Psalmii : comentariu exegetic şi actualizare

Gianfranco Ravasi, Psalmii: comentariu exegetic şi actualizare, vol. I (Psalmii 1-50), Iași 2020, 1041 p., 17×24, ISBN 978-606-578-419-2, 110 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut de curând cartea: Psalmii: comentariu exegetic şi actualizare, vol. I (Psalmii 1-50), scrisă de Gianfranco Ravasi și tradusă în limba română de pr. dr. Robert Balan. Traducerea în limba română este însoțită de o  prefață scrisă de Eminența Sa Cardinalul Gianfranco Ravasi. Cartea apare în colecția „Studii biblice”, în formatul 17×24, are 1041 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 110 lei. 

Sfântul Ambroziu, în Hexameron (111,5) prezenta respiraţia rugăciunii care se ridica din adunarea liturgică a bisericii sale din Milano în timpul cântării psalmilor ca „ondulare maiestuoasă a valurilor oceanului”. La o altă pagină (PL 14,925) simţea că, la această cântare a psalmilor „care salută răsăritul şi care răsună la căderea nopţii, nicio inimă nu poate fi impenetrabilă: inimile dure ca pietrele întineresc, cei duri devin blânzi… pentru că în psalmi învăţătura şi fascinaţia merg împreună”.

Această exaltare entuziastă a Psaltirii este o constantă a literaturii creştine şi pentru faptul că psalmii au devenit textul privilegiat al rugăciunii mesianice şi liturgice a creştinismului. Un comentator din 1700, Calmet, comparase Psaltirea cu o carpetă plină de culori, cu sectoare bine conturate şi circumscrise, cele care mai apoi aveau să fie definite ca „genuri literare”. Rugăciunea în starea pură, aleluia imnurilor care îl celebrează pe Dumnezeu „pentru gloria sa mare” fără să ceară nimic, se întrepătrunde cu strigătul foarte des al lamentaţiunii care-i prezintă lui Dumnezeu obscurităţile existenţei, amărăciunea suferinţei, coşmarul singurătăţii. Mulţumirea fericită se întâlneşte cu abandonarea plină de încredere. Tragediile naţionale, obiectul rugăminţilor comunitare, se unesc cu cânturile speranţei mesianice proiectate asupra destinului luminos al Israelului lui Dumnezeu.

Pentru a cunoaşte acest „microcosmos” şi pentru a-l face să răsune continuu în Biserică şi în inima fiecărui credincios ca „voce a Miresei care vorbeşte Mirelui ei”, conform cu definiţia sugestivă a Psaltirii dată de Conciliul al II-lea din Vatican (Sacrosanctum conclium, n. 84), e necesară o muncă serioasă de pătrundere, pentru că psalmii, în afară de a fi o operă de mistică şi teologie, adesea sunt cânturi de o mare calitate poetică, decorate cu simboluri sclipitoare, construite cu expresii literare puternice şi complexe, marcate de diferitele epoci de compoziţie. După secole de cercetare a exegezei, care a folosit instrumente de analiză tot mai sofisticate, se reuşeşte mai mult să se descopere tezaurul ascuns în aceste cânturi.

Această operă a lui Gianfranco Ravasi, profesor de exegeză vetero-testamentară la Facultatea de Teologie a Italiei Septentrională şi la Seminarul Arhiepiscopal din Milano, pe de o parte, vrea să facă bilanţul acestei cercetări arătând toată lumina care a fost reflectată în aceste 150 de compoziţii ale Psaltirii. Dar, în acelaşi timp, strângând cele mai recente orientări ale cercetării, această operă se îndreaptă şi spre noi itinerare.

În acest sens, va fi utilă trasarea planului de lectură urmărit constant de autor în comentariul fiecărui cânt psalmic. După acţiunea dificilă a versiunii care păstrează prospeţimea şi transparenţa poeziei în ciuda distanţei culturale a paginii antice şi orientale şi a frecventelor obscurităţi textuale, se încearcă descoperirea primei calităţi a psalmului, a primei sale provocări, a incidenţei sale primare. Se deschide în acest moment analiza propriu-zisă, care, deşi foloseşte cea mai rafinată tehnologie exegetică, se transformă mereu într-un comentariu limpede şi imediat. Un prim capitol este dedicat dimensiunii literare, adică reconstrucţiei structurii, adesea riguroase, care se manifestă printr-o „radiografie” îngrijită a poemului. Dar descoperirea acestei matrice nu poate avea loc fără să fi identificat tot coloritul ţesutului de simboluri care constituie aproape tot corpul poeziei. În acest sens, opera lui Ravasi se desprinde de aridele recompuneri doar la nivel lingvistic ce uită valoarea poetică, vie, umană şi întrupată în rugăciunea psalmică.

Definite fiind genul, calitatea şi fascinaţia literară a cânturilor, autorul trece la lectura exegetică propriu-zisă, făcută după acel plan, izolată la început la nivel literar. Este al doilea capitol, adesea vast, cel specific pentru fiecare psalm: de aici, fiecare rugăciune reapare în faţa ochilor cititorului în toate nuanţele sale, chiar şi cele mai subtile, se luminează meandrele cele mai obscure şi dificultăţile numeroase de interpretare se transformă în cânt pentru credincioşii noştri de azi şi pentru oamenii care aşteaptă şi cercetează. De aceea, autorul vrea să recupereze, pe de o parte, intarsiile temelor biblice evocate de psalmi, care îi şi fac „compendiu şi sumă a întregului Vechi Testament”, după cum scria sfântul Robert Belarmin; dar încearcă şi să arate influenţa lăsată de glasul şi de poezia psalmilor în literatura din toate timpurile, astfel încât erau simţiţi ca un cânt al întregii umanităţi. Pe această linie se dezvoltă examenul rezonanţelor creştine, personale şi ecleziale ale fiecărui psalm. Rugăciunea devine astfel laudă corală şi personală, legată de fapte şi zile: „Voi cânta Domnului în viaţa mea, voi cânta psalmi Dumnezeului meu cât voi trăi” (Ps 104,33; 146,2).

Din 1955, anul în care G. Castellino publica comentariul său la psalmi pentru coloana La Sacra Bibbia condusă de monseniorul Garofalo, în Italia nu mai apăruse niciun comentariu complet exegetic la această monumentală culegere de rugăciuni, cuvântul lui Dumnezeu şi cuvântul omului. Acum, cu opera lui Ravasi se va putea descoperi în mod nou şi complet din plin această carte mistică şi terestră, divină şi umană,

„care, spre deosebire de alte scrieri biblice, îmbrăţişează în universalitatea sa materia întregii teologii. Raţiunea pentru care este cartea biblică cea mai folosită în Biserică este pentru că ea conţine în interior întreaga Scriptură… Caracteristica sa este aceea de a spune din nou, sub formă de laudă şi de rugăciune, tot ce expun celelalte cărţi după modurile de narare, de exortaţie, şi de discuţie… Scopul său este acela de a face să se roage, de a ridica sufletul până la Dumnezeu prin contemplarea maiestăţii sale infinite, prin meditarea excelenţei fericirii eterne, prin comuniunea cu sfinţenia lui Dumnezeu şi imitarea efectivă a perfecţiunii sale” (sfântul Toma de Aquino, „In Psalmos Davidis Expositio”, în Opera Omnia S. Tomae, ed. Vivos, vol. XVIII, pp. 228-229).

† Carlo Maria Martini

 

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Ce este omul? Un itinerar de antropologie biblică

Comisia Biblică Pontificală, Ce este omul? Un itinerar de antropologie biblică, Iași 2020, 422 p., 14×20, ISBN 978-606-578-417-8, 35 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea: Ce este omul? Un itinerar de antropologie biblică, scrisă de Comisia Biblică Pontificală și tradusă în limba română de pr. dr. Mihai Pătrașcu. Cartea apare în colecția „Studii biblice”, în formatul 14×20, are 422 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 35 lei. 

În mod normal, orice fiinţă umană se confruntă cu întrebarea: „Cine sunt?” Iar răspunsul, uneori trudit şi mereu reformulat, îi vine pe fundalul unei alte întrebări, cu conotaţii mai largi: „Ce este omul?” Sunt întrebări de care depind foarte multe altele: întrebări de care depinde perspectiva de viaţă umană, orizont în interiorul căruia îşi găsesc fundament, motivaţie şi explicaţie atât resursele pentru o viaţă trăită demn, cât şi tot ceea ce înseamnă etici, comportamente, relaţionări cu semenii sau cu celelalte realităţi. Fără un răspuns temeinic, sigur şi cât se poate de obiectiv, dimensiunea umană cade în arbitrarietate, în confuzie, în haos social-politic, psihologic şi, mai grav, ideologic.

Omenirea, de-a lungul secolelor, a încercat profunzimea şi greutatea acestor întrebări, venind cu tot felul de răspunsuri la situaţiile de viaţă pe care le declanşau aceste răspunsuri. Nu de puţine ori, din păcate, răspunsurile arbitrare, nefundamentate temeinic, au condus şi conduc la catastrofe umanitare foarte grave, la atitudini subiective şi egolatre, cu tentă trufaşă şi prepotentă, ideologii care neglijează de cele mai multe ori – printr-un dribling mental sofistic – dimensiunea profundă, interioară (adică spirituală) a omului, acestea conducând la decizii contrare omului. Istoria abundă în astfel de exemple, chiar şi în timpurile pe care le trăim.

Comisia Pontificală Biblică – organism din cadrul Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei a Bisericii Catolice – a considerat că Biserica trebuie să se lase provocată de schimbările de paradigmă antropologică ce se întâmplă în zilele noastre şi să încerce să amintească omului că răspunsurile la întrebările fundamentale pe care orice om le „macină” în profunzimea cea mai intimă a sa trebuie să găsească răspunsuri autentice, în care să se poată încrede şi în funcţie de care să ia decizii coerente pentru viaţă, din momentul conceperii vieţii, pe parcursul desfăşurării până în ultima clipă a ei.

Documentul de faţă, elaborat pe parcursul mai multor ani şi prin concursul multor persoane diferite, vine să dea nişte itinerarii de reflecţie referitoare la problemele fundamentale ale vieţii umane de astăzi. Şi o face din perspectiva Cuvântului lui Dumnezeu, a revelaţiei pe care Dumnezeu a făcut-o cu referire la ce este, în esenţa sa profundă, omul. Aceasta este cheia de interpretare fundamentală a acestui Document: omul este şi trebuie văzut şi înţeles ţinând cont de ce a plănuit pentru el Cel care l-a creat. Dacă omul se înţelege, dacă acceptă să se înţeleagă drept „chip şi asemănare” cu Dumnezeu, atunci va putea descoperi şi cheia interpretativa a celorlalte realităţi create (natură, animale, hrană, muncă, istorie de viaţă umană reală, actuală şi cu perspectivă sigură).

O altă cheie interpretativă – coerentă şi consecventă cu aceasta – este dată de perspectiva de omenitate – nouă, totuşi originară – pe care a adus-o „omul Isus” (cf. 1Tim 2,5), perspectivă pe care Documentul o vede drept fundal hermeneutic la toată istoria omului, de la început până la sfârşitul ei. Pentru creştini, această înţelegere este fundamentală, mai ales că omenitatea lui Isus, mort şi înviat, a „străpuns” dimensiunea veşniciei lui Dumnezeu, ceea ce nu face altceva decât să împlinească în mod desăvârşit şi definitiv „destinul” pentru care a fost creat omul: acela de a fi cu Dumnezeu, şi pentru că Dumnezeu se defineşte ca fiind „Emanuel” (Dumnezeu cu noi). Omul este „în chipul” lui Dumnezeu şi poate deveni – prin harul cristic – asemenea lui Dumnezeu, atingând acea perspectivă din momentul creaţiei, ştirbită oarecum de păcatul strămoşesc), dar restaurată de Isus Cristos prim misterul morţii şi învierii sale. Cu alte cuvinte, Documentul vine să reamintească faptul că omul se înţelege pe sine doar dacă se poziţionează hermeneutic în faţa a ceea ce este veşnic: omul este capabil, prin harul lui Dumnezeu, de veşnicie.

Lectura Documentului de faţă se dovedeşte a fi de un real folos – am putea spune chiar indispensabilă – pentru orice creştin, ba chiar pentru orice om de bunăvoinţă care vrea să dea curs întrebărilor fundamentale ale vieţii şi care, mai ales, doreşte să descopere „drumul” spre răspunsurile valide, adevărate şi de încredere, acele răspunsuri care, pentru omul care trăieşte într-o lume aşa de supusă schimbărilor de tot soiul, sunt adevărate crâmpeie de veşnicie. Aşadar, fundalul acestui Document este amintirea şi confirmarea faptului că paradigma umană conţine coordonatele veşniciei şi garanţia speranţei, adevăr pe care omul e bine să-l recunoască, să-l accepte şi să-l trăiască pentru a fi cu adevărat liber şi fericit, nu doar în această viaţă trecătoare, ci mai ales în veşnicia care-l aşteaptă.

Pr. Eduard Patraşcu

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Mic manual didactic pentru Noul Testament

Thomas Söding, Christian Münch, Mic manual didactic pentru Noul Testament, Iași 2020, 190 p., 14×20, ISBN 973-606-578-401-7, 20 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Mic manual didactic pentru Noul Testament, scrisă de Thomas Söding, Christian Münch și tradusă în limba română de pr. dr. Lucian Farcaș. Cartea apare în colecția „Studii biblice”, în formatul 14×20, are 190 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 20 lei.

Manualul didactic constituie o introducere în arta exegezei neotestamentare. Noul Testament este o literatură creştină primară; este un document istoric al Bisericii de la început; şi, totodată, este a doua parte a Sfintei Scripturi. În conformitate cu acest mod de înţelegere a textului, sunt prezentaţi, la nivelul de astăzi al problemelor care se pun, cei mai importanţi paşi ai analizei textuale, în strânsă legătură cu exigenţele privind traducerea textului, dar şi cu cele referitoare la studiul istoric referitor la Noul Testament.

Conceptul metodologic se regăseşte în tradiţia exegezei „istorico-critice”, dar ţine cont şi de noi metode, în măsura în care acestea ajută la înţelegerea sensului istoric al celor scrise; trebuie să aibă în vedere o interpretare a Bibliei pentru care erosul filologic, incoruptibilitatea istorică şi responsabilitatea teologică nu constituie contradicţii, ci o unitate interioară. Apropierea ecumenică dintre exegeza catolică şi cea protestantă este înţeleasă de la sine; trebuie folosite posibilităţile unui dialog iudeo-creştin privind un domeniu atât de sensibil al Noului Testament; atenţia acordată religiilor şi filosofiilor ne-biblice este o condiţie pentru munca ştiinţifică. De o importanţă deosebită este legătura cu exegeza veterotestamentară. Decisivă este căutarea adevărului eliberator al evangheliei, care poate fi găsit pe fundalul Vechiului Testament în cadrul mărturisirii inspirate de către Noul Testament în privinţa realităţii lui Cristos.

Micul manual didactic se bazează pe o lucrare mai mare, şi anume Manual didactic pentru Noul Testament, din 1998. Titlul acestuia, Căi de interpretare a Scripturii, arată faptul că acolo problemele hermeneutice de bază privind înţelegerea şi interpretarea Scripturii au ocupat un spaţiu mai mare. Pentru obiectivele didacticii universitare trebuie prezentat un Manual didactic compact, care se concentrează asupra analizei textuale. Secţiunile relevante ale manualului didactic din 1998 reprezintă baza, dar au fost prelucrate substanţial la nivelul discuţiilor de astăzi.

Dacă acest manual de studiu ajută la întărirea bucuriei de a citi Noul Testament şi la promovarea concentrării asupra semnificaţiei sale istorice şi teologice, în cazul acesta şi-a atins scopul.

Thomas Söding, Christian Münch

 

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Chiamati alla libertà. Una lettura antropologico-etica di Gal 5,1–6,18

Mihai Afrenţoae, Chiamati alla libertà. Una lettura antropologico-etica di Gal 5,1–6,18, Iași 2020, 353 p., 14×20, 978-606-578-397-3, 25 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Chiamati alla libertà. Una lettura antropologico-etica di Gal 5,1–6,18, scrisă de pr. dr. Mihai Afrenţoae. Cartea apare în colecția „Studii biblice”, în formatul 14×20, are 353 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 25 lei.

Chemați la libertate. O lectură antropologico-etică despre Gal 5,1–6,18 este o carte publicată în limba italiană, ce își propune să prezinte cititorului intenția persuasivă a apostolului Paul, prin care vrea să-i educe la libertatea adusă în dar de către Isus Cristos. Deși dar, libertatea respectivă este o chemare, cere un angajament continuu pentru a o dobândi în plinătatea ei. Altfel spus, indicativul mântuirii conduce către imperativul etic, ce poate fi înțeles și pus în practică doar în libertatea la care suntem chemați.

Metodologia aplicată este o îmbinare a sintaxei și a morfologiei cu retorica epidictică ce se deschide către pragmatică. În timp ce sintaxa se oprește la suprafața structurii textului, morfologia pătrunde în adâncul înțelesului cuvintelor, semantică ce poate fi surprinsă cu ajutorul epidicticii, acea ramură a retoricii care educă la asumarea valorilor, tipică pragmaticii învăluită de responsabilitate.

Cartea este compusă din patru capitole, fiecare dintre ele contribuind la alcătuirea întregului, a cărții ce ne aduce aminte că suntem chemați la libertatea de dobândit: „Voi fraților ați fost chemați la libertate. Numai că libertatea nu trebuie să devină un pretext pentru carne, dar slujiți-vă unii pe alții prin intermediul iubirii” (Gal 5,13).

Primul capitol prezintă structura sintactică a textului din Gal 5,1-12, urmată de o analiză semantică ce vrea să ilumineze interpretarea libertății. Ceea ce contează cu adevărat este credința care lucrează prin iubire (5,6), față de care nu-și mai găsește loc opoziția dintre circumcizie și lipsa acesteia, tipică celor care nu îl cunosc pe Cristos. Libertatea este prezentată ca o educatoare pragmatică, capabilă să conducă cititorul către valorile evangheliei revelate.

Al doilea capitol analizează Gal 5,13-24, evidențiind cu precădere lupta dintre carne și duh, prezentată ca esența tematică a Scrisorii către Galateni. Fiind o chemare la libertate, presupune un angajament ce îl conștientizează pe cel care crede despre limitele ce îl caracterizează și, în același timp, despre speranța în posibilitatea dobândirii libertății de a sluji în iubire. Pentru a reuși în această luptă se cere o alegere concretă: răstignirea cărnii (5,24), acțiune motivată din punct de vedere escatologic. Cititorul este chemat la asumarea aspectelor antropologico-etice ale libertății, cu o aplicare retorico-pragmatică orientată către educarea la responsabilitate.

Al treilea capitol reprezintă o analiză a textului din Gal 5,25–6,10, concentrat pe aspecte etice, desprinse din umblarea în Duh ce conduc înspre practicarea concretă a iubirii agapice. Eliberat de Cristos, cel ce crede este chemat să-și orienteze noua identitate către practicarea binelui în favoarea aproapelui.

Ultimul capitol se bazează pe epilogul Scrisorii către Galateni, ce se găsește în 6,11-18, punând în contrast lauda iudeilor în circumcizie cu lauda lui Paul în cruce. Intenția Apostolului este educarea destinatarilor la libertatea față de faptele cărnii, pentru a trăi din rodul Duhului, astfel încât, habitusul ce derivă se specifică în diferența dintre practicarea viciilor și a virtuților. Libertatea este bazată pe aspecte teologice care conduc spre relația dintre antropologie și etică, adică pe ceea ce contează cu adevărat pentru un creștin.

Pr. dr. Mihai Afrențoae, OFMConv.

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Il background di Gal 5–6

Mihai Afrenţoae, Il background di Gal 5–6, Iași 2020, 143 p., 14×20, 978-606-578-397-3, 20 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Il background di Gal 5–6, scrisă de pr. dr. Mihai Afrenţoae. Cartea apare în colecția „Studii biblice”, în formatul 14×20, are 143 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 20 lei.

Elucidarea contextului literar, geografic și cultural al Scrisorii către Galateni este fundamental pentru a înțelege insistența lui Paul asupra libertății. Cartea Il background di Galati 5–6, publicată în limba italiană, vrea să aducă o contribuție în acest sens.

Temele principale ale cărții sunt prezentate în cele două capitole ale sale: 1) Liberati per la libertà; 2) Il genere letterario di Gal 5–6. Ambele capitole sunt orientate spre clarificarea tipului de libertate predicată de Apostolul Neamurilor, a tipului de retorică folosită, a destinatarilor și a culturii lor religioase.

1) Eliberați pentru libertate nu este un joc de cuvinte, ci titlul primului capitol al cărții Il background di Gal 5–6, iar textul ales ca introducere oferă cheia de lectură: „Existența creștină, prin natura sa, este libertate, căci, pentru libertate ne-a eliberat Cristos” (Schnelle, The Human Condition, 91). Istoria ne învață că libertatea este o valoare pentru a cărei dobândire s-au dus lupte crâncene.

Capitolul I ne indică modul în care suntem invitați să citim libertatea despre care vorbește Paul în Scrisoarea către Galateni. În sinteză extremă, primul capitol trece în revistă pasajele în care Paul vorbește despre libertate, încercând să scoată în evidență că obiectivul principal este depășirea interpretării exclusive a libertății față de legea iudaică, orientându-ne către libertatea față de faptele cărnii. În alte cuvinte, ținând cont de originea destinatarilor, proveniți în majoritate dintre ethne, adică națiuni, libertatea față de legea iudaică avea sens doar ca act preventiv, însă Paul vrea să îi conducă la libertatea de care ei duceau lipsă prin însăși cultura lor, așa cum apare în lupta dintre carne și duh, în Gal 5,16: „trupul dorește împotriva duhului, iar duhul, împotriva trupului”.

2) Capitolul al II-lea, intitulat Genul literar al Gal 5–6, este sintetizat de următorul citat: „În baza unei interpretări pragmatice a genului epidictic […] se înțelege că finalitatea sa […] se găsește în dispoziția către acțiune” (A. Pitta, Disposizione, 94). Aici avem de a face cu unele cuvinte tehnice: pragmatică, epidictic, dispoziție către acțiune, a căror înțelegere necesită citirea textului.

Îmi place mult un gând întâlnit pe parcursul cercetării: „Suntem ca niște pitici pe spatele unor giganți, însă, cu ajutorul lor, reușim să vedem departe” (Collura, „Siamo tutti nani sulle spalle dei giganti”, 37), deoarece purtați pe spatele lor, adică pe învățătura adusă deja de ei. Prin aceasta vreau să spun că m-am lăsat inspirat de cei care au studiat deja Scrisoarea către Galateni, încercând să contribui la înțelegerea acesteia, conștient că orice carte din cărți se face.

Pr. dr. Mihai Afrențoae, OFMConv.

 

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Introducere în Noul Testament

Raymond E. Brown, Introducere în Noul Testament, Iași 2019, 1047 p., 17×24, 978-606-578-369-0, 110 lei.

 

La Editura „Sapientia” urmează să apară cartea Introducere în Noul Testament, scrisă de Raymond E. Brown și tradusă în limba română de Andrei Adam-Motyka. Cartea apare în colecția „Studii teologice”, în formatul 17×24, are 1047 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 110 lei.

Chiar dacă titlul Introducere în Noul Testament pare suficient de explicit, se impun totuşi câteva clarificări, pentru ca cititorul să ştie care a fost intenţia noastră.

Mai întâi, tipul de cititori avut în vedere. Această carte se doreşte a fi o introducere; ca atare, ea nu se adresează cercetătorilor. Am în vedere atât cititorii care intenţionează să abordeze studiul Noului Testament (NT) de unii singuri, cât şi studenţii care frecventează cursuri despre NT la diferite niveluri (de ex., grupuri de studii biblice, învăţământ religios sau primii ani de seminar etc.). Cu alte cuvinte, am încercat să scriu o carte care să-l poată ghida pe cel care citeşte pentru prima dată într-o manieră aprofundată Noul Testament, în întregime sau în parte, şi trebuie să fie capabil să răspundă mai târziu unor chestiuni mai specifice

În al doilea rând, această carte se concentrează asupra Noului Testament, şi nu asupra „creştinismului primar”. De ce? Studiul creştinismului primar se înscrie în Istoria Bisericii: este deci un câmp mult mai vast decât cercetarea biblică. Creştinismul nu-i decât în parte o „religie a cărţii”. Primii care l-au urmat şi l-au proclamat pe Cristos, timp de douăzeci de ani, au făcut-o oral, înainte de a apărea primele însemnări testamentare (în jurul anilor 50). Şi chiar după compunerea cărţilor care constituie actualul NT (între anii 50-150 d.C.), comunităţile creştine au existat în regiuni unde nu circula nicio carte scrisă (care să se fi păstrat); şi, desigur, aveau cu certitudine concepţii şi credinţe pe care nu le regăsim în niciuna din cărţile NT

În al treilea rând, această lucrare se concentrează asupra textului actual al cărţilor NT, fără să investigheze preistoria sa. NT a suscitat mai multe cercetări savante decât oricare altă literatură de dimensiuni comparabile. Acest lucru se traduce printr-o largă şi incontrolabilă diversitate de teorii cât priveşte sursele (ce nu s-au păstrat) care, combinate sau corijate, se află la originea cărţilor ajunse până la noi.

În al patrulea rând, primul obiectiv al acestei cărţi este să ne introducă în lectura cărţilor NT, şi nu atât a unor cărţi despre NT. Prin urmare, doar o cincime din această Introducere va fi dedicată unei discuţii generale sau tematice (cap. 1-6, 15-17, 25). Restul va consta în capitole dedicate fiecărei cărţi a NT şi tocmai despre aceste capitole intenţionez să vorbesc acum. Dacă ar trebui să predau un curs de Introducere în Noul Testament, prima recomandare pe care aş face-o studenţilor mei ar fi să citească fiecare text neotestamentar ce urmează a fi luat în discuţie. Multe Introduceri pleacă de la presupunerea că cititorul este foarte nerăbdător, dacă nu cumva chiar obligat să citească NT; după părerea mea, publicul cititor are nevoie să i se arate cât este de provocator contactul cu NT, pentru că paginile sale au legătură cu viaţa şi cu preocupările fiecăruia dintre noi

În al cincilea rând, problemele religioase, spirituale şi ecleziastice ridicate de NT vor fi prezentate de-a lungul întregii cărţi. De fapt, în cea mai mare parte a capitolelor mele, ultima subsecţiune care precede Bibliografia va aduce în discuţie chestiuni şi probleme pe care le vom numi Chestiuni deschise; cititorii vor fi invitaţi aici să reflecteze la probleme ridicate de NT, cu privire la Dumnezeu, la Cristos şi alte personaje din NT, la Biserică etc. Deşi este evident că NT se poate studia şi dintr-un punct de vedere profan sau neangajat, sau din cel al religiilor comparate, el ar trebui să intereseze pe majoritatea cititorilor, această reflecţie fiind importantă pentru ei din punct de vedere religios.

În al şaselea rând, această carte se vrea „centristă”, echilibrată. Cititorii trebuie să ştie că această alegere s-a făcut pe fondul unor dezbateri universitare. O Introducere are datoria de a reflecta care este astăzi poziţia cercetătorilor. Această apreciere nu este simplă. Noi teze îndrăzneţe tind să atragă atenţia şi ele pot aduce succes şi titluri universitare celor care le propun. Raportând aceste propuneri, mass-media pot lăsa impresia că în general sunt cercetătorii cei ce le susţin. Desigur, unul sau altul din aceste noi puncte de vedere merită efectiv o largă audienţă; dar, mult prea adesea, ceea ce reţine atenţia mijloacelor de comunicare în masă este prea puţin recunoscut şi puţin plauzibil. Pentru a fi cât mai mult în slujba cititorilor, aş încerca să evaluez poziţia majorităţii specialiştilor – chiar dacă în chestiuni specifice aş înclina să susţin opinia minorităţii. Este evident totuşi că anumite aprecieri despre poziţia majorităţii nu sunt total lipsite de prejudecăţi personale.

Raymond E. Brown

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Moartea lui Mesia. Din Ghetsemani până la mormânt, vol. II

Raymond E. Brown, Moartea lui Mesia. Din Ghetsemani până la mormânt, vol. II, Iași 2012, 1463 p., ISBN 978-606-578-060-6, 60 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Moartea lui Mesia. Din Ghetsemani până la mormânt, în două volume, scrisă de Raymond E. Brown și tradusă în limba română de Marius Bitiușcă (volumul I) și Caesar-Silviu Aroneţ (volumul II). Cartea apare în colecția „Studii biblice”, în formatul 17×24, are 1463 pagini (ambele volume) şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 125 lei.

Relatarea Pătimirii (de aici înainte vom prescurta RP), care cuprinde arestarea, judecarea, executarea şi înmormântarea (deci de la Ghetsemani la mormânt), constituie, în toate Evangheliile, cel mai lung şir de evenimente relatate consecutiv avându-l în centru pe Isus. Din punct de vedere artistic, Pătimirea a captivat atenţia şi imaginaţia dramaturgilor, artiştilor şi a muzicienilor mai mult decât oricare alt fragment din Evanghelii. Din punct de vedere literar, creaţiile care prezintă Pătimirea şi-au pus amprenta asupra limbii şi asupra reprezentărilor grafice: 30 de monede de argint, sărutul lui Iuda, cântatul cocoşului, spălarea mâinilor de sânge. Din punct de vedere istoric, moartea lui Isus a fost momentul cel mai public din viaţa sa, de vreme ce atunci a întâlnit personalităţi ale lumii iudaice sau păgâne (Caiafa, Anna, Pilat). Într-adevăr, alături de „născut din Fecioara Maria”, cealaltă expresie care şi-a făcut loc în mărturisirea de credinţă, „a suferit sub Ponţiu Pilat”, a devenit un element esenţial ce leagă credinţa creştină în Fiul lui Dumnezeu de un Isus care a fost un personaj istoric. Din punct de vedere teologic, creştinii au interpretat moartea lui Isus ca fiind elementul-cheie în planul lui Dumnezeu de justificare, răscumpărare şi mântuire a tuturor. Din punct de vedere spiritual, Isus care suferă s-a aflat în centrul meditaţiei creştine pentru nenumăraţi discipoli care au luat în serios cerinţa Stăpânului de a lua crucea şi de a-l urma. Din punct de vedere pastoral, Pătimirea este elementul central al Postului Mare şi al Săptămânii Mari, cel mai sfânt timp din calendarul liturgic. Tradiţia predicilor din Postul Mare a făcut din Pătimire subiectul favorit al omiliilor. Cu alte cuvinte, din toate punctele de vedere, Pătimirea este relatarea centrală a creştinismului.

Caracterul central al Pătimirii poate fi recunoscut în literatura cuprinzătoare care i-a fost dedicată şi care o analizează din toate punctele de vedere. Deşi am scris comentarii asupra Evangheliei şi Epistolelor lui Ioan şi asupra relatărilor evanghelice asupra copilăriei lui Isus, nici una dintre lucrările precedente nu a necesitat o cercetare atât de îndelungată sau o bibliografie atât de amplă. Dacă ar fi să adun timpul, s-ar aduna cel puţin zece ani de muncă intensă. Bibliografiile (care numără aproape 70 de pagini) constituie o mărturie a recunoştinţei mele faţă de toţi cei de la care am învăţat câte ceva despre RP. Şi totuşi, în ciuda eforturilor mele de a cuprinde toate lucrările precedente, sunt sigur că mai sunt unele contribuţii care mi-au scăpat – omisiuni neintenţionate, pentru care cer dinainte scuze criticilor mei, care, cu siguranţă, îmi vor face favoarea de a mi le indica.

În mod paradoxal, imensitatea scrierilor despre RP creează necesitatea unei opere care să însumeze punctele de vedere şi părerile dispersate, să le analizeze valoarea şi să le organizeze (adăugând noi contribuţii). Nu am cunoştinţă de existenţa unui comentariu asupra RP din toate cele patru Evanghelii de genul celui încercat în această operă, o muncă nelipsită de pericole şi chiar de nesăbuinţă. Sunt multe comentarii asupra RP din Evanghelii studiate individual. Însă, în loc să realizez încă o analiză succesivă sau „verticală” a fiecărei RP, am luat decizia controversată de a studia Pătimirea „orizontal”, analizând fiecare episod din cele patru Evanghelii simultan. Personal, eu am găsit captivant acest tip de lectură şi am adus la lumină intuiţii şi nuanţe importante care mă tem că s-ar fi pierdut dacă aş fi comentat o RP în întregime, înainte de a trece la următoarea. (Îi asigur pe cei alarmaţi de ideea unei astfel de metode că lectura „orizontală” pe care o propun nu are un rol armonizator şi că am făcut eforturi mari pentru a nu pierde şirul evenimentelor specific fiecărei Evanghelii citite succesiv.) Capitolul introductiv va schiţa problemele majore prezentate de toate RP. Câte dintre aceste probleme am rezolvat, nu ştiu. Cu toate acestea, sper că am pus la dispoziţie într-un singur loc perspective vechi şi noi care să facă din studiul Pătimirii un efort unic şi roditor. În ciuda mărimii proiectului care m-a suprasolicitat, timpul pe care l-am consumat pentru aceasta a fost cel mai folositor din toată viaţa mea. Aş fi fericit dacă aş putea împărtăşi din entuziasmul meu.

 

Raymond E. Brown

 

 

 

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Evanghelia şi scrisorile Sfântului Ioan : istorie, literatură şi teologie

Iulian Faraoanu, Evanghelia şi scrisorile sfântului Ioan: istorie, literatură şi teologie, Iași 2018, 174 p., 14×20, ISBN 978-606-578-363-8, 15 lei.

 

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Evanghelia şi scrisorile sfântului Ioan: istorie, literatură şi teologie, scrisă de pr. dr. Iulian Faraoanu. Cartea apare în colecția „Studii biblice”, în formatul 14×20, are 174 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 15 lei.

Studiul de față se axează asupra Evangheliei după sfântul Ioan și asupra celor trei scrisori care aparțin literaturii ioanee. El se prezintă sub forma unui tratat conceput pentru a facilita apropierea de tradiția atribuită sfântului Ioan. Obiectivul principal vizează oferirea unor cunoștințe și orientări pentru a putea avea acces la universul literaturii și teologiei sfântului Ioan. Opera se constituie și sub forma unui instrument util în vederea lecturii și interpretării scrierilor ioanee, care sunt analizate din prisma celor trei dimensiuni: cea istorică, literară și teologică.

Dincolo de conținut, paginile din lucrare încearcă să surprindă câte ceva din bogăția ideilor prezente în Evanghelia și scrisorile atribuite de Tradiție geniului lui Ioan, Discipolul iubit al Domnului. Accentul a căzut pe explicarea unor trăsături ale chipului lui Isus Cristos așa cum îl prezintă autorul. Se remarcă în acest sens originalitatea portretului Mântuitorului, rod al reflecției, al meditației și al sintezei curentelor religioase și culturale cu care Martorul a venit în contact. Până la urmă, întregul efort al lui Ioan este orientat către dorința de a găsi un răspuns la întrebarea arzătoare a generațiilor de creștini: Cine este Isus Cristos în care noi credem? De cealaltă parte, se situează comunitatea lui Ioan invitată să intre în logica planului divin, să-l cunoască pe Isus Revelatorul, să creadă în el și să accepte darul vieții. Membrii comunității sunt ridicați la statutul de copii ai lui Dumnezeu, generați chiar din dumnezeire în virtutea credinței mărturisite.

Ceea ce impresionează este originalitatea operelor atribuite lui Ioan. Creativitatea autorului iese în evidență și prin propunerea unei Evanghelii a semnelor care anticipează cartea ceasului. Mai mult, ideile sale, apreciate pentru valoarea lor, au fost preluate și elaborate de către membrii comunității pentru a găsi răspuns la provocările din sânul Bisericii care lua naștere.

Un alt lucru impresionant e constituit de bogăția și profunzimea ideilor despre Dumnezeu, Cristos și Biserică. Ioan poate fi un model și pentru creștinii de astăzi invitând la meditație, reflecție, dar mai ales la cunoaștere personală și interioară a Cuvântului vieții. Țelul suprem rămâne comuniunea cu Fiul și cu Tatăl. În definitiv, „toate acestea au fost scrise ca să credeţi că Isus este Cristos, Fiul lui Dumnezeu, şi crezând, să aveţi viaţă în numele lui” (In 20,31).

Pr. Iulian Faraoanu

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Chipul lui Cristos oglindit în Biserica din Apocalips. Idei despre ecleziologia Apocalipsului şi cristologia Evangheliilor

Iulian Faraoanu, Chipul lui Cristos oglindit în Biserica din Apocalips. Idei despre ecleziologia Apocalipsului şi cristologia Evangheliilor, Iași 2018, 162 p., 17×24, ISBN 978-606-578-342-3, 15 lei. 

La Editura „Sapientia” a apărut de curând cartea Chipul lui Cristos oglindit în Biserica din Apocalips. Idei despre ecleziologia Apocalipsului şi cristologia Evangheliilor, scrisă de pr. dr. Iulian Faraoanu. Cartea apare în colecția „Studii biblice”, în formatul 14×20, are 162 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 15 lei. 

Studiul Bibliei, potrivit orientărilor Conciliului al II-lea din Vatican, constituie sufletul teologiei (DV 24). Dar nu numai teologia are nevoie imperioasă de Sfânta Scriptură, ci şi creştinul oricărei epoci.

Plecând de la această premisă, în ultimii ani a existat o strădanie constantă de a aduce o umilă contribuţie la cunoaşterea tezaurului Bibliei şi la transpunerea rezultatelor cercetării ştiinţifice în mediul socio-cultural al lumii în care trăim. Setea de Cuvânt a fost mobilul sondării misterului lui Dumnezeu prezent în paginile scripturistice. Totuşi, dorinţa de a cunoaşte a avut mereu în faţă conştiinţa neputinţei minţii în faţa tainei divine. De cealaltă parte, s-a simţit totuşi nevoia de a oferi ceva din ştiinţa despre revelaţia dumnezeiască oamenilor timpului nostru. Acest lucru s-a dorit a fi şi un exerciţiu de fidelitate faţă de practica biblică a actualizării permanente a tradiţiilor religioase. De-a lungul istoriei biblice, Cuvântul lui Dumnezeu a fost permanent reluat, reelaborat şi reinterpretat pentru a fi grăitor omului contemporan. Cuvântul Domnului, deşi provine din negura vremurilor, este viu şi vital şi are ceva de spus oricărei generaţii umane.

Domeniul specific al atenţiei şi studiului a fost constituit în linii mari de Noul Testament. Cărţile noii alianţe au fost întotdeauna privilegiate pentru accesibilitatea lor şi pentru consonanţa lor cu trăirea creştină. Asta nu înseamnă că s-a neglijat Vechiul Testament, ci s-a simţit nevoia unei delimitări. Aşadar, aria specifică de cercetare a fost Noul Testament în ansamblul său, iar direcţiile de investigare s-au axat în mod special pe două linii: Evangheliile sinoptice şi Cartea Apocalipsului. Nu a lipsit nici atenţia faţă de cadrul mai general al Scripturii, cu temele şi problematicile sale. De altfel, era nevoie de o încadrare a întregului discurs în contextul mai amplu al unităţii Bibliei, ţinând cont de una dintre indicaţiile Constituţiei dogmatice Dei Verbum, şi anume analogia Scripturae.

În paginile care urmează redau conţinutul tezei de abilitare în teologie, subdomeniul teologia biblică a Noului Testament. Titlul lucrării intenţionează să surprindă cele două direcţii ale cercetării: persoana lui Isus Cristos aşa cum este descrisă în Evangheliile sinoptice şi comunitatea de credinţă care se străduieşte în permanenţă să cunoască ceva din misterul prezenţei şi acţiunii lui Dumnezeu în istorie şi în lume. Această comunitate evoluează în cunoaşterea vitală a divinităţii întreite pentru a ajunge la mântuire şi la viaţă.

Cercetarea a avut drept punct de pornire în primul rând stimulii primiţi în cadrul muncii de predare; semnalele venite de la studenţi şi dialogul cu ei au avut o bună înrâurire asupra studiului. În cadrul aprofundărilor, au fost şi motivaţii personale, spre exemplu, dorinţa de a pricepe ceva mai mult din misterul lui Isus Cristos; sau intenţia de a cunoaşte universul realităţilor escatologice cu latura lor misterioasă. Nu întâmplător, subiectul tezei de doctorat a fost Ierusalimul cel nou care coboară din cer la sfârşitul lumii. În sfârşit, ar trebui adăugat că activitatea de cercetare a fost uneori condiţionată de cerinţele mediului universitar din ţara noastră.

Destinatarii lucrării sunt toţi oamenii de bunăvoinţă în care Dumnezeu îşi găseşte bucuria şi plăcerea. Peste ei se revarsă pacea adusă de Fiul lui Dumnezeu în noaptea Betleemului. De la momentul crucial al Întrupării lui Cristos până în zilele noastre a existat o pleiadă neîntreruptă de persoane care s-au străduit să înţeleagă cine este acest Isus Cristos în care atâţia oameni au crezut şi continuă să creadă. În acest lanţ al celor care cercetează misterul întrepătrunderii dintre Isus istoric şi Cristos al credinţei, ar putea să se insereze şi ideile din această carte.

Sper ca această lucrare să constituie o contribuţie la sinteza dintre Biblie şi teologie şi să fie un aport la o mai bună cunoaştere a lui Isus Cristos, centrul Scripturilor.

Pr. dr. Iulian Faraoanu

 

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Exilul babilonian – etapă fundamentală în maturizarea identităţii şi a credinţei lui Israel

Marius Cojan, Exilul babilonian – etapă fundamentală în maturizarea identităţii şi a credinţei lui Israel, Iași 2018, 138 p., 14×20, ISBN 978-606-578-343-0, 15 lei. 

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Exilul babilonian – etapă fundamentală în maturizarea identităţii şi a credinţei lui Israel, scrisă de pr. Marius Cojan. Cartea apare în colecția „Studii biblice”, în formatul 14×20, are 138 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 15 lei.

Pages from Exilul babilonian 

Ideea valorizării prin publicare a unor lucrări finale ale studenţilor care termină cursurile Institutului Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iaşi mi s-a părut de salutat, mai întâi, pentru acoperirea în parte a literaturii teologice şi spirituale destul de carente în limba română şi, mai apoi, pentru că unele lucrări sunt mici bijuterii în domeniu.

În primul rând, mi-a venit în memorie ceea ce a pus în scris părintele (actualmente) Cojan Marius. Am recitit lucrarea şi cred că nu m-am înşelat. Subiectul este tulburător pentru orice om: exilul babilonian cu toate manifestările lui tragice – pierderea Ţării Promise, desfiinţarea regalităţii şi întreruperea dinastiei făgăduite de Dumnezeu lui David că va fi veşnică, distrugerea Templului de la Ierusalim şi încetarea cultului – înseamnă împlinirea implacabilă a judecăţii lui Dumnezeu pentru neascultările repetate ale lui Israel? Este Dumnezeu un răzbunător care îşi încalcă fidelitatea faţă de Alianţă, abandonând poporul pe care şi l-a ales de bunăvoie? Se complace Dumnezeu cu cruzime în suferinţele şi moartea atâtor deportaţi? Sau Dumnezeul lui Israel este învins de zeul babilonienilor, Marduk?

Autorul citeşte şi reciteşte istoria biblică. Alegerea lui Israel este stipulată într-o Alianţă. Încălcarea acestui Legământ cu Dumnezeu este păcat. Păcatul prin excelenţă al lui Israel este idolatria din care derivă nedreptatea socială, cultul formalist, împietrirea tuturor fracţiunilor comunităţii. Încercările de restaurare a cultului, reformele regilor Ezechia şi Iosia, mesajul profeţilor eşuează. Teologia „naţională” se dovedeşte falsă. Regatul de Nord mai întâi este cucerit de Asiria şi apoi Regatul de Sud, Iuda, este cucerit de babilonieni, sub conducerea lui Nabucodonosor, iar iudeii sunt deportaţi „pe malurile râurilor din Babilon”.

Este sfârşitul?

În experimentarea celei mai cumplite tragedii care a cuprins tot poporul, fiii Alianţei ascultă adierea de mângâiere a profeţilor. Dumnezeul lui Israel n-a fost învins de Marduk. Profeţii din exil, Ezechiel şi Deutero-Isaia, insuflă poporului speranţa restaurării. Preoţii fac apel la păstrarea tradiţiilor. Se descoperă noi forme de practicare a cultului adus Domnului. Apartenenţa la poporul lui Dumnezeu nu este garantată de locuirea într-o ţară delimitată geografic. Semnul intrării în comunitatea pe care a voit-o Domnul este circumcizia. În absenţa templului şi a cultului de acolo, începe să se accentueze importanţa reunirii la sinagogă, mai ales în zilele de Şabat pentru a asculta cuvântul Domnului consemnat în Scripturi şi, mai ales, în Tora, în Pentateuh. În timpul crizei generate de absenţa regalităţii se consolidează o societate teocratică, cu o etică nouă, şi se înrobusteşte speranţa mesianismului. La orizont se întrezăreşte chipul Servitorului lui Yahweh.

În timpul de suferinţă din teritoriul străin capătă o deosebită „importanţă reflecţia iudeilor asupra propriei identităţi, dobândind în urma exilului o certitudine profundă, o credinţă nezdruncinată, confirmată de supravieţuirea acelui «rest sfânt», că ei sunt chemaţi de Dumnezeu să aibă un rol unic în lume. Meditând pe malurile fluviilor mesopotamiene, iudeii şi-au rememorat istoria: Yahweh i-a eliberat «cu braţ puternic» din robia egipteană, apoi, pe Muntele Sinai, le-a dăruit Legea sa, încheind un legământ cu ei, după care i-a condus spre ţara făgăduinţei, cea pe care odinioară o promisese lui Abraham; dar pentru că ei au încălcat în mod repetat Legământul, au fost pedepsiţi, fiind aduşi în Babilon” (pag. 132).

Deportarea în Babilon nu este sfârşitul. Ea „menţine încrederea şi speranţa printre supravieţuitorii catastrofei, dovedind, prin apelul la intervenţiile trecute (în special la exod) ale lui Yahweh în favoarea poporului său, că Domnul nu-şi părăseşte poporul, că el urmează un plan stabilit încă de la începuturi şi că cei care vor respecta Legea se vor bucura de făgăduinţele divine. Acestea se vor împlini în Mesia, instauratorul pe pământ al Împărăţiei lui Dumnezeu” (pag. 133).

Epoca cea mai sumbră din istoria lui Israel devine timpul cel mai limpede de reflecţie şi timpul cel mai încărcat de roade spirituale pentru noul popor al lui Dumnezeu care se înfiripă în ţara sclaviei.

Lucrarea părintelui Marius Cojan este lămuritoare în această dezvoltare logică de teologie biblică. Recursul constant la textul însuşi al Bibliei, apelarea la judecata specialiştilor autoritari în domeniu – într-o bibliografie, deşi minimală, aleasă cu grijă – fac din realizarea de faţă un instrument folositor pentru înţelegerea unui eveniment istoric de referinţă şi a semnificaţiei lui în istoria mântuirii.

Recomandarea lecturii ei este superfluă. Se impune de la sine. Şi sperăm că autorul va purcede cu acelaşi elan şi cu aceeaşi tenacitate şi la alte aprofundări ale Cuvântului mântuitor şi viu al lui Dumnezeu din Sfânta Scriptură.

Pr. Alois Bulai

 

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro