Mic manual didactic pentru Noul Testament

Thomas Söding, Christian Münch, Mic manual didactic pentru Noul Testament, Iași 2020, 190 p., 14×20, ISBN 973-606-578-401-7, 20 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Mic manual didactic pentru Noul Testament, scrisă de Thomas Söding, Christian Münch și tradusă în limba română de pr. dr. Lucian Farcaș. Cartea apare în colecția „Studii biblice”, în formatul 14×20, are 190 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 20 lei.

Manualul didactic constituie o introducere în arta exegezei neotestamentare. Noul Testament este o literatură creştină primară; este un document istoric al Bisericii de la început; şi, totodată, este a doua parte a Sfintei Scripturi. În conformitate cu acest mod de înţelegere a textului, sunt prezentaţi, la nivelul de astăzi al problemelor care se pun, cei mai importanţi paşi ai analizei textuale, în strânsă legătură cu exigenţele privind traducerea textului, dar şi cu cele referitoare la studiul istoric referitor la Noul Testament.

Conceptul metodologic se regăseşte în tradiţia exegezei „istorico-critice”, dar ţine cont şi de noi metode, în măsura în care acestea ajută la înţelegerea sensului istoric al celor scrise; trebuie să aibă în vedere o interpretare a Bibliei pentru care erosul filologic, incoruptibilitatea istorică şi responsabilitatea teologică nu constituie contradicţii, ci o unitate interioară. Apropierea ecumenică dintre exegeza catolică şi cea protestantă este înţeleasă de la sine; trebuie folosite posibilităţile unui dialog iudeo-creştin privind un domeniu atât de sensibil al Noului Testament; atenţia acordată religiilor şi filosofiilor ne-biblice este o condiţie pentru munca ştiinţifică. De o importanţă deosebită este legătura cu exegeza veterotestamentară. Decisivă este căutarea adevărului eliberator al evangheliei, care poate fi găsit pe fundalul Vechiului Testament în cadrul mărturisirii inspirate de către Noul Testament în privinţa realităţii lui Cristos.

Micul manual didactic se bazează pe o lucrare mai mare, şi anume Manual didactic pentru Noul Testament, din 1998. Titlul acestuia, Căi de interpretare a Scripturii, arată faptul că acolo problemele hermeneutice de bază privind înţelegerea şi interpretarea Scripturii au ocupat un spaţiu mai mare. Pentru obiectivele didacticii universitare trebuie prezentat un Manual didactic compact, care se concentrează asupra analizei textuale. Secţiunile relevante ale manualului didactic din 1998 reprezintă baza, dar au fost prelucrate substanţial la nivelul discuţiilor de astăzi.

Dacă acest manual de studiu ajută la întărirea bucuriei de a citi Noul Testament şi la promovarea concentrării asupra semnificaţiei sale istorice şi teologice, în cazul acesta şi-a atins scopul.

Thomas Söding, Christian Münch

 

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Chiamati alla libertà. Una lettura antropologico-etica di Gal 5,1–6,18

Mihai Afrenţoae, Chiamati alla libertà. Una lettura antropologico-etica di Gal 5,1–6,18, Iași 2020, 353 p., 14×20, 978-606-578-397-3, 25 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Chiamati alla libertà. Una lettura antropologico-etica di Gal 5,1–6,18, scrisă de pr. dr. Mihai Afrenţoae. Cartea apare în colecția „Studii biblice”, în formatul 14×20, are 353 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 25 lei.

Chemați la libertate. O lectură antropologico-etică despre Gal 5,1–6,18 este o carte publicată în limba italiană, ce își propune să prezinte cititorului intenția persuasivă a apostolului Paul, prin care vrea să-i educe la libertatea adusă în dar de către Isus Cristos. Deși dar, libertatea respectivă este o chemare, cere un angajament continuu pentru a o dobândi în plinătatea ei. Altfel spus, indicativul mântuirii conduce către imperativul etic, ce poate fi înțeles și pus în practică doar în libertatea la care suntem chemați.

Metodologia aplicată este o îmbinare a sintaxei și a morfologiei cu retorica epidictică ce se deschide către pragmatică. În timp ce sintaxa se oprește la suprafața structurii textului, morfologia pătrunde în adâncul înțelesului cuvintelor, semantică ce poate fi surprinsă cu ajutorul epidicticii, acea ramură a retoricii care educă la asumarea valorilor, tipică pragmaticii învăluită de responsabilitate.

Cartea este compusă din patru capitole, fiecare dintre ele contribuind la alcătuirea întregului, a cărții ce ne aduce aminte că suntem chemați la libertatea de dobândit: „Voi fraților ați fost chemați la libertate. Numai că libertatea nu trebuie să devină un pretext pentru carne, dar slujiți-vă unii pe alții prin intermediul iubirii” (Gal 5,13).

Primul capitol prezintă structura sintactică a textului din Gal 5,1-12, urmată de o analiză semantică ce vrea să ilumineze interpretarea libertății. Ceea ce contează cu adevărat este credința care lucrează prin iubire (5,6), față de care nu-și mai găsește loc opoziția dintre circumcizie și lipsa acesteia, tipică celor care nu îl cunosc pe Cristos. Libertatea este prezentată ca o educatoare pragmatică, capabilă să conducă cititorul către valorile evangheliei revelate.

Al doilea capitol analizează Gal 5,13-24, evidențiind cu precădere lupta dintre carne și duh, prezentată ca esența tematică a Scrisorii către Galateni. Fiind o chemare la libertate, presupune un angajament ce îl conștientizează pe cel care crede despre limitele ce îl caracterizează și, în același timp, despre speranța în posibilitatea dobândirii libertății de a sluji în iubire. Pentru a reuși în această luptă se cere o alegere concretă: răstignirea cărnii (5,24), acțiune motivată din punct de vedere escatologic. Cititorul este chemat la asumarea aspectelor antropologico-etice ale libertății, cu o aplicare retorico-pragmatică orientată către educarea la responsabilitate.

Al treilea capitol reprezintă o analiză a textului din Gal 5,25–6,10, concentrat pe aspecte etice, desprinse din umblarea în Duh ce conduc înspre practicarea concretă a iubirii agapice. Eliberat de Cristos, cel ce crede este chemat să-și orienteze noua identitate către practicarea binelui în favoarea aproapelui.

Ultimul capitol se bazează pe epilogul Scrisorii către Galateni, ce se găsește în 6,11-18, punând în contrast lauda iudeilor în circumcizie cu lauda lui Paul în cruce. Intenția Apostolului este educarea destinatarilor la libertatea față de faptele cărnii, pentru a trăi din rodul Duhului, astfel încât, habitusul ce derivă se specifică în diferența dintre practicarea viciilor și a virtuților. Libertatea este bazată pe aspecte teologice care conduc spre relația dintre antropologie și etică, adică pe ceea ce contează cu adevărat pentru un creștin.

Pr. dr. Mihai Afrențoae, OFMConv.

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Il background di Gal 5–6

Mihai Afrenţoae, Il background di Gal 5–6, Iași 2020, 143 p., 14×20, 978-606-578-397-3, 20 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Il background di Gal 5–6, scrisă de pr. dr. Mihai Afrenţoae. Cartea apare în colecția „Studii biblice”, în formatul 14×20, are 143 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 20 lei.

Elucidarea contextului literar, geografic și cultural al Scrisorii către Galateni este fundamental pentru a înțelege insistența lui Paul asupra libertății. Cartea Il background di Galati 5–6, publicată în limba italiană, vrea să aducă o contribuție în acest sens.

Temele principale ale cărții sunt prezentate în cele două capitole ale sale: 1) Liberati per la libertà; 2) Il genere letterario di Gal 5–6. Ambele capitole sunt orientate spre clarificarea tipului de libertate predicată de Apostolul Neamurilor, a tipului de retorică folosită, a destinatarilor și a culturii lor religioase.

1) Eliberați pentru libertate nu este un joc de cuvinte, ci titlul primului capitol al cărții Il background di Gal 5–6, iar textul ales ca introducere oferă cheia de lectură: „Existența creștină, prin natura sa, este libertate, căci, pentru libertate ne-a eliberat Cristos” (Schnelle, The Human Condition, 91). Istoria ne învață că libertatea este o valoare pentru a cărei dobândire s-au dus lupte crâncene.

Capitolul I ne indică modul în care suntem invitați să citim libertatea despre care vorbește Paul în Scrisoarea către Galateni. În sinteză extremă, primul capitol trece în revistă pasajele în care Paul vorbește despre libertate, încercând să scoată în evidență că obiectivul principal este depășirea interpretării exclusive a libertății față de legea iudaică, orientându-ne către libertatea față de faptele cărnii. În alte cuvinte, ținând cont de originea destinatarilor, proveniți în majoritate dintre ethne, adică națiuni, libertatea față de legea iudaică avea sens doar ca act preventiv, însă Paul vrea să îi conducă la libertatea de care ei duceau lipsă prin însăși cultura lor, așa cum apare în lupta dintre carne și duh, în Gal 5,16: „trupul dorește împotriva duhului, iar duhul, împotriva trupului”.

2) Capitolul al II-lea, intitulat Genul literar al Gal 5–6, este sintetizat de următorul citat: „În baza unei interpretări pragmatice a genului epidictic […] se înțelege că finalitatea sa […] se găsește în dispoziția către acțiune” (A. Pitta, Disposizione, 94). Aici avem de a face cu unele cuvinte tehnice: pragmatică, epidictic, dispoziție către acțiune, a căror înțelegere necesită citirea textului.

Îmi place mult un gând întâlnit pe parcursul cercetării: „Suntem ca niște pitici pe spatele unor giganți, însă, cu ajutorul lor, reușim să vedem departe” (Collura, „Siamo tutti nani sulle spalle dei giganti”, 37), deoarece purtați pe spatele lor, adică pe învățătura adusă deja de ei. Prin aceasta vreau să spun că m-am lăsat inspirat de cei care au studiat deja Scrisoarea către Galateni, încercând să contribui la înțelegerea acesteia, conștient că orice carte din cărți se face.

Pr. dr. Mihai Afrențoae, OFMConv.

 

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Introducere în Noul Testament

Raymond E. Brown, Introducere în Noul Testament, Iași 2019, 1047 p., 17×24, 978-606-578-369-0, 110 lei.

 

La Editura „Sapientia” urmează să apară cartea Introducere în Noul Testament, scrisă de Raymond E. Brown și tradusă în limba română de Andrei Adam-Motyka. Cartea apare în colecția „Studii teologice”, în formatul 17×24, are 1047 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 110 lei.

Chiar dacă titlul Introducere în Noul Testament pare suficient de explicit, se impun totuşi câteva clarificări, pentru ca cititorul să ştie care a fost intenţia noastră.

Mai întâi, tipul de cititori avut în vedere. Această carte se doreşte a fi o introducere; ca atare, ea nu se adresează cercetătorilor. Am în vedere atât cititorii care intenţionează să abordeze studiul Noului Testament (NT) de unii singuri, cât şi studenţii care frecventează cursuri despre NT la diferite niveluri (de ex., grupuri de studii biblice, învăţământ religios sau primii ani de seminar etc.). Cu alte cuvinte, am încercat să scriu o carte care să-l poată ghida pe cel care citeşte pentru prima dată într-o manieră aprofundată Noul Testament, în întregime sau în parte, şi trebuie să fie capabil să răspundă mai târziu unor chestiuni mai specifice

În al doilea rând, această carte se concentrează asupra Noului Testament, şi nu asupra „creştinismului primar”. De ce? Studiul creştinismului primar se înscrie în Istoria Bisericii: este deci un câmp mult mai vast decât cercetarea biblică. Creştinismul nu-i decât în parte o „religie a cărţii”. Primii care l-au urmat şi l-au proclamat pe Cristos, timp de douăzeci de ani, au făcut-o oral, înainte de a apărea primele însemnări testamentare (în jurul anilor 50). Şi chiar după compunerea cărţilor care constituie actualul NT (între anii 50-150 d.C.), comunităţile creştine au existat în regiuni unde nu circula nicio carte scrisă (care să se fi păstrat); şi, desigur, aveau cu certitudine concepţii şi credinţe pe care nu le regăsim în niciuna din cărţile NT

În al treilea rând, această lucrare se concentrează asupra textului actual al cărţilor NT, fără să investigheze preistoria sa. NT a suscitat mai multe cercetări savante decât oricare altă literatură de dimensiuni comparabile. Acest lucru se traduce printr-o largă şi incontrolabilă diversitate de teorii cât priveşte sursele (ce nu s-au păstrat) care, combinate sau corijate, se află la originea cărţilor ajunse până la noi.

În al patrulea rând, primul obiectiv al acestei cărţi este să ne introducă în lectura cărţilor NT, şi nu atât a unor cărţi despre NT. Prin urmare, doar o cincime din această Introducere va fi dedicată unei discuţii generale sau tematice (cap. 1-6, 15-17, 25). Restul va consta în capitole dedicate fiecărei cărţi a NT şi tocmai despre aceste capitole intenţionez să vorbesc acum. Dacă ar trebui să predau un curs de Introducere în Noul Testament, prima recomandare pe care aş face-o studenţilor mei ar fi să citească fiecare text neotestamentar ce urmează a fi luat în discuţie. Multe Introduceri pleacă de la presupunerea că cititorul este foarte nerăbdător, dacă nu cumva chiar obligat să citească NT; după părerea mea, publicul cititor are nevoie să i se arate cât este de provocator contactul cu NT, pentru că paginile sale au legătură cu viaţa şi cu preocupările fiecăruia dintre noi

În al cincilea rând, problemele religioase, spirituale şi ecleziastice ridicate de NT vor fi prezentate de-a lungul întregii cărţi. De fapt, în cea mai mare parte a capitolelor mele, ultima subsecţiune care precede Bibliografia va aduce în discuţie chestiuni şi probleme pe care le vom numi Chestiuni deschise; cititorii vor fi invitaţi aici să reflecteze la probleme ridicate de NT, cu privire la Dumnezeu, la Cristos şi alte personaje din NT, la Biserică etc. Deşi este evident că NT se poate studia şi dintr-un punct de vedere profan sau neangajat, sau din cel al religiilor comparate, el ar trebui să intereseze pe majoritatea cititorilor, această reflecţie fiind importantă pentru ei din punct de vedere religios.

În al şaselea rând, această carte se vrea „centristă”, echilibrată. Cititorii trebuie să ştie că această alegere s-a făcut pe fondul unor dezbateri universitare. O Introducere are datoria de a reflecta care este astăzi poziţia cercetătorilor. Această apreciere nu este simplă. Noi teze îndrăzneţe tind să atragă atenţia şi ele pot aduce succes şi titluri universitare celor care le propun. Raportând aceste propuneri, mass-media pot lăsa impresia că în general sunt cercetătorii cei ce le susţin. Desigur, unul sau altul din aceste noi puncte de vedere merită efectiv o largă audienţă; dar, mult prea adesea, ceea ce reţine atenţia mijloacelor de comunicare în masă este prea puţin recunoscut şi puţin plauzibil. Pentru a fi cât mai mult în slujba cititorilor, aş încerca să evaluez poziţia majorităţii specialiştilor – chiar dacă în chestiuni specifice aş înclina să susţin opinia minorităţii. Este evident totuşi că anumite aprecieri despre poziţia majorităţii nu sunt total lipsite de prejudecăţi personale.

Raymond E. Brown

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Moartea lui Mesia. Din Ghetsemani până la mormânt, vol. II

Raymond E. Brown, Moartea lui Mesia. Din Ghetsemani până la mormânt, vol. II, Iași 2012, 1463 p., ISBN 978-606-578-060-6, 60 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Moartea lui Mesia. Din Ghetsemani până la mormânt, în două volume, scrisă de Raymond E. Brown și tradusă în limba română de Marius Bitiușcă (volumul I) și Caesar-Silviu Aroneţ (volumul II). Cartea apare în colecția „Studii biblice”, în formatul 17×24, are 1463 pagini (ambele volume) şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 125 lei.

Relatarea Pătimirii (de aici înainte vom prescurta RP), care cuprinde arestarea, judecarea, executarea şi înmormântarea (deci de la Ghetsemani la mormânt), constituie, în toate Evangheliile, cel mai lung şir de evenimente relatate consecutiv avându-l în centru pe Isus. Din punct de vedere artistic, Pătimirea a captivat atenţia şi imaginaţia dramaturgilor, artiştilor şi a muzicienilor mai mult decât oricare alt fragment din Evanghelii. Din punct de vedere literar, creaţiile care prezintă Pătimirea şi-au pus amprenta asupra limbii şi asupra reprezentărilor grafice: 30 de monede de argint, sărutul lui Iuda, cântatul cocoşului, spălarea mâinilor de sânge. Din punct de vedere istoric, moartea lui Isus a fost momentul cel mai public din viaţa sa, de vreme ce atunci a întâlnit personalităţi ale lumii iudaice sau păgâne (Caiafa, Anna, Pilat). Într-adevăr, alături de „născut din Fecioara Maria”, cealaltă expresie care şi-a făcut loc în mărturisirea de credinţă, „a suferit sub Ponţiu Pilat”, a devenit un element esenţial ce leagă credinţa creştină în Fiul lui Dumnezeu de un Isus care a fost un personaj istoric. Din punct de vedere teologic, creştinii au interpretat moartea lui Isus ca fiind elementul-cheie în planul lui Dumnezeu de justificare, răscumpărare şi mântuire a tuturor. Din punct de vedere spiritual, Isus care suferă s-a aflat în centrul meditaţiei creştine pentru nenumăraţi discipoli care au luat în serios cerinţa Stăpânului de a lua crucea şi de a-l urma. Din punct de vedere pastoral, Pătimirea este elementul central al Postului Mare şi al Săptămânii Mari, cel mai sfânt timp din calendarul liturgic. Tradiţia predicilor din Postul Mare a făcut din Pătimire subiectul favorit al omiliilor. Cu alte cuvinte, din toate punctele de vedere, Pătimirea este relatarea centrală a creştinismului.

Caracterul central al Pătimirii poate fi recunoscut în literatura cuprinzătoare care i-a fost dedicată şi care o analizează din toate punctele de vedere. Deşi am scris comentarii asupra Evangheliei şi Epistolelor lui Ioan şi asupra relatărilor evanghelice asupra copilăriei lui Isus, nici una dintre lucrările precedente nu a necesitat o cercetare atât de îndelungată sau o bibliografie atât de amplă. Dacă ar fi să adun timpul, s-ar aduna cel puţin zece ani de muncă intensă. Bibliografiile (care numără aproape 70 de pagini) constituie o mărturie a recunoştinţei mele faţă de toţi cei de la care am învăţat câte ceva despre RP. Şi totuşi, în ciuda eforturilor mele de a cuprinde toate lucrările precedente, sunt sigur că mai sunt unele contribuţii care mi-au scăpat – omisiuni neintenţionate, pentru care cer dinainte scuze criticilor mei, care, cu siguranţă, îmi vor face favoarea de a mi le indica.

În mod paradoxal, imensitatea scrierilor despre RP creează necesitatea unei opere care să însumeze punctele de vedere şi părerile dispersate, să le analizeze valoarea şi să le organizeze (adăugând noi contribuţii). Nu am cunoştinţă de existenţa unui comentariu asupra RP din toate cele patru Evanghelii de genul celui încercat în această operă, o muncă nelipsită de pericole şi chiar de nesăbuinţă. Sunt multe comentarii asupra RP din Evanghelii studiate individual. Însă, în loc să realizez încă o analiză succesivă sau „verticală” a fiecărei RP, am luat decizia controversată de a studia Pătimirea „orizontal”, analizând fiecare episod din cele patru Evanghelii simultan. Personal, eu am găsit captivant acest tip de lectură şi am adus la lumină intuiţii şi nuanţe importante care mă tem că s-ar fi pierdut dacă aş fi comentat o RP în întregime, înainte de a trece la următoarea. (Îi asigur pe cei alarmaţi de ideea unei astfel de metode că lectura „orizontală” pe care o propun nu are un rol armonizator şi că am făcut eforturi mari pentru a nu pierde şirul evenimentelor specific fiecărei Evanghelii citite succesiv.) Capitolul introductiv va schiţa problemele majore prezentate de toate RP. Câte dintre aceste probleme am rezolvat, nu ştiu. Cu toate acestea, sper că am pus la dispoziţie într-un singur loc perspective vechi şi noi care să facă din studiul Pătimirii un efort unic şi roditor. În ciuda mărimii proiectului care m-a suprasolicitat, timpul pe care l-am consumat pentru aceasta a fost cel mai folositor din toată viaţa mea. Aş fi fericit dacă aş putea împărtăşi din entuziasmul meu.

 

Raymond E. Brown

 

 

 

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Evanghelia şi scrisorile Sfântului Ioan : istorie, literatură şi teologie

Iulian Faraoanu, Evanghelia şi scrisorile sfântului Ioan: istorie, literatură şi teologie, Iași 2018, 174 p., 14×20, ISBN 978-606-578-363-8, 15 lei.

 

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Evanghelia şi scrisorile sfântului Ioan: istorie, literatură şi teologie, scrisă de pr. dr. Iulian Faraoanu. Cartea apare în colecția „Studii biblice”, în formatul 14×20, are 174 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 15 lei.

Studiul de față se axează asupra Evangheliei după sfântul Ioan și asupra celor trei scrisori care aparțin literaturii ioanee. El se prezintă sub forma unui tratat conceput pentru a facilita apropierea de tradiția atribuită sfântului Ioan. Obiectivul principal vizează oferirea unor cunoștințe și orientări pentru a putea avea acces la universul literaturii și teologiei sfântului Ioan. Opera se constituie și sub forma unui instrument util în vederea lecturii și interpretării scrierilor ioanee, care sunt analizate din prisma celor trei dimensiuni: cea istorică, literară și teologică.

Dincolo de conținut, paginile din lucrare încearcă să surprindă câte ceva din bogăția ideilor prezente în Evanghelia și scrisorile atribuite de Tradiție geniului lui Ioan, Discipolul iubit al Domnului. Accentul a căzut pe explicarea unor trăsături ale chipului lui Isus Cristos așa cum îl prezintă autorul. Se remarcă în acest sens originalitatea portretului Mântuitorului, rod al reflecției, al meditației și al sintezei curentelor religioase și culturale cu care Martorul a venit în contact. Până la urmă, întregul efort al lui Ioan este orientat către dorința de a găsi un răspuns la întrebarea arzătoare a generațiilor de creștini: Cine este Isus Cristos în care noi credem? De cealaltă parte, se situează comunitatea lui Ioan invitată să intre în logica planului divin, să-l cunoască pe Isus Revelatorul, să creadă în el și să accepte darul vieții. Membrii comunității sunt ridicați la statutul de copii ai lui Dumnezeu, generați chiar din dumnezeire în virtutea credinței mărturisite.

Ceea ce impresionează este originalitatea operelor atribuite lui Ioan. Creativitatea autorului iese în evidență și prin propunerea unei Evanghelii a semnelor care anticipează cartea ceasului. Mai mult, ideile sale, apreciate pentru valoarea lor, au fost preluate și elaborate de către membrii comunității pentru a găsi răspuns la provocările din sânul Bisericii care lua naștere.

Un alt lucru impresionant e constituit de bogăția și profunzimea ideilor despre Dumnezeu, Cristos și Biserică. Ioan poate fi un model și pentru creștinii de astăzi invitând la meditație, reflecție, dar mai ales la cunoaștere personală și interioară a Cuvântului vieții. Țelul suprem rămâne comuniunea cu Fiul și cu Tatăl. În definitiv, „toate acestea au fost scrise ca să credeţi că Isus este Cristos, Fiul lui Dumnezeu, şi crezând, să aveţi viaţă în numele lui” (In 20,31).

Pr. Iulian Faraoanu

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Chipul lui Cristos oglindit în Biserica din Apocalips. Idei despre ecleziologia Apocalipsului şi cristologia Evangheliilor

Iulian Faraoanu, Chipul lui Cristos oglindit în Biserica din Apocalips. Idei despre ecleziologia Apocalipsului şi cristologia Evangheliilor, Iași 2018, 162 p., 17×24, ISBN 978-606-578-342-3, 15 lei. 

La Editura „Sapientia” a apărut de curând cartea Chipul lui Cristos oglindit în Biserica din Apocalips. Idei despre ecleziologia Apocalipsului şi cristologia Evangheliilor, scrisă de pr. dr. Iulian Faraoanu. Cartea apare în colecția „Studii biblice”, în formatul 14×20, are 162 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 15 lei. 

Studiul Bibliei, potrivit orientărilor Conciliului al II-lea din Vatican, constituie sufletul teologiei (DV 24). Dar nu numai teologia are nevoie imperioasă de Sfânta Scriptură, ci şi creştinul oricărei epoci.

Plecând de la această premisă, în ultimii ani a existat o strădanie constantă de a aduce o umilă contribuţie la cunoaşterea tezaurului Bibliei şi la transpunerea rezultatelor cercetării ştiinţifice în mediul socio-cultural al lumii în care trăim. Setea de Cuvânt a fost mobilul sondării misterului lui Dumnezeu prezent în paginile scripturistice. Totuşi, dorinţa de a cunoaşte a avut mereu în faţă conştiinţa neputinţei minţii în faţa tainei divine. De cealaltă parte, s-a simţit totuşi nevoia de a oferi ceva din ştiinţa despre revelaţia dumnezeiască oamenilor timpului nostru. Acest lucru s-a dorit a fi şi un exerciţiu de fidelitate faţă de practica biblică a actualizării permanente a tradiţiilor religioase. De-a lungul istoriei biblice, Cuvântul lui Dumnezeu a fost permanent reluat, reelaborat şi reinterpretat pentru a fi grăitor omului contemporan. Cuvântul Domnului, deşi provine din negura vremurilor, este viu şi vital şi are ceva de spus oricărei generaţii umane.

Domeniul specific al atenţiei şi studiului a fost constituit în linii mari de Noul Testament. Cărţile noii alianţe au fost întotdeauna privilegiate pentru accesibilitatea lor şi pentru consonanţa lor cu trăirea creştină. Asta nu înseamnă că s-a neglijat Vechiul Testament, ci s-a simţit nevoia unei delimitări. Aşadar, aria specifică de cercetare a fost Noul Testament în ansamblul său, iar direcţiile de investigare s-au axat în mod special pe două linii: Evangheliile sinoptice şi Cartea Apocalipsului. Nu a lipsit nici atenţia faţă de cadrul mai general al Scripturii, cu temele şi problematicile sale. De altfel, era nevoie de o încadrare a întregului discurs în contextul mai amplu al unităţii Bibliei, ţinând cont de una dintre indicaţiile Constituţiei dogmatice Dei Verbum, şi anume analogia Scripturae.

În paginile care urmează redau conţinutul tezei de abilitare în teologie, subdomeniul teologia biblică a Noului Testament. Titlul lucrării intenţionează să surprindă cele două direcţii ale cercetării: persoana lui Isus Cristos aşa cum este descrisă în Evangheliile sinoptice şi comunitatea de credinţă care se străduieşte în permanenţă să cunoască ceva din misterul prezenţei şi acţiunii lui Dumnezeu în istorie şi în lume. Această comunitate evoluează în cunoaşterea vitală a divinităţii întreite pentru a ajunge la mântuire şi la viaţă.

Cercetarea a avut drept punct de pornire în primul rând stimulii primiţi în cadrul muncii de predare; semnalele venite de la studenţi şi dialogul cu ei au avut o bună înrâurire asupra studiului. În cadrul aprofundărilor, au fost şi motivaţii personale, spre exemplu, dorinţa de a pricepe ceva mai mult din misterul lui Isus Cristos; sau intenţia de a cunoaşte universul realităţilor escatologice cu latura lor misterioasă. Nu întâmplător, subiectul tezei de doctorat a fost Ierusalimul cel nou care coboară din cer la sfârşitul lumii. În sfârşit, ar trebui adăugat că activitatea de cercetare a fost uneori condiţionată de cerinţele mediului universitar din ţara noastră.

Destinatarii lucrării sunt toţi oamenii de bunăvoinţă în care Dumnezeu îşi găseşte bucuria şi plăcerea. Peste ei se revarsă pacea adusă de Fiul lui Dumnezeu în noaptea Betleemului. De la momentul crucial al Întrupării lui Cristos până în zilele noastre a existat o pleiadă neîntreruptă de persoane care s-au străduit să înţeleagă cine este acest Isus Cristos în care atâţia oameni au crezut şi continuă să creadă. În acest lanţ al celor care cercetează misterul întrepătrunderii dintre Isus istoric şi Cristos al credinţei, ar putea să se insereze şi ideile din această carte.

Sper ca această lucrare să constituie o contribuţie la sinteza dintre Biblie şi teologie şi să fie un aport la o mai bună cunoaştere a lui Isus Cristos, centrul Scripturilor.

Pr. dr. Iulian Faraoanu

 

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Exilul babilonian – etapă fundamentală în maturizarea identităţii şi a credinţei lui Israel

Marius Cojan, Exilul babilonian – etapă fundamentală în maturizarea identităţii şi a credinţei lui Israel, Iași 2018, 138 p., 14×20, ISBN 978-606-578-343-0, 15 lei. 

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Exilul babilonian – etapă fundamentală în maturizarea identităţii şi a credinţei lui Israel, scrisă de pr. Marius Cojan. Cartea apare în colecția „Studii biblice”, în formatul 14×20, are 138 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 15 lei.

Pages from Exilul babilonian 

Ideea valorizării prin publicare a unor lucrări finale ale studenţilor care termină cursurile Institutului Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iaşi mi s-a părut de salutat, mai întâi, pentru acoperirea în parte a literaturii teologice şi spirituale destul de carente în limba română şi, mai apoi, pentru că unele lucrări sunt mici bijuterii în domeniu.

În primul rând, mi-a venit în memorie ceea ce a pus în scris părintele (actualmente) Cojan Marius. Am recitit lucrarea şi cred că nu m-am înşelat. Subiectul este tulburător pentru orice om: exilul babilonian cu toate manifestările lui tragice – pierderea Ţării Promise, desfiinţarea regalităţii şi întreruperea dinastiei făgăduite de Dumnezeu lui David că va fi veşnică, distrugerea Templului de la Ierusalim şi încetarea cultului – înseamnă împlinirea implacabilă a judecăţii lui Dumnezeu pentru neascultările repetate ale lui Israel? Este Dumnezeu un răzbunător care îşi încalcă fidelitatea faţă de Alianţă, abandonând poporul pe care şi l-a ales de bunăvoie? Se complace Dumnezeu cu cruzime în suferinţele şi moartea atâtor deportaţi? Sau Dumnezeul lui Israel este învins de zeul babilonienilor, Marduk?

Autorul citeşte şi reciteşte istoria biblică. Alegerea lui Israel este stipulată într-o Alianţă. Încălcarea acestui Legământ cu Dumnezeu este păcat. Păcatul prin excelenţă al lui Israel este idolatria din care derivă nedreptatea socială, cultul formalist, împietrirea tuturor fracţiunilor comunităţii. Încercările de restaurare a cultului, reformele regilor Ezechia şi Iosia, mesajul profeţilor eşuează. Teologia „naţională” se dovedeşte falsă. Regatul de Nord mai întâi este cucerit de Asiria şi apoi Regatul de Sud, Iuda, este cucerit de babilonieni, sub conducerea lui Nabucodonosor, iar iudeii sunt deportaţi „pe malurile râurilor din Babilon”.

Este sfârşitul?

În experimentarea celei mai cumplite tragedii care a cuprins tot poporul, fiii Alianţei ascultă adierea de mângâiere a profeţilor. Dumnezeul lui Israel n-a fost învins de Marduk. Profeţii din exil, Ezechiel şi Deutero-Isaia, insuflă poporului speranţa restaurării. Preoţii fac apel la păstrarea tradiţiilor. Se descoperă noi forme de practicare a cultului adus Domnului. Apartenenţa la poporul lui Dumnezeu nu este garantată de locuirea într-o ţară delimitată geografic. Semnul intrării în comunitatea pe care a voit-o Domnul este circumcizia. În absenţa templului şi a cultului de acolo, începe să se accentueze importanţa reunirii la sinagogă, mai ales în zilele de Şabat pentru a asculta cuvântul Domnului consemnat în Scripturi şi, mai ales, în Tora, în Pentateuh. În timpul crizei generate de absenţa regalităţii se consolidează o societate teocratică, cu o etică nouă, şi se înrobusteşte speranţa mesianismului. La orizont se întrezăreşte chipul Servitorului lui Yahweh.

În timpul de suferinţă din teritoriul străin capătă o deosebită „importanţă reflecţia iudeilor asupra propriei identităţi, dobândind în urma exilului o certitudine profundă, o credinţă nezdruncinată, confirmată de supravieţuirea acelui «rest sfânt», că ei sunt chemaţi de Dumnezeu să aibă un rol unic în lume. Meditând pe malurile fluviilor mesopotamiene, iudeii şi-au rememorat istoria: Yahweh i-a eliberat «cu braţ puternic» din robia egipteană, apoi, pe Muntele Sinai, le-a dăruit Legea sa, încheind un legământ cu ei, după care i-a condus spre ţara făgăduinţei, cea pe care odinioară o promisese lui Abraham; dar pentru că ei au încălcat în mod repetat Legământul, au fost pedepsiţi, fiind aduşi în Babilon” (pag. 132).

Deportarea în Babilon nu este sfârşitul. Ea „menţine încrederea şi speranţa printre supravieţuitorii catastrofei, dovedind, prin apelul la intervenţiile trecute (în special la exod) ale lui Yahweh în favoarea poporului său, că Domnul nu-şi părăseşte poporul, că el urmează un plan stabilit încă de la începuturi şi că cei care vor respecta Legea se vor bucura de făgăduinţele divine. Acestea se vor împlini în Mesia, instauratorul pe pământ al Împărăţiei lui Dumnezeu” (pag. 133).

Epoca cea mai sumbră din istoria lui Israel devine timpul cel mai limpede de reflecţie şi timpul cel mai încărcat de roade spirituale pentru noul popor al lui Dumnezeu care se înfiripă în ţara sclaviei.

Lucrarea părintelui Marius Cojan este lămuritoare în această dezvoltare logică de teologie biblică. Recursul constant la textul însuşi al Bibliei, apelarea la judecata specialiştilor autoritari în domeniu – într-o bibliografie, deşi minimală, aleasă cu grijă – fac din realizarea de faţă un instrument folositor pentru înţelegerea unui eveniment istoric de referinţă şi a semnificaţiei lui în istoria mântuirii.

Recomandarea lecturii ei este superfluă. Se impune de la sine. Şi sperăm că autorul va purcede cu acelaşi elan şi cu aceeaşi tenacitate şi la alte aprofundări ale Cuvântului mântuitor şi viu al lui Dumnezeu din Sfânta Scriptură.

Pr. Alois Bulai

 

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


101 întrebări şi răspunsuri despre Biblie

Raymond E. Brown, 101 întrebări şi răspunsuri despre Biblie, Iași 2018, 206 p., 14×20, ISBN 978-606-578-334-8, 20 lei. 

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea 101 întrebări şi răspunsuri despre Biblie, scrisă de Raymond E. Brown și tradusă în limba română de dna Augusta Maria Flonta. Cartea apare în colecția „Studii biblice”, în formatul 14×20, are 206 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 20 lei.

Pages from 101 întrebări Biblie

La sfârşitul anilor ’50 ai secolului trecut îmi terminam studiile doctorale, pentru a putea preda Biblia. După un an petrecut la Ierusalim, mulţumită unei burse pentru studierea manuscriselor de la Marea Moartă, încă inedite pe atunci, m-am reîntors şi am început să predau ştiinţele biblice la Seminarul „Sfânta Maria” din Baltimore. În anul 1960 am susţinut prima sesiune de studii de vară despre Biblie, iar după această perioadă, pe lângă obişnuitele mele ore de predat, am ţinut mii de conferinţe pentru diverse grupuri doritoare să audă vorbindu-se despre Scripturi. Aceste grupuri erau formate din episcopi şi preoţi din diecezele catolice şi din clerici ai altor Biserici, călugări şi călugăriţe din diferite congregaţii, precum şi grupuri formate din toţi acei oameni care participă, pe parcursul verii, la sesiuni, congrese şi conferinţe. Oricare ar fi fost subiectul conferinţelor mele ţinute pe parcursul anilor, am fost impresionat să constat că, în momentul când începea partea în care răspundeam la întrebări, unele dintre acestea reveneau constant, chiar dacă nu se potriveau cu tema abordată. Această repetare mi-a fost, cu siguranţă, de folos, nu doar pentru că am sesizat ceea ce era de interes pentru public, ci şi – sper acest lucru – pentru a putea formula răspunsuri mai adecvate la aceste întrebări. Deseori auditorii au avut amabilitatea de a afirma că momentul consacrat întrebărilor şi răspunsurilor nu era mai puţin important decât conferinţele propriu-zise, pentru a aprofunda înţelegerea Scripturilor. Acesta a fost motivul pentru care m-am hotărât să adun, din acest bagaj de experienţă, întrebările care mi s-au părut cel mai des formulate şi să public răspunsurile la acestea.

Permiteţi-mi să insist: este vorba despre întrebări care mi-au fost adresate. Un procentaj însemnat din acestea a fost adresat, probabil, oricărei persoane care vorbeşte despre Biblie. Totuşi, este inevitabil ca răspunsurile pe care le-am publicat şi cele pe care le-am formulat să fi sugerat chiar ele unele dintre întrebările auditoriului. În lucrare, m-am străduit să formulez întrebările în funcţie de amintirile mele. Unele dintre ele au fost enunţate, întotdeauna, din interes sau din curiozitate. Altele sunt formulate într-o manieră uşor defensivă, deoarece foarte adesea subiectul suscită, în cel care întreabă, o anumită tulburare. Se întâmplă ca interlocutorul să insiste: răspunsul care i-a fost dat nu corespunde exact cu ceea ce caută el. Am încercat să păstrez aceste diferenţe de ton. M-am întrebat ce spaţiu ar trebui să acord răspunsurilor din această carte. Ar fi mai bine să dau răspunsuri mai ample unui număr mai mic de întrebări, sau să dau răspunsuri mai scurte, care să genereze alte întrebări, ce ar relua punctele tratate insuficient în cadrul primului răspuns? Cel mai adesea am ales această din urmă abordare, căci ea corespunde experienţei mele directe din teren, în urma conferinţelor ţinute. Participanţii nu se aşteaptă ca răspunsul la o întrebare să constituie o nouă conferinţă. Ei preferă aprofundarea unui răspuns considerat incomplet. Totuşi, există probleme complexe, care cer uneori răspunsuri mai detaliate, exact în momentul când sunt puse (şi pe care această lucrare le prezintă). Cititorul va observa imediat diferenţa de lungime dintre răspunsurile la cele 101 întrebări.

Alte persoane ca mine, care şi-au petrecut viaţa studiind Biblia, ar putea formula răspunsuri diferite la aceste întrebări. Răspunsurile îmi aparţin, dar ele au fost cizelate în primul rând din dorinţa de a face înţelese informaţiile, nu de dorinţa de a atrage atenţia cu orice preţ. Am constatat că o replică prea abilă sau un răspuns prompt care vizează provocarea râsului răneşte deseori şi închide mintea interlocutorului în faţa a ceea ce de fapt doreşti cu adevărat să transmiţi. Prefer să-mi enunţ pe larg gândurile, decât să subliniez ridicolul unui răspuns de alt tip, oricât de caraghios îl găsesc, în fond. Îl avertizez pe cititor: nu va găsi nimic remarcabil, „strălucitor”, în aceste răspunsuri; îmi este suficient să sper că va găsi, în ele, informaţii. Am preferat termenul de „răspuns” celui de „replică”. În acest fel am răspuns la aceste întrebări şi o voi mai face în continuare; dar cititorul este acela care va judeca dacă a găsit, cu adevărat, răspunsul aşteptat.

Raymond E. Brown

 

Tabel analitic al subiectelor tratate

Întrebările 1-4: Traducerile Bibliei. Pe care dintre ele să o folosim; traducerile populare; Biblii protestante şi Biblii catolice.

Întrebările 5-10: Cărţi canonice şi Cărţi apocrife. Divergenţele dintre catolici şi protestanţi; Evangheliile apocrife.

Întrebările 11-14: Cum să citim Biblia? De la început la sfârşit, sau într-o manieră selectivă; notele şi comentariile: poţi să te dispensezi de specialişti?

Întrebările 15-17: Sub îndrumarea Bisericii: Interpretarea individuală; libertatea specialistului în interpretare.

Întrebările 18-22: De ce să citim Biblia? Cuvântul lui Dumnezeu sau bibliotecă umană; Biblia e inspirată?

Întrebările 23-27: Biblia este adevărată până la ultima literă? Literalitatea cu privire la Adam şi Eva şi a altor texte; arheologia confirmă textul biblic?

Întrebările 28-30: Critica biblică: cărţi biblice dificile; Apocalipsul, cea mai dificilă dintre cărţile Bibliei.

Întrebările 31-33: Fundamentalismul biblic: cum să răspundem acestei probleme.

Întrebările 34-37: Noul Testament este adevărat până la ultima literă? Scrisorile lui Paul: au fost scrise de el, iar în caz contrar, ce autoritate au?

Întrebările 38-44: Evangheliile. Sunt sigure, istorice? Redau ele viaţa lui Cristos? Dacă nu este aşa, cine le-a scris şi ce sunt ele? Ce diferenţă face acest lucru pe plan spiritual?

Întrebările 45-51: Cuvintele şi lucrările lui Isus: Putem fi siguri de cuvintele sale precise şi de minunile sale? Care este valoarea acestor minuni, mai ales a exorcismelor sale? Diavolul există?

Întrebările 52-53: Învierea lui Isus: Isus s-a ridicat din mormânt cu trupul, adică fizic?

Întrebările 54-60: Naşterea lui Isus: Ne putem încrede în textele despre naşterea şi despre copilăria sa, nu sunt acestea doar folclor? În ce concordă şi în ce se deosebesc? Au existat apariţii ale îngerilor, îngerii există?

Întrebările 61-68: Maria: Care este importanţa sa în Biblie? Naşterea feciorelnică; Neprihănita Zămislire şi Adormirea Maicii Domnului; Maria a rămas fecioară? Cine erau fraţii şi surorile lui Isus?

Întrebările 69-76: Ştiinţa lui Isus: Ştia Isus că este Dumnezeu? Ştia el totul? Ştia că trebuia să moară? Cunoştea viitorul?

Întrebările 77-78: Întemeierea Bisericii: Isus a înfiinţat Biserica sau ştia cum urmează să se dezvolte aceasta?

Întrebările 79-85: Sacramentele: au fost instituite de Isus, mai ales Euharistia şi Botezul? Ce semnificaţie aveau acestea pentru primii creştini?

Întrebările 86-88: Primii creştini şi evreii: Ce raporturi au existat între ei şi cum s-au despărţit? Evreii i-au prigonit pe creştini?

Întrebările 89-92: Conducerea Bisericii primare: Cine conducea Biserica? Cei doisprezece apostoli; de unde vin episcopii, erau aceştia succesorii apostolilor?

Întrebările 93-96: Cine celebra Euharistia: Când şi în ce fel au fost recunoscuţi ca preoţi anumiţi creştini?

Întrebările 97-100: Petru şi papii: Petru era conducătorul Bisericii, sau episcopul Romei, sau primul papă?

Întrebarea 101: Cât de mult s-a schimbat Biserica după epoca Noului Testament?

 

 

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Faptele Apostolilor: comentariu exegetic și teologic

Rossé Gérard, Faptele Apostolilor: comentariu exegetic și teologic, Iași 2016, 17×24, 850 p., ISBN 978-606-578-253-2, 70 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut de curând cartea Faptele Apostolilor: comentariu exegetic şi teologic, scrisă de Gérard Rossé și tradusă în limba română de pr. dr. Silvestru-Robert Bălan. Cartea apare în colecţia „Studii biblice”, în format 17×24, cusută și coperți cartonate, are 850 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la prețul de 70 lei.

Gérard Rossé este profesor de teologie biblică la Universitatea „Sophia” din Loppiano (Florența, Italia). Între diferitele sale studii de exegeză se remarcă amplele comentarii la scrierile sfântului Luca: Evanghelia (1992) șiFaptele Apostolilor (1998). Grație tenacității și efortului depus de pr. dr. Silvestru-Robert Bălan, sub coordonarea științifică a pr. Alois Bulai, publicul român are acum ocazia să intre în contact comentariul exegetic și teologic pe care autorul l-a dedicat Cărții Faptele Apostolilor, publicat recent la Editura Sapientia. Sperăm ca într-un viitor nu prea îndepărtat să fie tradus și comentariul la Evanghelia după sfântul Luca.

Cu aceste două ample studii, Gérard Rossé completează o grandioasă acțiune de interpretare a celor două părți ale unei opere fundamentale pe care sfântul Luca i-a dedicat-o unui creștin necunoscut, cu numele de Teofil”. Specialiștii sunt de acord că cele două cărți ale sfântului Luca trebuie ținute împreună, chiar dacă în lista canonică tradițională ele sunt separate prin introducerea între ele a Evangheliei după sfântul Ioan și chiar dacă între compunerea primei și a celei de a doua a trecut ceva timp.

Evident, Faptele Apostolilor se bucură de o importanță excepțională, mai ales pentru că se referă la istoria creștinismului de la începuturi. De fapt, multe informații referitoare la prima Biserică de la Ierusalim, la răspândirea evangheliei dincolo de Israel, la călătoriile misionare ale sfântului Paul le datorăm sfântului Luca. Acesta însă nu a făcut istoriografie cu simpla intenție de a salva de la uitare „faptele care s-au împlinit printre noi”, ci cu preocuparea teologică de a arăta că mărturia lui Isus Cristos s-a răspândit prin puterea Duhului Sfânt și că peste aceste baze „creștea cuvântul”.

De altfel, Luca a relatat istoria creștină de la începuturi privilegiind o direcție geografică precisă, și anume cea care merge de la Ierusalim spre Nord (Antiohia) și de aici se îndreaptă spre Vest, trecând prin Anatolia și Grecia, pentru a ajunge la Roma. Sunt trecute cu vederea alte direcții care merg spre Est (Mesopotamia) ori spre Sud-Vest (Egipt, Cirenaica etc.). Aceasta arată că Luca era preocupat nu de completețea istoriografică, ci de un program teologic bazat pe ideile „puterea Duhului Sfânt – mărturie” și văzut ca valid pentru toate timpurile și locurile Bisericii succesive.

Studiul Cărții Faptele Apostolilor, alături de aspectele istorice și teologice, nu poate să treacă cu vederea problemele literare pe care le pune cartea. Trebuie să ne întrebăm care au fost izvoarele de care s-a folosit Luca și ce valoare pot să aibă așa-numitele ”secțiuni noi”, unde se folosește persoana întâi plural, care, începând de la capitolul XVI, par să facă din autor un martor ocular al faptelor relatate, fără să mai vorbim despre chestiunea pusă la finalul cărții, care îl lasă pe Paul prizonier la Roma, fără să se mai informeze despre sfârșitul procesului său.

Profesorul Rossé dezbate toate aceste probleme atât în general, în introducere, cât și în particular, în cele 28 de capitole de comentariu la textul Cărții Faptele Apostolilor. Parcurgând paginile acestui comentariu remarcăm că el se impune nu atât prin amploarea sa (850 de pagini), cât mai ales prin calitatea analizelor sale. Și aceasta o putem măsura fie după minuțioasa analiză exegetică făcută pe textul original, fie după abundența informațiilor istorice, literare și bibliografice, la care putem adăuga preocuparea de a nu pierde din vedere intenția teologică a sfântului Luca.

Cartea Faptele Apostolilor: comentariu exegetic şi teologic se prezintă astfel ca un instrument de consultare de prim rang, care poate fi utilizat cu mult folos nu doar de specialiști, ci și de păstorii de suflete și de grupurile biblice. La urma urmei, acest comentariu poate îndeplini aceeași funcție pe care și-o stabilise și sfântul Luca la începutul Evangheliei sale: „ca să te convingi, preabunule Teofil, de temeinicia învățăturilor pe care le-ai primit” (Lc 1,4).

Dacă este adevărat că aceste cuvinte sunt valabile în special pentru Evanghelie, nu putem exclude că ele sunt bune și pentru Faptele Apostolilor, dat fiind că se adresează aceluiași personaj. În acest sens, este valabil îndemnul pe care Origene și sfântul Ambroziu îl făceau cititorilor lui Luca. Jucând pe semnificația termenului „Teofil”, care poate fi tradus fie „iubit de Dumnezeu”, fie „iubitor de Dumnezeu”, ei îi desemnează astfel pe toți creștinii, afirmând că Luca li se adresează și lor. Dar cu siguranță că și Gérard Rossé s-a gândit la ei atunci când a scris acest comentariu, identificându-se în aceasta cu sfântul Luca.

Pr. dr. Ștefan Lupu

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro