O lume destrămată: găsindu-l pe Dumnezeu când viața nu are sens

Mike Schmitz, O lume destrămată: găsindu-l pe Dumnezeu când viața nu are sens, Iași 2021, 64 p., 14×20, ISBN 978-606-578-467-3, 10 lei. 

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea: O lume destrămată: găsindu-l pe Dumnezeu când viața nu are sens, scrisă de Mike Schmitz și tradusă în limba română de Ioana Barcan. Cartea apare în colecția „Spiritualitate”, în formatul 14×20, are 80 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 10 lei. 

Să recunoaștem defecțiunea din noi înseamnă să ne opunem mesajului pe care ni-l transmite societatea. Confruntată cu întrebarea „Ce e în neregulă cu tine?”, societatea răspunde mereu: „Nimic. Nimic nu e în neregulă cu tine. Ești perfect exact așa cum ești”. Și dacă eşti sincer cu tine, probabil gândeşti: Serios?! Ai petrecut ceva timp cu mine?

Eu, unul, am petrecut timp cu mine, şi ştiu că mantra „Eşti perfect exact aşa cum eşti” este pur şi simplu falsă. Şi nu-i nici măcar aproape de adevăr!

Unul dintre cele mai evidente adevăruri în viaţă este: „Nu sunt bine”. Mesajul societăţii – „Eu sunt bine, tu eşti bine” – e ceea ce eşti nevoit să spui când nu ştii ce să faci cu o inimă şi o lume care s-au destrămat.

Prin tot ceea ce a venit să ducă la îndeplinire pentru noi, Isus ne spune nouă şi acestei lumi destrămate:

„Nu, nu eşti perfect, dar voi lupta pentru tine, ca să fii al meu”.

„Nu, nu eşti perfect, dar meriţi să îmi dau viaţa pentru tine, în imperfecţiunea ta”.

„Da, această lume s-a destrămat. Vin în această lume ca să repar ceea ce s-a deteriorat”.

Această lume nu este perfectă. Iar noi nu suntem perfecţi. Dar „imperfect” nu înseamnă neiubit.

 

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Strategii inovative în predarea religiei

Petru Sebastian Tamaş (coordonator), Strategii inovative în predarea religiei, Iași 2020, 270 p., 17×24, 978-606-578-389-8, 25 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Strategii inovative în predarea religiei, scrisă de Petru Sebastian Tamaş (coordonator). Cartea apare în colecția „Cateheză”, în formatul 17×24, are 270 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 25 lei.

Cred că fiecare profesor sau educator a simţit ce înseamnă a intra în sintonie cu elevii, atunci când, făcând apelul în clasă, i-a privit pe elevi direct în ochi, demonstrând şi că îl interesează persoana lor.

Pornind de la acest fapt „banal”, putem înțelege cât de importantă este tema relaţiei dintre profesor şi elev, cât de vital este modul profesorului de a se face credibil. De multe ori elevii aşteaptă de la profesorul lor, mai ales cel de religie, nu atât un „profesionist” în materie de predare, dar mai ales un mod de „a fi”, pentru că misiunea unui profesor nu este numai de a atinge obiective didactice sau de a forma o normă didactică, dar mai ales aceea de a intra în relaţie cu elevul, ajutându-l în drumul lui de formare pentru viaţă. Este o misiune pe cât de fascinantă, pe atât de complexă şi dificilă. Educaţia se prezintă astăzi ca o misiune complexă, vastă şi urgentă. Dacă nu sunt găsite şi strategiile cele mai potrivite, în această complexitate există riscul să se piardă din esenţial, adică formarea persoanei umane în caracterul ei integru, în special în ceea ce priveşte dimensiunea religioasă şi spirituală.

Educaţia se prezintă astăzi ca o misiune complexă, provocată de rapidele schimbări sociale, economice şi culturale. Misiunea sa specifică rămâne formarea integrală a persoanei umane. Copiilor şi tinerilor trebuie să li se garanteze posibilitatea de a dezvolta în mod armonios propriile capacităţi fizice, morale, intelectuale şi spirituale; ei trebuie să fie ajutaţi să dobândească un simţ ridicat de responsabilitate, să înveţe folosirea corectă a libertăţii şi să participe activ la viaţa socială.

Un învăţământ care nu ar cunoaşte sau ar elimina dimensiunea morală şi religioasă în formarea persoanei elevului, ar constitui un obstacol pentru o educaţie completă, deoarece „copiii şi tinerii au dreptul să fie ajutaţi, fie să evalueze cu conştiinţă corectă şi să accepte cu adeziune personală valorile morale, dar şi ajungând să-l cunoască şi să-l iubească pe Dumnezeu cât mai perfect posibil” (Conciliul al II-lea din Vatican, Declaraţia Gravissimum educationis, 1965) .

Papa emerit Benedict al XVI-lea, vorbind odată profesorilor de religie, a afirmat că „dimensiunea religioasă, într-adevăr, este intrinsecă factorului cultural, deoarece el contribuie la formarea globală a persoanei şi permite transformarea cunoaşterii în ştiinţă de viaţă”. În acest sens, predarea religiei catolice are un rol foarte important, pentru că „şcoala şi societatea se îmbogăţesc ca adevărate laboratoare de cultură şi de umanism, în care descifrând aportul semnificativ al creştinismului, persoana este abilitată să descopere binele şi să crească în responsabilitate, să caute confruntarea şi să rafineze simţul critic, să scoată din trecut comori pentru a înţelege mai bine prezentul şi să se proiecteze în mod conștient spre viitor” (Benedict al XVI-lea, Discurs adresat profesorilor de religie catolică, 25 aprilie 2009).

Aduc în memorie şi celebrele cuvinte ale sfântului apostol Paul: „M-am făcut totul pentru toţi, ca să-i câştig măcar pe unii” (1Cor 9,22). Aşa descria apostolul neamurilor activitatea misionară pe care a desfășurat-o. A folosit toată inteligența și toate mijloacele de care dispunea pentru ca un număr cât mare de oameni să ajungă să îl cunoască și să îl iubească pe Cristos, iar apoi să se mântuiască.

Ce frumos ar fi ca peste ani, privindu-și retrospectiv viața, profesorii de religie să-și poată repeta afirmația sfântului Paul, mărturisind că și ei au făcut totul pentru ca elevii pe care i-au avut spre îndrumare să-l cunoască și să-l iubesc pe Cristos, iar apoi să se mântuiască. Şi la fel elevii de odinioară să poată privi cu admiraţie şi recunoştinţă la dascălii care i-au format pentru viaţă, pentru o profesie, pentru a fi oameni…

Analizată în cheie pedagogică, afirmația sfântului apostol Paul invită profesorul de religie la folosirea, pe de o parte, a întregului arsenal de mijloace, metode și procedee didactice de care dispune didactica modernă, pentru ca toți elevii să îmbrățișeze evanghelia și să o trăiască. Pe de altă parte, sensul afirmației este mult mai complex, acoperind întreaga sferă a personalității profesorului (caracter etc.). Sintagma „strategii inovative în predare” nu se rezumă la registrul metodic, bine conturat din punct de vedere pedagogic, ci include și forța modelatoare a personalității profesorului, precum și o serie întreagă de factori extrinseci mediului școlar, ce exercită un rol determinant în percepția pe care elevul și-o formează cu privire la viața religioasă.

Teoriile psiho-pedagogice moderne insistă asupra faptul că procesul educativ, pentru a fi cu adevărat eficient, trebuie să fie mereu proaspăt, să țină cont de structura psiho-somatică a celui căruia se adresează, să răspundă nevoilor și așteptărilor grupului social, să valorifice la maxim potențialul celui educat și mijloacele teoretice și practice pe care le pun la dispoziție științele moderne. Educația religioasă realizată în mediu școlar nu poate eluda exigențele enumerate mai sus.

Nici o societate şi nici o şcoală nu poate supraviețui pe termen lung şi nici nu poate deveni un adevărat „areopag” de cultură şi civilizaţie dacă nu există o minimă preocupare pentru ca ea să formeze în spirit etic adevăraţi oameni, cu principii, atitudini şi comportamente care facă posibilă convieţuirea paşnică şi armonioasă între persoane şi grupuri diferite, dispuse să se accepte şi să fie în competiţie în acelaşi timp, fără a se anihila reciproc, fără a ajunge la atitudini de fanatism şi fundamentalist religios.

Biserica a afirmat şi îşi revendică dreptul de a contribui la formarea copiilor şi tinerilor prin propunerea religiei ca disciplină de predat în şcoală. De altfel, învăţământul religios este prezent aproape în toate sistemele scolastice europene, în virtutea rolului pe care fenomenul religios îl are în societate şi a modului în care influenţează viaţa socială şi cultura fiecărei naţiuni.

Considerăm că este nevoie ca disciplina „religie” să aibă loc în curricula şcolară, cel puţin ca „un minim necesar”. „Minimul necesar” pentru disciplina religie este totuşi un patrimoniu deosebit, care poate şi trebuie să crească prin contribuția tuturor şi din partea tuturor, dascăli şi elevi. De aceea conceptul de „religie” se întâlneşte cu cel al drepturilor omului, cu cel al capitalului social, al capitalului moral şi al capitalului spiritual, la care predarea religiei poate aduce o contribuţie validă, fără a se reduce la folclor și fără a se confunda cu fanatismul şi fundamentalismul religios. Este de dorit, ca fiecare cetățean al ţării să fie format în şcoală în aşa fel încât să poată contribui la progresul material sau spiritual al societăţii atunci când va ajunge la vârsta maturităţii.

 „Strategii inovative în predarea religiei”, este o lucrare care adună roadele simpozionului cu același nume, desfășurat în primăvara anului 2017, sub egida Oficiului pentru Pastorația Școlară și Predarea Religiei în Școli. Manifestarea științifică la care au participat în special profesorii de religie din întreaga Dieceză Romano-Catolică de Iași, precum și reprezentanți ai mediului universitar din țară și străinătate, a fost bine cotată, mai ales din perspectiva acurateței științifice.

Volumul a fost conceput după macheta simpozionului. În partea introductivă, prin intermediul a trei articole, se realizează o abordare a temei din perspective diferite: pedagogică, psihologică și teologică. Gradul înalt de expertiză al autorilor, unii dintre ei reputați profesori universitari, are menirea de a face să pătrundă lumina științelor moderne și în domeniul educației religioase, domeniu așezat adesea, în mod nedrept, la penuria cercetării științifice.

Articolele elaborate pentru cele două secțiuni ale simpozionului, „Metode și procedee de organizare a predării și învățării la religie” și „Ipostaze curriculare și extracurriculare în formarea religioasă a tinerilor”, sunt rodul experienței didactice a câteva zeci de profesori, în special de religie, care au dorit să ofere expertiza lor ca suport pentru o înțelegere globală a procesului educativ, cu referință la strategiile didactice moderne. Deși, din perspectiva acurateței psiho-pedagogice, articolele sunt perfectibile, ele reprezintă un plus valoare dacă ne raportăm la faptul că vin din zona unei discipline considerată adesea „cenușăreasa disciplinelor școlare” sau o „pseudoștiință”. Dorința de a împărtăși experiența didactică și de a deschide noi orizonturi pentru o educație religioasă de calitate consider că sunt argumente suficiente pentru a justifica aceast demers editorial.

Un cuvânt de prețuire adresez celor care au trudit la organizarea evenimentului și la editarea acestui volum. Amintesc aici Oficiul pentru Pastorația Școlară și Predarea Religiei în Școală din Dieceza Romano-Catolică de Iași, Inspectoratul Școlar al Județului Iași, Universitatatea
„Al.I. Cuza” Iași (Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației; Facultatea de Teologie Romano-Catolică), Colegiul Pedagogic „Vasile Lupu” Iași etc.

Exprim totodată un cuvânt de pioasă recunoștință doamnei prof. dr. Mariana Georgeta Purțuc, care la un an de la organizare evenimentului a plecat spre Casa Tatălui. Având o carieră didactică de excepție, a folosit toate resursele intelectuale și umane de care dispunea pentru ca educația religioasă să fie realizată la cele mai înalte standarde. Tema simpozionului și a celor două secțiuni sunt marca personalității ei. Profesoara Mariana Purțuc a moderat ea însăși secțiunea „Ipostaze curriculare și extracurriculare în formarea religioasă a tinerilor”.

Dumnezeu să facă rodnică munca tuturor profesorilor, iar la sfârșitul vieții fiecare să poată spune împreună cu sfântul Paul: „M-am făcut totul pentru toţi, ca să-i câştig măcar pe unii!” (1Cor 9,22)

† Aurel Percă

Episcop auxiliar de Iași

 

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Fascinația binelui. Creștinism și postmodernitate

Wilhelm Dancă, Fascinația binelui. Creștinism și postmodernitate, Iași 2007, 406p., 14×20, ISBN: 978-973-8980-13-6, 20 RON.

Vremurile de astazi sunt, cu siguranta, vremuri de schimbare. La 400 de ani dupa ce Iluminismul a definit era moderna, structurile acesteia par a se prabusi. Fie ca e vorba de politica si de putere ce actioneaza în functie de interese nationale, fie ca e vorba de o orânduire corespunzatoare pietei private cladite pe competitie individuala pentru profit economic, toate par sa scape de sub control. Dupa toata experienta secolului al XX-lea cu razboaiele si pogromurile sale, devine tot mai limpede ca ordinea mondiala de astazi nu mai este în stare sa gestioneze puterea pe care a generat-o.
Unii cauta o solutie în directia simplei adaptari a acelorasi structuri de putere si de profit, dar aici succesul pare un miraj ce se îndeparteaza tot mai mult. Altii, dimpotriva, cauta forte mai profunde si mai vaste pentru viziunea si energia necesara unei corectii. Aceste forte se situeaza mai degraba la nivelul spiritului, ca stând la baza puterii de decizie a societatii, adânc înradacinate în culturi si civilizatii si de aceea împartasite pe scara larga într-o întreaga civilizatie.
Lucrarea de fata îsi propune aceasta a doua abordare ca raspuns la provocarile actuale. În acest scop, începe prin a muta reflectia la un nivel mai profund, adica la chestiunile spirituale ale adevarului, moralitatii si dreptatii, spre a determina noi resurse umane sa ia parte la aceasta sarcina. Cum pot fi remobilizate acestea în vremurile noastre?
Partea I cerceteaza dificultatile de înfruntat pentru a folosi resurse spirituale în timpuri marcate de pluralism, de stiinta, de secularizare si de profund scepticism cu privire la însasi capacitatea de a cunoaste. În aceasta directie, ea ofera o analiza pertinenta si o evaluare a dificultatilor pe care le traim si ridica problema daca si cum aceasta schimbare de orizonturi este posibila în zilele noastre. Nu este o lucrare cladita pe sperante desarte, ci pe înfruntarea unor probleme reale.
Recunoscând preocuparea centrala a Bisericii pentru dimensiunea spirituala a vietii omenesti, partea a II-a întreprinde o examinare a Bisericii pentru a lega sensul si motivatia spirituala de dimensiunile seculare ale vietii si de nevoile lor actuale. Aici lucrarea se concentreaza asupra Conciliului al II-lea din Vatican si asupra unor documente ulterioare. Faptul ca acorda o atentie speciala Europei de Est are o semnificatie majora, pentru ca timp de multe decenii societatea de acolo a fost organizata pe o baza contrara, vizând excluderea si/sau suprimarea fortelor spirituale ale vietii. Este deci de mare interes sa se examineze un mod de întelegere si de învatatura care sa inverseze aceasta relatie si sa arate în ce fel dimensiunea spirituala a istoriei si culturii unui popor ramâne un fundament ferm pentru o reînnoire sociala.
Partea a III-a preia sugestia lui Toma de Aquino de a porni dinspre experienta spre întelepciune, si anume de a reaseza ratiunea în statutul ei mai bogat si mai profund de întelepciune. Analizeaza felul în care acest lucru a fost dezvoltat de ultimii doi papi si de un numar de gânditori crestini est-europeni.
În toate privintele, sarcina de a reda forma si temei vietii omenesti prin identificarea si aplicarea resurselor spiritului la viata din vremurile noastre este cu adevarat herculeana. Întrucât aceste resurse au devenit acum globale, ea a devenit sarcina întregii omeniri. Presupune atât o redescoperire cât si o adaptare a rolului Bisericii de a îndrepta atentia si a calauzi actiunea spre a realiza binele în vremurile noastre. Aceasta este tocmai preocuparea centrala a lucrarii de fata scrise de Wilhelm Danca. Nimic nu poate fi mai necesar pentru timpul nostru.

George F. McLean

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Fascinația adevărului. De la Toma de Aquino la Anton Durcovici

Wilhelm Dancă, Fascinația adevărului. De la Toma de Aquino la Anton Durcovici, Iași 2005, 334 p., 14×20, ISBN 973-8474-53-1, 10 RON.

Neîndoielnic, Sanctitatea Sa Papa Benedict al XVI-lea are dreptate: în spatele tuturor ratacirilor lumii (post)moderne putem deslusi umbra perfida a relativismului. Într-o ierarhie a viciilor si a deviatiilor care ne împresoara, aceasta grava boala a inimii ocupa cu superbie locul cel mai înalt. Întâlnim atât de frecvent semnele prezentei sale, încât nici nu mai realizam dimensiunile reale ale minciunii si ale pacatului generalizat, pâna într-atât încât Papa Ioan Paul al II-lea vorbea cu îngrijorare despre „institutii ale pacatului”. Dominat de o asemenea stare de spirit, „omul recent” nu mai crede cu adevarat în nimic. Sau, poate mai exact spus, „nimicul” este obiectul credintei sale. Selectând „învatatori” de ocazie dupa poftele inimii noastre, multi dintre noi uitam care este, de fapt, marea exigenta ce trebuie sa se afle la temelia propriei vieti: cautarea, descoperirea si slujirea Adevarului. Însa ce sa faci atunci când te trezesti în fata unei puzderii de adevaruri care toate îsi revendica întâietatea? Acestei întrebari, dificile, dar vitale, parintele Wilhelm Danca încearca sa-i raspunda în volumul de fata.
Fara a manifesta un pesimism fara leac sau un optimism edulcorat, W. Danca nu se teme sa ne propuna câteva modalitati sigure de a depasi capcanele relativismului. În primul rând, ne aduce aminte care trebuie sa fie atitudinea noastra subiectiva atunci când ne angajam pe un asemenea drum al gândirii: „a avea credinta înseamna o rasturnare a scarii de valori pe care ne-am construit-o în timp, pentru ca nu mai suntem noi în centru: Dumnezeu este centrul. Asadar, existenta noastra trebuie sa fie masurata de asteptarile lui Dumnezeu, pe care trebuie sa le acceptam în totalitate, fara rest”.
Cu alte cuvinte, ceea ce trebuie sa ne caracterizeze nu este un spirit critic coroziv, ci, mai ales, o autentica smerenie a intelectului care recunoaste – urmându-l pe sfântul Anselm din Canterbury – ca nu exista nimic mai mare decât Dumnezeu, Regele absolut. Daca aceasta este însa calea cea buna, de ce atâtia si atâtia dintre contemporanii nostri – chiar si dintre cei credinciosi – o evita? Reflectând asupra semnificatiilor atitudinii lui Pilat, parintele Danca ne raspunde cu justete: „Lectia lui Pilat pentru noi, astazi, se rezuma în exemplul lui trist, care se potriveste tuturor acelora ce cauta pacea bunei constiinte, dar nu accepta sacrificiile pe care le implica. Oamenii pe jumatate sunt atâtia, o armata fara sfârsit în istoria antica si prezenta. Si noi facem parte din ea atunci când spunem ca suntem crestini, dar Evanghelia ramâne un fel de ornament extern si, în viata concreta, nu acceptam exigentele ei severe”.
Într-adevar: de câte ori nu tratam Evanghelia si exigentele ei radicale drept simple ornamente ale unei vieti fara suflu misionar si jertfelnic? Pentru a ne scoate dintr-un asemenea impas, Dumnezeu ne-a luminat, ne lumineaza si ne va lumina prin cele mai de pret „argumente”: faptele eroice ale sfintilor sai. Stiind prea bine acest lucru, W. Danca ne propune un model de mare forta, rasarit la umbra fertila a vestitului Doctor Angelic. Ne referim, desigur, la episcopul martir Anton Durcovici. Privind la viata acestui ierarh al Bisericii Catolice din România, nu stii ce sa admiri mai întâi. Cultura temeinica? Stralucirea studiilor si a titlurilor cu care a fost încununat? Virtutile sale ascetice? Umilinta fara masura în fata unei chemari de exceptie? Geniul unui intelectual care a stiut sa transmita lumina atâtor suflete, salvându-le? Cu riscul de a parea encomiastici, trebuie sa recunoastem, fara ezitare, ca avem de-a face cu un gigant al spiritului, care poate fi comparat cu marii parinti si doctori ai Bisericii. Deschizând drumul unor viitoare studii care speram ca vor revela diferitele dimensiuni ale formarii intelectuale ale unui asemenea sfânt teolog si filozof al Bisericii Catolice, W. Danca întemeiaza, prin paginile pe care i le dedica Monseniorului Anton Durcovici, un capitol esential al istoriei filozofiei si teologiei crestine. În plus, ne ofera un adevarat model de cautare înfrigurata a Adevarului, dublata de dorinta aprinsa de a-l transmite si altora fara eroare. Citind paginile parintelui Danca, putem recunoaste ca, în cazul acestui ierarh al Bisericii Catolice, putem identifica ceea ce ne place sa numim „sfintenia unui scolastic”. Caci autentica gândire scolastica nu a însemnat niciodata – dupa cum vor sa ne faca sa credem unii critici rauvoitori din anumite cercuri ortodoxe sau protestante – nici sterilitate a gândirii, nici formalism intelectual lipsit de har. Ci cautarea sfinteniei prin respectarea fara ezitare a acelui principiu ce a luminat viata sfântului episcop Anton Durcovici: omnia cum Deo.
În ceea ce priveste unitatea volumului parintelui Wilhelm Danca, trebuie sa remarcam o anumita discontinuitate. Putem citi în paginile sale atât studii extrem de erudite consacrate unor probleme spinoase ale neoplatonismului si tomismului, dar si eseuri dedicate unor teme dintre cele mai diverse, începând de la perceperea credintei crestine în lumea de azi, trairea sacerdotiului si a vietii consacrate, precum si chestiuni arzatoare precum fenomenul emigratiei, influenta personajului Harry Potter sau semnificatiile antropologice ale filmului „The Lord of the Rings”. Aceasta diversitate deconcertanta (pe care nu am epuizat-o!) este strabatuta însa de un liant puternic, reliefat prin titlul bine ales, care confera o coerenta dinamica tuturor textelor adunate între copertile volumului pe care-l tineti în mâna: dorinta de a identifica atât Adevarul ultim al Revelatiei dumnezeiesti, cât si adevarurile particulare ale unor domenii ce nu sunt straine de marile aspiratii ale sufletului omenesc. Pentru a va convinge de aceasta, nu ne ramâne decât un singur lucru: sa va invitam la o lectura cât mai rodnica!

R. Lazu

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Înțelepciunea calmă. Dialoguri în cyberspace cu Robert Lazu

Virgil Nemoianu, Înțelepciunea calmă. Dialoguri în cyberspace cu Robert Lazu, Iași 2002, 142 p., 14×20, ISBN: 973-85634-5-3, 4 RON.

Probabil ca astazi oamenii descurcareti, oamenii ce dau dovada de multa maiestrie în exercitiul inteligentei practice, se pot vedea mult mai frecvent decât altadata populând spatiile publice si private, oricare ar fi specificul lor: social, cultural, religios, politic, familial etc. În mod obisnuit, acesti oameni fac cariera, atrag atentia si fac sa se vorbeasca despre ei. Fiind mai prezenti decât trebuie în spatiul public si privat, ei impun un fel de lectura pragmatica a lucrurilor si a realitatilor. De aceea, cred ca astazi este destul de greu sa vorbesti despre cealalta fata a inteligentei umane, si anume, inteligenta teoretica. Primul fel de inteligenta (practica) hraneste mersul grabit, în toate domeniile, cel de-al doilea, inteligenta contemplativa, hraneste rabdarea de a fi. Sfântul Irineu de Lyon spunea ca un semn al prezenti pacatului originar în om este faptul ca el nu mai are rabdare sa fie.
Ma gândeam la aceste lucruri în timp ce rasfoiam cartea Întelepciunea calma, publicata recent de Editura Sapientia din Iasi, o carte prin care profesorul Nemoianu ne invita sa descoperim fenemenologic componentele întelepciunii sau ale inteligentei contemplative. Dupa parerea domniei sale, edificiul spiritual al întelepciunii se bazeaza pe urmatoarele coloane: pe primul loc se afla libertatea, dreptul divin acordat omului prin creatie de a-si alege soarta; ar urma îndata cumpatarea, adica moderatia în afirmatii si purtari; ar fi apoi singularitatea, refuzul de a judeca lucrurile si oamenii din punct de vedere al categoriei sau al categoriilor la care participa; de asemenea, întelepciunea implica constiinta faptului ca omul este imperfect, nelinistit, nazuitor si muritor, dar si tacerea, speranta, demnitatea, altfel spus, lucruri mai înalte ca viata însasi.
Într-un fel, toate aceste aspecte sapientiale pot fi identificate în viata si opera profesorului Virgil Nemoianu, nascut si format în România, iar de mai multi ani stabilit în Statele Unite ale Americii. Fiind vorba despre un itinerar bogat si complex, Robert Lazu, cunoscutul publicist din Timisoara, i-a cerut domnului profesor lamuriri suplimentare în legatura cu unele aspecte importante din viata, gândirea si opera lui, dar mai putin accesibile publicului larg din România. Desi multe si variate, întrebarile au fost onorate cu raspunsuri cuprinzatoare în mai putin de opt luni, deoarece „taifasul” celor doi iubitori de întelepciune a avut loc în areopagul modern al Internet-ului, prin e-mail. Asezate în ordinea a noua dialoguri neuniforme ca desfasurare, conversatiile mustesc de calm, liniste si multumire sufleteasca. Cele de la început se concentreaza cu predilectie asupra biografiei spirituale a domnului Nemoianu; celelalte dialoguri trec de la un subiect la altul cu multa usurinta, sau revin asupra unor aspecte uitate, în umbra, nelamurite suficient, ca într-o conversatie amicala, si, cu toate acestea, unitatea lor de fond este salvata de privirea patrunzatoare a lui Virgil Nemoianu care stie sa foreze zonele obscure (întemeietoare) ale literaturii, religiei, stiintei, culturii, politicii, descoperind mult Adevar, Bine si Frumos acolo unde te astepti mai putin.
Desi titlul este inofensiv si te invita la relaxare, Întelepciunea calma se citeste cu sufletul la gura. Sunt convins ca dialogurile lui Lazu cu Nemoianu vor da de gândit: în primul rând, studentilor si profesorilor care studiaza stiintele umaniste, apoi, teologilor laici si clerici si, în sfârsit, publicului larg, fiindca în spatele gândurilor si ideilor pe care le contin se afla un om împlinit profesional si spiritual, un om care îmbina armonios inteligenta practica si cea teoretica, ratiunea si credinta. Vor da de gândit, fiindca timpurile în care traim au nevoie nu atât de maestri, cât, mai ales, de martori.

W. Danca

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Fascinația sacrului: de la Mircea Eliade la Papa Ioan Paul al II-lea

Wilhelm Dancă, Fascinația sacrului: de la Mircea Eliade la Papa Ioan Paul al II-lea, Iași 2002, 464 p., 14×20, ISBN: 973-8474-09-4, 8 RON.

Dupa Revolutia din decembrie 1989, lucrurile nu s-au schimbat prea mult: ateismul oficial a fost înlocuit de alte fenomene, la fel de nocive, cum ar fi secularizarea specifica relativismului (post)modern sau fundamentalismul religios. Si totusi, au aparut si semne datatoare de speranta. O generatie de gânditori carora credinta crestina nu le este straina, din rândul carora s-au remarcat autori precum Teodor Baconsky, Horia-Roman Patapievici sau Cristian Badilita, se straduieste sa redescopere acea cultura integrala, aflata în slujba splendorii Adevarului vesnic.
Neîndoielnic, între exponentii acestei generatii se înscrie si parintele Wilhelm Danca. Cu vigoare si entuziasm, rectorul Institutului Teologic Romano-Catolic din Iasi ne arata care anume sunt caile regale ale stiintei sacre aflate într-un dialog benefic cu valorile culturii. Asa ar putea fi explicat titlul lucrarii de fata, titlu în care se întâlnesc doi dintre cei mai ilustri reprezentanti ai culturii secolului al XX-lea: Mircea Eliade – corifeu al culturii seculare, deschisa valorilor sacrului – si papa Ioan Paul al II-lea – slujitor desavârsit al valorilor culturii sacre, deschisa valorilor seculare. Ucenic fidel al „maestrilor” amintiti, a caror opera si activitate o prezinta în pagini dense, erudite, fara a fi aride, parintele Wilhelm Danca ne înfatiseaza o perspectiva în care armonia dintre credinta si cultura e o exigenta deplin asumata. Abordând teme de mare actualitate, proprii unor domenii ca bioetica, ecumenismul contemporan, semiotica, filozofia si istoria religiilor, mass-media, filozofia tomista sau teologia fundamentala, parintele Danca pune cele mai arzatoare întrebari, cautând raspunsuri pe care le exprima într-un limbaj viu, accesibil. Atenuând tonul si stilul expunerii savante, prin includerea unor relatari despre întâlniri admirabile (cu personalitati precum papa Ioan Paul al II-lea si cardinalul Basil Hume), sau prin abordarea unor autori (François Mauriac, F.M. Dostoievski) care si-au exprimat credinta în limbajul literaturii, W. Danca ne ofera prilejul sa regândim acele lucruri cu adevarat importante pentru viata noastra de azi si de mâine. Mai mult decât o simpla opera de eruditie, Fascinatia sacrului. De la Mircea Eliade la papa Ioan Paul al II-lea este o lucrare în care problemele culturii „recente” sunt înfruntate cu propriile ei arme, din perspectiva umanismului dezvoltat de autori precum Augustin, Grigore de Nyssa sau Toma de Aquino. Parcurgând-o, vom desprinde din paginile ei acea cultura integrala solicitata de Conciliul al II-lea din Vatican, prag al sperantei dincolo de care se afla civilizatia iubirii marturisite de papa Ioan Paul al II-lea.

Robert Lazu

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Cu Isus creştem frumos: religie romano-catolică: caietul elevului pentru clasa I

Pr. Petru-Sebastian Tamaş, pr. Lucian Adam, prof. Teodora Cojan, prof. Cristina Mate, prof. Loredana Cojan, Cu Isus creştem frumos: religie romano-catolică: caietul elevului pentru clasa I, Iași 2017, 17×24, 80 p., ISBN 978-606-578-324-9, 6 lei.

Spre Dumnezeu-Tatăl, prin Fiul, în Duhul Sfânt. Religie Romano-catolică. Caietul elevului pentru clasa a III-a

Pr. Tamaş Petru-Sebastian Pr. Adam Lucian, Cojan Teodora Mate Cristina Cojan Loredana, Spre Dumnezeu-Tatăl, prin Fiul, în Duhul Sfânt. Religie Romano-catolică. Caietul elevului pentru clasa a III-a, Iaşi 2016, 92 p., 17×24, ISBN 978-606-578-275-4, 6 lei.

Editura „Sapientia” anunţă apariţia cărţii Spre Dumnezeu-Tatăl, prin Fiul, în Duhul Sfânt. Religie Romano-catolică. Caietul elevului pentru clasa a III-a, scrisă de Pr. Tamaş Petru-Sebastian Pr. Adam Lucian, Cojan Teodora Mate Cristina Cojan Loredana. Cartea apare în colecţia „Cateheza”, formatul 17×24, are 92 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 6 lei.

Filozoful antic Aristotel spunea că „Un om educat se deosebește de un om needucat, așa cum un om viu se deosebește de un om mort”. Conștienţi de însemnătatea actului educaţional, un grup de profesori de religie romano-catolică au conceput acest caiet al elevului pentru disciplina Religie, clasa a III-a. Scopul demersului lor este a de a pune la dispoziţia elevilor un instrument util în formarea umană și intelectuală a copiilor, pentru dobândirea competenţelor vizate în documentele școlare.

Educaţia umană și religioasă a copiilor trece dincolo de graniţele căminului familial. În școală, elevii se modelează în conformitate cu valorile umane și religioase însușite și descoperă fundamentul știinţific și cultural al propriei religii, completând astfel educaţia familială. Misiunea învăţătorului/profesorului în realizarea acestor deziderate va fi mereu dificilă din cauza mutaţiilor cultural-religioase pe care societatea le experimentează de-a lungul istoriei. Un caiet auxiliar de religie, deși aparent un instrument infim, poate constitui un sprijin real pentru profesori și elevi, în realizarea obiectivelor amintite mai sus.

Caietul elevului pentru clasa a III-a la disciplina religie romano-catolică a fost elaborat în conformitate cu programa școlară aprobată prin ordinul de ministru nr. 5001/02.12.2014. El permite construirea situaţiilor de învăţare care să conducă la formarea şi dezvoltarea competenţelor generale şi specifice prevăzute în programa şcolară și promovează valori şi atitudini precizate în programa şcolară.

Caietul elevului are un caracter practic-aplicativ şi respectă exigenţa solicitată de programa şcolară pentru segmentul de vârstă la care face referinţă. S-a urmărit dezvoltarea capacităţii de comunicare a elevilor, accentuându-se valori moral-religioase, precum bunătatea, respectul datorat celor mai mari, respectul pentru alteritate, atitudinea pozitivă şi încrezătoare faţă de provocările vieţii.

Cunoașterea lui Dumnezeu Tatăl prin Isus și Duhul Sfânt este tema în jurul căreia s-a construit întregul material. Fie ca acest manual să ajute la cunoașterea Sfintei Treimi, dar mai ales la trăirea între oameni a iubirii care există în interiorul persoanelor din Sfânta Treime.

Pr. prof. univ. dr. Iosif Bisoc

 

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Profesorul de religie și rolul său formativ în perspectiva preoției comune

Initiativa conducerii Liceului Teologic „Fericitul Ieremia” din Onesti, de a organiza un Simpozion National cu tema Profesorul de Religie si rolul sau formativ în lumina preotiei comune, s-a dovedit inspirata si benefica. Numarul mare al persoanelor implicate si participante la acest simpozion: 35 de cadre didactice, 4 studenti si o eleva, care au prezentat 61 de lucrari, reprezentând 7 judete din România, vorbeste de la sine despre amploarea acestui eveniment onestean. Dorinta participantilor la simpozion de promovare a valorilor crestine dovedeste cât de inspirata a fost ideea de a organiza acest eveniment didactico-pedagogic.

Varietatea tematicilor dezvoltate, în cadrul conferintelor sau al lucrarilor de creatie, evidentiaza importanta locului si a rolului pedagogului crestin în realizarea demersului educational religios în cadrul scolii si pentru promovarea valorilor autentice ale familiei si ale societatii civile.

Rolul informativ si formativ al pedagogului crestin a fost evidentiat cu profesionalism de conferintele prezentate de participanti, iar aceasta au facut-o în lumina învataturii crestine propuse de Cristos prin Biserica sa. Mai multe conferinte l-au avut în centru atentie pe Cristos, Maestrul si Modelul prin excelenta al oricarui pedagog crestin. Isus Cristos este Pedagogul divin, care a propus învatatura sa, într-un mod unic si cu o autoritate proprie, izvorâta din faptul ca el era primul care facea si apoi spunea ceea ce trebuie facut. Prin stilul sau de a învata, Isus atrage atentia fiecarui pedagog sa nu urmeze exemplul fariseilor si al învatatorilor Legii lui Moise, care spun si nu fac, ci sa-i imite pedagogia, învatând mai întâi prin fapta si apoi prin cuvânt. Stilul Pedagogului divin de a-i stimula pe educanzi (cei ce vor trebuie educati), sa primeasca cu bucurie si sa-si însuseasca cunostintele necesare progresului lor uman si crestin, a produs si va produce cele mai frumoase roade în rândul ucenicilor lui Cristos. Numai imitând exemplul lui Cristos, profesorul de Religie va reusi, cu rabdare si abnegatie, sa-si împlineasca rolul sau formativ. Iubirea rabdatoare si abnegatia trebuie sa fie ingredientele necesare împlinirii, cu succes, a misiunii formative a profesorului de Religie. Spiritul preotesc al lui Cristos, inoculat în fiecare pedagog crestin în momentul primirii Botezului, include atât efortul personal de însusire a cunostintelor ce trebuie transmise si a metodelor adecvate acestei misiuni, cât si angajarea, cu simt de responsabilitate, a transmiterii valorilor crestine prin sacrificiul de sine însusi. Numai pedagogul care cunoaste ca spiritul sacerdotal crestin cere jertfire de sine si se implica sa-i formeze pe elevi, imitând exemplul lui Cristos, conducându-i la cunoasterea adevarului si la modelarea vietii dupa acest adevar, va simti bucuria misiunii împlinite si va culege roade cu rabdare la timpul hotarât de Marele Pedagog divin, Cristos.

Toti cei care ne-am implicat în organizarea si desfasurarea acestui simpozion speram sa simtim actiunea sa benefica asupra procesului de educatie crestina în cadrul scolilor noastre si sa vedem ca munca noastra materializata în paginile acestui volum, care cuprinde conferintele si creatiile participantilor la simpozion, sa fie un stimulent, un sprijin si o încurajare pentru noi initiative de acest fel.

Multumim tuturor cadrelor didactice participante la simpozionul nostru, precum si tuturor persoanelor care s-au implicat în organizarea, în buna desfasurarea a activitatilor acestui eveniment si în aparitia tiparita a acestui volum.

Conf. univ. dr. pr. Iosif Enasoae

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Portofoliu de practică pedagogică. Instrument de lucru pentru studenții Facultății de Teologie Romano-Catolică, specializarea Teologie romano-catolică didactică

Acest „Portofoliu de practica pedagogica” sau „Caiet de practica pedagogica” este oferit studentilor de la Facultatea de Teologie Romano-Catolica din cadrul Universitatii „Al. I. Cuza” Iasi pentru a le facilita si a le optimiza practica pedagogica. Portofoliul vrea sa acopere o dubla sfera de activitate: mai întâi, sa fie un instrument de lucru, un suport pe care studentii sa poata notifica si evalua activitatea didactica a profesorului-mentor si a colegilor de grupa, în vederea dobândirii abilitatilor didactice cerute de pedagogia actuala, iar apoi sa-i îndrume pe studentii care fac practica pedagogica sa se concentreze asupra proiectarii unor activitati didactice de tip lectie.

Dupa achizitionarea cunostintelor solide teoretice si a reperelor teoretice si metodice care privesc educatia religioasa, studentii trebuie sa înceapa si sa perfectioneze procesul de initiere profesionala didactica. Acest Portofoliu de practica pedagogica le ofera studentilor posibilitatea de a se familiariza cu notiunile si logistica necesara împlinirii adecvate a actului didactic. Un alt punct vizat de Portofoliu si spre care vrea sa-i conduca pe studentii care fac practica pedagogica este cel referitor la modul optim de exploatare a tuturor materialelor, mijloacelor si metodelor specifice orei de Religie, precum si asupra informatiilor pe care le contine cu privire la aspectele strategice si metodice ale educatiei religioase.

Portofoliul cuprinde precizari privind cadrul legal al desfasurarii practicii pedagogice, modele de fisa de asistenta, fise de focalizare treptata pe anumite componente ale actului didactic, cum ar fi: „folosirea tablei”, „cât vorbeste profesorul?”; cât vorbesc elevii?”, „ce tipuri de întrebari au fost utilizate în lectie?”, „ce resurse materiale au fost utilizate?”.

Cuprinde, de asemenea, câteva modele de structuri-cadru de proiecte de lectie, modele de fisa de autoevaluare, necesare atât în discutiile dintre colegii care au participat la orele de practica pedagogica, cât si în autoaprecierea propriilor lectii (de proba sau finale).

În Portofoliu se mai întâlnesc: o lista de verbe didactice specifice, necesare în proiectarea si administrarea lectiilor, mijloace didactice (de învatamânt), în organizarea si desfasurarea orei de Religie, metode de învatamânt folosite în predarea-învatarea Religiei, metode de cultivare a creativitatii, metode de cunoastere a elevilor (fisa psihopedagogica, pe care studentii trebuie sa o completeze, intervievând un elev în timpul practicii pedagogice, testul sociometric), modele de proiecte de lectii. Portofoliul ofera studentilor posibilitatea de a avea la dispozitie, pentru a se familiariza, modele de planificare calendaristica anuala si semestriala.

Toate sugestiile propuse si instrumentele oferite de acest Portofoliu, care urmaresc facilitarea întelegerii si a utilizarii adecvate si eficiente a mijloacelor didactice, în vederea pregatirii pedagogice a viitorilor profesori de Religie, constituie, intrinsec, o recomandare calduroasa de procurare si de valorificare a acestui „Instrument de lucru” pentru practica pedagogica.

Ma bucur sa consemnez aparitia acestui „Portofoliu de practica pedagogica”, s-o felicit pe domnisoara profesoara Lacramioara Boros pentru initiativa si efortul depus la alcatuirea lui, si sa-l recomand, cu caldura, studentilor de la Facultate de Teologie Romano-Catolica, specializarea Teologie Romano-Catolica Didactica, al carui Director de Departament sunt, în vederea utilizarii lui ca pe unul dintre instrumentele potrivite pentru activitatea de initiere si de perfectionare didactica, în perspectiva predarii disciplinei Religie Romano-Catolica.

Conf. univ. dr. pr. Iosif ENASOAE

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro