Francisc, primăvara evangheliei

 „Evanghelia invită înainte de toate să i se răspundă lui Dumnezeu care ne iubeşte şi ne mântuieşte, recunoscându-l în ceilalţi şi ieşind din noi înşine pentru a căuta binele tuturor. Această invitaţie nu trebuie lăsată în umbră cu niciun preţ! Toate virtuţile se află în slujba acestui răspuns de iubire. Dacă această invitaţie nu străluceşte cu putere şi atracţie, edificiul moral al Bisericii riscă să devină un castel din cărţi de joc şi acesta este cel mai mare pericol pentru noi. Pentru că atunci nu va fi propriu-zis evanghelia ceea ce se vesteşte, ci unele accente doctrinare sau morale care provin din anumite opţiuni ideologice. Mesajul va risca să-şi piardă prospeţimea şi să nu mai aibă parfumul evangheliei”, scria Papa Francisc în Evangelii gaudium, nr. 39.

Într-adevăr, așa este chemată să fie Biserica mereu: capabilă să surprindă vestind tuturor că Isus Cristos a învins moartea, că braţele lui Dumnezeu sunt mereu deschise, că răbdarea sa nu are margini, că el este mereu alături de noi şi ne aşteaptă pentru a ne vindeca, pentru a ne ierta. Acesta este şi mesajul pe care vrea să-l transmită recenta carte apărută la Editura Sapientia: Francisc, primăvara evangheliei, scrisă de filosoful şi eseistul francez Frédéric Lenoir şi tradusă în limba română de pr. Petru Ciobanu.

Prin acest studiu, autorul doreşte să se apropie mai mult de personalitatea Papei Francisc, care, îndată după alegerea sa ca episcop al Romei şi urmaş al sfântului Petru, a atras atenţia tuturor, credincioşi sau necredincioşi. Mulţi au fost impresionaţi de simplitatea sa, de căldura sa, de umilința, de omenia sa; alţii au fost surprinşi de libertatea sa de cuvânt, de condamnarea aroganței, a imoralității sau a ipocriziei, de refuzul protocolului și condamnarea luxului; alţii au fost mișcați de gesturile și cuvintele sale în favoarea celor săraci, a celor excluși, a celor marginalizați, a celor refugiați, a femeilor și a copiilor victime ale sclaviei sexuale; în sfârşit, alţii au apreciat la el condamnarea logicii financiare care îl distruge pe om și planeta, grija sa pentru dreptatea socială, angajarea sa în favoarea păcii, refuzul de a-i judeca pe cei care nu sunt în cele mai bune relații cu morala creștină tradițională.

Autorul a structurat tematica acestei cărți în jurul a patru idei centrale. Prima constituie o analiză a gesturilor, acțiunilor și cuvintelor Sfântului Părinte Francisc de când a fost ales papă. A doua prezintă dorința Sfântului Părinte Francisc după o Biserică săracă și umilă. Cea de-a treia surprinde intenţia Papei de a repune iubirea și îndurarea în inima oricărei practici bisericești. A patra scoate în evidenţă voința Sfântului Părinte de a deschide Biserica şi de a o implica în marile probleme ale timpului nostru (dreptatea socială, ecologia, dialogul dintre popoare și culturi în vederea binelui comun al omenirii).

Recomandăm această carte tuturor acelora care doresc să înţeleagă mai mult orizontul de gândire şi trăire a Papei Francisc, dar şi acelora care caută răspunsuri la întrebări precum: ce înseamnă a fi o Biserică săracă pentru cei săraci? Cum trebuie să ne raportăm la cei care nu se comportă în acelaşi fel ca noi? Ce importanţă are pentru noi astăzi Evanghelia?

Ştefan Tamaş