Josef Lenzenweger, Peter Stockmeier, Johannes B. Bauer, Karl Amon, Rudolf Zinnhobler, coord., Istoria Bisericii Catolice, Iași 2025, 642 p., 17×24, ISBN 978-606-578-587-8, 60 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea: Istoria Bisericii Catolice, scrisă sub coordonarea prof. Josef Lenzenweger, Peter Stockmeier, Johannes B. Bauer, Karl Amon, Rudolf Zinnhobler. Cartea apare în colecția „Istoria Bisericii”, în formatul 17×24, are 642 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 60 lei.

Ideea acestei Istorii a Bisericii Catolice s-a născut în urma unei întâlniri care a avut loc la Graz, în zilele de 8 şi 9 octombrie 1979, organizată de Asociaţia profesorilor de istorie bisericească din cadrul facultăţilor şi colegiilor teologice din Austria, specialiştii prezenţi subliniind necesitatea publicării unei Istorii a Bisericii care să fie utilă deopotrivă profesorilor şi studenţilor. Este absolut necesar, spuneau ei, să se pună la dispoziţia studenţilor la teologie un manual care să le permită să se pregătească mai uşor pentru examene şi, în acelaşi timp, să ofere informaţii fiabile pentru cei interesaţi de istoria Bisericii.

Timpul care a trecut de la prima discuţie despre necesitatea unui astfel de demers arată clar dificultăţile şi complicaţiile pe care le implică colaborarea mai multor autori. A fost nevoie de multe ore de schimburi de opinii şi, mai ales, de coordonarea moderatorilor, pentru ca diferitele contribuţii să intre pe făgaşul dorit. Colaborarea răbdătoare şi înţelegătoare a permis ca lucrarea să fie în cele din urmă încununată de succes. Armonizarea practicată a respectat însă în permanenţă „manuscrisul” fiecăruia dintre colaboratori.

Istoria Bisericii priveşte în primul rând trecutul, cu multiplele forme sub care se prezintă creştinismul, şi pune în acelaşi timp în lumină elementele sale esenţiale. Pe parcursul prezentării, va reieşi în mod clar legătura indisolubilă a Bisericii cu timpul şi spaţiul, respectiv cu condiţiile existenţei umane, asupra căreia a atras atenţia, în mod special, gândirea modernă. De fapt, omul nu împarte cu nicio altă specie componenta istorică a vieţii sale, şi în această realitate istorică se înscrie, fără îndoială, şi decizia sa de a crede. Această credinţă care i-a determinat pe ucenici să îl urmeze pe Isus din Nazaret continuă să fie obligatorie ca eveniment fundamental de început, şi reprezintă, dincolo de elementele sociologice, instituţionale şi culturale, principiul călăuzitor al Bisericii în istorie. Mai ales în Antichitate, istoria Bisericii se prezintă ca o istorie a credinţei.

Abordarea noastră respectă împărţirea, adesea criticată, dar încă utilizată, în: Antichitate, Ev Mediu şi Epoca modernă, evident cu flexibilitatea necesară în alcătuirea anumitor capitole. În studiul fiecărei epoci, s-a ţinut cont nu numai de evoluţia internă, ci şi de cea externă a Bisericii. Din acest motiv, nu a putut fi trecută cu vederea istoria constituirii Bisericii, a ordinelor, a congregaţiilor religioase, a misiunilor şi a vieţii intraecleziastice, adică a pietăţii şi a cultului.

Scriind o istorie a Bisericii, suntem pe deplin conştienţi de „bifacialitatea lui Janus” (cu una dintre feţele lui privind spre trecut, cu cealaltă spre viitor, respectiv spre Răsărit şi Apus), şi care să fie sustenabilă din punct de vedere ştiinţific. Lucrarea utilizează metoda istoriografiei exacte şi încearcă să ajungă la sola et plena veritas, în sensul consideraţiilor făcute de Leon al XIII-lea cu ocazia deschiderii Arhivelor Vaticanului, cu mai bine de un secol în urmă. Dar istoria Bisericii este, în acelaşi timp, o disciplină teologică, deoarece principala orientare pentru istoricul Bisericii este mesajul lui Cristos. Legătura sau separarea de acest mare program conţinut în predica lui Isus rămâne decisivă. Ca urmare, istoria Bisericii îşi păstrează locul de onoare în grupul disciplinelor teologice. Împreună cu Noul Testament, ea constituie una din „ştiinţele fundamentale” ale teologiei, din care se poate şi trebuie să se extragă continuu noi cunoştinţe pentru Ecclesia semper reformanda. Trebuie să ţinem cont de acest fapt atunci când comparăm mesajul original cu viaţa Bisericii. Fără Istoria Bisericii, Dogmatica şi Teologia morală rămân sterile, pentru că atât afirmaţiile, cât şi răspunsurile lor sunt condiţionate de istorie.

Toate acestea înseamnă că istoria Bisericii nu se poate mulţumi numai cu obiectivul de a răspunde unui scop apologetic: Veritas liberabit vos. Şi nici nu se poate limita la a prezenta anumite evenimente istorice ca fiind o acţiune a lui Dumnezeu sau ca o judecată divină. Acest lucru ar depăşi posibilităţile istoricului Bisericii. Istoria Bisericii nu poate fi comprimată într-o schemă istorică a mântuirii. După cum a subliniat deja Toma de Aquino (Comm. in IV libros Sententiarum 43, 3, 2 ad 3), pe acest teren nu există loc decât pentru ipoteze. De asemenea, o asumare necritică a unor imagini semnificative aplicate Bisericii, cum ar fi, de exemplu, „poporul lui Dumnezeu” sau „trupul lui Cristos”, ar putea limita în mod nejustificat studiul istoric.

În această privinţă, este clar că şi Istoria Bisericii trebuie să combine, într-un raport dialectic, faptele obiective şi interpretarea subiectiv-istorică a aceloraşi evenimente în lumina credinţei. În acelaşi timp, ea trebuie să se implice în mod clar pentru a pune în lumină forţele care acţionează în spatele evenimentelor şi al fenomenelor.

Orice unilateralitate trebuie evitată prin căutarea obiectivităţii, din moment ce suntem pe deplin conştienţi de faptul că istoria Bisericii Catolice nu este nici un marş din triumf în triumf, dar nici un şir nesfârşit de scandaluri. Da, Biserica noastră este în acelaşi timp o Ecclesia sanctorum et peccatorum; este Biserica ce avansează pe drumurile lungi şi prăfuite ale istoriei în mijlocul a numeroase manifestări şi contradicţii interne. Dar un lucru este, de asemenea, clar: credinţa în Isus din Nazaret a rămas fundamentul comun al tuturor Bisericilor creştine. Chiar şi în afara Bisericii Catolice „există numeroase elemente de sfinţire şi de adevăr, care, fiind daruri proprii ale Bisericii lui Cristos, duc spre unitatea catolică” (Conciliul al II-lea din Vatican, Lumen gentium I, 8). Desigur, într-o prezentare istorică a Bisericii Catolice nu este întotdeauna posibil să fie evidenţiate în mod adecvat toate aceste elemente.

Lucrarea noastră se vrea, fără îndoială, o contribuţie şi la preocuparea ecumenică, chiar dacă scopul său principal este o expunere a istoriei Bisericii Catolice. În această privinţă, istoria Bisericii Antichităţii se prezintă ca o istorie a creştinismului în integralitatea sa. Ignaţiu de Antiohia (Smyrn. 8,2) a definit deja orizontul unei astfel de viziuni universale. Autorii care au participat la lucrarea de faţă au fost pe deplin conştienţi de această perspectivă de principiu, evitând, în consecinţă, orice fel de polemică neobiectivă.

Fiind vorba, în primul rând, de un manual destinat studenţilor, precum şi laicilor şi preoţilor interesaţi de acest subiect, se presupune că aceştia au suficiente cunoştinţe privitoare la istoria universală. Bibliografia extinsă oferită în fiecare secţiune permite o ulterioară aprofundare a problemelor respective.

Coordonatorii

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Emil Dumea, Istorie creştină în 365 de zile, Iași 2023, 422 p., 17×24, ISBN 978-606-578-538-0, 45 lei. 

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea: Istorie creştină în 365 de zile, scrisă de pr. dr. Emil Dumea. Cartea apare în colecția „Istorie bisericească”, în formatul 17×24, are 422 şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 45 lei. 

Noi, oamenii, suntem precum copacii; cu cât rădăcinile sunt mai adânci, înfipte într-un sol sănătos, cu atât creştem mai mari, mai sănătoşi, mai viguroşi. Istoria reprezintă rădăcinile care alimentează copacul vieţii noastre, îl ţin ferm şi puternic în bătaia vânturilor şi furtunilor care uneori se abat asupra noastră. A-ţi cunoaşte istoria neamului şi religiei tale reprezintă o necesitate vitală; fără cunoaşterea trecutului, nu ştii cum să-ţi construieşti prezentul şi nici cum să-ţi proiectezi viitorul. Scopul acestor scurte istorisiri zilnice este tocmai acesta, de a ne alimenta viaţa cu exemple sau modele care ne pot da idei, ne pot încuraja, sau pot reprezenta un avertisment pentru ce nu trebuie să facem. În acest sens, istoria este învăţătoarea vieţii.

Cartea se adresează în primul rând cititorului român, de confesiune catolică, sau de altă confesiune. Deşi, în ansamblu, aceste mici pastile zilnice de istorie au un caracter universal, am acordat o atenţie deosebită evenimentelor şi personalităţilor din spaţiul românesc, deoarece cred că avem menirea de a îmbogăţi cultural şi spiritual această ţară, pentru binele căreia mulţi şi-au sacrificat viaţa.

Pentru a rămâne autentică, istoria trebuie studiată şi prezentată fără patimă sau interes. Acest lucru am încercat să-l păstrez; mai mult, am dorit să scriu istorii ecumenice şi deschise spre dialog constructiv, bazat pe dragoste şi adevăr.

Trăim într-o epocă a globalizării, în care multe din valorile identitare naţionale, culturale şi religioase sunt marginalizate, sau chiar combătute. Prin evenimentele sau personajele prezentate, am încercat să prezint şi să pun în valoare ceea ce este important şi face frumoasă istoria noastră ca oameni şi creştini.

Sunt conştient de limitele acestei cărţi, şi, de altfel, este imposibil să prezinţi o mare personalitate sau un eveniment important în doar câteva rânduri. Scopul cărţii este acela de a oferi cititorului o pastilă istorică, un mic aperitiv care îi poate deschide apetitul cunoaşterii în profunzime a bogăţiilor şi frumuseţilor, a luminilor şi umbrelor istoriei care ne-a marcat şi ne marchează viaţa.

Conţinutul acestei cărţi poate fi citit şi pe pagina mea de Facebook a anului 2023; multe portrete istorice se găsesc şi în anii anteriori ai paginii mele.

Sursele din care m-am informat sunt multiple, în formă tipărită sau digitală, pe site-uri oficiale, importante. M-am folosit de numeroasele biografii ale sfinţilor publicate de editurile catolice din ţară şi străinătate; datorită multitudinii lor, nu le menţionez aici, căci ele pot fi găsite uşor pe site-urile respectivelor edituri.

Mulţumesc Editurii Sapientia pentru bunăvoinţa şi efortul de a tipări această carte pe care o dedic cu drag oricărui cititor, cu speranţa de a aduce o rază de lumină în minţile noastre şi o adiere de căldură în inimi, pentru a fi mai autentici ca oameni şi creştini.

Pr. dr. Emil Dumea

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Dănuț Doboș, Petru Ciobanu, Biserica și istoria. Vol. III. Itinerare istorice şi culturale, Iași 2021, 382p., 14×20, ISBN 978-606-578-455-0, 30 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea: Biserica și istoria. Vol. III. Itinerare istorice şi culturale, scrisă de dr. Dănuț Doboș și pr. dr. Petru Ciobanu. Cartea apare în colecția „Istoria Bisericii”, în formatul 14×20, are 382 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 30 lei.

De multe ori, luând în mână vreo carte care ne vorbeşte despre trecut, mă întreb dacă astăzi, la începutul celui de-al treilea mileniu de la naşterea Mântuitorului, mai are cineva nevoie de istorie, dacă ceea ce a fost înaintea noastră mai stârneşte interesul cuiva? „A fi sau a nu fi”, această mare dilemă a lui Hamlet, devine, în contextul întrebării pe care mi-o adresez, una fundamentală pentru devenirea noastră ca oameni, iar în contextul nostru bisericesc, şi ca oameni ai lui Dumnezeu. La drept vorbind – şi nu o spun doar pentru că aşa am citit undeva, ci pentru că aşa am experimentat eu însumi ca preot şi episcop –, „a fi sau a nu fi” devine tot mai mult „a avea, şi a avea mai mult”, expresie a materialismului care ne înghite tot mai mult şi împotriva căruia s-au pronunţat şi Ioan Paul al II-lea, şi Benedict al XVI-lea, iar acum şi Papa Francisc, dornic să redea Bisericii tot mai mult acel chip al Bisericii primare, în care toţi erau „o singură inimă şi un singur suflet”, în care „niciunul dintre ei nu spunea că ceea ce are este al său, ci toate le aveau în comun” (Fap 4,32), dovadă că pentru cei dintâi discipoli ai lui Isus era mult mai important faptul de a fi creştini decât de a avea, poate cu o singură excepţie: de a-l avea pe Isus. Însă nimeni nu poate să-l aibă pe Isus dacă nu este ucenicul său (cf. Lc 9,23-25).

În clipa în care pentru om „a avea” este mai important decât „a fi”, spiritualul coboară pe scara valorilor după care omul, creat după chipul lui Dumnezeu (Gen 1,27), îşi călăuzeşte viaţa, renunţând la a mai fi ghidat de Cel Preaînalt şi fiind prins în vârtejul dorinţei de a avea cât mai mult, dar şi de a fi cât mai puţin: mai puţin om şi mai puţin creştin. Tristă realitate! Pentru a dărâma acest zid care-l separă tot mai mult pe om de Dumnezeu şi pentru a reface puntea care-l conduce spre Creator, ar trebui repusă în valoare, pe lângă credinţă, istoria, acea maestră a vieţii, cum o numeau latinii.

Mă refer aici, în primul rând, la istoria sacră, aşa cum ne-o relatează Sfânta Scriptură, pentru că în ea găsim manifestarea lui Dumnezeu, care „atât de mult a iubit lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unul născut, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică” (In 3,16). În acelaşi timp, cine dintre noi nu a fost însufleţit de astfel de personaje biblice ca Samson, Samuel, David, Solomon, Ilie, Iudita, Estera, fraţii Macabei, profeţii, apostolii, care reprezintă pentru fiecare dintre noi, dincolo de slăbiciunea lor umană, modele de trăire a credinţei şi de ascultare a cuvântului lui Dumnezeu? Sunt convins că nu doar eu, ci şi mulţi alţii au fost inspiraţi de aceşti eroi ai credinţei în alegerea stării lor de viaţă, unii pentru preoţie, alţii pentru viaţa consacrată, alţii pentru viaţa de familie; unii au devenit misionari în ţări străine, alţii se dedică cu dăruire totală slujirii aproapelui. Aşa am înţeles şi eu mai bine de ce istoria este într-adevăr magistra vitae.

Dar istoria nu se opreşte. Isus Cristos, în care se împlinesc profeţiile şi istoria Vechiului Testament, este şi punctul de plecare al istoriei Bisericii, o istorie care trebuie să fie cunoscută în aceeaşi măsură în care este ştiută istoria sacră, pentru că din această Biserică facem parte şi noi. Şi aici voi reda ceea ce spunea Caragiale: „Istoria pentru noi trebuie să fie… un şir de icoane sfinte de unde să căpătăm totdeauna învăţătură de adevăr şi insuflare de virtute”. Astfel, şi istoria de două mii de ani a Bisericii vine să ne ofere învăţături importante pentru viaţa noastră, să ne ofere modele de virtute, de adevăraţi discipoli ai lui Cristos. Pe lângă asta, istoria ne este învăţătoarea în a evita multe dintre greşelile trecutului. Or, nu în zadar spunea Nicolae Iorga – iar el ştia bine ce spune – că „istoria îşi bate joc de cei care nu o cunosc, repetându-se”.

A fi istoric este o vocaţie, la fel cum este o chemare şi a cunoaşte istoria. De aceea, consider că, prin acest al treilea volum, ca şi prin cele două precedente, din lucrarea Biserica şi istoria, cei doi autori – dl Dănuţ Doboş şi pr. Petru Ciobanu – îşi realizează vocaţia lor de cercetători ai trecutului, mai ales al celui bisericesc, parte şi el a planului de mântuire al lui Dumnezeu. Mă bucur să văd inserate aici studii care privesc inclusiv şi Biserica noastră locală din Republica Moldova, care sunt extrem de preţioase, având în vedere faptul că până nu demult în acest spaţiu viaţa catolicilor nu a prea interesat pe nimeni. Alături de studii similare făcute în Arhidieceza de Bucureşti şi Dieceza de Iaşi, ele ne ajută să înţelegem şi să aprofundăm comuniunea noastră de credinţă şi faptul că, pentru o bună perioadă, am făcut parte din aceeaşi Biserică locală. Trecând prin textele care formează această culegere de articole, m-am simţit, în acelaşi timp, şi mai mult şi mai puternic, mădular al întregii Biserici, prin alegerea făcută de autori de a include aici şi studii care privesc istoria universală, dovedind astfel, o dată în plus, legătura de iubire care uneşte între ele Bisericile locale cu Biserica universală.

Totodată, volumul este un îndemn de a ne împlini vocaţia de oameni ai prezentului prin cunoaşterea trecutului, de a putea spune şi noi, împreună cu psalmistul: „Dumnezeule, cu urechile noastre am auzit; părinţii noştri ne-au povestit lucrarea pe care ai săvârşit-o în zilele lor, în zilele de demult” (Ps 44,2). Consider că ne vom putea trăi mai bine viaţa de credinţă dacă vom privi la strămoşii noştri, la cum şi-au trăit ei chemarea creştină, la ce lupte au trebuit să ducă pentru a şi-o păstra, la ce preocupări au avut, la moştenirea pe care ne-au lăsat-o şi pe care, la rândul nostru, trebuie să o transmitem generaţiilor viitoare.

Avem în faţă rodul colaborării nu doar dintre doi istorici, ci şi dintre trei Biserici locale, dintre Departamentul de Cercetare Istorică „Fericitul Anton Durcovici” al Episcopiei de Iaşi, Centrul „Biserica şi istoria”, de pe lângă Arhiepiscopia Romano-Catolică de Bucureşti, şi Oficiul Diecezan pentru Cultură, Cercetare, Publicaţii şi Informaţii al Episcopiei de Chişinău, fapt pentru care le sunt recunoscător celor doi cercetători, dorindu-le ca şi pe viitor să-şi împlinească această vocaţie de a fi istorici, având parte de binecuvântarea cerească, pe care o invoc asupra lor de la Dumnezeu prin mijlocirea Preasfintei Fecioare Maria, Maica Bunului Sfat.

† Anton Coşa

Episcop de Chişinău

 

Aceste cărţi, în limita stocului disponibil, pot fi procurate prin comandă (cu plata taxelor aferente expedierii):

• prin poştă: Librăria „Sapientia”, Str. Th. Văscăuţeanu, nr. 6; 700462-Iaşi
• prin e-mail: sapientia@itrc.ro
• prin telefon: 0754-826-814
• prin website (online): editurasapientia.ro sau www.librariasapientia.ro
• direct din Librăria „Sapientia” din Iaşi (incinta Institutului Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iaşi)
• sau la librăriile catolice partenere

 

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

József Marton, Crâmpeie din istoria Bisericii Romano-Catolice din Transilvania, Iași 2021, 240 p., 14×20, ISBN 978-606-578-449-9, 25 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea: Crâmpeie din istoria Bisericii Romano-Catolice din Transilvania, scrisă de pr. dr. József Marton. Cartea apare în colecția „Istoria Bisericii”, în formatul 14×20, are 240 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 25 lei.

Istoria Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Alba Iulia a fost tratată în relativ puţine cărţi de specialitate sau studii. Interesul istoricilor bisericeşti contemporani cu Arhiepiscopia – ce are o vechime de peste 1000 de ani – este din ce în ce mai accentuat. Acest fapt m-a motivat să prezint şi în această carte materialele pe care le-am expus în prelegerile susţinute în cadrul diferitelor conferinţe şi simpozioane la care am participat. Studiile precizate se regăsesc în volumul de faţă.

Aniversările istorice au slujit ca ocazii bune pentru a prezenta istoria Bisericii, precum şi personaje importante din Transilvania. Primul studiu al cărţii actuale a fost pregătit pentru conferinţa organizată la aniversarea a 1000 de ani de la înfiinţarea Diecezei de Alba Iulia, context în care am prezentat istoria episcopiei. Pe lângă aceste date, am făcut trimiteri şi la greutăţile Bisericii din timpul comunismului. Întrucât în acea perioadă episcopul Diecezei de Alba Iulia a fost Márton Áron, el însuşi confruntându-se cu măsurile aspre anti-bisericeşti ale partidului ateist, am ales să prezint în mai multe din studiile mele faţa umană şi luptătoare a emblematicului episcop, în grija sa pentru apărarea intereselor Bisericii.

În genere, episcopii acordă atenţie deosebită pregătirii şi instruirii teologice a viitorilor preoţi. În schimb, în volumul de faţă, nu reflectez doar asupra formării preoţilor din Alba Iulia, ci şi asupra istoriei înfiinţării şi funcţionării secţiei de Teologie Romano-Catolică din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai.

În câteva dintre studiile mele menţionez raportul dintre Biserica Romano-Catolică şi cea Greco-Catolică de-a lungul istoriei. Este o lectură interesantă studiul care prezintă relaţia dintre episcopul romano-catolic Márton Áron cu cei trei cardinali greco-catolici (Iuliu Hossu, Alexandru Todea, Lucian Mureşan). Astfel, în acest volum dedic patru studii perioadei înfiinţării Bisericii Greco-Catolice din România. Acest studiu îşi justifică existenţa în virtutea faptului că în cadrul unor conferinţe la care am participat – organizate de cardinalul vienez Franz König, fondatorul institutului Pro Oriente, organizatorul mai multor conferinţe ecumenice la Alba Iulia şi Viena având ca interes istoria transilvăneană – s-a insistat asupra acestei problematici a promovării dialogului dintre Biserica Ortodoxă şi Biserica Greco-Catolică. Prelegerile ţinute în cadrul acestor conferinţe au apărut în publicaţiile Pro Oriente, dar consider necesară o nouă comunicare a acestora, întrucât foarte puţini au avut acces la aceste reviste ştiinţifice.

Sper că cititorii îşi vor forma o viziune clară asupra aspectelor din istoria Bisericii Romano-Catolice.

Marton József

 

Aceste cărţi, în limita stocului disponibil, pot fi procurate prin comandă (cu plata taxelor aferente expedierii):

• prin poştă: Librăria „Sapientia”, Str. Th. Văscăuţeanu, nr. 6; 700462-Iaşi
• prin e-mail: sapientia@itrc.ro
• prin telefon: 0754-826-814
• prin website (online): editurasapientia.ro sau www.librariasapientia.ro
• direct din Librăria „Sapientia” din Iaşi (incinta Institutului Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iaşi)
• sau la librăriile catolice partenere

 

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Manfred Lütz, în colaborare cu profesor dr. Arnold Angenendt, Scandalul scandalurilor. Istoria secretă a creştinismului, Iași 2019, 335 p., 14×20, ISBN 978-606-578-364-5, 25 lei.

 

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Scandalul scandalurilor. Istoria secretă a creştinismului, scrisă de Manfred Lütz, în colaborare cu profesor dr. Arnold Angenendt, și tradusă în limba română de pr. dr. Lucian Farcaș. Cartea apare în colecția „Istoria Bisericii”, în formatul 14×20, are 335 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 25 lei.

Creştinismul este religia cea mai necunoscută a lumii occidentale. Aceasta nu se datorează unei lipse de informaţii, ci, din contră, unei supraabundenţe de informaţii. De altfel, aceste informaţii au de obicei un mod specific demn de remarcat: sunt grotesc de false.

Dintr-un anumit punct de vedere, lucrul acesta nu este chiar atât de rău. Se poate trăi bine având convingeri false. Multă vreme se credea că prin artere ar curge aer, iar mult timp s-a acceptat faptul că ar exista zmei şi însăşi convingerea că Pământul ar fi sub forma unui disc nu i-a împiedicat pe oameni să ducă o viaţă plină de sens.

Fake news (ştirile false) ar putea chiar să provoace plăcere. Cine ar vrea să vadă lumea de dimineaţă până seara aşa cum este ea? Şi chiar la nivel pur personal, reprimarea este o capacitate importantă de a rămâne în viaţă. Celui care încearcă să lase ca părţile întunecate ale istoriei vieţii sale să meargă alături de el îi este greu să trăiască.

Totuşi, în privinţa informaţiilor false despre creştinism nu este vorba despre nişte mici erori fără semnificaţie, falsificări făcute de un amator sau de înşelăciuni inofensive. Aceste informaţii false au zdruncinat creştinismul în inima sa şi l-au lipsit de credibilitate (…)

Jürgen Habermas, cel mai cunoscut filosof german, care s-a declarat pe sine ca fiind „afon la nivel religios”, cerea de aceea cu cuvinte dramatice cel puţin „traduceri salvatoare” ale terminologiei iudeo-creştine despre asemănarea omului cu Dumnezeu. Doar aşa, crede Habermas, s-ar putea asigura acceptarea generală a conceptului de demnitate a omului, un concept central pentru orânduirea societăţii noastre. El îşi doreşte creştini care să fie percepuţi în discursul public drept cetăţeni religioşi. Totuşi, această dorinţă pioasă din partea unui agnostic se loveşte de creştini care tind mai degrabă să treacă sub tăcere credinţa lor ca o chestiune privată. Înainte de toate, tocmai pentru că ei se ruşinează de istoria creştinismului (…)

Cu totul diferită a fost abordarea lui Arnold Angenendt. El n-a voit nicidecum să menajeze Biserica, dar nici n-a acceptat pur şi simplu istorii de scandal doar pentru că aspectul lor sinistru suna atât de plăcut sau pentru că povestea lor era mereu repetată. Omul de ştiinţă renumit la nivel internaţional s-a folosit de mintea lui şi de priceperea lui ştiinţifică şi a cercetat la rece. Cu rezultate impresionante. Această îndelungată muncă se află şi la baza cărţii de faţă.

Prin urmare, şi aici poate fi vorba doar despre o istorie a scandalului creştinismului, lipsită de prejudecăţi, la care s-a lucrat cu scalpelul ştiinţei. Este posibil ca la sfârşit scandalurile să fie efectiv scandaluri şi chiar dacă s-ar constata că faptele istorice descriu o cu totul altă imagine, nici chiar o istorie a creştinismului fără scandaluri nu ar constitui, desigur, nici pe departe un motiv de a deveni creştin. Există convingeri complet nesănătoase care produc efecte istorice deosebit de vindecătoare. Prin urmare, aici nu este vorba de o mărturisire de credinţă, ci de istorie, de istoria reală deosebit de interesantă a celei mai mari religii a omenirii din toate timpurile. Iar pentru cititorul interesat, nu în cele din urmă, de formarea occidentală şi de iluminismul european în sensul cel mai bun.

Eu am redactat textul, însă substanţa istorico-ştiinţifică a acestei cărţi se datorează în mare măsură profesorului dr. dr. h.c. Arnold Angenendt şi colaboratorilor săi, bărbaţi şi femei, care s-au îngrijit ca această carte să transmită dincolo de Toleranz und Gewalt (Toleranţă şi violenţă) stadiul cel mai recent al cercetării istorice. Cartea este complet reorganizată şi completată cu unele teme pentru a cuprinde pe cât posibil toate evenimentele critice ale istoriei Bisericii (…)

Astfel se poate vedea cum o mică sectă iudaică din Imperiul Roman devine o religie la nivel mondial, apoi modul în care ea va face din acest imperiu un imperiu creştin şi cum s-a ajuns, în cele din urmă, ca germanii victorioşi să devină germani creştini. Se mai poate descoperi ce au fost cu adevărat cruciadele, la ce cunoştinţe uimitoare a ajuns între timp cercetarea cea mai recentă despre Inchiziţie, persecutarea vrăjitoarelor şi misiunea în mijlocul indienilor şi ce datorăm noi Iluminismului şi ce nu. La implementarea drepturilor fundamentale ale omului a apăsat creştinismul pe pedala de frână sau pe cea de acceleraţie – sau pe amândouă? Ce este cu emanciparea femeilor, cu revoluţia sexuală şi, înainte de toate, cum stă creştinismul cu adevărat faţă de Holocaust?

Şi aşa, la sfârşit, a devenit o carte pentru creştinii cărora nu le este teamă de adevăr şi pentru toţi ceilalţi, ca să înţeleagă mai bine de unde vin.

Dr. med. dipl.-teol. Manfred Lütz

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Ștefan Lupu, coord., Catolicii din Moldova şi Centenarul Unirii de la 1918. Lucrările simpozionului naţional „Catolicii din Moldova şi Centenarul Unirii de la 1918”, Iaşi, 21-23 martie 2018, Iași 2018, 210 p., 14×20, ISBN 978-606-578-358-4, 20 lei. 

La Editura „Sapientia” urmează a apărut recent cartea Catolicii din Moldova şi Centenarul Unirii de la 1918. Lucrările simpozionului naţional „Catolicii din Moldova şi Centenarul Unirii de la 1918”, Iaşi, 21-23 martie 2018, coordonată de pr. dr. Ștefan Lupu. Cartea apare în colecția „Istoria Bisericii”, în formatul 14×20, are 210 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 20 lei. 

„Anul Centenarului” este pe cale să se încheie, lăsând în urmă momentele de mare bucurie și de sărbătoare la care au luat parte toți românii trăitori pe acest pământ strămoșesc, alături de cei aflați pe meleaguri străine, dar racordați spiritual la celebrările naționale din Patria-mamă.

Dieceza de Iași a fost implicată în manifestările naționale dedicate Centenarului Unirii de la 1918 și făuririi statului național unitar, prin unirea provinciilor istorice românești Basarabia, Bucovina și Transilvania cu Regatul României, manifestări la care au fost prezenţi preoții, seminariștii și persoanele consacrate, alături de un mare număr de credincioși. Astfel, au fost organizate simpozioane științifice, au fost editate lucrări științifice, au fost proiectate filme documentare, celebrate requiemuri speciale, sfințite monumente ale eroilor catolici și multe altele.

Debutul acestor manifestări comemorative a avut loc la 22 martie 2018, atunci când a fost organizat la Institutul Teologic „Sfântul Iosif” din Iași simpozionul național „Catolicii din Moldova și Centenarul Unirii de la 1918”, în cadrul căruia cercetători și specialiști în domeniul istoriei au susținut comunicări științifice. Au fost evocați cu acest prilej făuritorii României Mari, iar mai presus de toate, au fost omagiați eroii catolici care au luptat pe front pentru apărarea Patriei, căzând pe câmpul de onoare.

Apreciem în mod deosebit inițiativa publicării textelor prezentate la simpozionul din 22 martie a.c., adresând felicitări coordonatorului lucrării, pr. prof. dr. Ștefan Lupu, precum și tuturor autorilor.

În acest mod, lucrarea va deveni un instrument prețios de informare și cunoaștere a faptelor eroice și a istoriei comunităților catolice din Moldova în anii Primului Război Mondial și în perioada imediat următoare.

Cinste eroilor noștri, cinste poporului nostru credincios!

Tuturor cititorilor acestei lucrări, binecuvântarea noastră!

Iași 10 decembrie 2018

+ Petru Gherghel

episcop de Iași

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Dănuț Doboș, Pro memoria. Dieceza Romano-Catolică de Iaşi în anii Primului Război Mondial, Iași 2018, 188 p., 17×24, ISBN 978-606-578-331-7, 80,5 lei.

 

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Pro memoria. Dieceza Romano-Catolică de Iaşi în anii Primului Război Mondial, scrisă de dr. Dănuț Doboș. Cartea apare în colecția „Istoria Bisericii”, în formatul 17×24, are 188 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 80,5 lei. 

Departamentul de Cercetare Istorică „Fericitul Anton Durcovici” al Episcopiei Romano-Catolice de Iaşi, împreună cu Editura „Sapientia”, ne oferă o plăcută surpriză o dată cu publicarea mult aşteptatei istorii a Episcopiei Romano-Catolice de Iaşi în anii Primului Război Mondial.

Lucrarea, intitulată „Pro memoria. Dieceza Romano-Catolică de Iaşi în anii Primului Război Mondial”, a domnului dr. Dănuţ Doboş, ne ajută să înţelegem mai bine faptele istorice petrecute acum o sută de ani, felul în care Biserica noastră locală s-a racordat la realităţile istorice unice pe care România le-a trăit atunci, faptele de vitejie şi sacrificiul soldaţilor catolici care au răspuns cu entuziasm chemării Patriei, activitatea meritorie a păstorului Diecezei din acea perioadă, administratorul apostolic Ulderico Cipolloni, şi a tuturor preoţilor, precum şi mobilizarea exemplară a zecilor de mii de credincioşi catolici pentru „efortul de război”.

Suntem bucuroşi să constatăm faptul că preoţii şi credincioşii catolici din „generaţia anului 1918” au fost un exemplu de acţiune, eroism şi devotament faţă de Patrie, acasă, pe front şi în desfăşurarea actelor istorice ale Unirii şi Întregirii neamului românesc. Prin aceste fapte ale înaintaşilor noştri, recunoscute atunci de mai-marii conducători ai Ţării, catolicii din Moldova au scris una dintre cele mai frumoase pagini ale istoriei lor, câştigându-şi, totodată, şi pentru totdeauna un loc demn şi respectat în istoria noastră naţională şi în viaţa Ţării.

Lucrarea conţine şi câteva capitole pline de dramatism, care ilustrează cele afirmate mai sus, subliniind lupta pe care generaţia de la 1918 a trebuit să o poarte pentru a-i fi recunoscute drepturile şi libertăţile în cadrul Statului Român, precum şi dreptul poporului nostru credincios la identitatea sa românească.

Ultimul capitol al lucrării este dedicat eroilor catolici care acum o sută de ani şi-au jertfit viaţa pentru apărarea pământului strămoşesc, eroi pe care timp de un secol generaţiile ce i-au succedat i-au cinstit aşa cum se cuvine, inclusiv prin ridicarea de monumente comemorative, primele din ţară, după cum aflăm din această lucrare.

Centenarul Unirii de la 1918 este pentru toţi un bun prilej de a rememora sacrificiul eroilor şi făuritorilor Statului Român reîntregit, dar şi de a medita la ceea ce ne leagă de acele vremuri eroice şi a înţelege ce se întâmplă cu societatea noastră astăzi şi cum valorificăm noi marile idei şi marile valori ale epocii Unirii.

În acest fericit an al Centenarului, să nu procedăm la nişte acţiuni comemorative formale, ci să ne însuşim cu adevărat cât mai mult din patrimoniul lăsat nouă moştenire de înaintaşii noştri, cei care au fost părtaşi la actul istoric al Unirii de la 1918. Exemplul lor de dăruire şi iubire faţă de Ţară şi popor ne obligă nu numai la o adâncă preţuire, ci să ne însufleţească tot mai mult în împlinirea misiunii noastre în fruntea bunilor noştri credincioşi, pentru ca împreună cu ei să putem contribui la crearea unei condiţii umane şi creştine demne de înaintaşii noştri în credinţă şi iubire. Trăirea şi viaţa lor ne impresionează şi ne obligă la un drum binecuvântat ce să-l lăsăm şi noi generaţiilor viitoare.

Este ştiut că după anul 1918, timp de trei decenii, România a cunoscut cea mai prosperă şi fericită perioadă din istoria sa, iar resortul acestei fericiri a fost explicat cel mai bine de fericitul Anton Durcovici, la 1 decembrie 1936, în Catedrala „Sfântul Iosif” din Bucureşti, în faţa intelectualilor catolici bucureşteni:

„În dimineaţa acestei zile, acest lăcaş sfânt în care ne aflăm a răsunat de cântarea sărbătorească a imnului Te Deum Laudamus (Pe tine, Dumnezeule, te lăudăm). A fost prinos de laudă şi mulţumire către Cel Atotputernic pentru toate darurile pământeşti pe care el le-a hărăzit ţării noastre, între care daruri nu a fost nicidecum cel mai mic stăpânirea liniştită a întregului teritoriu al României Mari. Dacă, aşa cum spune aşa de frumos deviza ţării Nihil sine Deo (Nimic nu este fără Dumnezeu), nici acest mare dar nu ne-a venit fără Dumnezeu… Se cade deci să-i mulţumim şi să-l lăudăm”.

Gândul exprimat de viitorul episcop de Iaşi, Anton Durcovici, cu atâta seninătate şi convingere, în Catedrala din Bucureşti, nu s-a oprit doar la acel moment, ci a continuat şi la Iaşi, în mijlocul poporului lui Dumnezeu, prin exemplul său de dăruire, de iubire faţă de cei încredinţaţi spre păstorire, faţă de locuitorii Episcopiei de Iaşi, pe care îi dorea fericiţi într-o ţară liberă şi unită. Aşa se explică încurajarea pe care o îndrepta spre cei ce se aflau în închisoare, către poporul credincios din întreaga ţară şi îndeosebi spre cei care sufereau.

Este cunoscută declaraţia lui chiar din închisoarea din Sighetu Marmaţiei, unde suferea pentru dreptate şi libertate, oferind şi rugăciunile sale şi moartea sa ca un îndemn la speranţă şi credinţă in triumful binelui. Vor veni zile fericite şi pentru acest popor atât de încercat.

Fericitul Anton Durcovici ne transmite, aşadar, un mesaj foarte clar, şi anume acela că există o legătură directă între Dumnezeu şi fericirea adevărată a ţării noastre.

Lucrarea de faţă ne face să ne întoarcem în timp, să admirăm eroii, să le vedem exemplul şi să ne întrebăm asupra misiunii noastre în lumea în care trăim.

Mă bucur, de aceea, să exprim bucuria mea şi a noastră autorului acestei lucrări, o lucrare cu caracter istoric din partea istoricului Dănuţ Doboş, pentru acest document evocativ al implicării comunităţii catolice din Moldova la desăvârşirea actului Marii Uniri de acum 100 de ani şi, în acelaşi timp, să implor răsplată veşnică pentru toţi eroii noştri care şi-au oferit viaţa pentru binele întregului popor.

Tuturor celor care vor parcurge aceste pagini spre informare şi edificare, le dorim să prindă din nou curaj în iubirea lui Dumnezeu, stăpânul istoriei, şi a celor ce fac parte din poporul nostru credincios. Aşa vrem să înălţăm spre ceruri imnul nostru de preamărire şi slavă:

Te Deum laudamus! Pe tine, Dumnezeule, te lăudăm!

În veci amintirea eroilor noştri.

Petru Gherghel

episcop de Iaşi

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Ștefan Lupu, Centenar. Dieceza de Iași în vremea Marii Uniri. Album foto (1916-1918), Iași 2018, 340 p., 21×30, ISBN 978-606-578-332-4, 123 lei.

 

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Centenar. Dieceza de Iași în vremea Marii Uniri. Album foto (1916-1918, scrisă de pr. dr. Ștefan Lupu. Cartea apare în colecția „Istoria Bisericii”, în formatul 21×30, are 340 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 123 lei.

Răsfoind paginile lucrării „Centenar – Dieceza de Iași în vremea Marii Uniri. Album foto (1916-1918)”, autor pr. dr. Ștefan Lupu, prima impresie este aceea că ne aflăm în fața unui demers cultural al cărui țel a fost restituirea documentar-fotografică a epocii Unirii de la 1918, la care a participat și Dieceza Romano-Catolică de Iași.

Apreciem drept binevenită ideea autorului și a membrilor Departamentului de Cercetare Istorică „Fericitul Anton Durcovici” de a valorifica, în acest mod, patrimoniul nostru istoric, concretizat în acest caz prin publicarea, pentru prima dată în mod unitar, a tezaurului fotografic al Diecezei, care datează chiar din anul Unirii – 1918.

Aflăm din introducerea lucrării faptul că aceste fotografii au fost realizate în vara anului 1918, la inițiativa conducerii Episcopiei de Iași, în perioada de pace atât de mult așteptată de toți românii, după anii grei ai războiului.

Se spune că o fotografie valorează cât o mie de cuvinte și că fotografiile te pot ajuta să descoperi mai ușor fapte, oameni și evenimente din trecutul îndepărtat. O imagine de pe o fotografie materială se transformă într-o înregistrare intelectuală ce îi dă celui care o privește posibilitatea întoarcerii în timp pentru a cunoaște și descoperi adevăruri trecute, adevăruri ce devin actuale. Este și cazul acestei interesante lucrări, care poate fi asemuită cu un muzeu de istorie, dar și cu un memorial al faptelor istorice și creștine petrecute în satele și comunitățile catolice din Moldova de acum o sută de ani.

„Albumul foto (1916-1918)”, pe care ni-l pune la dispoziție pr. dr. Ştefan Lupu, va păstra în memoria colectivă imaginile lăcașurilor de cult ale Diecezei de Iași din vremea Unirii de la 1918, dar și chipurile celor care, preoți și credincioși deopotrivă, au avut privilegiul de a fi contemporani cu marele act istoric de la începutul secolului al XX-lea și care au participat, ei înșiși, la evenimentul întregirii Țării.

Parcurgând paginile acestui volum, vom descoperi fapte și realități trăite din plin de păstorii acestor credincioși, realități spirituale, dar și trăiri cetățenești, toate destinate cinstirii înaintașilor noștri care ne-au lăsat un adevărat tezaur de valori sufletești, dăltuit cu multă iubire spre slava Dumnezeului istoriei și cinstirea poporului credincios al comunităților catolice din binecuvântata regiune a Moldovei și Bucovinei.

Lucrarea „Centenar – Dieceza de Iași. Album foto, 1916-1918” trebuie evidențiată ca o contribuție istoriografică valoroasă și necesară, o sursă documentară pentru toți cercetătorii istoriei Bisericii noastre locale.

Implor de la Domnul istoriei, prin mijlocirea Maicii Domnului, ocrotitoarea României, și a fericiților noștri martiri și mărturisitori, binecuvântare generoasă pentru autorul acestei lucrări, ca și asupra tuturor celor care o vor parcurge și o vor folosi la aprofundarea cunoașterii vieții credincioșilor catolici din dieceza noastră. Cinste tuturor celor ce au crezut și cred în Dumnezeul părinților noștri și și-au oferit toată slujirea lor pentru binele țării noastre la acest mare eveniment.

PS Petru Gherghel

Episcop de Iași

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Pr. Florin Spătariu, Istoria muzicii sacre catolice, Iaşi 2012, 182 p., 17×24, ISBN 978-606-578-068-2, 15 lei.

Editura „Sapientia” anunţă apariţia cărţii Istoria muzicii sacre catolice, scrisă de Pr. Florin Spătariu. Cartea apare în colecţia Muzică bisericească, formatul 17×24, are 182 pagini şi poate fi procurată de la orice librărie catolică din ţară la preţul de 15 lei.

În orice timp şi în orice cultură, omul a dorit să-şi cânte credinţa prin melodii sublime şi sugestive, capabile să atingă inima fiecăruia în parte şi să o înalţe spre Dumnezeu, exprimând frământările, bucuriile, rugăciunile venite din sufletul lui. Prin acest mod de exprimare s-a reuşit să se creeze o sferă între divin şi uman, între omul decăzut şi Cel ce vrea să-l înalţe prin intermediul acestei muzici până pe culmile absolutului. Cu alte cuvinte, istoria acestei muzici sacre merge în paralel cu istoria omenirii.

Cartea Istoria muzicii sacre catolice, realizată de părintele Florin Spătariu, nu se vrea a fi o analiză în detaliu a întregului fenomen muzical sacru de-a lungul istoriei omenirii, ci mai degrabă se vrea a fi o trecere în revistă a acestui fenomen dintr-o perspectivă catolică.

Lucrarea, urmărind firul istoriei muzicii, debutează cu prezentarea contextului ebraico-biblic al Vechiului Testament, evidenţiind faptul că acest cânt este prezent în cultul de la Templu şi apoi în cel sinagogal. În următoarele capitole, autorul prezintă etapele dezvoltării epocilor muzicii din primul mileniu şi apoi din cel de-al doilea, începând cu muzica din primele secole creştine, care au fos marcate de primatul cuvântului asupra melodiei (muzica instrumentală nu era încă admisă în cadrul liturgiei, exemplul clasic fiind cel al sfântului Augustin, care nu admitea nicidecum instrumentul în cadrul Liturghiei, ca fiind o reminiscenţă a cultului păgân), formarea liturgiei creştine, specificul muzicii ambroziene şi contribuţia muzicii gregoriene la definitivarea oficiului divin prin efortul Papei Grigore I cel Mare (590-604) şi al călugărilor. Noutatea celui de-al doilea mileniu creştin, din punct de vedere muzical, este dată de apariţia şi dezvoltarea polifoniei vocale şi muzicii instrumentale. Implicit, prin aceasta se înţelege şi apariţia unor noi genuri şi forme muzicale. În capitolele următoare, autorul prezintă elementele şi formele muzicii comunităţilor protestante, dar şi al celor din marile epoci ale barocului, clasicismului, romantismului şi al epocii moderne. Cartea se încheie cu o analiză asupra principalelor documente ecleziale legate de muzica sacră (Inter pastoralis officii, Sacrosantum Concilium, Musicam sacram şi Concertele de muzică în biserici), fapt ce ne dezvăluie o preocupare continuă a Bisericii faţă de acest domeniu atât de important.

Recomandăm această carte tuturor celor care vor să aprofundeze istoria muzicii sacre dintr-o perspectivă catolică, descoperind în ea sublimul divin, asemenea regelui David, marele cântăreţ al iubirii şi milostivirii divine.

Laurenţiu Turbuc

 

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Michel Roussin, Pe urmele generalului Berthelot, Iași 2016, 14×20, 257 p., ISBN 978-606-578-258-7, 20 lei.

Editura „Sapientia” anunță apariția cărții Pe urmele generalului Berthelot, scrisă de Michel Roussin și tradusă din franceză în limba română de Mădălina Dima. Cartea apare în colecţia „Creștinism în contemporaneitate”, formatul 14×20 cm, are 257 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la prețul de 20 lei.

Născut în 1939 la Rabat (Maroc), Michel Roussin a fost ofițer de jandarmerie și agent secret, prefect, deputat și ministru al Cooperării în guvernul Balladur, premier al Franței între 1993 și 1995. În cartea Sur les traces du général Berthelot (Pe urmele generalului Berthelot), publicată în 2013 la Editura Guéna-Barley din Franța și tradusă în limba română la Editura Sapientia de dna Mădălina Dima, autorul se inspiră din bogatele arhive militare ale Primului Război Mondial, atât din Franța, cât și din România, în căutarea unui erou, generalul Henri Mathias Berthelot, una dintre figurile emblematice ale prieteniei țesute în toată această perioadă tragică și care reușește să lege destinul popoarelor român și francez. Folosind un stil precis, elegant, în tradiția clasică a literaturii franceze, autorul-narator ne surprinde printr-o perfectă stăpânire a construcției narative, a cărei sursă documentară, urmărită cu fidelitate pe tot parcursul povestirii, nu diminuează cu nimic prospețimea și justa dozare ale caracterelor personajelor sale.

Generalul Henri Berthelot, absolvent al Școlii Militare de la Saint-Cyr, șef de Stat-Major al generalului Joseph Joffre, este trimis în 1916 în România pentru a reorganiza armata intrată în război de partea Antantei în august 1916, să o instruiască, să o echipeze, să o doteze cu material modern și să o pregătească, astfel, pentru ofensiva din 1917. El va participa alături de șeful de Stat Major român și cu sprijinul total al regelui Ferdinand la refacerea forțelor armate.

Generalul Berthelot va juca un rol foarte important pe frontul oriental. A știut cu adevărat să dea o nouă însuflețire armatei române, hărțuită de trupele austro-germane la începutul angajamentului său. Bucureștiul va fi ocupat, iar curtea regală se va instala la Iași, în estul țării.

Strateg, lider, specialist în logistică, în fruntea unui grup de consilieri militari trimiși la București, va trebui să reconstruiască o armată aflată în derută și să stabilizeze frontul.

Aproape că a reușit. Într-adevăr, a știut să câștige încrederea regelui Ferdinand și să le inspire curajoșilor soldați români veritabile izbânzi pe câmpul de luptă în august 1917, la Mărăști și la Mărășești. Însă tentativa nu putea să fie o reușită: trădarea rusă a împins România să semneze o pace separată.

În data de 7 martie 1918, Berthelot și misiunea franceză părăsesc România. Totuși, datorită renovării operate de generalul Berthelot, armata română va fi din nou în stare să reia ofensiva înaintea încetării ostilităților și să recucerească o parte din teritoriul său invadat.

Pe 12 noiembrie 1918, generalul Berthelot, numit comandant al Armatei de la Dunăre, se reîntoarce în România, ca să continue luptele alături de regele Ferdinand, și intră pe 1 decembrie în București, oraș care este eliberat.

Citind cu interes cartea lui Michel Roussin, vom descoperi un episod mai puțin cunoscut al Marelui Război, relatat cu talent și convingere și care participă în mod util la amintirea pe care o avem, 100 de ani mai târziu, despre acest prim conflict mondial.

pr. dr. Ștefan Lupu

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro