Evaluarea rolului reţelelor sociale şi de sprijin al migranţilor români din regiunea Lazio, Italia

Egidiu Condac., Evaluarea rolului reţelelor sociale şi de sprijin al migranţilor români din regiunea Lazio, Italia, Iași 2018, 404 p., 14×20, ISBN 978-606-578-349-2, 25 lei. 

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Evaluarea rolului reţelelor sociale şi de sprijin al migranţilor români din regiunea Lazio, Italia, scrisă de pr. dr. Egidiu Condac. Cartea apare în colecția „Disertații doctorale”, în formatul 14×20, are 404 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 25 lei. 

Pages from Egidiu Condac teza

Activând deja de peste 15 ani în domeniul social în calitate de director general al Centrului Diecezan Caritas Iaşi, dar şi ca preşedinte (2006-2010) al Confederaţiei Caritas România, asociaţie a Bisericii Catolice, am avut şansa de a fi martorul naşterii şi evoluţiei unor iniţiative şi programe sociale în cadrul Centrului Diecezan Caritas, în noua perspectivă creată începând cu 1990, prin posibilitatea înfiinţării şi funcţionării asociaţiilor şi fundaţiilor cu profil social. Pe lângă programele social-caritative adresate copiilor, tinerilor, familiilor aflate în situaţii de risc de sărăcie şi excluziune socială, persoanelor vârstnice şi celor cu dizabilităţi pe care asociaţia Caritas le-a dezvoltat de-a lungul acestor ani, s-a născut o preocupare tot mai mare şi faţă de situaţia emigranţilor, mai ales a celor care aveau aparţinătorii rămaşi acasă.

În acest sens, în perioada 2004-2007, în cadrul Centrului Diecezan Caritas Iaşi a funcţionat un program care oferea servicii persoanelor care alegeau calea emigrării. Acest program a fost realizat cu sprijinul Caritas Italiana. Din păcate, din cauza lipsei sustenabilităţii financiare, din anul 2007 funcţionarea programului a luat sfârşit. A rămas însă preocuparea la nivel personal în această direcţie, intrând în legătură cu multe persoane emigrate şi specialişti în domeniul migraţiei, participând la diferite iniţiative în acest domeniu, mai ales în Italia. Dar unul dintre cele mai semnificative evenimente în care am fost implicat personal în calitate de preşedinte al Confederaţiei Caritas România a avut loc în anul 2010, când Caritas Italiana şi Confederaţia Caritas România au conlucrat la apariţia şi prezentarea, atât în Italia, cât şi în România, a volumului Românii din Italia, între respingere şi acceptare.

Consider că aceste experienţe dobândite în virtutea misiunii pe care o îndeplinesc m-au stimulat în luarea unei decizii în privinţa realizării unei cercetări doctorale în domeniul social cu tematica migraţiei. Acest demers nu ar fi fost posibil însă fără sprijinul şi îndrumarea specialiştilor, mentorilor şi altor profesionişti şi persoane de bunăvoinţă.

În acest sens, simt ca pe o datorie de onoare să aduc mulţumiri în primul rând conducătorului ştiinţific al tezei mele de cercetare, doamna prof. univ. dr. Doina Balahur, care mi-a sugerat tema şi a coordonat etapele cercetării şi redactării lucrării mele pe tot parcursul şcolii doctorale, intervenind cu propuneri şi soluţii preţioase care demonstrează o bogată şi îndelungată experienţă academică.

Într-un chip deosebit îi sunt recunoscător păstorului diecezei de Iaşi, episcopul Petru Gherghel, care m-a îndemnat şi încurajat să realizez această muncă de cercetare.

Adresez mulţumiri corpului profesoral din cadrul Facultăţii de Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice, Consiliului de Coordonare Ştiinţifică din cadrul Şcolii Doctorale a Facultăţii de Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice, care mi-au împărtăşit într-un fel sau altul din tainele cercetării ştiinţifice, insuflându-mi prin competenţa lor curaj şi energie pentru a deveni mereu mai exigent cu mine însumi în munca ştiinţifică.

În acelaşi timp, mulţumesc profesorilor din comisie care m-au însoţit la fiecare etapă de evaluare din cadrul Şcolii Doctorale, venind cu observaţii şi recomandări utile pentru definitivarea prezentei lucrări.

Mulţumirile mele se îndreaptă şi către colegii de la Caritas care m-au îngăduit şi m-au înţeles în anii de Şcoală Doctorală. De asemenea, sunt recunoscător tuturor participanţilor la cercetare: persoane imigrate din Italia, responsabili de instituţii, preoţi şi tuturor celor care m-au ajutat într-un fel sau altul prin contribuţia lor valoroasă pe care mi-au pus-o la dispoziţie cu toată generozitatea.

Cu deosebită recunoştinţă mă adresez mamei mele, surorilor, fratelui, cumnaţilor şi altor persoane de bunăvoinţă care mi-au fost de un mare sprijin moral şi m-au susţinut pentru a putea duce la bun sfârşit această teză. Îmi exprim deplina speranţă de a putea contribui pe viitor şi mai mult în domeniul social, prin experienţa mea profesională şi ştiinţifică, la îmbunătăţirea metodelor de intervenţie şi a calităţii serviciilor în folosul diferitelor categorii vulnerabile din societate, dar şi la insuflarea unei atitudini solidare faţă de conaţionalii noştri care au ales calea emigrării şi faţă de cei rămaşi singuri acasă, mai ales copii şi persoane vârstnice.

Pr. dr. Egidiu Condac

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


DOCAT: ce trebuie făcut? Doctrina socială a Bisericii Catolice

DOCAT: ce trebuie făcut?: Doctrina socială a Bisericii Catolice, Iași 2017, 12,5×20,5 cm., 320 p., ISBN 978-606-578-279-2, 30 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea DOCAT: ce trebuie făcut? Doctrina socială a Bisericii Catolice. Această lucrare a fost editată de Conferința Episcopală Austriacă, cu aprobarea Consiliului Pontifical pentru Promovarea noii Evanghelizări, şi a fost tradusă în limba română de pr. dr. Lucian Farcaş. Cartea apare în colecţia „Cateheza”, în format 12,5×20,5 cm., are 320 de pagini, color, coperți cartonate şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la prețul de 30 lei.

DOCAT este o traducere pentru popularizarea învățăturii sociale și comunitare a Bisericii Catolice, așa cum a fost ea dezvoltată în importante documente începând cu Leon al XIII-lea. În mod deosebit cei tineri ar trebui să se simtă chemați să citească marile documente ale Bisericii în textul original și să-și orienteze acțiunea lor după maximele adevărului, dreptății și iubirii. Papa Francisc le cere mereu creștinilor să se angajeze activ pentru o lume mai dreaptă: „Un creștin care în aceste timpuri nu este un revoluționar nu este un adevărat creștin”

Prezentăm în continuare Prefața scrisă de Papa Francisc la cartea DOCAT.

Dragi tineri!

Predecesorul meu, Papa Benedict al XVI-lea v-a pus în mână un Catehism pentru tineri, YOUCAT. Astăzi vreau să vă încredințez o altă carte, DOCAT, care cuprinde doctrina socială a Bisericii.

În titlu se află cuvântul englez „to do”, a face. DOCAT răspunde la întrebarea „Ce trebuie făcut?” și este asemenea unui manual de utilizare care ne ajută ca, folosindu-ne de Evanghelie, să ne schimbăm mai întâi noi înșine, apoi mediul nostru înconjurător și, la urmă, întreaga lume.

Isus spune: „Tot ce aţi făcut unuia dintre fraţii mei cei mai mici, mie mi-aţi făcut”. Mulți sfinți au fost atinși de fragmentul acesta biblic până la măduvă. Din acest motiv, sfântul Francisc de Assisi și-a schimbat întreaga sa viață. Maica Tereza s-a convertit în virtutea acestui cuvânt. Iar Charles de Foucauld mărturisește: „În întreaga Evanghelie nu există niciun cuvânt care să fi avut o influență mai mare asupra mea și care să-mi fi schimbat viața într-un sens mai profund decât acesta: «Tot ce aţi făcut unuia dintre fraţii mei cei mai mici, mie mi-aţi făcut». Când mă gândesc că aceste cuvinte provin din gura lui Isus, Cuvântul veșnic al Tatălui, și că este aceeași gură care spune: «Acesta este trupul meu … acesta este sângele meu …» Cât de mult mă simt chemat, în cazul acesta, să-l caut și să-l iubesc pe Isus înainte de toate în aceștia mici, cei mai neînsemnați”.

Dragi prieteni tineri! Numai convertirea inimii poate face mai umană lumea noastră plină de teroare și de violență. Și aceasta înseamnă răbdare, dreptate, seninătate, dialog, incoruptibilitate, solidaritate cu victimele, cu cei săraci și cei mai săraci, dăruire fără limite, iubire, care pentru celălalt merge chiar până la moarte. Dacă voi ați înțeles aceasta în profunzime, în calitate de creștini, tineri și tinere, puteți să schimbați lumea. Lucrurile nu pot rămâne așa cum merg în momentul acesta în lume. Dacă în acest moment un creștin trece indiferent față de nevoile celor săraci și mai săraci, în realitate acesta nu este un adevărat creștin!

Oare nu putem face mai mult, ca această revoluție a iubirii și a dreptății să devină realitate în multe părți ale acestei planete chinuite? Doctrina socială a Bisericii poate astfel să-i ajute pe mulți oameni! Sub conducerea competentă a cardinalilor Christoph Schönborn și Reinhard Marx, o echipă a trecut la treabă pentru a aduce în fața tineretului din lume mesajul eliberator al doctrinei sociale bisericești. La aceasta au colaborat cunoscuți oameni de știință, dar și mulți tineri. Catolici din întreaga lume, tineri și tinere, au trimis pentru aceasta cele mai bune fotografii ale lor. Alți tineri au fost consultaţi în privința textului și s-a avut grijă ca textul să fie bine înțeles. Învățătura socială numește aceasta „participare”: a lua parte! Echipa a aplicat, totodată, un important principiu al doctrinei sociale. Astfel, DOCAT a devenit o minunată introducere în acțiunea creștină.

Ceea ce numim noi astăzi doctrină socială catolică a apărut în secolul al XIX-lea. O dată cu industrializarea și-a făcut apariția și un capitalism brutal: o formă a economiei distrugătoare de oameni. Mari industriași lipsiți de conștiință au adus populația sărăcită a țării în situația de a munci din greu pentru salarii de mizerie în mine sau în hale pline de funingine ale fabricilor. Copiii nu mai ajungeau să vadă lumina zilei. Erau trimiși asemenea sclavilor sub pământ pentru a trage vagoanele cu cărbune. În această situație, creștinii au ajutat cu multă angajare, dar și-au dat seama că aceasta nu este suficient. Astfel, au dezvoltat idei pentru a acționa împotriva nedreptății și la nivel social și politic. Certificatul propriu al întemeierii doctrinei sociale catolice rămâne scrisoarea enciclică a Papei Leon al XIII-lea, Rerum Novarum, despre noile probleme sociale, din anul 1891. Papa scria clar și fără echivoc: „A-i reține muncitorului răsplata care i se cuvine este un păcat care strigă la cer”. Biserica s-a implicat cu propria-i autoritate în lupta pentru drepturile muncitorilor.

Pentru că nevoile timpului o cereau, doctrina socială catolică a fost îmbogățită și perfecționată în mod constant în decursul anilor. Mulți discutau despre comunitate, dreptate, pace și binele comun. Au fost găsite principiile personalității, ale solidarității și subsidiarității, pe care le explică și DOCAT. Dar, în realitate, doctrina socială nu provine de la acest sau acel papă sau de la acest sau acel învățat. Ea vine din inima evangheliei. Vine de la Isus însuși. Isus este doctrina socială a lui Dumnezeu.

„Această economie ucide”, am scris eu în exortația Evangelii gaudium, căci aceasta mai există și astăzi, „acea economie a excluderii și a inegalității veniturilor”. Există țări în care patruzeci sau cincizeci la sută din tineri sunt fără loc de muncă. În multe societăți, oamenii în vârstă sunt sortați, pentru că aparent ei nu mai au nicio „valoare” și pentru că nu mai sunt „productivi”. Întregi regiuni ale țărilor ajung să fie depopulate deoarece săracii acestui pământ fug spre zonele mizerabile (slums) ale marilor orașe, cu speranța că acolo vor mai găsi ceva pentru supraviețuire. Logica producției unei economii globalizate a distrus modestele structuri economice și agricole din regiunile lor tradiționale. Aproximativ un procent din populația lumii deține între timp cam 40 la sută din bogăția lumii, iar zece procente din populația Globului dețin 85 la sută. Pe de altă parte, cu greu „aparține” unei jumătăți din populația Globului un procent din sectorul respectiv. Unu virgulă patru miliarde de oameni trăiesc din mai puțin de un euro pe zi.

Dacă eu vă invit acum pe toți să cunoașteți cu adevărat doctrina socială a Bisericii, nu visez doar la grupuri care să șadă sub copaci și să discute despre aceasta. Lucrul acesta este bun! Faceți aceasta! Visul meu este mai mare: îmi doresc un milion de tineri creștini, ba, mai bine, o întreagă generație, care să fie pentru contemporanii lor „doctrină socială pe două picioare”. Nimic altceva nu poate schimba lumea, decât oamenii care se dăruiesc pentru ea împreună cu Isus, care împreună cu el merg la periferii și în mijlocul mizeriei. Intrați și în politică și luptați pentru dreptate și pentru demnitatea omului, în primul rând pentru cei mai săraci. Voi toți sunteți Biserica. Aveți grijă ca această Biserică să se transforme, să fie plină de viață, pentru că se lasă provocată de strigătele celor nedreptățiți, de plânsetele celor suferinzi și de cei de care nu se mai îngrijește nimeni.

Puneți-vă și voi înșivă în mișcare. Dacă ar face mulți aceasta, în această lume ar fi mai bine, iar oamenii ar simți că Duhul lui Dumnezeu lucrează prin voi. Și poate că voi deveniți apoi asemenea făcliilor care le fac oamenilor mai luminoasă calea spre Dumnezeu.

Astfel, vă încredințez vouă această minunată cărticică, pentru ca să aprindă în voi un foc. Mă rog zilnic pentru voi. Rugați-vă și voi pentru mine!

Al vostru,

Papa Francisc

 

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Noua cartă a lucrătorilor sanitari

Consiliul Pontifical pentru Lucrătorii Sanitari (Pentru Pastorația Sănătății), Noua cartă a lucrătorilor sanitari, Iași 2017, 14×20, 166 p., ISBN 978-606-578-304-1, 15 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Noua cartă a lucrătorilor sanitari, scrisă de Consiliul Pontifical pentru Lucrătorii Sanitari (Pentru Pastorația Sănătății) și tradusă în limba română de pr. dr. Mihai Pătrașcu. Cartea apare în colecţia „Magisterium”, în format 14×20, are 166 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la prețul de 15 lei.

Biserica a considerat dintotdeauna că slujirea adusă celor bolnavi este parte integrantă a misiunii sale, asociind predicarea veştii bune cu asistenţa şi îngrijirea bolnavilor. Lumea vastă a serviciilor aduse suferinţei umane se referă la binele persoanei umane şi al societăţii” însăşi. Tocmai pentru aceasta, ea pune şi chestiuni delicate şi incontestabile, care cuprind nu numai aspectul social şi de organizare, ci şi pe cel pur etic şi religios, pentru că sunt implicate evenimente „umane” fundamentale, precum suferinţa, boala, moartea, cu respectivele întrebări referitoare la funcţia medicinii şi la misiunea medicului faţă de cel bolnav.

Făcându-se interpret al acestei instanţe, papa de atunci, Ioan Paul al II-lea, instituind la 11 februarie 1985 Consiliul Pontifical pentru Lucrătorii Sanitari (pentru Pastoraţia Sănătăţii), a voit să ofere provocărilor care provin de la lumea sănătăţii un răspuns însufleţit de credinţă şi de speranţă, valorizând misiunea pe care atâţia creştini – lucrători în sănătate, laici, individual şi asociaţi, consacraţi şi consacrate, preoţi şi diaconi – o desfăşoară cu generozitate, mărturisind prin apropierea de cel bolnav, precum şi cu munca, studiul şi cercetarea, valorile evanghelice ale demnităţii persoanei şi respectării vieţii.

Cu intuiţie fericită, primul preşedinte al dicasterului, regretatul cardinal Fiorenzo Angelini, a publicat în 1994 prima ediţie a Cartei lucrătorilor sanitari, care, tradusă în anii următori în nouăsprezece limbi, a constituit un instrument valoros pentru formarea iniţială, dar şi permanentă, a diferitelor figuri profesionale care lucrează în lumea sănătăţii.

Ca urmare a noilor cuceriri obţinute de cercetare în domeniul biomedical şi ştiinţific, precum şi a pronunţărilor magisteriale de după 1994, în timpul pontificatelor aceluiaşi sfânt Ioan Paul al II-lea, apoi al lui Benedict al XVI-lea şi al Papei Francisc, dicasterul a considerat necesar să întreprindă un proces de revizuire şi de actualizare a acestui document, menţinând oricum structura originară, centrată pe vocaţia lucrătorilor sanitari ca slujitori ai vieţii.

În textul publicat acum s-au făcut, aşadar, o revizuire şi o actualizare conform cărora şi temele tratate deja în acel timp sunt ilustrate într-un limbaj mai accesibil şi actual şi conţin o actualizare sub profilurile ştiinţific şi de conţinut mai în general însoţite de o revizitare a notelor teologice din documentele citate.

În mod deosebit, consider necesar să afirm că, în afară de avansarea ştiinţelor medicale şi a posibilelor repercusiuni asupra vieţii umane, Noua Cartă a tratat şi chestiuni de ordin medico-legal, care se impun tot mai mult şi au incidenţă în exercitarea profesiilor sanitare; aşa cum în text au fost tratate probleme care asumă o importanţă tot mai marcată, mai ales în privinţa dreptăţii, a respectului şi a sensibilităţii crescute referitor la principiile de solidaritate şi de subsidiaritate în accesul la medicamente şi la tehnologii disponibile; şi asta, ascultând de dreptatea socio-sanitară impregnată de dreptul la tutelarea şi promovarea sănătăţii cu politici sanitare egale.

În afară de asta, s-a ţinut cont de extinderea persoanelor implicate în această activitate, precum şi, alături de figurile profesionale sanitare clasice (personal medical, de infirmerie şi auxiliar), cuprinzând altele care la fel compun lumea sănătăţii, adică biologi, farmacişti, lucrători sanitari care lucrează în teritoriu, administratori, legislatori în materie sanitară, lucrători în sectorul public şi privat, de matrice laică sau confesională.

Această vocaţie, lărgită astfel în figurile, rolurile şi responsabilităţile profesionale, se califică prin valenţa antropologică pe care ştiinţele biomedicale trebuie să o promoveze şi în orientarea culturală de astăzi, în cercetarea continuă, menită să ofere o slujire specifică adusă binelui integral al vieţii şi al demnităţii oricărei fiinţe umane, într-un dialog rodnic între biomedicină şi principiile morale conţinute în Magisteriul Bisericii. Această angajare este însuşită de Biserică şi cu această Nouă Cartă a Lucrătorilor Sanitari, care vrea să fie un instrument eficace în faţa slăbirii certitudinilor etice şi a subiectivismului conştiinţelor, care, împreună cu pluralismul cultural, etic şi religios, duc cu uşurinţă la relativizarea valorilor şi apoi la riscul de a nu mai putea face referinţă la un ethos împărtăşit, mai ales în privinţa marilor întrebări existenţiale, referite la sensul naşterii, al vieţii şi al morţii.

Desigur, această Cartă nu poate să fie exhaustivă cu privire la toate problemele şi la chestiunile care se impun în domeniul sănătăţii şi al bolii, ci a fost realizată cu scopul de a oferi linii călăuzitoare cât mai clare posibil pentru problemele etice care trebuie înfruntate în lumea sănătăţii în general, în armonie cu învăţăturile lui Cristos şi cu Magisteriul Bisericii.

Încredinţând diferitelor figuri profesionale, laice şi religioase, care compun lumea articulată a sănătăţii, această Nouă Cartă a Lucrătorilor Sanitari, în a XXXI-a aniversare a instituirii Consiliului Pontifical pentru Lucrătorii Sanitari (pentru Pastoraţia Sănătăţii) şi în ajunul celei de-a XXV-a Zile Mondiale a Bolnavului, doresc ca acest instrument să poată contribui la o reînnoire constantă şi profundă a lumii sănătăţii şi a însăşi acţiunii pastorale a Bisericii în semnul promovării şi apărării demnităţii persoanei umane. Pentru a rescrie astfel, chiar zilnic, parabola Samariteanului Milostiv (cf. Lc 10,29-37) şi pentru a face prezentă, şi în momentul suferinţei şi al durerii, Speranţa, Dar al Paştelui lui Cristos.

† Zygmunt Zimowski

Preşedinte al Consiliului Pontifical pentru Lucrătorii Sanitari

(pentru Pastoraţia Sănătăţii)

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Scrisoarea apostolică Octogesima adveniens

Paul al VI-lea, Scrisoarea apostolică Octogesima adveniens, Iaşi 2013, 48 p., 14×20, ISBN 978-606-578-121-4, 8 lei.

Editura „Sapientia” anunţă apariţia Scrisorii apostolice Octogesima adveniens, scrisă de Paul al VI-lea și tradusă în limba română de Petru Ciobanu. Cartea apare în colecţia Magisterium, formatul 14×20, are 48 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 8 lei.

Constituie o convingere comună a tuturor creştinilor nevoia participării Bisericii la abordarea şi soluţionarea problemelor sociale. Ceea ce este firesc, întrucât Biserica nu poate să rămână deoparte, manifestând lipsă de interes faţă de acestea, ci să se apropie de toate aspectele şi manifestările vieţii oamenilor. Astfel, reuşeşte să se apropie de slijirea propusă de exemplul Mântuitorului, care nu a venit să fie slujit, ci să slujească şi să îşi dea viaţa ca preţ de răscumpărare pentru mulţi.

Din dorinţa de a continua tradiţia peregrinării Bisericii împreună cu omenirea cu care își împărtășește soarta în cadrul istoriei şi datorită incertudinilor şi tulburărilor anilor pontificatului său, Papa Paul al VI-lea (1963-1978) a dorit să transmită un mesaj specific, voind prin aceasta să ofere oamenilor o susţinere în efortul lor de a-şi lua în mâini şi de a orienta viitorul. Acest mesaj s-a concretizat şi prin scrisoarea apostolică Octogesima adveniens, pe care o prezentăm cititorilor noştri, grație traducerii realizate de studentul teolog Petru Ciobanu.

Scrisoarea a fost publicată de Papa Paul al VI-lea la 14 mai 1971, fiind adresată monseniorului Cardinal Maurice Roy, președintele Consiliului Pontifical pentru Laici și al Comisiei Pontificale „Justitia et Pax”, cu scopul „de a trezi în poporul lui Dumnezeu o deplină înțelegere a rolului său în momentul de față” și de „a promova apostolatul pe plan internațional” (nr. 52).

Octogesima adveniens nu a fost scrisă într-un vid istoric sau în discontinuitate cu învățătura socială catolică din deceniile precedente, ci a continuat temele pe care le găsim atât în Constituția pastorală privind Biserica în lumea contemporană Gaudium et spes, cât şi în documentele magisteriale sociale ale predecesorilor săi, și se constituie ca un răspuns dat provocările contextului istoric în care a fost scrisă. Trebuie notat, de asemenea, că prin această scrisoare apostolică, Papa Paul al VI-lea a voit să marcheze împlinirea a 80 de ani de la promulgarea primei enciclice sociale a Papei Leon al XIII-lea Rerum novarum (15 mai 1891), enciclică despre care papa a afirmat, încă de la începutul scrisorii, că este cea care continuă să inspire acțiunile pentru dreptatea socială, iar acest fapt l-a determinat să reia și să prelungească învățătura predecesorilor săi, răspunzând astfel noilor necesități ale unei lumi în schimbare (nr. 1).

După o introducere de șapte paragrafe, Octogesima adveniens este structurată pe patru secțiuni. Cea mai mare parte a scrisorii (nr. 8-42) se întoarce la o lectură a semnelor timpului, evidențiind provocările (de exemplu, urbanizarea) cu care se confruntă anumite grupuri de persoane (tineri, femei etc), problemele la nivel mondial (cum ar fi influențele mass-media și ale mediului) și aspirațiile oamenilor zilelor noastre. Restul scrisorii oferă câteva reflecții ecleziale cu privire la aceste semne ale timpului.

După ce a analizat situația actuală și a atras atenția cu privire la principiile după care ar trebui să se ghideze creștinii, Papa Paul al VI-lea adaugă un apel la acțiune (nr. 48-52). În diversitatea situațiilor, a funcțiilor, a organizațiilor, fiecare creştin trebuie să-și situeze responsabilitatea și să discearnă, în cunoștință de cauză, acțiunile la care este chemat să participe.

Lectura acestui document magisterial este utilă tuturor oamenilor de bunăvoință, pentru o transformare pozitivă a societății

Laurențiu Turbuc

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Populorum progressio. Scrisoare enciclică despre dezvoltarea popoarelor

Papa Paul al VI-lea, Populorum progressio, Iaşi 2013, 56 p., 14×20, ISBN 978-606-578-117-7, 8 lei.

Editura „Sapientia” anunţă apariţia Scrisorii enciclice Populorum progressio: despre dezvoltarea popoarelor, scrisă de Papa Paul al VI-lea și tradusă în limba română de Petru Ciobanu. Cartea apare în colecţia Magisterium, formatul 14×20, are 56 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 8 lei.

Conceptul de „problemă socială” a evoluat de la jumătatea secolului al XIX-lea până astăzi. Această temă nu se limitează doar la problema muncitorimii; în ea sunt incluse și problemele dezechilibrelor și ale schimbărilor structurale. Astfel a înțeles Conciliul al II-lea din Vatican problema socială în Constituția pastorală Gaudium et spes, viziune reluată de Paul al VI-lea în enciclica Populorum progressio (26 martie 1967) și în scrisoarea apostolică Octogesima adveniens (14 mai 1971). Şi Papa Ioan Paul al II-lea scria în enciclica sa Laborem exercens: „Dacă în trecut se evidenția în centrul acestei probleme mai ales problema clasei, în timpul mai apropiat se pune în prim plan problema lumii” (§ 2).

Enciclica Populorum progressio, tradusă de Petru Ciobanu, este un document ce a accentuat problema socială la nivel mondial. Astfel, în Introducere putem citi: „Dezvoltarea popoarelor, în special a acelora care se străduiesc să scape de foamete, de sărăcie, de bolile endemice, de ignoranţă, care caută o participare mai largă la roadele civilizaţiei, o valorizare mai activă a calităţilor lor umane, care se orientează decisiv spre deplina lor dezvoltare, este obiectul unei atente observaţii din partea Bisericii. După Conciliul ecumenic al II-lea din Vatican, o conştientizare reînnoită a exigenţelor mesajului evanghelic a determinat Biserica să se pună în slujba oamenilor pentru a-i ajuta să sesizeze toate dimensiunile acestei probleme grave şi pentru a-i convinge de urgenţa unei acţiuni solidare în această cotitură a istoriei umane”.

În prima parte a acestei enciclice se tratează problema dezvoltării integrale a omului, punând în discuţie aspiraţiile oamenilor, colonizarea şi colonialismul, dezechilibrul crescând datorat producerii de alimente în exces, în timp ce altora acestea le lipsesc cu desăvârşire, conştientizarea crescândă a diferitelor condiţii sociale şi a scandalului dat de aceste diferenţe, ciocnirea diferitelor civilizaţii. Un alt accent este pus pe relaţia dintre Biserică şi dezvoltarea reliefată în acţiunilor misionare: „Fidelă învăţăturii şi exemplului divinului ei Fondator care a vestit vestea cea bună săracilor ca semn al misiunii sale, Biserica nu a neglijat niciodată promovarea creşterii umane a popoarelor cărora le ducea credinţa în Cristos. Misionarii ei au zidit, alături de biserici, ospicii şi spitale, şcoli şi universităţi. Învăţându-i pe indigeni modalitatea de a trage cel mai mare folos din resursele lor naturale, deseori i-au apărat de lăcomia străinilor. Fără îndoială, opera lor, prin ceea ce avea uman, nu a fost perfectă, iar unii dintre ei au amestecat deseori vestirea autentică a mesajului evanghelic cu modurile de gândire şi de viaţă din ţara lor de origine. Însă au ştiut, de asemenea, să cultive instituţiile locale şi să le promoveze”. Foarte importantă este şi viziunea creştină a dezvoltării, conform căreia dezvoltarea nu se limitează numai la dezvoltarea economică, ci, „pentru a fi autentică, ea trebuie să fie integrală, adică să-l promoveze pe fiecare om şi omul întreg”, după cum a accentuat, pe bună dreptate, L.-J. Lebret, în Dynamique concrète du développement: „Nu acceptăm să separăm economicul de uman, dezvoltarea de civilizaţia în care se înscrie. Ceea ce contează pentru noi este omul, fiecare om, fiecare grup de oameni, până la omenirea întreagă”. Printre subiectele tratate sunt şi reprezentarea ierarhică a valorilor, destinaţia universală a bunurilor, proprietatea, folosirea veniturilor, industrializarea, promovarea culturală etc.

Cea de-a doua parte tratează despre dezvoltarea solidară a omenirii: „Dezvoltarea integrală a omului nu poate merge fără dezvoltarea solidară a omenirii. Am spus-o la Bombay: «Omul trebuie să întâlnească omul, naţiunile trebuie să se întâlnească asemenea fraţilor şi surorilor, asemenea copiilor lui Dumnezeu. În această înţelegere şi în această prietenie reciprocă, în această comuniune sacră, noi trebuie, de asemenea, să începem să lucrăm împreună pentru a zidi viitorul comun al omenirii». Astfel, sugerăm căutarea mijloacelor concrete şi practice de organizare şi cooperare, pentru a pune în comun resursele disponibile şi a realiza astfel o adevărată comuniune între toate naţiunile”. În această parte putem citi şi despre asistenţa celor slabi (lupta contra foametei, obligaţia solidarităţii), dreptatea în relaţiile comerciale, iubirea universală (obligaţia ospitalităţii, muncitorii emigraţi, simţul social etc.).

Recomandăm această enciclică tuturor celor care vor să înţeleagă mai bine strigătul popoarelor suferinde, dar şi tuturor celor care au înţeles acest mesaj, așa cum încheie acest document Papa Paul al VI-lea: „Voi toţi care aţi înţeles apelul popoarelor suferinde, voi toţi care lucraţi pentru a răspunde acestui apel, voi sunteţi apostolii dezvoltării bune şi adevărate, care nu înseamnă bogăţia egoistă şi iubită pentru ea însăşi, ci economia în slujba omului, pâinea de toate zilele împărţită tuturor, ca izvor de fraternitate şi semn al Providenţei”.

Ştefan Tamaş

 

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Pacem in terris. Scrisoare enciclică despre pacea dintre oameni bazată pe adevăr, dreptate, iubire şi libertate

Ioan al XXIII-lea, Scrisoarea enciclică Pacem in terris despre pacea dintre oameni bazată pe adevăr, dreptate şi libertate, Iaşi 2013, 68 p., 14×20, ISBN 978-606-578-116-0, 8 lei.

Editura „Sapientia” anunţă apariţia scrisorii enciclice Pacem in terris: despre pacea dintre oameni bazată pe adevăr, dreptate şi libertate, scrisă de Papa Ioan al XXIII-lea și tradusă în limba română de Petru Ciobanu. Cartea apare în colecţia Magisterium, formatul 14×20, are 68 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 8 lei.

Violenţa pe care continuă să o îndure atâtea persoane şi atâtea popoare, războaiele care însângerează încă numeroase părţi ale lumii, nedreptatea care apasă asupra unor continente întregi au devenit intolerabile. Trebuie să se treacă de la cuvinte la fapte: cetăţenii şi familiile, credincioşii şi Bisericile, statele şi organismele internaţionale, toţi trebuie să se simtă chemaţi să participe cu o implicare mai adâncă în promovarea păcii.

Papa Ioan al XXIII-lea (1958-1963), având încă proaspete în minte atrocităţile provocate de cel de-al Doilea Răboi Mondial (1939-1945) şi privind îngrijorător la dezlănţuirea războiului rece, a lansat un apel la pace, un „ultim strigăt” din inima lui de „Papa cel bun”, înainte de a fi răpus de un cancer la stomac. Acest apel s-a concretizat prin Scrisoarea enciclică „Pacem in terris”: despre pacea dintre oameni bazată pe adevăr, dreptate şi libertate (11 aprilie 1963), pe care o prezentăm cititorilor noştri în limba română, graţie traducerii realizate de studentul teolog Petru Ciobanu.

Vorbind despre valoarea acestui document, Papa Benedict al XVI-lea spunea: „La apogeul războiului rece, când lumea încerca încă să se obişnuiască cumva cu ameninţarea existenţei şi proliferării armelor de distrugere în masă, Papa Ioan al XXIII-lea scria ceea ce avea să fie ultima sa scrisoare deschisă către lume. Scrisoarea a fost apelul din inimă al unui mare Păstor, aflat aproape de sfârşitul vieţii sale, cerând ca pacea şi dreptatea să fie promovate cu vigoare în toate straturile societăţii, la nivel naţional şi internaţional”.

De puţine ori o enciclică a reuşit să aibă o rezonanţă mediatică aşa de vastă ca aceea obţinută de Pacem in terris. Publicată oficial la 11 aprilie 1963 – dar semnată în dimineaţa zilei de 9 aprilie în cadrul unei ceremonii publice care a contribuit la răspândirea ei planetară – enciclica lui Ioan al XXIII-lea a avut o primire fără egal în presa internaţională, în măsură să trezească o reacţie a opiniei publice mondiale care, şi astăzi, are puţine exemple asemănătoare.

Enciclica este împărţită în cinci secțiuni. Prima secțiune, în paralel cu Declarația universală a drepturilor omului, stabilește relația dintre oameni, ca indivizi, și discută despre drepturile omului (dreptul la viaţă şi la un trai decent, dreptul la libertatea de conştiinţă, drepturile civile etc.) și obligațiile lui morale (în responsabilităţi, convieţuirea în adevăr, dreptate, iubire şi libertate etc.) (nr. 1-45). A doua secțiune abordează raporturile dintre oameni și puterile publice în cadrul fiecărei comunităţi politice (nr. 46-79).

A treia secțiune stabilește necesitatea egalităţii între națiuni. Popoarele, intensificând relaţiile şi schimburile dintre ele, vor descoperi mai uşor legăturile de unitate care decurg din natura lor comună; ele vor înţelege mai bine că una dintre datoriile lor primordiale, care rezultă din comuniunea lor de natură, este de a fundamenta relaţiile dintre oameni şi popoare pe iubire, şi nu pe frică (nr. 80-129).

A patra secțiune pledează pentru nevoia de relații mai bune între oameni și de cooperare între națiuni (n. 130-145), iar ultima secţiune îi îndeamnă pe catolici să lucreze împreună cu alții pentru promovarea binelui comun al întregii familii umane şi, de asemenea, luminaţi de credinţa lor şi cu forţa iubirii, să se străduie ca instituţiile economice, sociale, culturale sau politice să nu împiedice, ci să contribuie la efortul de perfecţionare a oamenilor, atât pe plan natural, cât şi supranatural (nr. 146-172).

Fie ca această enciclică să devină un stimul pentru toţi la a se implica tot mai mult în promovarea reconcilierii şi a păcii la orice nivel şi astăzi, după cincizei de ani de la emiterea ei (1963).

Laurențiu Turbuc

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Mater et magistra. Scrisoare enciclică despre cele mai recente probleme sociale studiate în lumina învăţăturii creştine

Papa Ioan al XXIII-lea, Mater et magistra, Iaşi 2013, 92 p., 14×20, ISBN 978-606-578-115-3, 8 lei.

Editura „Sapientia” anunţă apariţia scrisorii enciclice Mater et magistra, scrisă de Papa Ioan al XXIII-lea și tradusă în limba română de Petru Ciobanu. Cartea apare în colecţia Magisterium, formatul 14×20, are 92 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 8 lei.

Cu ocazia celei de a 50-a aniversare a enciclicei Mater et magistra a fericitului Ioan al XXIII-lea, Papa Benedict al XVI-lea sublinia actualitatea acestui document în lumea noastră globalizată: „În Mater et magistra, Papa Roncalli, având o viziune despre Biserică pusă în slujba familiei umane, mai ales prin specifica sa misiune evanghelizatoare, s-a gândit la doctrina socială – anticipându-l pe fericitul Ioan Paul al II-lea – ca la un element esenţial al acestei misiuni, pentru că este «parte integrantă a concepţiei creştine despre viaţă» (…) Problema socială de astăzi este fără îndoială o problemă de dreptate socială mondială, aşa cum de altfel amintea deja Mater et magistra în urmă cu cincizeci de ani, deşi cu referinţă la un alt context. Pe lângă aceasta, este o altă problemă de distribuire egală a resurselor materiale și nemateriale, de globalizare a democraţiei substanţiale, sociale şi participative. Pentru aceasta, într-un context în care se trăieşte o progresivă unificare a omenirii, este indispensabil ca noua evanghelizare a socialului să evidenţieze implicaţiile unei dreptăţi care trebuie realizată la nivel universal. Cu referinţă la fundamentul acestei dreptăţi, trebuie subliniat că nu este posibilă realizarea ei sprijinindu-ne pe un simplu consens social, fără a recunoaşte că acesta, pentru a fi durabil, trebuie să fie înrădăcinat în binele uman universal. În ceea ce priveşte planul de realizare, dreptatea socială trebuie edificată în societatea civilă, în economia de piaţă, dar de o autoritate politică onestă şi transparentă, proporţionată cu ea, chiar şi la nivel internaţional”.

Enciclica Mater et magistra, publicată de Papa Ioan al XXIII-lea pe 15 mai 1961 și tradusă acum în limba română de Petru Ciobanu, se deschide cu o scurtă trecere în revistă a ceea ce ne-a transmis enciclica Rerum novarum: „Leon al XIII-lea a vorbit într-o perioadă caracterizată de transformări radicale, de contraste accentuate şi revolte violente. Umbrele acelui timp ne fac să apreciem mai mult lumina pe care o emană învăţătura sa…; i-a revenit lui Leon al XIII-lea să-şi publice mesajul social, fundamentat pe natura umană şi pătruns de principiile şi spiritul evangheliei, mesaj care, de la apariţia sa, a suscitat, chiar şi în mijlocul opoziţiei uşor de înţeles, admiraţia şi entuziasmul universal”.

În cea de-a doua partea a acestei enciclice sunt făcute câteva precizări şi dezvoltări ale învăţăturii enciclicei Rerum novarum, adăugându-se: „Puterile publice, responsabile de binele comun, trebuie să se simtă angajate în exercitarea unei acţiuni multiple în domeniul economic, o acţiune mai vastă, mai profundă, mai organică; de asemenea, trebuie să se adapteze, în acest scop, structurilor, competenţelor, mijloacelor, metodelor. Se cuvine ca acest principiu să fie reamintit în permanenţă: prezenţa statului în domeniul economic nu are drept scop să reducă din ce în ce mai mult libertatea de iniţiativă personală, dimpotrivă, are drept obiectiv să-i asigure acestui domeniu de acţiune, o amploare tot mai mare, graţie unei protecţii efective, pentru toţi”. Alături de acestea, mai sunt tratate şi teme, precum socializarea privită ca „o multiplicare progresivă a relaţiilor în cadrul vieţii comunitare”, remunerarea muncii, proprietatea privată etc.

În cea de-a treia parte sunt dezvoltate noile aspecte ale problemei actuale cu referire la raporturile dintre diversele sectoare economice, dintre regiunile dezvoltate şi cele mai puţin dezvoltate din cadrul unei economii naţionale, de asemenea şi la exigenţele dreptăţii în raport cu sectoarele de producţie, solidaritatea şi colaborarea, reechilibrarea şi promovarea regiunilor subdezvoltate, creşterea demografică şi dezvoltarea economică, colaborarea pe plan mondial.

În partea finală se subliniază importanţa stabilirii legăturilor vieţii în comun, bazate pe adevăr, dreptate şi iubire: „După atâtea progrese ştiinţifice şi chiar ca urmare a lor, rămâne încă actuală problema unor relaţii sociale mai echilibrate din punct de vedere uman, atât în interiorul fiecărei comunităţi, cât şi pe plan internaţional”.

Recomandăm lectura și studiul acestei enciclice tuturor celor care sunt animaţi de iubirea lui Cristos şi simt comuniunea cu ceilalţi, acceptându-le nevoile, suferinţele şi bucuriile, dar și celor care doresc să ajungă la acest grad de comuniune.

Ştefan Tamaş

 

 

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Compendiu de doctrină socială a Bisericii

Consiliul Pontifical pentru Dreptate și Pace, Compendiu de doctrină socială a Bisericii, Iași 2007, 672 p., 15×21, ISBN 978-973-3980-10-5, 40 RON.

În decursul istoriei sale şi îndeosebi în ultimii o sută de ani, Biserica nu a renunţat niciodată – conform cuvintelor Papei Leon al XIII-lea – să pronunţe „cuvântul ei de drept” în privinţa problemelor vieţii sociale. Continuând să expună şi să actualizeze bogata moştenire a doctrinei sociale catolice, Papa Ioan Paul al II-lea a publicat, în timpul pontificatului său, trei mari enciclice – Laborem exercens, Sollicitudo rei socialis şi Centesimus Annus – care constituie etape fundamentale ale gândirii catolice privind acest domeniu. Numeroşi episcopi din întreaga lume au contribuit în timpurile recente la aprofundarea doctrinei sociale a Bisericii. La fel au făcut şi numeroşi cercetători, pe toate continentele.

Prin urmare, era de aşteptat să fie editat un compendiu cu tot acest material, prezentând în mod sistematic fundamentele doctrinei sociale catolice. Această misiune a fost preluată în mod lăudabil de către Consiliul Pontifical pentru Dreptate şi Pace, dedicând acestei iniţiative o muncă intensă ce s-a finalizat în 2004.

Lucrarea arată cum doctrina socială catolică are şi valoarea de instrument al evanghelizării (cf. Centesimus Annus, 54), pentru că pune persoana umană şi societatea umană în relaţie cu lumina evangheliei. Principiile doctrinei sociale a Bisericii, care se bazează pe legea naturală, sunt confirmate şi consolidate în credinţa Bisericii de evanghelia lui Cristos.

În această lumină, omul este invitat, înainte de toate, să se descopere ca fiinţă transcendentă, în fiecare dimensiune a vieţii, incluzând-o şi pe cea legată de contextele sociale, economice şi politice. Credinţa conduce la plinătate semnificaţia familiei, care, întemeiată pe căsătoria dintre un bărbat şi o femeie, constituie prima celulă vitală a societăţii; mai departe, ea luminează demnitatea muncii, care, văzută ca activitate a omului rânduită spre împlinirea sa, are prioritate asupra capitalului şi constituie dreptul de participare la roadele care derivă din muncă.

În textul de faţă se poate vedea apoi importanţa valorilor morale fondate pe legea naturală scrisă în conştiinţa fiecărei fiinţe umane; de aceea, fiecare conştiinţă umană este obligată să cunoască şi să respecte această lege. Omenirea de astăzi cere mai multă dreptate în faţa fenomenului globalizării; ea percepe preocuparea vie pentru ecologie şi pentru gestionarea corectă a problemelor publice; acordă atenţie necesităţii de a salva conştiinţa naţională, fără a pierde totuşi din vedere calea dreptăţii şi conştiinţa unităţii familiei umane. Lumea muncii, modificată profund de cuceririle tehnologice moderne, cunoaşte nivele extraordinare de calitate, însă înregistrează şi forme inedite de instabilitate, exploatare şi chiar de sclavie în cadrul aceloraşi societăţi aşa-zis prospere. În diferite zone ale planetei continuă să crească nivelul bunăstării, dar creşte ameninţător numărul noilor săraci şi se extinde în regiuni diverse diferenţa dintre ţările mai puţin dezvoltate şi ţările bogate. Piaţa liberă – proces economic cu aspecte pozitive – îşi arată totuşi limitele sale. Pe de altă parte, iubirea preferenţială faţă de cei săraci reprezintă o alegere fundamentală a Bisericii, care o propune tuturor oamenilor de bunăvoinţă.

În acest fel, este evident faptul că Biserica nu poate înceta de a-şi face auzită propria voce privind „lucrurile noi” (res novae), tipice pentru epoca modernă, pentru că este misiunea ei să-i invite pe toţi oamenii să se dăruiască total pentru a face să crească mereu o civilizaţie autentică orientată mai mult spre căutarea unei dezvoltări umane integrale şi solidare.

Problemele actuale de natură culturală şi socială îi privesc, înainte de toate, pe credincioşii laici, chemaţi, cum aminteşte Conciliul Ecumenic al II-lea din Vatican, să se ocupe de cele vremelnice, orientându-le după voinţa lui Dumnezeu (cf. Lumen Gentium, 31). Prin urmare, se poate înţelege uşor importanţa formării laicilor, pentru ca, prin sfinţenia vieţii lor şi prin forţa mărturiei lor, să contribuie la progresul umanităţii. Acest document vrea să-i ajute în misiunea lor zilnică.

Numeroase elemente aduse aici împreună sunt împărtăşite de alte Biserici şi comunităţi ecleziale, ca şi de alte religii. Textul a fost astfel elaborat încât să fie util nu numai celor din interior (ad intra), catolicilor, ci şi celor din afară (ad extra). De fapt, fraţii care sunt uniţi prin acelaşi Botez, cei care urmează alte religii şi toţi oamenii de bunăvoinţă pot găsi aici ocazii rodnice de reflecţie şi o motivaţie comună pentru dezvoltarea integrală a fiecărei persoane şi a omului întreg.

Prezentul volum se adresează nu doar clericilor şi persoanelor implicate în munca pastorală, ci şi tuturor acelora care doresc să asculte glasul Bisericii cu privire la problemele şi întrebările de natură morală cu care se confruntă omul contemporan.

Card. Angelo Sodano

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Ziel und Zweck von Kolpingwerk. Eine Untersuchung über die Theologie Adolph Kolpings und ihre praktische Umsetzung in der Gegenwart, aufgezeigt am Beispiel Rumäniens

Iosif Antoci, Ziel und Zweck von Kolpingwerk. Eine Untersuchung über die Theologie Adolph Kolpings und ihre praktische Umsetzung in der Gegenwart, aufgezeigt am Beispiel Rumäniens, Iași 2007, 14×20, 356 p., 15 RON.

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Die soziale Dimension der Metanoia. Bekehrung aus der sozialen Sünde und Wandel der schuldhaften Strukturen

Lucian Farcaș, Die soziale Dimension der Metanoia. Bekehrung aus der sozialen Sünde und Wandel der schuldhaften Strukturen, Iași 2002, 376 p., 17×24, ISBN: 973-8474-00-0,10 RON.

  Lucrarea de doctorat „Dimensiunea sociala a convertirii. Convertirea din pacatul social si transformarea structurilor pacatoase” a parintelui Lucian Farcas analizeaza o tema noua pentru literatura teologica si pentru stiintele sociale din România. Într-adevar, daca tinem cont de faptul ca o buna parte din societatea româneasca s-a refugiat timp de mai multe decenii, si se mai afla înca, într-un fel de „emigratie morala” – de aici provine dezinteresul general fata de binele comun, lipsa de participare activa la evenimentele comunitare, neîncrederea fata de semeni, grija obsesiva pentru agonisirea de bunuri materiale si realizarea cu orice pret a interesului personal etc. – teza de fata, prezentând calea convertirii sociale în lumina evolutiei morale a persoanei umane si a puterii pe care orice persoana umana o are de a judeca din punct de vedere etic relatiile si activitatile din domeniul social, se înscrie în proiectul actual al statului si al Bisericii de a pune bazele unei societati noi.
În ce priveste continutul, lucrarea cuprinde cinci capitole.
Primul capitol analizeaza capacitatea morala de judecata a persoanei umane. Cu ajutorul unor cercetari moral-pedagogice si studii teoretice, teza stabileste trei stadii de dezvoltare morala. Primul stadiu corespunde copilariei si se remarca printr-o orientare morala preconventionala în care lumea înconjuratoare exercita o influenta puternica, iar relevanta punctului de vedere personal este redusa. În al doilea stadiu, care corespunde tineretii, orientarea morala este conventionala, având ca nota specifica un anumit echilibru între autoritatea exterioara si decizia interioara a individului. În al treilea stadiu, care corespunde maturitatii, orientarea morala este postconventionala, în sensul ca individul se distanteaza critic de factorii de influenta eteronomi si manifesta o sensibilitate sporita fata de capacitatea personala de judecata morala. Deoarece stadiile de jos antreneaza comportamentele egoiste ale omului, teza sustine ca doar persoanele de la nivelul de dezvoltare postconventional pot initia convertirea sociala.
În al doilea capitol, autorul se opreste asupra problematicii suferintei. Suferinta din domeniul social este numita „mizerie relationala”. Cauzele mizeriei relationale sunt ilustrate prin analiza categoriilor de „pacat social” si „structuri pacatoase”. Pacatul social lezeaza capacitatea de relationare a omului sub trei aspecte, adica din perspectiva raportului cu lucrurile create, cu semenii si cu Dumnezeu. Structurile pacatoase degradeaza actele umane si prelungesc în istorie situatiile de criza ale societatii. Lucrarea de fata pune în evidenta procesele interactive dintre structurile sociale si efectele pacatului social.
Capitolul trei reprezinta punctul culminant al cercetarii. Aici sunt prezentate cele trei momente semnificative ale convertirii sociale: descoperirea înnoita a celuilat, practica dialogului si lucrarea de slujire a celorlalti. Primul moment necesita o cultura a existentei omului înteleasa ca pro-existenta, al doilea conduce la atitudini de asumare a responsabilitatii, iar al treilea moment promoveaza viata comunitara. Pentru argumentarea necesitatii acestor momente, autorul tezei exploateaza în mod inteligent izvoarele biblice, dezbate critic situatiile de alienare si sustine ca printr-o angajare culturala, structurala si civilizatoare, convertirea din pacatul social este posibila.
Capitolul al patrulea prezinta în mod critic încercarea si esecul socialismului real de a schimba structurile. De asemenea, prezinta comparativ angajarea Bisericii din Occident si a Bisericii din Orient în domeniul social si constata o întârziere în asumarea datoriilor fata de lume. În principal, aceste datorii se refera la aprofundarea unei mentalitati noi cu privire la competentele si rolurile pe care le au actantii si institutiile sociale si, apoi, la angajarea concreta pentru a transforma din punct de vedere structural spatiile de actiune.
Ultimul capitol cauta un raspuns la întrebarea: convertirea sociala si transformarea structurilor au sanse de reusita? Autorul raspunde ca, prin marturie crestina si ecleziala, se poate promova spiritul unei adevarate convertiri sociale. Totodata, sensibilitatea actuala pentru dreptate si drepturile omului este un semn ca si structurile se pot transforma în folosul persoanei umane.
Din punct de vedere metodologic, autorul tezei este debitor într-o anumita masura spiritului teologiei eliberarii, care a creat categoria teologica „structuri ale pacatului”, dar cercetarile sale teologice cu specific moral se refera la persoana umana si la societatea româneasca din situatia comunista sau/si postcomunista.
Studiul are un caracter interdisciplinar, centrul dezbaterii situându-se undeva la granita dintre teologie, în general, si doctrina sociala a Bisericii, însa lucrarea valorifica în mod creator si concluziile altor stiinte umaniste, cum ar fi sociologia, pedagogia, stiintele politice, istoria, etica filozofica etc. Sub acest aspect, teza ar putea sa nemultumeasca pe admiratorii stiintelor amintite mai sus, dar autorul este constient de acest risc, recunoscând în introducere ca subiectul tezei este complex si, prin urmare, limitarea între zidurile unui singur domeniu de specialitate ar fi facut ca tratarea sa fie mai saraca, daca nu chiar imposibil de realizat.
În ce priveste structura, teza desfasoara în mod echilibrat cele cinci capitole pe parcursul a 376 de pagini. Bibliografia este complexa, bogata si adusa la zi. Aparatul critic, notele din subsolul paginilor, abrevierile corespund metodologiei clasice, conferind lucrarii o evidenta trasatura stiintifica.
Reflectiile si orientarile teologico-morale din aceasta teza sunt utile si stimulatoare atât pentru oamenii politici si slujitorii Bisericii cât si pentru persoanele din societatea româneasca, care se confrunta cu o multiforma mizerie, de la cea materiala, umana, relationala pâna la cea spirituala. Sunt de parere ca lucrarea merita sa fie tradusa în limba româna; publicarea ei ar putea usura întelegerea si eradicarea cauzelor saraciei umane din societatea româneasca de azi, contribuind totodata si la dezvoltarea literaturii teologice de specialitate în tara noastra.

Wilhelm Danca

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro