Henri Nouwen, Schimbă durerea mea în dans: a trăi cu speranţă momentele de încercare, Iași 2018, 14×20, 114 p., ISBN 978-606-578-328-7, 15 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Schimbă durerea mea în dans : a trăi cu speranţă momentele de încercare, scrisă de Henri Nouwen și tradusă în limba română de pr. Iosif Martin. Cartea apare în colecţia „Spiritualitate”, în formatul 14×20, are 114 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la prețul de 15 lei.

Decenii de lectură a operelor lui Nouwen despre viaţa spirituală şi ministerul pastoral într-o lume îndurerată şi care avea nevoie de ajutor m-au făcut să cunosc interesul său profund pentru rugăciune şi capacitatea sa de a pătrunde natura umană cu un pronunţat discernământ. Aceasta o ştiam prea bine. Dar doream să dobândesc o cunoaştere mai profundă a personalităţii sale. În timp ce lucram cu materialul de arhivă al legatului său testamentar, voiam să reuşesc să-l descopăr, dincolo de acele pagini pline de notiţe şi de adnotări dactilografiate, pe omul de credinţă şi pe păstorul de suflete.

Posibilitatea de a concretiza această aspiraţie s-a ivit în mod absolut întâmplător. Prietenul meu John Mogabgab, asistentul lui Henri, atunci când preda la Institutul de Teologie al Universităţii din Yale, acum director al unei cunoscute reviste, Weavings, m-a sfătuit să fac o vizită şi la Daybreak [Alba], comunitatea pentru persoane cu handicap grav, în care Henri a petrecut ultimii săi ani de viaţă şi de preoţie.

Am aflat multe în acele zile, mai degrabă despre om decât despre scriitor, încă de la sosirea mea pe aeroport… Am aflat că era însufleţit de o imensă şi inspirată energie. Primea încontinuu cereri de ajutor de la persoane cu probleme grave, persoane necunoscute lui, pe care multe personaje publice de nivelul său ar fi căutat să le ţină la distanţă, recurgând la „filtrul” unor secretare sau asistente.

Înainte cu câţiva ani, Henri ceruse de la Universitatea Harvard un an sabatic, pe care să-l petreacă scriind la Trosly-Breuil, în Franţa, în prima dintre Comunităţile Arca, dedicată asistenţei persoanelor cu dizabilităţi fizice şi psihice. Aici s-a simţit atât de în largul său, încât în 1986 a acceptat invitaţia de a-şi asuma misiunea de preot în una dintre Comunităţile Arca, în preajma oraşului Toronto, în Canada: chiar la Daybreak. La Daybreak, după cum el însuşi şi alţii o spuneau, Henri a aflat adevărata sa casă. Acest profesor, care îi formase pe unii dintre teologii cei mai pregătiţi şi strălucitori ai naţiunii – predând în atenee de prestigiu de la Notre Dame, Yale şi Harvard –, a petrecut ultimii săi ani de viaţă dăruindu-se cu totul slujirii acestei comunităţi, cu prezenţa sa gentilă (dar la necesitate chiar puternică) şi cu ale sale simple, pastorale cuvinte de binecuvântare. A continuat să scrie, fireşte, şi, printr-unul dintre paradoxurile tipice care deseori caracterizează viaţa figurilor de-a dreptul mari, influenţa sa a crescut şi mai mult.

După moartea sa, care a avut loc în 1996, interesul pentru scrierile sale a devenit şi mai mare. Motivul unui astfel de succes nu constă, după părerea mea, numai în deosebita sa abilitate narativă sau în talentele sale extraordinare. Mai mult decât din oricare altă parte, eu cred, interesul viu pe care Nouwen continua să-l trezească se naşte din ceea ce era el: o inimă frântă înaintea lui Dumnezeu şi deschisă pentru aproapele său şi pentru cititorii săi. Henri era complex şi imperfect; o ştia bine şi nu pretindea altceva. Dar ştia de asemenea că exista o misiune ce trebuia împlinită, suferinţele de care să se îngrijească, comorile de speranţă cu care să lumineze laturile obscure ale vieţii.

Toate acestea, după cum sper că am reuşit să arăt cititorului, formau predicile, conferinţele, însemnările care au alcătuit această carte. Schimbă durerea mea în dans ne face, aşadar, să cunoaştem aspecte ulterioare ale gândirii – şi ale vieţii – acestui maestru de spiritualitate, a acestui om de mare credinţă şi umanitate, uşor încovoiat în figură, întotdeauna energic şi vibrant în spirit. Şi în timp ce înţelegem din cuvintele sale posibilităţile unei vieţi umane trăite în călduroasă, pasionantă comuniune cu Dumnezeu, ar putea chiar şi durerile noastre să se schimbe în încrezătoare aşteptare şi de-a dreptul în bucurie.

Timothy Jones

 

Henri Nouwen, Schimbă durerea mea în dans : a trăi cu speranţă momentele de încercare, Iași 2018, 14×20, 114 p., ISBN 978-606-578-328-7, 15 lei.

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Claudiu Dumea, În cruce este mântuirea! Reflecţii despre sensul vieţii, bolii, bătrâneţii şi al morţii, Iaşi 2014, 88 p., 14×20, ISBN 978-606-578-170-2, 10 lei.

Editura „Sapientia” anunţă apariţia cărţii În cruce este mântuirea! Reflecţii despre sensul vieţii, bolii, bătrâneţii şi al morţii, scrisă de Claudiu Dumea. Cartea apare în colecţia „Spiritualitate”, formatul 14×20, are 88 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 10 lei.

Cred că întrebarea asupra sensului vieţii se naşte din faptul că omul apare pe această lume fără „acordul” său. De regulă, ne întrebăm asta când nimic nu pare să ne reuşească şi când suntem într-un mare impas: „De ce eu, de ce mie?”

Nimeni nu este întrebat când şi unde vrea să se nască, dar fiecare ştie la un moment dat ce vrea să fie în viaţă sau ce şi-ar dori. Pentru că „apărem” astfel pe lume, de asta privim viaţa ca pe un dar, deşi sensul acestui dar ne scapă adesea. Odată înţelese dimensiunea şi amploarea lumii în care am apărut, sensul vieţii devine tot mai greu de descifrat din cauza multitudinii de evenimente la care luăm parte. Moartea este confirmarea efemerului vieţii şi, adesea, moartea cuiva este prima experienţă care îl face pe om să reflecteze asupra sensului vieţii.

Lucrarea părintelui Claudiu Dumea, În cruce este mântuirea! Reflecţii despre sensul vieţii, bolii, bătrâneţii şi al morţii, împărţită în cinci părţi, apărută recent la Editura Sapientia, vorbeşte tocmai despre acest „sens”, însă ancorat, fundamentat în Dumnezeu, în crucea lui Cristos. Autorul ne asigură că o dată cu evenimentul morții nu se termină totul, ci, din contră, acest eveniment tragic pentru ochii oamenilor, nu este decât un nou început.

În Constituţia pastorală Gaudium et spes se afirmă: „Dezechilibrele de care suferă lumea de astăzi sunt, de fapt legate de un dezechilibru fundamental, înrădăcinat în inima omului… Sunt unii care, pierzând speranţa de a afla sensul vieţii, ridică în slăvi curajul acelora care, socotind că existenţa umană este în sine lipsită de orice semnificaţie, se străduiesc să-i dea o semnificaţie completă, în mod subiectiv. Totuşi, în faţa evoluţiei actuale a lumii, creşte din zi în zi numărul acelora care îşi pun întrebări fundamentale sau le resimt cu o nouă acuitate. Ce este omul? Care este sensul durerii, al răului, al morţii, care, în ciuda oricărui progres, nu încetează să existe? Ce va urma după această viaţă pământească? (nr. 10).

În prima parte a lucrării, părintele Dumea vorbeşte despre sensul vieţii, aducând drept motive pentru existenţa umană faptul că suntem gândiţi, doriţi, voiţi, iubiţi de Dumnezeu. Când Dumnezeu dă sens existenţei noastre, acest sens ne înveseleşte şi ne luminează viaţa. În cea de-a doua parte, tratând despre neputinţa omenească, autorul ajunge la concluzia că suferinţa suportată în unire cu Cristos, îşi schimbă chipul. Crucea lui Cristos este mântuire.

Partea a treia și a patra au în centrul atenției bătrânețea și singurătatea, de fapt, arta de a trăi bătrânețea și încrederea în Dumnezeu. Părintele Dumea accentuează însă faptul că această artă de a îmbătrăni frumos și senin nu are niciun sens fără credința în Dumnezeu: „Credința este cea mai bună terapie împotriva stărilor anxioase, izvor de energie, de seninătate, pentru a-ți trăi frumos și armonios până în ultima clipă anii bătrâneții”.

În final, în partea a cincea, autorul încearcă să dea un sens morții. Moartea e singura certitudine în viața fiecărui om: „Pentru omul care nu are credință și speranță, moartea este poarta spre ieșire; ieșind, cade în abisul neantului. Pentru cel care are credință și speranță, moartea este poarta de intrare; intrând în ea, cade în brațele Tatălui”.

Cartea poate fi de un real folos tuturor celor care doresc să găsească un sens, un fundament pentru existența lor mundană, dar și celor care încearcă să înțeleagă cuvintele lui Cristos: „Eu sunt învierea și viața. Cel care crede în mine, chiar dacă moare, va trăi; și oricine trăiește și crede în mine nu va muri în veci” (In 11,25-26).

 

Laurențiu Turbuc

Claudiu Dumea, În cruce este mântuirea! Reflecţii despre sensul vieţii, bolii, bătrâneţii şi al morţii, Iaşi 2014, 88 p., 14×20, ISBN 978-606-578-170-2, 10 lei.

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Jean Vanier, Izvorul lacrimilor, Iaşi 2014, p. 178, 14×20, ISBN 978-606-578-150-4, 20 lei.

Editura „Sapientia” anunţă apariţia cărţii Izvorul lacrimilor, scrisă de Jean Vanier şi tradusă în limba română de Valeria Budău. Cartea apare în colecţia „Spiritualitate”, formatul 14×20, are 178 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 20 lei.

„Unde se află izvorul lacrimilor? De unde vin aceste ape care apar dintr-o dată la suprafaţa fiinţei noastre şi pe care nu putem să le reţinem? Apă arzătoare a durerii, apă amară a remuşcărilor, apă dulce a compasiunii, apă liniştitoare a căinţei şi a consolării, apă săltăreaţă a bucuriei… lacrimile apar atunci când ceva în noi este atins foarte profund. Când suntem zdruncinaţi de suferinţă, bineînţeles, înfrânţi din cauza ei, dar şi când suntem bulversaţi de durerea celuilalt, emoţionaţi de neputinţa sa, mişcaţi de tristeţea sa ori atunci când suntem impresionaţi de reîntâlnirea unor persoane dragi, de iubirea primită, de iertarea dăruită. Când inimile noastre de piatră se fisurează, din ele curge apă, aşa cum din stânca de la Meriba a curs apă în deşert (cf. Ex 17,6). De unde provin lacrimile, dacă nu din străfundul misterului fiinţei noastre?”

Cu aceste cuvinte prefațează Anne-Sophie Andreu cartea Izvorul lacrimilor, în care a publicat meditațiile pe care Jean Vanier le-a ținut în America Latină, în cadrul unor zile de reculegere, pentru asistenții Comunității „Arca”. Jean Vanier, născut la 10 septembrie 1928, la Geneva, om cu o personalitate profundă, a înființat în 1964 Comunitatea „Arca”, iar în 1968 Asociația „Credință și Lumină”. De asemenea, în anul 2000 a fost printre membrii care au înființat Asocoația „Intercordia”.

În postfața cărții, dl Mircea Oltean, președintele Fundației „Credință și lumină”, scrie că în Comunităţile „Arca” se găsesc „persoane cu şi fără handicap mintal – persoane cu cerinţe speciale şi asistenţi, care îşi împărtăşesc viaţa de zi cu zi (locuiesc, muncesc şi îşi petrec timpul liber împreună), în relaţii egale şi cu credinţă în Dumnezeu, recunoscând darurile unice ale fiecăruia. Aceste comunităţi au scopul de a crea şi dezvolta un mediu comunitar care să corespundă nevoilor persoanelor cu un handicap mintal. Comunităţile Arca, cuprinzând persoane de diferite origini sociale, religii, culturi şi capacităţi intelectuale, caută să fie un semn de speranţă în lumea de astăzi, un semn al unităţii, credinţei şi împăcării, pentru o societate mai umană”.

Meditațiile publicate în volumul Izvorul lacrimilor vor să-l conducă pe cititor spre izvorul secret al vieții creștine. Timp de șase zile, cu trei meditații pe zi, afirmă Anne-Sophie Andreu, Jean Vanier propune „un drum spre noi înșine. Nu un drum de tristețe sau de dezolare, ci un drum de adevăr, de consolare și de speranță. Deoarece aproape de izvor se află din veșnicie Cineva care ne așteaptă”.

„Fiecare este chemat deci să recunoască şi darul celuilalt, în mod deosebit darul celui sărac, al celui mic, al celui abandonat, al aceluia pe care societăţile noastre îl resping deoarece, oricare ar fi cauza, el nu poate să ţină ritmul. Trăind la Arca cu persoanele cu handicap mintal, împărtăşind cu ele şi cu părinţii lor bucuriile şi durerile, grijile comune în comunităţile Credinţă şi Lumină sau participând la toate aceste comunităţi care s-au construit în jurul prezenţei celui sărac, descoperim, de fapt, un adevăr cât se poate de misterios care este însuşi adevărul evangheliei. Nu este vorba numai despre a acţiona cu generozitate sau de a face un bine celor săraci, ci de a deveni prietenul lor. Să descoperi în alianţa cu ei că ei sunt aceia care ne trezesc şi ne vindecă, care merg înaintea noastră şi ne conduc pe calea vieţii”.

„Fără îndoială, şi noi suntem chemaţi să răspundem la această întrebare la sfârşitul lecturii şi al meditaţiei noastre. Care este „alianţa” noastră? Pe lângă cine, cu cine, cum, la ce am fost noi chemaţi?

Poate deja ştim şi am răspuns de foarte mult timp sau poate că nu suntem conştienţi încă de faptul că şi noi am fost chemaţi. Poate căutăm ceva care să dea sens vieţii noastre sau poate suntem prea bogaţi, prea plini de proiecte sau, dimpotrivă, prea împovăraţi, încât ajungem să credem că nu mai este posibil să auzim ceva. Nu contează! Jean Vanier ne spune că mereu este momentul să pornim sau să reluăm drumul, că nu trebuie să ne fie teamă de noi înşine, de ceilalţi sau de viaţă. Oricine am fi, oricare ar fi situaţia în care ne zbatem, suntem aşteptaţi asemenea unui oaspete de marcă lipsind de la petrecere atâta timp cât rămâne deoparte. Fiu mai mare sau fiu risipitor, cu toţii suntem invitaţi la masa alianţei şi nu depinde decât de noi să dansăm atunci când ne vine rândul”.

 

Ştefan Tamaş

 

Jean Vanier, Izvorul lacrimilor, Iaşi 2014, p. 178, 14×20, ISBN 978-606-578-150-4, 20 lei.

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Pierre Descouvemont, Doamne, nu mai pot. Carte de reţete de spiritualitate zilnică, în douăsprezece lecţii, Iaşi 2013, 160 p., 14×20, ISBN 978-606-578-078-1, 15 lei.

Editura „Sapientia” anunţă apariţia cărţii Doamne, nu mai pot. Carte de reţete de spiritualitate zilnică, în douăsprezece lecţii, scrisă de Pierre Descouvemont și tradusă în limba română de pr. Cristinel Fodor. Cartea apare în colecţia Spiritualitate, formatul 14×20, are 160 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum și de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de de 12 lei.

„Părinte, ce remediu îmi indicaţi pentru a mă vindeca de orgoliul meu, de gelozia mea, de nerăbdarea mea? Cad mereu în aceste păcate şi aş vrea să ies din ele. Am nevoie de un sfat foarte practic care să mă ajute să progresez” – sunt cuvintele pe care părintele Pierre Descouvemont le aşază la începutul cărţii Doamne, nu mai pot, cuvinte la care va face referire pe tot parcursul acestei lucrări.

Traducerea în limba română (originalul francez, Guide des difficultés de la vie quotidienne, a apărut în anul 1996 la editura Librairie Arthème Fayard, din Paris) a fost realizată de părintele Cristinel Fodor, director spiritual al Institutului Romano-Catolic „Sf. Iosif” din Iaşi.

După o scurtă introducere, autorul, în cele douăsprezece capitole ale acestui volum, prezintă un total de 12 reţete luate dintr-o serie de lucrări dactilografiate pe care le-a adunat din numeroasele conferinţe ţinute de el despre diferite teme, totul fiind îmbogăţit de observaţii şi întrebări ale ascultătorilor săi.

Oare cine nu s-a simţit la un moment dat descurajat, copleşit de anumite aspecte ale vieţii cotidiene, exasperat de atitudinea altora? S-au cine nu a fost vreodată îngrijorat de trecutul său apăsător, de viitorul imprevizibil sau de întregul parcurs al vieţii? Cine nu a simţit mândria sau invidia la un moment dat? Sau cine oare nu a afirmat în momente de criză că Dumnezeu exagerează, nu intervine când trebuie sau nu îşi apleacă urechea spre strigătul celui suferind?

Părintele Pierre a fost confidentul acestor întrebări şi, prin slujirea lui, a contribuit cu multe „remedii” concrete şi specifice lumii contemporane, pe care le prezintă în această operă. El a fost unul care a învăţat să răspundă la multiplele apeluri ale oamenilor de astăzi.

După cele douăsprezece capitole, autorul ne prezintă în plus şi exemplul unui neobosit căutător al voinţei lui Dumnezeu, în persoana lui Charles de Foucauld. Cartea se încheie cu o scurtă concluzie.

Recomandăm această carte tuturor celor descurajaţi şi celor care se luptă cu sarcinile lor zilnice şi nu ştiu cum să le împartă.

Laurenţiu Turbuc

Pierre Descouvemont Doamne, nu mai pot. Carte de reţete de spiritualitate zilnică, în douăsprezece lecţii, Iaşi 2013, 160 p., 14×20, ISBN 978-606-578-078-1, 12 lei.

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Claudiu Dumea, Misterul suferinței (ediția a doua), Iași 2008, 96p., 14×20, ISBN: 978-973-8980-40-2, 10 RON.

 A vorbi despre suferinta este un lucru extrem de greu. Discursul despre suferinta e una, suferinta traita, experimentata, e cu totul altceva, si cine este lovit de suferinta nu mai are chef sa tina discursuri despre suferinta. Si nu numai ca nu mai are chef sa tina discursuri despre suferinta, dar îsi da seama cât de zadarnice, cât de false sunt cuvintele oamenilor despre suferinta.

    Noua, crestinilor, Sfânta Scriptura ne aminteste la tot pasul ca Dumnezeu este un Dumnezeu misterios si ca misterul suferintei tine de misterul lui Dumnezeu. Gândurile lui nu sunt gândurile noastre si distanta dintre gândurile noastre si gândurile lui este mai mare decât distanta de la cer la pamânt.

   Raspunsul lui Dumnezeu la strigatele omenirii a fost Cristos, Fiul lui Dumnezeu, care a coborât, si-a asezat locuinta în mijlocul oamenilor, locuind pâna la sfârsitul veacurilor în mijlocul lor, mai ales, în sfintele taine. El a devenit solidar cu noi, a luat asupra sa toate suferintele noastre. Si pentru noi, crestinii, suferinta ramâne un mister. Dumnezeu nu ne da o explicatie pentru orice suferinta, dar ne da un sens, o valoare a suferintei, eliberându-ne de disperarea nonsensului, absurdului, inutilitatii suferintei si, mai ales, încurajându-ne cu prezenta permanenta.

C. Dumea

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Iosif Enașoae, Valoarea salvifică a suferinței în magisteriul papei Ioan Paul al II-lea, Iași 2003, 430 p., 14×20, ISBN: 973-8474-26-4, 8 RON.

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Iosif Tiba, Limitele revoltei în fața suferinței, Iaşi 2014, p. 74, 14×20, ISBN 978-606-578-162-7, 10 lei.

Editura „Sapientia” anunţă apariţia cărţii Limitele revoltei în fața suferinței, scrisă de pr. Iosif Tiba. Cartea apare în colecţia „Tratate de teologie”, formatul 14×20, are 74 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 10 lei.

Revolta în fața suferinței este o experiență umană cu care se confruntă orice om, iar dorința de a găsi un răspuns și o soluție este omniprezentă și foarte presantă.

În studiul Limitele revoltei în fața suferinței pr Iosif Tiba își propune să analizeze unele curente de gândire din filozofie, literatură și spiritualitate, pentru a repera capcanele în care omul poate deveni prizonier dacă rămâne singur cu el însuși, cu puterile și resursele proprii. Numai prin deschiderea către un Altul, care este Dumnezeu, și intrarea în misterul persoanei lui Cristos, trimisul lui Dumnezeu, omul poate descoperi noi lumini și noi soluții cu adevărat reale și pline de pace și de speranță la problema suferinței. Prin acest studiu, autorul încearcă să depășească răspunsurile și soluțiile prestabilite și limitate de o anumită mentalitate sau cultură.

În introducere, autorul face o trecere în revistă a răspunsurilor pe care omul le-a dat în decursul istoriei la problema suferinței. Un nod important pentru înțelegerea revoltei omului modern împotriva lui Dumnezeu din cauza suferinței este ideea pe care omul modern și-a făcut-o despre atotputernicia lui Dumnezeu, și aici sunt analizați unii gânditori moderni. În continuare, studiul este structurat în patru părți în care, mai întâi, sunt analizate două curente majore de gândire care au legătură cu suferința și cu Dumnezeu, și anume ateismul și existențialismul. Sunt analizați apoi și câțiva scriitori celebri francezi, germani și ruși. După ce scoate în evidență rolul purificator al acestor curente de gândire asupra credinței, părintele Iosif Tiba prezintă puterea extraordinară a revelației care nu dă un răspuns intelectualist, ci arată că Dumnezeu însuși vine în inima suferinței omului și îl însoțește pe drumul suferinței.

Cartea oferă o lumină nouă de înțelegere a suferinței și, mai mult decât atât, arată că, pentru această problemă spinoasă, omul are nevoie de o relaționare personală cu Dumnezeu. Numai așa va găsi răspunsul personal.

Ştefan Tamaş

 

 

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Iosif Tiba, Cartea lui Iob. Lupta omului în suferință cu Dumnezeu, Iaşi 2014, p. 96, 14×20, ISBN 978-606-578-161-0, 10 lei.

Editura „Sapientia” anunţă apariţia cărţii Cartea lui Iob. Lupta omului în suferință cu Dumnezeu, scrisă de pr. Iosif Tiba. Cartea apare în colecţia „Tratate de teologie”, formatul 14×20, are 96 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 10 lei.

Suferința este o problemă veșnică și interminabilă a omului. Nu este o problemă nouă, ci o preocupare și o căutare dintotdeauna. Biblia ne prezintă această confruntare a omului cu suferința nedreaptă sau cu suferința inocentului în Cartea lui Iob. Această carte nu oferă soluții rapide și răspunsuri magice la această dureroasă frământare a omului. Dumnezeu nu este un Dumnezeu magic, ci el îl provoacă pe om să facă un drum, un itinerariu care constituie o experiență, și această experiență poate căpăta aspectul unei lupte cu Dumnezeu, o luptă uneori teribilă, dureroasă, dar care, în final, se termină cu transformarea omului. Astfel, omul dobândește o nouă perspectivă asupra realității.

Experiența lui Iob arată că omul, la început, se crede stăpân pe realitate, crede că poate cuprinde realul cu puterile lui, însă, la sfârșit, se descoperă neputincios și își dă seama că numai Dumnezeu poate să-l introducă în realul existenței sale. Iob înțelege acest lucru în mijlocul suferinței sale, la sfârșitul luptei sale cu Dumnezeu. Autorul acestei cărți încearcă să ne introducă în interiorul acestui drum de luptă și de descoperire a lui Dumnezeu, care îl transformă pe Iob.

Prin studiul apărut recent la Editura Sapientia, Cartea lui Iob. Lupta omului în suferință cu Dumnezeu, pr. Iosif Tiba, paroh în comunitatea catolică din Greci, jud. Tulcea, dorește să arate că revelația lui Dumnezeu lucrează progresiv cu omul pentru ca acesta să poată înțelege ceva din diferența care există dintre Dumnezeu și om. Structurat în 18 puncte, studiul de față descrie etapele prin care trece omul atunci când se confruntă cu suferința, scoțând de asemenea în evidență diferitele tipuri de reacție pe care le are omul atunci când trece prin suferință. Întunericul, descurajarea, revolta împotriva unei imagini a lui Dumnezeu, neînțelegerea, refuzul răspunsurilor prefabricate, moralizatoare, tăcerea totală sunt doar câteva dintre etapele prin care are de trecut omul pentru a ajunge la o înțelegere mai profundă a acestei realități care oricum va rămâne mereu misterioasă. Iob ajunge să-l cunoască cu adevărat pe Dumnezeu numai după ce va trece prin această luptă, și chiar dacă nu înțelege totul, totuși, de acum va trăi într-o altă lumină și, mai ales, va trăi în pace.

Scopul acestei cărți este să ne ajute să înțelegem că avem nevoie să trecem prin aceste lupte și purificări interioare ca să putem intra într-o altă lumină și perspectivă, care sunt acelea ale lui Dumnezeu. 

Ştefan Tamaş

 

 

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro