. Ştiu foarte bine că trebuie să faci asta fiind complet liber. Cred că reflectarea asupra lucrurilor ultime reprezintă cel mai bun „loc” de realizare a alegerilor tale. Am încredere că luându-le aşa cum le-am luat şi eu îl vei întâlni pe Tatăl ceresc, iar asta va fi cea mai mare bucurie a efemerităţii tale spre eternitate… Personal, sunt sigur că, prin efortul depus în legătură cu întrebările ultime, vei deveni pur şi simplu o persoană mai bună.

Pr. Jarosław Piłat

Aceste cărţi, în limita stocului disponibil, pot fi procurate prin comandă (cu plata taxelor aferente expedierii):

  • prin poştă: Librăria „Sapientia”, Str. Th. Văscăuţeanu, nr. 6; 700462-Iaşi
  • prin e-mail: sapientia@itrc.ro
  • prin telefon: 0754-826-814
  • prin website (online): editurasapientia.ro sau www.librariasapientia.ro
  • direct din Librăria „Sapientia” din Iaşi (incinta Institutului Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iaşi)
  • sau la librăriile catolice partenere

 

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Dumnezeu şi ştiinţa

Claude Allègre, Dumnezeu şi ştiinţa, Iași 2021, 256 p., 14×20, ISBN 978-606-578-445-1, 25 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea: Dumnezeu şi ştiinţa, scrisă de Claude Allègre, și tradusă în limba română de Augusta-Maria Flonta. Cartea apare în colecția „Creștinism în contemporaneitate”, în formatul 14×20, are 256 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 25 lei.

Există două tipuri de concepţii despre lume: cea oferită de religii şi de mituri şi cea propusă de ştiinţă.

Religiile susţin un adevăr global, imanent, etern, complet, care include, în egală măsură, Natura şi Omul.

Ştiinţa propune un scenariu parţial, provizoriu, în care omul este doar un element al Naturii, al cărei produs este.

Pe lângă ambiţia comună de a furniza o concepţie coerentă despre lumea sensibilă, religia şi ştiinţa ocupă acelaşi spaţiu: acela al gândirii umane.

Prin urmare, nu trebuie să ne mirăm că între aceste două maniere de a aborda lumea, de a o înţelege, de a i te raporta, a existat competiţie, chiar conflict. Pe parcursul secolelor, religiile au fost cele care au deţinut supremaţia, oferind oamenilor un adevăr imuabil şi indispensabil. Astăzi este mai degrabă invers, ştiinţa ocupă centrul lumii, ori cel puţin pe acela al civilizaţiilor.

Trăim într-o perioadă în care ştiinţa este mai puternică, mai acaparatoare, mai savantă ca niciodată, dar, în acelaşi timp, mai contestată, mai criticată, mai acuzată. Centru al lumii, ea a devenit, deodată, şi cauza tuturor relelor sale.

Ştiinţa l-a ajutat pe om să se elibereze de munca grea, dar pare neputincioasă să gestioneze această binefacere, acest câştig. Planeta, explorată, apoi cucerită de om, este, din acel moment, ameninţată de acesta. Explicaţia că ştiinţa ne dezvăluie istoria lumii a fost desacralizată, dar, mai ales, a îndepărtat sensurile: evoluţia Universului, în ea însăşi, este lipsită de semnificaţie.

În faţa unei asemenea realităţi, şi fără să se fi putut ori fără să se fi ştiut adapta, religiile se clatină. Pe teritoriul raţiunii, al logicii, acestea dau înapoi. Practica religioasă scade în intensitate. Totuşi, depăşiţi de un progres pe care nu-l înţeleg şi care îi entuziasmează, unii oameni resimt, mai mult ca niciodată, utilitatea unei credinţe. Nu este nevoie de nimic altceva pentru ca unele religii să-şi reia vechea doctrină a unei ignoranţe pioase.

Fundamentalismul ameninţă din nou. Integrismul se ambiţionează să impună prin forţă, prin violenţă şi prin crimă distrugerea ştiinţei şi, în acelaşi timp, să zdrobească libertatea şi liberul-arbitru. Secte noi propun, sub o altă formă, să integreze o falsă ştiinţă unor credinţe noi la fel de ciudate, dar şi ezoterice, ori chiar periculoase din anumite puncte de vedere.

Religiile orientale, exotice şi abstracte, câştigă teren în Occident, deoarece doctrinele lor evanescente evită ciocnirea cu raţionalismul ştiinţific.

În acest context al unei societăţi savante şi totodată deziluzionate, care „progresează” foarte repede, fără să ştie încotro se îndreaptă, care ar vrea să regăsească o cale, un sens, am dorit să cercetăm raporturile dintre Dumnezeu şi ştiinţă.

În trecut, aceste raporturi au determinat evoluţia mentalităţilor şi a societăţilor, cizelând o istorie a ştiinţelor, dar şi o geografie a cunoaşterii.

Ştiinţa, agresată deseori, oprimată de multe ori de religii, a ieşit victorioasă din aceste confruntări. Dar astăzi ne întrebăm cu spaimă: s-a terminat, sau ne vom mai confrunta, în Iran sau în Algeria, cu procese de tipul Galileo sau Averroes, sau cu un rug ca acela al lui Bruno?

În acest context al unei ştiinţe cuceritoare şi acuzate, în acelaşi timp, triumfătoare şi renegate, mai poţi fi credincios?

Dacă, în contact cu ştiinţa, religiile s-au măcinat, s-au dezagregat, se poate afirma oare acelaşi lucru în ceea ce priveşte existenţa lui Dumnezeu?

Aceasta este întrebarea esenţială.

Această lume modernă a cunoaşterii, a raţiunii, dacă vreţi, poate să-i facă loc lui Dumnezeu?

Prin alcătuirea sa, chiar prin metodă, ştiinţa „l-a exclus” pe Dumnezeu din „domeniul” său. Cu alte cuvinte, ea refuză ca în concepţia sa despre lume, în explicaţia sa, să permită să intre o forţă „supranaturală”. Dar, în acelaşi timp, ştiinţa, prin ea însăşi, are puterea de a nega existenţa lui Dumnezeu?

Prin urmare, această carte a fost scrisă cu scopul de a răspunde la această întrebare. Fără tabuuri, fără idei preconcepute, cu unicul simbol care trebuie să rămână regula societăţilor civilizate: toleranţa. 

Claude Allègre

 

Aceste cărţi, în limita stocului disponibil, pot fi procurate prin comandă (cu plata taxelor aferente expedierii):

  • prin poştă: Librăria „Sapientia”, Str. Th. Văscăuţeanu, nr. 6; 700462-Iaşi
  • prin e-mail: sapientia@itrc.ro
  • prin telefon: 0754-826-814
  • prin website (online): editurasapientia.ro sau www.librariasapientia.ro
  • direct din Librăria „Sapientia” din Iaşi (incinta Institutului Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iaşi)
  • sau la librăriile catolice partenere

 

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Ieşirea din beznă. Impactul homosexualităţii asupra creşterii copiilor

Dawn Stefanowicz, Ieşirea din beznă. Impactul homosexualităţii asupra creşterii copiilor, Iași 2021, 254 p., 14×20, ISBN 978-606-578-437-6, 25 lei. 

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea: Ieşirea din beznă. Impactul homosexualităţii asupra creşterii copiilor, scrisă de Dawn Stefanowicz și tradusă în limba română de Monica Stinghe. Cartea apare în colecția „Creștinism în contemporaneitate”, în formatul 14×20, are 254 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 25 lei.

Ieşirea din beznă. Impactul homosexualităţii asupra creşterii copiilor este o poveste despre victimizare şi supravieţuire, despre darurile preţioase ale credinţei şi speranţei, despre nevoia noastră universală de a ierta şi de a fi iertaţi şi despre triumful iubirii adevărate.

Sunt tot mai evidente astăzi tentativele de redefinire a familiei pe plan judiciar şi legislativ, ca fiind o instituţie fără legătură cu copiii. În acelaşi timp, ascunsă de ochii publicului, creşte în ştiinţa psihiatriei o mişcare menită să declare ca normale toate parafiliile, inclusiv abuzul sexual asupra copiilor. Unii psihiatri chiar afirmă că incestul ar fi ceva sănătos. Se vede, aşadar, felul în care aceste două tendinţe se intersectează. De aceea, astăzi, mesajul acestei cărţi e deosebit de important.

Povestea lui Dawn Stefanowicz conţine mărturia şi ilustrarea dezastrului produs în vieţile unor copii prin abuz sexual şi alte elemente care aparţin subculturii gay. Pentru acest motiv, Out from Under ar trebui citită de fiecare legislator, avocat, medic sau profesionist în domeniul sănătăţii mintale, care se află în postura de a face lobby în apărarea interesului copiilor.

Fie ca societatea să acorde atenţie curajoasei mărturii a lui Dawn, ca să nu mai treacă şi alţi copii prin suferinţele îndurate de ea şi de fraţii ei. Trebuie să fim fermi în a refuza să ne sacrificăm copiii pe altarul diversităţii.

Michelle A. Cretella, dr. în medicină

Această carte oferă cititorului o perspectivă unică în ceea ce se poate numi „ciudata lume nouă” a rolurilor de părinţi (parenting) pentru persoanele implicate în relaţii homosexuale. În scrierea acestei cărţi, autoarea ne oferă cu mult curaj povestea unor perioade din viaţa ei şi a momentelor tulburătoare prin care a trecut ca fetiţă, adolescentă şi apoi tânără femeie. Aflăm detalii ale relaţiilor ei cu familia şi cu figurile parentale care i-au influenţat şi dominat viaţa, în timpul cât acestea îşi urmau modul de viaţă pe care-l aleseseră. În Out from Under, avem cu adevărat privilegiul să vedem nu doar experienţele bune, cât mai ales pe cele rele şi urâte prin care a trecut, dar şi familia ei deopotrivă. În această istorie despre cum a crescut şi cum a trăit, Dawn ne împărtăşeşte nu doar înşiruirea cronologică a experienţelor sale, ci şi provocările şi zbaterile emoţionale pe care a trebuit să le învingă pentru a deveni persoana care este astăzi. Moartea prematură a părinţilor săi i-a dat libertatea de acum lui Dawn să-şi dezvăluie povestea, atât pentru a se vindeca pe sine, cât şi pentru a-i informa şi învăţa pe cei care o vor citi.

În lumea noastră imperfectă, desigur că ne aşteptăm să vedem probleme în fiecare cămin, indiferent dacă părinţii sunt de orientare hetero sau homosexuală. Din nefericire, există aceia care, dintr-o corectitudine politică greşit orientată, ar dori să suprime orice menţionare a problemelor pe care le au cei ce cultivă relaţii homosexuale. În ciuda acestui lucru, Dawn a avut curajul de a dărui publicului povestea vieţii ei, pentru a ne ajuta să înţelegem ce fel de provocări am avea de întâmpinat în contextul acestor noi forme de coabitare.

Cu mult entuziasm, aşadar, recomand cititorilor povestea lui Dawn. Ea ne oferă descrieri şi imagini care trec dincolo de fapte şi informaţii, ca să simţim împreună cu ea toată experienţa zguduitoare prin care a trecut.

dr. John Raney, dr. Marc S. Dillworth şi dr. Sharon Quick.

În mod deloc surprinzător, cele mai temeinice studii efectuate demonstrează multiplele probleme emoţionale şi de caracter ale copiilor, adolescenţilor şi tinerilor care au crescut într-un mediu fără mamă sau fără tată.

Dawn Stefanowicz scrie din experienţă personală, descriind nefirescul împrejurărilor în care a fost crescută, ipocrizia celor din mediul ei care se prefăceau că nu văd acest nefiresc, precum şi singurătatea unui copil prizonier în mijlocul acelei situaţii.

În definitiv, această fetiţă era mai naturală şi avea sentimente mai normale decât ceilalţi, care se purtau ca şi când nu exista nimic neobişnuit. A avut o copilărie groaznică. Să nu credem că asta nu lasă urme şi cicatrici adânci. Şi nu credem că povestea ei e singulară. Cu unele variaţiuni, e povestea majorităţii acestor copii. Eu îi cunosc. Ei sunt siliţi să-şi reprime cele mai normale sentimente şi nevoi.

Ea însă a făcut o lucrare de caritate: a tras un semnal de alarmă, a deschis cel puţin ochii câtorva oameni, a mişcat măcar câteva inimi, pentru a obţine protejarea celor lipsiţi de apărare. Un asemenea proces începe de obicei prin câţiva disidenţi izolaţi, care au curajul şi libertatea interioară de a ieşi în faţă. Dawn va fi de acum o inspiraţie pentru mulţi alţii, fără îndoială.

Dr. Gerard J.M. van den Aardweg (Olanda)

Psiholog

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Creştinul între putere şi mondenitate. 15 boli indicate de Papa Francisc

Anna Carfora, Sergio Tanzarella, Creştinul între putere şi mondenitate. 15 boli indicate de Papa Francisc, Iași 2021, 96 p., 14×20, ISBN 978-606-578-434-5, 15 lei.

 

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea: Creştinul între putere şi mondenitate. 15 boli indicate de Papa Francisc, scrisă de Anna Carfora, Sergio Tanzarella și tradusă în limba română de Gabriela Lungu. Cartea apare în colecția „Creștinism în contemporaneitate”, în formatul 14×20, are 96 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 15 lei. 

Volumul acesta a luat naştere din nenumăratele experienţe de umanism negat stigmatizate în multe ocazii de către papa Francisc. A făcut-o şi cu ocazia Crăciunului din 2014, adresându-se superiorilor Curiei Papale. Discursul său nu a fost unul ocazional sau legat de o sărbătoare. Iniţiativa autorilor apare deci cât se poate de oportună, căci ea le oferă cititorilor invitaţia de a reciti cuvintele papei şi de a le îmbogăţi cu referirile la oameni (Rosmini, Fogazzaro, Milani) care au iubit fără rezerve Biserica.

Discursul Papei Francisc, deschis şi exigent, ne priveşte pe toţi de aproape, fiind vorba despre boli care sărăcesc întregul corp ecleziastic, şi nu numai, şi din cauza cărora mai ales prezenţa şi mărturiile oamenilor Bisericii devin problematice, dacă nu chiar dăunătoare. Ceea ce papa a scos în evidenţă – narcisismul, activitatea excesivă, asprimea sufletească, funcţionalismul, „alzheimerul spiritual” care duce la pierderea elanului plin de bucurie provocat de întâlnirea personală cu Isus şi se concentrează doar pe prezent, vanitatea, servilismul linguşitor, interesat doar de a intra în graţiile puterii, pesimismul steril, acumularea de bunuri pentru a se simţi mai siguri, căutarea consensului, devenită scopul vieţii – sunt toate boli care distrug experienţele ecleziastice, împiedecând Biserica să se exprime asemenea unui trup viu, în mişcare şi în transformare.

În acelaşi timp, astfel de boli fac mai puţin credibilă în ochii lumii propunerea creştină.

Orice proiect de reformă, pentru a fi eficace, va trebui să includă o terapie care să acţioneze în profunzime asupra comportamentului fiecărei persoane în parte, ca şi asupra comunităţii. Aceasta este terapia indicată de Papa Francisc pentru a trata bolile ce sărăcesc trupul Bisericii şi care pot face din aceasta un loc al negării umanismului, aşa cum s-a întâmplat, din păcate, din istoria trecută până în prezent. Este vorba despre un drum a cărui traiectorie e indicată în cele cinci căi prezente deja în subiectul din Evangelii gaudium, repropuse şi actualizate în Schema de pregătire a celui de-al V-lea Congres ecleziastic de la Florenţa şi care acum ne sunt prezentate pentru meditaţie şi transformare personală, menite să ne facă să întrupăm tot ce întreaga umanitate aşteaptă azi de la Biserică. Care sunt aceste căi? Nu sunt doar cuvinte, ci şi căi de parcurs: a ieşi, a anunţa, a locui, a educa, a transfigura. Căi de considerat asemenea hârtiei de turnesol cu care să verificăm dacă şi în ce fel Biserica adoptă stilul din Evangelii gaudium.

 Prima cale este Ieşirea. A ieşi înseamnă cu totul altceva decât a umbla fără ţintă şi fără nicio direcţie. Ieşirea pe care o dorim îi cere Bisericii să aibă un bagaj uşor, care a eliminat greutatea unei căutări a puterii ce închide poarta spre împărtăşire şi reciprocitate. Evangelii gaudium nu ezită să lege reforma Bisericii de ieşirea misionară. În această privinţă însă, trebuie spus că se răspândesc interpretări greşite ale misionarismului deschis, în lumina unei recuceriri.

Desigur, „Biserica ce iese” nu înseamnă că trebuie să ieşim cu coiful pe cap, convinşi de a fi stăpânii absoluţi ai adevărului, să ne înlăturăm duşmanii şi să cucerim adversarii. „Biserica iese” înseamnă că se iese pentru a înţelege ce aer se respiră afară, pentru a înţelege ce se poate învăţa de la ceea ce se află afară, un „afară” nu numai de evanghelizat, ci unul de care eşti evanghelizat.

Numai aşa putem să observăm de aproape realitatea într-o postură care ne ajută să recunoaştem şi să primim.

Orice creştin va vedea care este calea. Toţi suntem invitaţi să acceptăm această chemare: să ieşim din propria comunitate şi să avem curajul de intra în toate periferiile care au nevoie de lumina evangheliei.

 A doua cale este Anunţarea, care constituie bogăţia istoriei noastre. Astăzi, anunţul nostru primeşte un ulterior impuls de la mărturia Papei Francisc. Iubirea şi atenţia cu care lumea îl înconjoară exprimă o mare nevoie de cuvinte şi gesturi care să ştie să îndrepte privirea şi dorinţele către Dumnezeu.

În fond, perioada în care trăim ne pune la dispoziţie noi ocazii tocmai pentru anunţ, dar condiţionându-le, într-un anumit sens, în ceea ce priveşte forma şi stilul mărturisitor. Nu mai e timpul de a vorbi, ci de a sta în compania oamenilor.

Trebuie să ne facem tovarăşi de drum în stare de a exprima semnele unei umanităţi care îşi găseşte acordul în fraternitate, dreptate, în respectul şi în promovarea demnităţii fiecăruia.

A treia cale este aceea a Locuirii; ea se face simţită în prezenţa extinsă a Bisericii în teritoriu. Ne gândim, în acest sens, la realităţile răspândite în teritoriu. Ar fi suficient să luăm în considerare câte instituţii, câte structuri ecologice, câte opere de asistenţă şi educative au luat naştere din rodnicia comunităţilor creştine ca răspuns la necesităţi precise şi, de aceea, deschise tuturor. Transformările sociale şi culturale care au avut loc au reaşezat aceste realităţi într-un teritoriu diferit de cel în care au luat naştere. Un teritoriu slăbit, eterogen, cu care s-a pierdut contactul.

E nevoie de o reaşezare în acest teritoriu pentru a contribui la reconstrucţia sa, promovând laicitatea, binele comun, pacea socială şi calitatea convieţuirii democratice. De exemplu, în faţa urgenţei pe care o reprezintă fenomenul emigraţiei, există ordine şi congregaţii pentru care motivul ca o casă să fie deschisă sau închisă nu e urgenţa de a fi prezent în teritoriu, cât, uneori, o evaluare de ordin prevalent economic. Atunci când se vinde o casă, trebuie să ne aducem aminte că deseori ea a fost construită şi cu contribuţia economică şi cu sacrificiile unor întregi generaţii de locuitori ai acelui loc. Când e vorba de asemenea alegeri, cei care suferă sunt săracii.

O Biserică săracă pentru săraci, o alegere cu valoare teologică şi totodată antropologică, cu indicaţii precise de natură pragmatică. În faţa schimbărilor la care asistăm, e necesară păstrarea prospeţimii unei Biserici a oamenilor, care investeşte în formare şi promovează angajarea socială, având în vedere o elevare umană tot mai urgentă.

A patra cale este Educarea. Ea pune în prim-plan relaţia, recuperarea rolului fundamental al conştiinţei şi al integrităţii construirii persoanei, necesitatea regândirii parcursului pedagogic.

Este vorba despre priorităţi care nu pot fi evitate, şi totuşi deseori se face orice pentru a da la o parte formarea.

Trebuie să ne întrebăm care e nivelul de formare pe care-l asigurăm oamenilor şi generaţiilor viitoare. Şi mai ales: cât se promovează azi, motivându-le în raţiuni ultime şi profunde, acţiunile solidare şi continue în numele gratuităţii şi al primirii cu braţele deschise? Nu putem înceta să ne educăm şi să-i educăm pe alţii spre legalitate şi responsabilitate în vederea unei justiţii mereu invocate, dar, mult prea des, prea puţin practicate.

Şi apoi, ultima cale: Transfigurarea. Pentru a transfigura e nevoie să fim transfiguraţi.

Ca Biserică, avem nevoie de a transfigura multe situaţii de necredinţă. E o condiţie indispensabilă pentru a putea asuma o privire originală asupra realităţii, pentru a o putea citi în lumina unei noi spiritualităţi făcute din rugăciune şi participare la viaţa tuturor.

Calea transfigurării duce cu ea problema sensului sărbătorii. Îşi doreşte spaţii de adevărată umanitate, în care omul se regăseşte pe el însuşi în istoria salvării şi redescoperă rodnicia raporturilor familiale şi sociale. Dar să nu uităm: îşi revelează autenticitatea în momentul în care contemplă chipul lui Isus, iar în Isus, chipul omului; aşa cum Isus Cristos însuşi a spus: „Adevăr vă spun: tot ce aţi făcut unuia dintre fraţii mei cei mai mici, mie mi‑aţi făcut” (Mt 25,40). Se descoperă astfel şi se revelează în toată coerenţa ei credibilitatea unei Biserici chemate să fie cu adevărat loc de milostivire gratuită, unde toţi se pot simţi primiţi cu braţele deschise, iubiţi, iertaţi şi încurajaţi să trăiască în spiritul evangheliei.

Lectura de text pe care profesorii Carfora şi Tanzarella o fac, prin evocarea unor figuri precum cele ale lui Rosmini, Fogazzaro şi don Milani, ne ajută să ne simţim protagonişti, şi nu doar spectatori uneori indignaţi, ai unei reînnoiri pe care cu toţii ne-o dorim şi la care Papa Francisc ne invită încontinuu. A citi şi reciti pagini care denunţă contribuie la a ţine vie urgenţa convertirii într-o Biserică, a noastră, semper reformanda.

† Nunzio Galantino

Secretar general CEI

Episcop emerit de Cassano all’Jonio

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


De ce sunt catolic (şi ar trebui să fii şi tu)

Brandon Vogt, De ce sunt catolic (şi ar trebui să fii şi tu), Iași 2020, 182 p., 14×20, ISBN 978-606-578-414-7, 20 lei. 

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea De ce sunt catolic (şi ar trebui să fii şi tu), scrisă de Brandon Vogt și tradusă în limba română de pr. Petru Sebastian Tamaș. Cartea apare în colecția „Creștinism în contemporaneitate”, în formatul 14×20, are 182 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 20 lei. 

Căutam demult o carte care să răspundă celor mai frecvente întrebări ale adolescenţilor cu privire la Dumnezeu, religie, Biserică, într-un limbaj accesibil, cu un stil literar captivant, dar care să ofere, în acelaşi în timp, şi argumente solide, înrădăcinate în Tradiţia Bisericii şi în Sfânta Scriptură. Pregătind lucrarea pentru obţinerea gradului didactic I, în vara anului 2019, am început să explorez literatura americană de specialitate. Am fost de-a dreptul fascinat de cartea Why I am catholic, scrisă de Brand Vogt, un milenial însetat să descopere adevărul despre religie şi spiritualitate. S-a trezit atunci în mine dorinţa de nestăvilit de a o traduce şi a o pune la dispoziţia celor însetaţi de adevăr. Câteva persoane inimoase s-au alăturat demersului meu şi merită toată preţuirea şi recunoştinţa: doamna profesoară Ana Maria Bostan pentru sprijinul oferit în găsirea celor mai rafinate şi adecvate formulări în traducerea textului, doamna profesoară Adriana-Maria Robu pentru acurateţea cu care s-a îngrijit de limpezimea textului în limba română, precum şi pr. Lucian Păuleţ pentru elucidarea sensului unor expresii tipice literaturii americane.

Importul cultural, religios, ideologic care a marcat societatea românească în ultimele decenii a condus la o creştere rapidă a similitudinilor cu societatea americană. Şi trendul este abia la început. În contextul american, abordarea în stil apologetic a temelor religioase nu este considerată un afront la adresa celui de altă convingere atâta vreme cât centrul de greutate al întregii abordări este forţa argumentului. Din moment ce ne apărăm cu convingere opţiunile politice, sportive, intelectuale, oare de ce nu am putea apăra cu aceeaşi convingere credinţa noastră, atâta vreme cât manifestăm respect pentru cei care nu împărtăşesc acelaşi punct de vedere şi rămânem deschişi la cunoaşterea adevărului?

Brand Vogt, autorul cărţii, utilizând întregul său potenţial cognitiv, explorează domeniul religios, liber să îmbrăţişeze adevărul, indiferent care ar fi el. Contrar multor aşteptări şi chiar curentului cultural, se decide să intre în Biserica Catolică, pe care o descoperă ca fiind „adevărată, bună şi frumoasă”. Autorul argumentează pas cu pas fiecare alegere a sa. Începând cu indiciile existenţei lui Dumnezeu, continuând cu avantajele faptului de a avea o religie şi dovezile pentru adevărul creştinismului, autorul ajunge să descopere în catolicism expresia cea mai coerentă şi autentică a creştinismului.

Mulţi dintre elevii catolici din Dieceza de Iaşi, cărora le şi dedic această carte, îşi pun întrebări cu privire la credinţa lor, la Dumnezeu şi Biserică. Ei au dreptul la un răspuns pertinent, convingător şi clar. În această carte vor găsi răspuns la cele mai îndrăzneţe întrebări, pe care nu întotdeauna au cutezat să le adreseze profesorului de religie sau vreunui preot. Sunt cel puţin trei motive pentru care o recomand: 1) mărturia personală a autorului, care a avut întrebări, a cercetat şi a găsit răspuns – se fundamentează pe experienţă personală; 2) obiectivitatea autorului – nu ocoleşte paginile întunecate din istoria creştinismului şi nici criticile actuale îndreptate împotriva Bisericii; el „taie în carne vie”, făcând o analiză detaşată a evenimentelor; 3) claritatea, concizia, coerenţa şi forţa argumentelor folosite de autor.

Pr. Petru Sebastian Tamaș

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro