Gianfranco Ravasi, Cântarea Cântărilor. Comentariu şi actualizare, Iași 2023, 956 p., 17×24, ISBN 978-606-578-509-0, 150 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut de curând cartea: Cântarea Cântărilor. Comentariu şi actualizare, scrisă de Gianfranco Ravasi și tradusă în limba română de pr. dr. Robert Balan. Cartea apare în colecția „Studii biblice”, în formatul 17×24, are 958 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 150 lei.

 

Nu există nicio carte din Biblie care să fi exercitat asupra sufletului creştin un efect de seducţie comparabil cu cel al Cântării Cântărilor. Acestui scurt poem (are doar 117 versete și 1250 de cuvinte) i s-au dedicat cu pasiune exegeți și teologi, scriitori și interpreți acerbi, cititori riguroși și bogați în imaginație.

În centrul Cântării Cântărilor se află iubirea umană, incipientă, tânără și entuziastă, care rămâne astfel și în tandrețea cuplului fidel și îndrăgostit. După cum se știe, încă din antichitate au fost propuse diferite ipoteze referitoare la posibilele semnificații alegorice ale Cântării Cântărilor. Astăzi se tinde să se accepte interpretarea literală, pe aceeași linie cu tradiția ebraică din vechime, care folosea Cântarea Cântărilor la sărbătorile profane ale căsătoriei. Însă, desigur, este legitim să citim în ea și un imn al unirii lui Cristos cu Biserica, sau al sufletului cu Dumnezeu, cum au făcut misticii din toate timpurile.

Autorul ne invită la o călătorie în textul cărții, pentru a înțelege din plin mesajul actual, realizabil în viața fiecărui cuplu. Pentru aceasta, adună într-un singur volum o bogată tradiție de studii filologice și interpretative. Cu abordări concentrice, Introducerea tratează contextul istorico-literar al cărții, suprafața sa textuală, adevărata și propria hermeneutică. Comentariul la poem se folosește de o cunoaștere adâncă a bibliografiei; pentru fiecare nucleu tematic sunt abordate sistematic structura textului, exegeza literală, simbolurile și mesajul religios.

În partea concluzivă, autorul confruntă multele rezonanțe produse de Cântarea Cântărilor în domeniul artistic, literar, teologic și spiritual.

Pr. dr. Ștefan Lupu

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Daniel J. Harrington, Evanghelia după Matei, Iași 2023, 508 p., 17×24, ISBN 978-606-578-512-0, 110 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut de curând cartea: Evanghelia după Matei, scrisă de Daniel J. Harrington și tradusă în limba română de pr. dr. Robert Balan. Cartea apare în colecția „Studii biblice”, în formatul 17×24, are 508 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 110 lei. 

Acest volum dedicat Evangheliei după Matei face parte din colecția Sacra Pagina, care este un comentariu în mai multe volume al cărţilor Noului Testament. Expresia Sacra Pagina („Pagina sacră”) se referea iniţial la textul Scripturii. În Evul Mediu descria şi studiul Scripturii, la care interpretul a adăugat următoarele instrumente: gramatică, retorică, dialectică şi filosofie. Astfel, Sacra Pagina cuprinde atât textul care urmează a fi studiat, cât şi activitatea de interpretare.

Această serie prezintă traduceri noi şi expuneri moderne ale tuturor cărţilor Noului Testament. Scrisă de o echipă internaţională de exegeţi biblici catolici, este destinată experţilor Bibliei, studenţilor, teologilor, clerului şi cateheților. Volumele prezintă informaţii fundamentale şi expuneri introductive. Ele conţin perspective metodologice specifice, dar menţin accentul pe problemele ridicate de compoziţiile Noului Testament. Scopul seriei Sacra Pagina este de a oferi o analiză critică solidă, fără a pierde sensibilitatea faţă de sensul religios. Prin urmare, această serie este catolică din două puncte de vedere: incluzivă, în metodele şi perspectivele sale, şi modelată de contextul tradiţiei catolice.

Conciliul al II-lea din Vatican a descris studiul „paginii sacre” drept „însuşi sufletul Sfintei teologii” (Dei Verbum, 24). Volumele din această serie ilustrează modul în care exegeţii catolici contribuie la apelul Conciliului de a oferi accesul la Sfânta Scriptură tuturor credincioşilor creştini. În loc de a pretinde că spune un cuvânt final cu privire la orice text, aceste volume încearcă să deschidă bogăţiile Noului Testament şi să invite pe cât mai mulţi oameni să studieze serios „pagina sacră”.

Acest comentariu la Evanghelia după Matei a fost scris dintr-o perspectivă „evreiască” – una care cred că este cerută de textul însuşi. Autorul este un romano-catolic care a cercetat îndelung Biblia ebraică şi scrierile evreieşti tardive, mai ales că acestea oferă contextul pentru înţelegerea Noului Testament şi a creştinismului timpuriu. În afară de preocuparea mea academică pentru iudaismul antic, am experimentat şi vitalitatea iudaismului modern, continui să îl admir şi caut să fiu sensibil şi empatic faţă de acesta atunci când interpretez scrierile creştine timpurii.

Genul comentariului biblic a determinat unele alegeri făcute în această carte. După o introducere, comentariul oferă o nouă traducere (literală) a fiecărei secţiuni din Evanghelia după Matei. Explică problemele textuale, dificultăţile filologice şi alte probleme în note. Prezintă o analiză literară a fiecărui text: context, formă, utilizarea surselor, structură etc. Bibliografiile direcţionează cititorul către studii moderne importante şi uneori spre alte interpretări.

Dimensiunea „evreiască” este trăsătura distinctivă a acestui comentariu. Este dezvoltată pe trei niveluri. Primul şi cel mai evident nivel este efortul de a informa cititorul despre Vechiul Testament şi despre alte texte evreieşti care par a fi influenţat sau cel puţin merg în paralel cu Evanghelia după Matei. Susţin ideea potrivit căreia comunitatea pentru care a scris Matei era în mare parte (deşi nu exclusiv) iudeo-creştină. Pentru o astfel de audienţă, Matei putea folosi retorica şi temele iudaice fără explicaţii. Nu este cazul americanilor din secolul XX şi al celor care citesc Evanghelia astăzi. Şi astfel, atât în note, cât şi în eseul interpretativ pentru fiecare pasaj pe care îl realizez, încerc să suplimentez fundalul evreiesc pe care Matei l-ar putea presupune din partea cititorilor săi originari. Încerc astfel să pun cititorii de astăzi ai lui Matei într-un loc analog cu cel al primilor săi cititori.

Cel de-al doilea nivel al dimensiunii „evreieşti” se referă la situaţia în care a scris Matei: conflictul dintre evrei după distrugerea Templului din Ierusalim din anul 70 d.C., despre continuitatea şi natura iudaismului. La sfârşitul primului secol d.C., undeva în Palestina sau Siria, un evanghelist iudeo-creştin a folosit Evanghelia după Marcu, o colecţie de fraze desemnate de savanţii moderni ca fiind Q, şi un material special (M) pentru a scrie ceea ce este cunoscut sub numele de „Evanghelia după Matei” pentru o comunitate în mare parte iudeo-creştină care a existat în cadrul iudaismului, dar în tensiune cu alte grupări evreieşti. În interpretări, indic înţelesul pe care l-ar putea avea fiecare text în acea situaţie, aşa cum şi comunitatea mateeană a încercat să-şi definească identitatea şi să se situeze în tradiţia evreiască.

Al treilea nivel al dimensiunii „evreieşti” apare la sfârşitul fiecărei interpretări. În timp ce preocuparea de bază a lucrării este de a explica Matei ca pe un text din secolul I, ştiu că educatorii şi predicatorii doresc un ajutor în predarea importanţei lui Matei pentru oamenii de azi. Aşadar, folosind termenul „actualizare”, ofer sugestii scurte despre modul în care fiecare text ar putea fi prezentat într-o sală de clasă sau într-o celebrare liturgică. Nu îl acuz pe Matei de antisemitism, aşa cum fac unii interpreţi. Dar sunt conştient de potenţialul antisemit pe care îl au unele texte mateene, atunci când sunt scoase din contextul lor istoric, şi doresc să îi avertizez pe profesori şi predicatori despre acest lucru. În acelaşi timp, încerc să ofer comentarii teologice adecvate noii relaţii care există între evrei şi creştini începând de la Conciliul al II-lea din Vatican şi, astfel, ajut profesorii şi predicatorii să contribuie la această dezvoltare pozitivă, dar fragilă.

Lucrarea se concentrează pe Matei ca text iudaic – iudaic în premisele sale conceptuale şi retorice, în cadrul său sociologic şi în mesajul său teologic. Abordarea este literară, istorică şi teologică. Există totuşi aspecte importante care atrag puţin atenţia: preocupările noilor metode literare (critica răspunsului cititorului, structuralismul, semiotica), istoria tradiţiei evanghelice (în special paralelele din Evanghelia lui Toma) şi determinarea evenimentelor istorice din spatele textelor. Explozia informaţiilor despre lumea antică şi apariţia a noi metode de interpretare fac imposibilă crearea unui comentariu cu adevărat complet (unul care încearcă să le cuprindă pe toate).

Nici efortul de a demonstra fundalul evreiesc al lui Matei nu este complet. În loc să adun liste de paralele pe care puţini cititori le vor verifica vreodată, prefer să aduc în prim-plan sursele şi paralelele evreieşti cele mai clarificatoare şi să le tratez într-un context suficient pentru ca cititorii să înţeleagă semnificaţia Evangheliei după Matei. Adevărata trăsătură distinctivă a acestei lucrări este încercarea de a afirma ceea ce ar fi putut însemna fiecare text în conflictul de la sfârşitul primului secol între comunitatea lui Matei şi rivalii săi evrei.

Daniel J. Harrington, SJ

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Thomas Römer, Jean-Daniel Macchi şi Christophe Nihan, ed., Introducere în Vechiul Testament, Iași 2023, 880 p., 17×24, ISBN 978-606-578-505-2, 150 lei. 

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea: Introducere în Vechiul Testament, scrisă sub coordonarea lui Thomas Römer, Jean-Daniel Macchi şi Christophe Nihan și tradusă în limba română de Andrei Adam-Motyka. Cartea apare în colecția „Studii biblice”, în formatul 17×24, are 880 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 150 lei. 

Această carte se vrea o introducere istorică și științifică la textele fondatoare ale civilizației iudeo-creștine; nu este vorba deci de o abordare confesională, și nici de o lucrare de spiritualitate. Prin urmare, dintr-un punct de vedere metodologic, această Introducere se străduiește să înțeleagă fiecare carte nu doar în coerența sa internă, ci și, mai ales, în funcție de istoria compoziției sale, precum și a contextului istoric în care a fost redactată. Vechiul Testament este un set de cărți care se referă permanent la istoria poporului lui Israel, și nu am putea înțelege cu adevărat textele biblice fără a le situa în contextul istoric al Levantului din primul mileniu.

Ca o introducere istorică la Vechiul Testament, prezenta lucrare reflectă neapărat stadiul actual al discuției exegetice. Din acest punct de vedere, cititorul care caută un model unic pentru formarea diferitelor cărți ale Vechiului Testament va fi dezamăgit. O operă colectivă include prin natura sa o diversitate de puncte de vedere. La aceasta se adaugă faptul că exegeza Vechiului Testament, mult mai mult decât cea a Noului Testament, este astăzi în plină dezbatere. Având în vedere că mare parte din punctele centrale legate de înțelegerea Bibliei evreiești fac astăzi obiectul unor discuții pasionale și interesante, nu ar fi doar absurd, ci și nelegitim din punct de vedere intelectual să păstrăm tăcerea pentru a impune o unitate de vedere artificială și arbitrară. Acestea fiind spuse, absența consensului referitor la anumite subiecte nu mai trebuie să devină pretextul unei simple juxtapuneri a diferite opinii actuale aflate în circulație. Dimpotrivă, indicația adresată colaboratorilor este de a prezenta cititorului starea actuală a cercetării pentru fiecare carte, apoi de a-și prezenta pe scurt propria poziție în legătură cu respectiva chestiune și argumentele pe care se întemeiază, lăsând cititorului posibilitatea de a opta pentru alte soluții.

Într-un plan mai formal, am optat de asemenea pentru o anumită coerență în prezentarea fiecărei cărți. Astfel, fiecare articol încearcă să răspundă acelorași întrebări. CE ANUME? (cartea, conținutul acesteia, planul și structura sa); CINE? (autorii și redactorii cărții); CÂND? (situațiile istorice în care respectiva carte a văzut lumina zilei); CU AJUTORUL CUI? (materialele, izvoarele, documentele, tradițiile etc., care au fost utilizate pentru redactarea cărții); PENTRU CINE? (destinatarii cărții); CA RĂSPUNS PENTRU CINE/CE? (aspectele polemice ale cărții, pozițiile critice); CUM? (înțelepciunea cărții, temele și obiectivele sale)

În general, pentru fiecare carte, aceste întrebări sunt abordate în patru părți. Prima, intitulată „Plan și conținut”, propune o abordare sincronică a cărții. Este vorba de un prim contact cu cartea; cititorul este introdus în conținutul ei, în structura și planul acesteia și, după caz, în intriga sa narativă. Partea a doua, intitulată „Origine și formare”, tratează chestiuni de ordin diacronic: diferitele etape de formare a cărții, ambientele care au produs-o și destinatarii, contextele istorice. Marile teme și principalele aspecte ale cărții sunt abordate în cea de-a treia parte, „Teme și probleme”, unde se găsesc oarecum rezultatele cercetării sincronice și diacronice. A patra și ultima parte oferă indicații bibliografice pentru cei care doresc să continue studiul cărții; tot aici se vor găsi referințe la autorii menționați în precedentele trei părți. Bibliografia însăși este organizată într-o manieră sistematică și se compune, în general, din trei secțiuni: (1) principalele comentarii asupra cărții, citate după colecțiile lor; (2) unele stadii ale cercetării și (3) principalele studii fie despre carte în general, fie despre unele aspecte importante ale sale. Aceste indicații bibliografice nu se vor exhaustive, ci sunt în mod deliberat selective și caută să orienteze cititorul în hățișul de publicații în mijlocul cărora debutantul riscă să se rătăcească. În măsura în care a fost posibil, s-au făcut proporțional eforturi de a se pune accentul pe publicațiile în franceză; în plus, în cazul publicațiilor în germană traduse în engleză, traducerea a fost în general indicată. La începutul volumului se găsește un index al abrevierilor folosite pentru colecții și reviste.

Să mai notăm că, în cazul Pentateuhului, fiecare carte a făcut obiectul unei introduceri separate. Această perspectivă se îndepărtează în mod intenționat de marea majoritate a Introducerilor în Vechiul Testament, care prezintă Pentateuhul ca pe un întreg și prezintă pentru cele cinci cărți ale sale o singură ipoteză despre formarea lor (aceasta fiind, până prin anii 1980, teoria „documentară”). Atât metodologia care stă la baza organizării acestei lucrări, cât și dezvoltările recente ale studiilor asupra Pentateuhului ne-au determinat să respingem acest mod de a proceda, ca să ținem cont de specificitatea literară și teologică a fiecărei cărți. Cartea Genezei a avut parte de un tratament preferențial (trei capitole diferite care prezintă pe rând Gen 1–11; 12–36; 37–50), datorită diferențelor importante care există în plan literar și istoric între ciclul originilor, epopeea patriarhilor și romanul lui Iosif.

A doua ediție a acestei Introduceri se deschide cu patru studii introductive: un articol despre formarea canonului tripartit al Bibliei ebraice; o prezentare a principalelor versiuni ale Vechiului Testament și istoria transmiterii lor; o prezentare generală a istoriei lui Israel și a lui Iuda în primul mileniu î.C., precum și o descriere a diferitelor ambiente sociologice care au contribuit la formarea Bibliei (acest din urmă text fiind tradus din lucrarea lui E.A. Knauf Die Umwelt des Alten Testaments, Stuttgart, 1994).

Prezentarea cărților biblice este completată totodată de unele articole care prezintă istoria cercetării și dezbaterea actuală despre formarea Pentateuhului, precum și despre ipoteza „istoriei deuteronomiste”, care regrupează cărțile Deuteronomului, Iosue, Judecători, Samuel și Regii. Prezentarea cărților profetice este precedată de o introducere la genurile literare care le caracterizează, precum și de o contribuție cu privire la redactarea textelor profetice. Partea consacrată Scrierilor este completată de prezentări ale literaturii sapiențiale și ale Apocalipselor iudaice. Tabelul cronologic de la sfârșitul lucrării, reluat cu câteva modificări din noua ediție a Pentateuhului în Traducerea ecumenică a Bibliei (Paris, 2003), rezumă datele-cheie pentru înțelegerea Vechiului Testament și completează rezumatul istoriei lui Israel și a lui Iuda, pe care cititorul îl va găsi în partea introductivă.

De remarcat în cele din urmă că numele Dumnezeului lui Israel a fost redat sistematic prin patru consoane care formează tetragrama YHWH, dat fiind faptul că, foarte probabil, pronunția modernă „Yahve” nu este conformă pronunției originale („Yaho”?) a numelui. Ceilalți termeni ebraici au fost sistematic transliterați, conform unui sistem simplificat care permite celui care cunoaște ebraica să găsească termenul original, dar și celui care nu citește în ebraică să cunoască pronunția.

Această carte poate fi folosită în diferite moduri. Poate fi citită ca orice altă carte, de la început până la sfârșit, și să inițieze astfel [cititorul] în mod succesiv în întregul Vechi Testament. Dar cititorul poate începe de la prezentarea oricărei cărți de care este interesat în mod deosebit, sau pe care și-ar dori să o studieze în mod special; în acest caz, se recomandă citirea mai întâi a articolelor introductive la ansamblul literar de care aparține respectiva carte (Pentateuh, Profeți, Scrieri, Cărți deuterocanonice, Cărți ale Bisericilor Orientale). Pentru a profita cât mai mult de această Introducere, recomandăm cu căldură deschiderea în același timp a Bibliei ebraice sau a Vechiului Testament (textele tratate în cea de-a cincea parte a acestui volum sunt accesibile în franceză în colecția „La Pléiade”: La Bible 3: Ecrits intertestamentaires, Gallimard, 1987), astfel încât să se poată face legături în mod sistematic cu referințele sau textele importante citate în fiecare articol. În acest sens, se va găsi o listă cu diferite traduceri în limba franceză ale Bibliei imediat după această prefață.

La sfârșitul lucrării figurează un mic glosar cu termenii tehnici și expresiile proprii limbajului exegetic.

Thomas Römer

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Gianfranco Ravasi, Psalmii: comentariu exegetic şi actualizare, vol. III (Psalmii 101-150), Iași 2021, 1134 p., 17×24, ISBN 978-606-578-461-1, 150 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut de curând cartea: Psalmii: comentariu exegetic şi actualizare, vol. III (Psalmii 101-150), scrisă de Gianfranco Ravasi și tradusă în limba română de pr. dr. Robert Balan. Traducerea în limba română este însoțită de o  prefață scrisă de Eminența Sa Cardinalul Gianfranco Ravasi. Cartea apare în colecția „Studii biblice”, în formatul 17×24, are 1134 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 150 lei. 

Sfântul Ambroziu, în Hexameron (111,5) prezenta respiraţia rugăciunii care se ridica din adunarea liturgică a bisericii sale din Milano în timpul cântării psalmilor ca „ondulare maiestuoasă a valurilor oceanului”. La o altă pagină (PL 14,925) simţea că, la această cântare a psalmilor „care salută răsăritul şi care răsună la căderea nopţii, nicio inimă nu poate fi impenetrabilă: inimile dure ca pietrele întineresc, cei duri devin blânzi… pentru că în psalmi învăţătura şi fascinaţia merg împreună”.

Această exaltare entuziastă a Psaltirii este o constantă a literaturii creştine şi pentru faptul că psalmii au devenit textul privilegiat al rugăciunii mesianice şi liturgice a creştinismului. Un comentator din 1700, Calmet, comparase Psaltirea cu o carpetă plină de culori, cu sectoare bine conturate şi circumscrise, cele care mai apoi aveau să fie definite ca „genuri literare”. Rugăciunea în starea pură, aleluia imnurilor care îl celebrează pe Dumnezeu „pentru gloria sa mare” fără să ceară nimic, se întrepătrunde cu strigătul foarte des al lamentaţiunii care-i prezintă lui Dumnezeu obscurităţile existenţei, amărăciunea suferinţei, coşmarul singurătăţii. Mulţumirea fericită se întâlneşte cu abandonarea plină de încredere. Tragediile naţionale, obiectul rugăminţilor comunitare, se unesc cu cânturile speranţei mesianice proiectate asupra destinului luminos al Israelului lui Dumnezeu.

Pentru a cunoaşte acest „microcosmos” şi pentru a-l face să răsune continuu în Biserică şi în inima fiecărui credincios ca „voce a Miresei care vorbeşte Mirelui ei”, conform cu definiţia sugestivă a Psaltirii dată de Conciliul al II-lea din Vatican (Sacrosanctum conclium, n. 84), e necesară o muncă serioasă de pătrundere, pentru că psalmii, în afară de a fi o operă de mistică şi teologie, adesea sunt cânturi de o mare calitate poetică, decorate cu simboluri sclipitoare, construite cu expresii literare puternice şi complexe, marcate de diferitele epoci de compoziţie. După secole de cercetare a exegezei, care a folosit instrumente de analiză tot mai sofisticate, se reuşeşte mai mult să se descopere tezaurul ascuns în aceste cânturi.

Această operă a lui Gianfranco Ravasi, profesor de exegeză vetero-testamentară la Facultatea de Teologie a Italiei Septentrională şi la Seminarul Arhiepiscopal din Milano, pe de o parte, vrea să facă bilanţul acestei cercetări arătând toată lumina care a fost reflectată în aceste 150 de compoziţii ale Psaltirii. Dar, în acelaşi timp, strângând cele mai recente orientări ale cercetării, această operă se îndreaptă şi spre noi itinerare.

În acest sens, va fi utilă trasarea planului de lectură urmărit constant de autor în comentariul fiecărui cânt psalmic. După acţiunea dificilă a versiunii care păstrează prospeţimea şi transparenţa poeziei în ciuda distanţei culturale a paginii antice şi orientale şi a frecventelor obscurităţi textuale, se încearcă descoperirea primei calităţi a psalmului, a primei sale provocări, a incidenţei sale primare. Se deschide în acest moment analiza propriu-zisă, care, deşi foloseşte cea mai rafinată tehnologie exegetică, se transformă mereu într-un comentariu limpede şi imediat. Un prim capitol este dedicat dimensiunii literare, adică reconstrucţiei structurii, adesea riguroase, care se manifestă printr-o „radiografie” îngrijită a poemului. Dar descoperirea acestei matrice nu poate avea loc fără să fi identificat tot coloritul ţesutului de simboluri care constituie aproape tot corpul poeziei. În acest sens, opera lui Ravasi se desprinde de aridele recompuneri doar la nivel lingvistic ce uită valoarea poetică, vie, umană şi întrupată în rugăciunea psalmică.

Definite fiind genul, calitatea şi fascinaţia literară a cânturilor, autorul trece la lectura exegetică propriu-zisă, făcută după acel plan, izolată la început la nivel literar. Este al doilea capitol, adesea vast, cel specific pentru fiecare psalm: de aici, fiecare rugăciune reapare în faţa ochilor cititorului în toate nuanţele sale, chiar şi cele mai subtile, se luminează meandrele cele mai obscure şi dificultăţile numeroase de interpretare se transformă în cânt pentru credincioşii noştri de azi şi pentru oamenii care aşteaptă şi cercetează. De aceea, autorul vrea să recupereze, pe de o parte, intarsiile temelor biblice evocate de psalmi, care îi şi fac „compendiu şi sumă a întregului Vechi Testament”, după cum scria sfântul Robert Belarmin; dar încearcă şi să arate influenţa lăsată de glasul şi de poezia psalmilor în literatura din toate timpurile, astfel încât erau simţiţi ca un cânt al întregii umanităţi. Pe această linie se dezvoltă examenul rezonanţelor creştine, personale şi ecleziale ale fiecărui psalm. Rugăciunea devine astfel laudă corală şi personală, legată de fapte şi zile: „Voi cânta Domnului în viaţa mea, voi cânta psalmi Dumnezeului meu cât voi trăi” (Ps 104,33; 146,2).

Din 1955, anul în care G. Castellino publica comentariul său la psalmi pentru coloana La Sacra Bibbia condusă de monseniorul Garofalo, în Italia nu mai apăruse niciun comentariu complet exegetic la această monumentală culegere de rugăciuni, cuvântul lui Dumnezeu şi cuvântul omului. Acum, cu opera lui Ravasi se va putea descoperi în mod nou şi complet din plin această carte mistică şi terestră, divină şi umană,

„care, spre deosebire de alte scrieri biblice, îmbrăţişează în universalitatea sa materia întregii teologii. Raţiunea pentru care este cartea biblică cea mai folosită în Biserică este pentru că ea conţine în interior întreaga Scriptură… Caracteristica sa este aceea de a spune din nou, sub formă de laudă şi de rugăciune, tot ce expun celelalte cărţi după modurile de narare, de exortaţie, şi de discuţie… Scopul său este acela de a face să se roage, de a ridica sufletul până la Dumnezeu prin contemplarea maiestăţii sale infinite, prin meditarea excelenţei fericirii eterne, prin comuniunea cu sfinţenia lui Dumnezeu şi imitarea efectivă a perfecţiunii sale” (sfântul Toma de Aquino, „In Psalmos Davidis Expositio”, în Opera Omnia S. Tomae, ed. Vivos, vol. XVIII, pp. 228-229).

† Carlo Maria Martini

 

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Gianfranco Ravasi, Psalmii: comentariu exegetic şi actualizare, vol. II (Psalmii 51-100), Iași 2021, 1198 p., 17×24, ISBN 978-606-578-460-4, 150 lei. 

La Editura „Sapientia” a apărut de curând cartea: Psalmii: comentariu exegetic şi actualizare, vol. II (Psalmii 51-100), scrisă de Gianfranco Ravasi și tradusă în limba română de pr. dr. Robert Balan. Traducerea în limba română este însoțită de o  prefață scrisă de Eminența Sa Cardinalul Gianfranco Ravasi. Cartea apare în colecția „Studii biblice”, în formatul 17×24, are 1198 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 150 lei. 

Sfântul Ambroziu, în Hexameron (111,5) prezenta respiraţia rugăciunii care se ridica din adunarea liturgică a bisericii sale din Milano în timpul cântării psalmilor ca „ondulare maiestuoasă a valurilor oceanului”. La o altă pagină (PL 14,925) simţea că, la această cântare a psalmilor „care salută răsăritul şi care răsună la căderea nopţii, nicio inimă nu poate fi impenetrabilă: inimile dure ca pietrele întineresc, cei duri devin blânzi… pentru că în psalmi învăţătura şi fascinaţia merg împreună”.

Această exaltare entuziastă a Psaltirii este o constantă a literaturii creştine şi pentru faptul că psalmii au devenit textul privilegiat al rugăciunii mesianice şi liturgice a creştinismului. Un comentator din 1700, Calmet, comparase Psaltirea cu o carpetă plină de culori, cu sectoare bine conturate şi circumscrise, cele care mai apoi aveau să fie definite ca „genuri literare”. Rugăciunea în starea pură, aleluia imnurilor care îl celebrează pe Dumnezeu „pentru gloria sa mare” fără să ceară nimic, se întrepătrunde cu strigătul foarte des al lamentaţiunii care-i prezintă lui Dumnezeu obscurităţile existenţei, amărăciunea suferinţei, coşmarul singurătăţii. Mulţumirea fericită se întâlneşte cu abandonarea plină de încredere. Tragediile naţionale, obiectul rugăminţilor comunitare, se unesc cu cânturile speranţei mesianice proiectate asupra destinului luminos al Israelului lui Dumnezeu.

Pentru a cunoaşte acest „microcosmos” şi pentru a-l face să răsune continuu în Biserică şi în inima fiecărui credincios ca „voce a Miresei care vorbeşte Mirelui ei”, conform cu definiţia sugestivă a Psaltirii dată de Conciliul al II-lea din Vatican (Sacrosanctum conclium, n. 84), e necesară o muncă serioasă de pătrundere, pentru că psalmii, în afară de a fi o operă de mistică şi teologie, adesea sunt cânturi de o mare calitate poetică, decorate cu simboluri sclipitoare, construite cu expresii literare puternice şi complexe, marcate de diferitele epoci de compoziţie. După secole de cercetare a exegezei, care a folosit instrumente de analiză tot mai sofisticate, se reuşeşte mai mult să se descopere tezaurul ascuns în aceste cânturi.

Această operă a lui Gianfranco Ravasi, profesor de exegeză vetero-testamentară la Facultatea de Teologie a Italiei Septentrională şi la Seminarul Arhiepiscopal din Milano, pe de o parte, vrea să facă bilanţul acestei cercetări arătând toată lumina care a fost reflectată în aceste 150 de compoziţii ale Psaltirii. Dar, în acelaşi timp, strângând cele mai recente orientări ale cercetării, această operă se îndreaptă şi spre noi itinerare.

În acest sens, va fi utilă trasarea planului de lectură urmărit constant de autor în comentariul fiecărui cânt psalmic. După acţiunea dificilă a versiunii care păstrează prospeţimea şi transparenţa poeziei în ciuda distanţei culturale a paginii antice şi orientale şi a frecventelor obscurităţi textuale, se încearcă descoperirea primei calităţi a psalmului, a primei sale provocări, a incidenţei sale primare. Se deschide în acest moment analiza propriu-zisă, care, deşi foloseşte cea mai rafinată tehnologie exegetică, se transformă mereu într-un comentariu limpede şi imediat. Un prim capitol este dedicat dimensiunii literare, adică reconstrucţiei structurii, adesea riguroase, care se manifestă printr-o „radiografie” îngrijită a poemului. Dar descoperirea acestei matrice nu poate avea loc fără să fi identificat tot coloritul ţesutului de simboluri care constituie aproape tot corpul poeziei. În acest sens, opera lui Ravasi se desprinde de aridele recompuneri doar la nivel lingvistic ce uită valoarea poetică, vie, umană şi întrupată în rugăciunea psalmică.

Definite fiind genul, calitatea şi fascinaţia literară a cânturilor, autorul trece la lectura exegetică propriu-zisă, făcută după acel plan, izolată la început la nivel literar. Este al doilea capitol, adesea vast, cel specific pentru fiecare psalm: de aici, fiecare rugăciune reapare în faţa ochilor cititorului în toate nuanţele sale, chiar şi cele mai subtile, se luminează meandrele cele mai obscure şi dificultăţile numeroase de interpretare se transformă în cânt pentru credincioşii noştri de azi şi pentru oamenii care aşteaptă şi cercetează. De aceea, autorul vrea să recupereze, pe de o parte, intarsiile temelor biblice evocate de psalmi, care îi şi fac „compendiu şi sumă a întregului Vechi Testament”, după cum scria sfântul Robert Belarmin; dar încearcă şi să arate influenţa lăsată de glasul şi de poezia psalmilor în literatura din toate timpurile, astfel încât erau simţiţi ca un cânt al întregii umanităţi. Pe această linie se dezvoltă examenul rezonanţelor creştine, personale şi ecleziale ale fiecărui psalm. Rugăciunea devine astfel laudă corală şi personală, legată de fapte şi zile: „Voi cânta Domnului în viaţa mea, voi cânta psalmi Dumnezeului meu cât voi trăi” (Ps 104,33; 146,2).

Din 1955, anul în care G. Castellino publica comentariul său la psalmi pentru coloana La Sacra Bibbia condusă de monseniorul Garofalo, în Italia nu mai apăruse niciun comentariu complet exegetic la această monumentală culegere de rugăciuni, cuvântul lui Dumnezeu şi cuvântul omului. Acum, cu opera lui Ravasi se va putea descoperi în mod nou şi complet din plin această carte mistică şi terestră, divină şi umană,

„care, spre deosebire de alte scrieri biblice, îmbrăţişează în universalitatea sa materia întregii teologii. Raţiunea pentru care este cartea biblică cea mai folosită în Biserică este pentru că ea conţine în interior întreaga Scriptură… Caracteristica sa este aceea de a spune din nou, sub formă de laudă şi de rugăciune, tot ce expun celelalte cărţi după modurile de narare, de exortaţie, şi de discuţie… Scopul său este acela de a face să se roage, de a ridica sufletul până la Dumnezeu prin contemplarea maiestăţii sale infinite, prin meditarea excelenţei fericirii eterne, prin comuniunea cu sfinţenia lui Dumnezeu şi imitarea efectivă a perfecţiunii sale” (sfântul Toma de Aquino, „In Psalmos Davidis Expositio”, în Opera Omnia S. Tomae, ed. Vivos, vol. XVIII, pp. 228-229).

† Carlo Maria Martini

 

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Gianfranco Ravasi, Psalmii: comentariu exegetic şi actualizare, vol. I (Psalmii 1-50), Iași 2020, 1041 p., 17×24, ISBN 978-606-578-419-2, 110 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut de curând cartea: Psalmii: comentariu exegetic şi actualizare, vol. I (Psalmii 1-50), scrisă de Gianfranco Ravasi și tradusă în limba română de pr. dr. Robert Balan. Traducerea în limba română este însoțită de o  prefață scrisă de Eminența Sa Cardinalul Gianfranco Ravasi. Cartea apare în colecția „Studii biblice”, în formatul 17×24, are 1041 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 110 lei. 

Sfântul Ambroziu, în Hexameron (111,5) prezenta respiraţia rugăciunii care se ridica din adunarea liturgică a bisericii sale din Milano în timpul cântării psalmilor ca „ondulare maiestuoasă a valurilor oceanului”. La o altă pagină (PL 14,925) simţea că, la această cântare a psalmilor „care salută răsăritul şi care răsună la căderea nopţii, nicio inimă nu poate fi impenetrabilă: inimile dure ca pietrele întineresc, cei duri devin blânzi… pentru că în psalmi învăţătura şi fascinaţia merg împreună”.

Această exaltare entuziastă a Psaltirii este o constantă a literaturii creştine şi pentru faptul că psalmii au devenit textul privilegiat al rugăciunii mesianice şi liturgice a creştinismului. Un comentator din 1700, Calmet, comparase Psaltirea cu o carpetă plină de culori, cu sectoare bine conturate şi circumscrise, cele care mai apoi aveau să fie definite ca „genuri literare”. Rugăciunea în starea pură, aleluia imnurilor care îl celebrează pe Dumnezeu „pentru gloria sa mare” fără să ceară nimic, se întrepătrunde cu strigătul foarte des al lamentaţiunii care-i prezintă lui Dumnezeu obscurităţile existenţei, amărăciunea suferinţei, coşmarul singurătăţii. Mulţumirea fericită se întâlneşte cu abandonarea plină de încredere. Tragediile naţionale, obiectul rugăminţilor comunitare, se unesc cu cânturile speranţei mesianice proiectate asupra destinului luminos al Israelului lui Dumnezeu.

Pentru a cunoaşte acest „microcosmos” şi pentru a-l face să răsune continuu în Biserică şi în inima fiecărui credincios ca „voce a Miresei care vorbeşte Mirelui ei”, conform cu definiţia sugestivă a Psaltirii dată de Conciliul al II-lea din Vatican (Sacrosanctum conclium, n. 84), e necesară o muncă serioasă de pătrundere, pentru că psalmii, în afară de a fi o operă de mistică şi teologie, adesea sunt cânturi de o mare calitate poetică, decorate cu simboluri sclipitoare, construite cu expresii literare puternice şi complexe, marcate de diferitele epoci de compoziţie. După secole de cercetare a exegezei, care a folosit instrumente de analiză tot mai sofisticate, se reuşeşte mai mult să se descopere tezaurul ascuns în aceste cânturi.

Această operă a lui Gianfranco Ravasi, profesor de exegeză vetero-testamentară la Facultatea de Teologie a Italiei Septentrională şi la Seminarul Arhiepiscopal din Milano, pe de o parte, vrea să facă bilanţul acestei cercetări arătând toată lumina care a fost reflectată în aceste 150 de compoziţii ale Psaltirii. Dar, în acelaşi timp, strângând cele mai recente orientări ale cercetării, această operă se îndreaptă şi spre noi itinerare.

În acest sens, va fi utilă trasarea planului de lectură urmărit constant de autor în comentariul fiecărui cânt psalmic. După acţiunea dificilă a versiunii care păstrează prospeţimea şi transparenţa poeziei în ciuda distanţei culturale a paginii antice şi orientale şi a frecventelor obscurităţi textuale, se încearcă descoperirea primei calităţi a psalmului, a primei sale provocări, a incidenţei sale primare. Se deschide în acest moment analiza propriu-zisă, care, deşi foloseşte cea mai rafinată tehnologie exegetică, se transformă mereu într-un comentariu limpede şi imediat. Un prim capitol este dedicat dimensiunii literare, adică reconstrucţiei structurii, adesea riguroase, care se manifestă printr-o „radiografie” îngrijită a poemului. Dar descoperirea acestei matrice nu poate avea loc fără să fi identificat tot coloritul ţesutului de simboluri care constituie aproape tot corpul poeziei. În acest sens, opera lui Ravasi se desprinde de aridele recompuneri doar la nivel lingvistic ce uită valoarea poetică, vie, umană şi întrupată în rugăciunea psalmică.

Definite fiind genul, calitatea şi fascinaţia literară a cânturilor, autorul trece la lectura exegetică propriu-zisă, făcută după acel plan, izolată la început la nivel literar. Este al doilea capitol, adesea vast, cel specific pentru fiecare psalm: de aici, fiecare rugăciune reapare în faţa ochilor cititorului în toate nuanţele sale, chiar şi cele mai subtile, se luminează meandrele cele mai obscure şi dificultăţile numeroase de interpretare se transformă în cânt pentru credincioşii noştri de azi şi pentru oamenii care aşteaptă şi cercetează. De aceea, autorul vrea să recupereze, pe de o parte, intarsiile temelor biblice evocate de psalmi, care îi şi fac „compendiu şi sumă a întregului Vechi Testament”, după cum scria sfântul Robert Belarmin; dar încearcă şi să arate influenţa lăsată de glasul şi de poezia psalmilor în literatura din toate timpurile, astfel încât erau simţiţi ca un cânt al întregii umanităţi. Pe această linie se dezvoltă examenul rezonanţelor creştine, personale şi ecleziale ale fiecărui psalm. Rugăciunea devine astfel laudă corală şi personală, legată de fapte şi zile: „Voi cânta Domnului în viaţa mea, voi cânta psalmi Dumnezeului meu cât voi trăi” (Ps 104,33; 146,2).

Din 1955, anul în care G. Castellino publica comentariul său la psalmi pentru coloana La Sacra Bibbia condusă de monseniorul Garofalo, în Italia nu mai apăruse niciun comentariu complet exegetic la această monumentală culegere de rugăciuni, cuvântul lui Dumnezeu şi cuvântul omului. Acum, cu opera lui Ravasi se va putea descoperi în mod nou şi complet din plin această carte mistică şi terestră, divină şi umană,

„care, spre deosebire de alte scrieri biblice, îmbrăţişează în universalitatea sa materia întregii teologii. Raţiunea pentru care este cartea biblică cea mai folosită în Biserică este pentru că ea conţine în interior întreaga Scriptură… Caracteristica sa este aceea de a spune din nou, sub formă de laudă şi de rugăciune, tot ce expun celelalte cărţi după modurile de narare, de exortaţie, şi de discuţie… Scopul său este acela de a face să se roage, de a ridica sufletul până la Dumnezeu prin contemplarea maiestăţii sale infinite, prin meditarea excelenţei fericirii eterne, prin comuniunea cu sfinţenia lui Dumnezeu şi imitarea efectivă a perfecţiunii sale” (sfântul Toma de Aquino, „In Psalmos Davidis Expositio”, în Opera Omnia S. Tomae, ed. Vivos, vol. XVIII, pp. 228-229).

† Carlo Maria Martini

 

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Comisia Biblică Pontificală, Ce este omul? Un itinerar de antropologie biblică, Iași 2020, 422 p., 14×20, ISBN 978-606-578-417-8, 35 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea: Ce este omul? Un itinerar de antropologie biblică, scrisă de Comisia Biblică Pontificală și tradusă în limba română de pr. dr. Mihai Pătrașcu. Cartea apare în colecția „Studii biblice”, în formatul 14×20, are 422 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 35 lei. 

În mod normal, orice fiinţă umană se confruntă cu întrebarea: „Cine sunt?” Iar răspunsul, uneori trudit şi mereu reformulat, îi vine pe fundalul unei alte întrebări, cu conotaţii mai largi: „Ce este omul?” Sunt întrebări de care depind foarte multe altele: întrebări de care depinde perspectiva de viaţă umană, orizont în interiorul căruia îşi găsesc fundament, motivaţie şi explicaţie atât resursele pentru o viaţă trăită demn, cât şi tot ceea ce înseamnă etici, comportamente, relaţionări cu semenii sau cu celelalte realităţi. Fără un răspuns temeinic, sigur şi cât se poate de obiectiv, dimensiunea umană cade în arbitrarietate, în confuzie, în haos social-politic, psihologic şi, mai grav, ideologic.

Omenirea, de-a lungul secolelor, a încercat profunzimea şi greutatea acestor întrebări, venind cu tot felul de răspunsuri la situaţiile de viaţă pe care le declanşau aceste răspunsuri. Nu de puţine ori, din păcate, răspunsurile arbitrare, nefundamentate temeinic, au condus şi conduc la catastrofe umanitare foarte grave, la atitudini subiective şi egolatre, cu tentă trufaşă şi prepotentă, ideologii care neglijează de cele mai multe ori – printr-un dribling mental sofistic – dimensiunea profundă, interioară (adică spirituală) a omului, acestea conducând la decizii contrare omului. Istoria abundă în astfel de exemple, chiar şi în timpurile pe care le trăim.

Comisia Pontificală Biblică – organism din cadrul Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei a Bisericii Catolice – a considerat că Biserica trebuie să se lase provocată de schimbările de paradigmă antropologică ce se întâmplă în zilele noastre şi să încerce să amintească omului că răspunsurile la întrebările fundamentale pe care orice om le „macină” în profunzimea cea mai intimă a sa trebuie să găsească răspunsuri autentice, în care să se poată încrede şi în funcţie de care să ia decizii coerente pentru viaţă, din momentul conceperii vieţii, pe parcursul desfăşurării până în ultima clipă a ei.

Documentul de faţă, elaborat pe parcursul mai multor ani şi prin concursul multor persoane diferite, vine să dea nişte itinerarii de reflecţie referitoare la problemele fundamentale ale vieţii umane de astăzi. Şi o face din perspectiva Cuvântului lui Dumnezeu, a revelaţiei pe care Dumnezeu a făcut-o cu referire la ce este, în esenţa sa profundă, omul. Aceasta este cheia de interpretare fundamentală a acestui Document: omul este şi trebuie văzut şi înţeles ţinând cont de ce a plănuit pentru el Cel care l-a creat. Dacă omul se înţelege, dacă acceptă să se înţeleagă drept „chip şi asemănare” cu Dumnezeu, atunci va putea descoperi şi cheia interpretativa a celorlalte realităţi create (natură, animale, hrană, muncă, istorie de viaţă umană reală, actuală şi cu perspectivă sigură).

O altă cheie interpretativă – coerentă şi consecventă cu aceasta – este dată de perspectiva de omenitate – nouă, totuşi originară – pe care a adus-o „omul Isus” (cf. 1Tim 2,5), perspectivă pe care Documentul o vede drept fundal hermeneutic la toată istoria omului, de la început până la sfârşitul ei. Pentru creştini, această înţelegere este fundamentală, mai ales că omenitatea lui Isus, mort şi înviat, a „străpuns” dimensiunea veşniciei lui Dumnezeu, ceea ce nu face altceva decât să împlinească în mod desăvârşit şi definitiv „destinul” pentru care a fost creat omul: acela de a fi cu Dumnezeu, şi pentru că Dumnezeu se defineşte ca fiind „Emanuel” (Dumnezeu cu noi). Omul este „în chipul” lui Dumnezeu şi poate deveni – prin harul cristic – asemenea lui Dumnezeu, atingând acea perspectivă din momentul creaţiei, ştirbită oarecum de păcatul strămoşesc), dar restaurată de Isus Cristos prim misterul morţii şi învierii sale. Cu alte cuvinte, Documentul vine să reamintească faptul că omul se înţelege pe sine doar dacă se poziţionează hermeneutic în faţa a ceea ce este veşnic: omul este capabil, prin harul lui Dumnezeu, de veşnicie.

Lectura Documentului de faţă se dovedeşte a fi de un real folos – am putea spune chiar indispensabilă – pentru orice creştin, ba chiar pentru orice om de bunăvoinţă care vrea să dea curs întrebărilor fundamentale ale vieţii şi care, mai ales, doreşte să descopere „drumul” spre răspunsurile valide, adevărate şi de încredere, acele răspunsuri care, pentru omul care trăieşte într-o lume aşa de supusă schimbărilor de tot soiul, sunt adevărate crâmpeie de veşnicie. Aşadar, fundalul acestui Document este amintirea şi confirmarea faptului că paradigma umană conţine coordonatele veşniciei şi garanţia speranţei, adevăr pe care omul e bine să-l recunoască, să-l accepte şi să-l trăiască pentru a fi cu adevărat liber şi fericit, nu doar în această viaţă trecătoare, ci mai ales în veşnicia care-l aşteaptă.

Pr. Eduard Patraşcu

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Thomas Söding, Christian Münch, Mic manual didactic pentru Noul Testament, Iași 2020, 190 p., 14×20, ISBN 973-606-578-401-7, 20 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Mic manual didactic pentru Noul Testament, scrisă de Thomas Söding, Christian Münch și tradusă în limba română de pr. dr. Lucian Farcaș. Cartea apare în colecția „Studii biblice”, în formatul 14×20, are 190 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 20 lei.

Manualul didactic constituie o introducere în arta exegezei neotestamentare. Noul Testament este o literatură creştină primară; este un document istoric al Bisericii de la început; şi, totodată, este a doua parte a Sfintei Scripturi. În conformitate cu acest mod de înţelegere a textului, sunt prezentaţi, la nivelul de astăzi al problemelor care se pun, cei mai importanţi paşi ai analizei textuale, în strânsă legătură cu exigenţele privind traducerea textului, dar şi cu cele referitoare la studiul istoric referitor la Noul Testament.

Conceptul metodologic se regăseşte în tradiţia exegezei „istorico-critice”, dar ţine cont şi de noi metode, în măsura în care acestea ajută la înţelegerea sensului istoric al celor scrise; trebuie să aibă în vedere o interpretare a Bibliei pentru care erosul filologic, incoruptibilitatea istorică şi responsabilitatea teologică nu constituie contradicţii, ci o unitate interioară. Apropierea ecumenică dintre exegeza catolică şi cea protestantă este înţeleasă de la sine; trebuie folosite posibilităţile unui dialog iudeo-creştin privind un domeniu atât de sensibil al Noului Testament; atenţia acordată religiilor şi filosofiilor ne-biblice este o condiţie pentru munca ştiinţifică. De o importanţă deosebită este legătura cu exegeza veterotestamentară. Decisivă este căutarea adevărului eliberator al evangheliei, care poate fi găsit pe fundalul Vechiului Testament în cadrul mărturisirii inspirate de către Noul Testament în privinţa realităţii lui Cristos.

Micul manual didactic se bazează pe o lucrare mai mare, şi anume Manual didactic pentru Noul Testament, din 1998. Titlul acestuia, Căi de interpretare a Scripturii, arată faptul că acolo problemele hermeneutice de bază privind înţelegerea şi interpretarea Scripturii au ocupat un spaţiu mai mare. Pentru obiectivele didacticii universitare trebuie prezentat un Manual didactic compact, care se concentrează asupra analizei textuale. Secţiunile relevante ale manualului didactic din 1998 reprezintă baza, dar au fost prelucrate substanţial la nivelul discuţiilor de astăzi.

Dacă acest manual de studiu ajută la întărirea bucuriei de a citi Noul Testament şi la promovarea concentrării asupra semnificaţiei sale istorice şi teologice, în cazul acesta şi-a atins scopul.

Thomas Söding, Christian Münch

 

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Mihai Afrenţoae, Chiamati alla libertà. Una lettura antropologico-etica di Gal 5,1–6,18, Iași 2020, 353 p., 14×20, 978-606-578-397-3, 25 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Chiamati alla libertà. Una lettura antropologico-etica di Gal 5,1–6,18, scrisă de pr. dr. Mihai Afrenţoae. Cartea apare în colecția „Studii biblice”, în formatul 14×20, are 353 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 25 lei.

Chemați la libertate. O lectură antropologico-etică despre Gal 5,1–6,18 este o carte publicată în limba italiană, ce își propune să prezinte cititorului intenția persuasivă a apostolului Paul, prin care vrea să-i educe la libertatea adusă în dar de către Isus Cristos. Deși dar, libertatea respectivă este o chemare, cere un angajament continuu pentru a o dobândi în plinătatea ei. Altfel spus, indicativul mântuirii conduce către imperativul etic, ce poate fi înțeles și pus în practică doar în libertatea la care suntem chemați.

Metodologia aplicată este o îmbinare a sintaxei și a morfologiei cu retorica epidictică ce se deschide către pragmatică. În timp ce sintaxa se oprește la suprafața structurii textului, morfologia pătrunde în adâncul înțelesului cuvintelor, semantică ce poate fi surprinsă cu ajutorul epidicticii, acea ramură a retoricii care educă la asumarea valorilor, tipică pragmaticii învăluită de responsabilitate.

Cartea este compusă din patru capitole, fiecare dintre ele contribuind la alcătuirea întregului, a cărții ce ne aduce aminte că suntem chemați la libertatea de dobândit: „Voi fraților ați fost chemați la libertate. Numai că libertatea nu trebuie să devină un pretext pentru carne, dar slujiți-vă unii pe alții prin intermediul iubirii” (Gal 5,13).

Primul capitol prezintă structura sintactică a textului din Gal 5,1-12, urmată de o analiză semantică ce vrea să ilumineze interpretarea libertății. Ceea ce contează cu adevărat este credința care lucrează prin iubire (5,6), față de care nu-și mai găsește loc opoziția dintre circumcizie și lipsa acesteia, tipică celor care nu îl cunosc pe Cristos. Libertatea este prezentată ca o educatoare pragmatică, capabilă să conducă cititorul către valorile evangheliei revelate.

Al doilea capitol analizează Gal 5,13-24, evidențiind cu precădere lupta dintre carne și duh, prezentată ca esența tematică a Scrisorii către Galateni. Fiind o chemare la libertate, presupune un angajament ce îl conștientizează pe cel care crede despre limitele ce îl caracterizează și, în același timp, despre speranța în posibilitatea dobândirii libertății de a sluji în iubire. Pentru a reuși în această luptă se cere o alegere concretă: răstignirea cărnii (5,24), acțiune motivată din punct de vedere escatologic. Cititorul este chemat la asumarea aspectelor antropologico-etice ale libertății, cu o aplicare retorico-pragmatică orientată către educarea la responsabilitate.

Al treilea capitol reprezintă o analiză a textului din Gal 5,25–6,10, concentrat pe aspecte etice, desprinse din umblarea în Duh ce conduc înspre practicarea concretă a iubirii agapice. Eliberat de Cristos, cel ce crede este chemat să-și orienteze noua identitate către practicarea binelui în favoarea aproapelui.

Ultimul capitol se bazează pe epilogul Scrisorii către Galateni, ce se găsește în 6,11-18, punând în contrast lauda iudeilor în circumcizie cu lauda lui Paul în cruce. Intenția Apostolului este educarea destinatarilor la libertatea față de faptele cărnii, pentru a trăi din rodul Duhului, astfel încât, habitusul ce derivă se specifică în diferența dintre practicarea viciilor și a virtuților. Libertatea este bazată pe aspecte teologice care conduc spre relația dintre antropologie și etică, adică pe ceea ce contează cu adevărat pentru un creștin.

Pr. dr. Mihai Afrențoae, OFMConv.

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Mihai Afrenţoae, Il background di Gal 5–6, Iași 2020, 143 p., 14×20, 978-606-578-397-3, 20 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Il background di Gal 5–6, scrisă de pr. dr. Mihai Afrenţoae. Cartea apare în colecția „Studii biblice”, în formatul 14×20, are 143 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 20 lei.

Elucidarea contextului literar, geografic și cultural al Scrisorii către Galateni este fundamental pentru a înțelege insistența lui Paul asupra libertății. Cartea Il background di Galati 5–6, publicată în limba italiană, vrea să aducă o contribuție în acest sens.

Temele principale ale cărții sunt prezentate în cele două capitole ale sale: 1) Liberati per la libertà; 2) Il genere letterario di Gal 5–6. Ambele capitole sunt orientate spre clarificarea tipului de libertate predicată de Apostolul Neamurilor, a tipului de retorică folosită, a destinatarilor și a culturii lor religioase.

1) Eliberați pentru libertate nu este un joc de cuvinte, ci titlul primului capitol al cărții Il background di Gal 5–6, iar textul ales ca introducere oferă cheia de lectură: „Existența creștină, prin natura sa, este libertate, căci, pentru libertate ne-a eliberat Cristos” (Schnelle, The Human Condition, 91). Istoria ne învață că libertatea este o valoare pentru a cărei dobândire s-au dus lupte crâncene.

Capitolul I ne indică modul în care suntem invitați să citim libertatea despre care vorbește Paul în Scrisoarea către Galateni. În sinteză extremă, primul capitol trece în revistă pasajele în care Paul vorbește despre libertate, încercând să scoată în evidență că obiectivul principal este depășirea interpretării exclusive a libertății față de legea iudaică, orientându-ne către libertatea față de faptele cărnii. În alte cuvinte, ținând cont de originea destinatarilor, proveniți în majoritate dintre ethne, adică națiuni, libertatea față de legea iudaică avea sens doar ca act preventiv, însă Paul vrea să îi conducă la libertatea de care ei duceau lipsă prin însăși cultura lor, așa cum apare în lupta dintre carne și duh, în Gal 5,16: „trupul dorește împotriva duhului, iar duhul, împotriva trupului”.

2) Capitolul al II-lea, intitulat Genul literar al Gal 5–6, este sintetizat de următorul citat: „În baza unei interpretări pragmatice a genului epidictic […] se înțelege că finalitatea sa […] se găsește în dispoziția către acțiune” (A. Pitta, Disposizione, 94). Aici avem de a face cu unele cuvinte tehnice: pragmatică, epidictic, dispoziție către acțiune, a căror înțelegere necesită citirea textului.

Îmi place mult un gând întâlnit pe parcursul cercetării: „Suntem ca niște pitici pe spatele unor giganți, însă, cu ajutorul lor, reușim să vedem departe” (Collura, „Siamo tutti nani sulle spalle dei giganti”, 37), deoarece purtați pe spatele lor, adică pe învățătura adusă deja de ei. Prin aceasta vreau să spun că m-am lăsat inspirat de cei care au studiat deja Scrisoarea către Galateni, încercând să contribui la înțelegerea acesteia, conștient că orice carte din cărți se face.

Pr. dr. Mihai Afrențoae, OFMConv.

 

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro