Magnificat. Colecție de cântece bisericești (Ediția a doua)
Magnificat. Colecție de cântece bisericești (Ediția a doua), Iași 2021, 14×20, 716 p., ISBN 978-973-8980-97-6, 50 lei.
Editura „Sapientia” anunță apariția cărții de cântece Magnificat. Colecţie de cântece bisericeşti (ediția a II-a), editată de Oficiul pentru Muzică Sacră și Cânt Bisericesc al Episcopiei Romano-Catolice de Iași, în colaborare cu Arhiepiscopia Romano-Catolică de București. Cartea apare în colecția „Muzică bisericească”, formatul 14×20 cm, are 716 pagini, este tipărită în două culori, roșu și negru, și este legată cu coperți tari. Volumul de cântece poate fi procurat de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 50 lei.
***
Redăm în continuare „Prefața” semnată de PS Petru Gherghel și „Nota asupra ediției” semnată de pr. Pavel Chelaru în numele Comisie diecezane de muzică sacră.
Prefaţă
Cântați-i Domnului, toate popoarele!
(cf. Ps 96,1-3)
Cu aceste cuvinte ale psalmistului, întâmpin și salut cu mare bucurie și satisfacție apariția colecției de cântece bisericești Magnificat, opera unui efort îndelungat depus de Comisia de muzică a Episcopiei de Iași, în colaborare cu Arhiepiscopia de București. Ea vine să încoroneze o lungă și impresionantă strădanie de a valoriza bogata și variata moștenire lăsată de înaintașii noștri, care au ținut să-și exprime credința și încrederea lor în Dumnezeu printr-o linie melodică adaptată poporului nostru simplu, dar profund credincios, manifestând astfel în mii de forme trăirea și speranțele sufletului, dar și bucuria plină de încredere a inimii neamului nostru.
Cântarea în general este modalitatea cea mai frumoasă de a-l preamări pe Creator, pentru a-i mulțumi și pentru a-i aduce laudă. Iar cântul liturgic este forma cea mai plăcută și veșmântul frumos al rugăciunii. De fapt, muzica și cântarea însoțesc necontenit viața și trăirea ființelor din Univers. Întreaga fire tresaltă de bucurie și freamătă într-un mod minunat, în mii și mii de forme, exprimându-și bucuria existenței și a vieții. Toate viețuitoarele au cântul și modul lor de a mulțumi pentru darurile primite și de a-i aduce laudă Celui care le-a creat. Glasul tainic al naturii și vocea atâtor ființe necuvântătoare răsună neîncetat, chiar dacă unii nu sunt atenți la mesajul lor atât de variat. Toți și toate freamătă și cântă, împlinindu-și menirea.
Este minunat că putem descoperi acest adevăr la tot pasul, căci el ne invită să ascultăm minunatele cântări și concerte ale naturii din jurul nostru. Avem ce asculta și avem ce învăța! Însuși psalmistul, contemplând acest adevăr, exclamă: „Toată făptura să-l laude pe Domnul!” (cf. Ps 148).
Dacă așa stau lucrurile cu ființele necuvântătoare, ne întrebăm cum este cu omul? Omul, capodopera lui Dumnezeu, este înzestrat cu atâtea daruri: inteligență și voință, capacitate de a gândi și de a reflecta, cu darul vorbirii și al comunicării, dar mai ales cu talentul de a cânta. Cum îi aduce el laudă Creatorului său? Cum se manifestă și cum se exprimă față de Cel care l-a îmbogățit cu atâtea daruri și talente? Cum se folosește de ele? Cum știe să le împărtășească celor din jur? Dar mai ales cum se raportează față de marele și veșnicul Binefăcător? Cum îi manifestă durerile, temerile, bucuriile, speranțele și mulțumirile pe care le trăiește?
Colecția de cântece Magnificat pe care o avem în față vrea și poate să fie un răspuns la aceste întrebări legitime, căci ea prezintă în paginile ei un argument convingător al bogăției artistice care provine din credință și din iubirea față de tot ce este frumos și înălțător și un mod cât se poate de reușit de a exprima sentimentele sufletești ale celui credincios în fața lui Dumnezeu.
Aceste cântări, selectate și verificate cu migală și viu interes şi adunate în noua colecție de cântece bisericești a Bisericii noastre locale, reprezintă un prinos de credință și iubire al atâtor persoane talentate și inspirate din istoria poporului nostru credincios, doritor să înfrumusețeze celebrările liturgice. Trebuie să fim mândri de cei din trecut ca și de cei din timpurile noastre, care, rând pe rând, au știut să adauge noi cântări și noi imnuri în tezaurul cântărilor liturgice și religioase. Constatăm că repertoriul cântecelor și al rugăciunilor s-a lărgit din ce în ce mai mult, bucurându-ne astăzi de o mulțime de cântări și rugăciuni pline de suflet și de inspirație cerească.
Parcurgând paginile acestei colecții, descoperim cu bucurie cum cântările religioase devin rugăciuni vii, pline de farmec, care se transformă în cel mai plăcut și mișcător imn de preamărire înălţat lui Dumnezeu, exprimând în mod plenar sentimentul de mulțumire și de recunoștință al unui popor credincios, plin de frumusețea sufletească a iubirii pe care o poate arăta și exprima un om, mai ales un om care crede și se simte obligat să dea glas bucuriei și recunoștinței.
Îi felicit pe toți cei care, dând glas talentului lor pentru versuri și melodii, au îmbogățit acest repertoriu al cântărilor noastre bisericești. Exprim îndeosebi, în numele tuturor beneficiarilor acestei munci sârguincioase, un gând de aleasă prețuire față de cei care s-au implicat cu zel pentru această operă și îi felicit cu satisfacție pe toți membrii Comisiei de muzică bisericească instituită de noi, care s-au ostenit ani întregi să adune, să verifice și să perfecționeze liniile melodice și textele tuturor cântărilor prezente în repertoriul bogat al moștenirii primite, punându-le la îndemâna comunităților noastre catolice.
Acelora care vor primi acest dar spiritual și cultural al credinței și Bisericii noastre locale le doresc alese bucurii sufletești. Autorilor şi editorilor acestei colecții le împart arhiereasca noastră binecuvântare, cu dorința „ca toți să fie una” în lauda adusă lui Dumnezeu cel întreit, întru cinstirea Maicii sfinte și a tuturor sfinților noștri protectori. Tuturor, un îndemn la bucurie și cântare: Iubilate Deo! Lăudați-l pe Domnul, toate popoarele; cântați-i Domnului cu bucurie!
Iași, 22 noiembrie 2015,
în comemorarea sfintei Cecilia
+ Petru Gherghel
episcop de Iași
Notă asupra ediţiei
În Dieceza Romano-Catolică de Iași, dorința de a pune în mâinile credincioșilor o colecție de cântece bisericești, care să exprime credința și viața lor creștină, se pierde în negura vremurilor. Tradiția orală și câteva documente scrise ne vorbesc de încercări sporadice ale unor preoți și credincioși laici talentați, care au tradus, au compus și au cules cântece care să fie folosite în cadrul liturgiei.
O contribuție importantă la dezvoltarea cântului bisericesc pe teritoriul Diecezei de Iași a venit din partea Seminarului Diecezan din Iași (1886) și a celui Franciscan din Hălăucești (1898), precum și din partea Școlii de Dascăli sau de Cântăreți Bisericești (1898).
Până la instaurarea regimului comunist, în Dieceza de Iași au fost publicate mai multe colecții de cântece bisericești, mai mari sau mai mici, cu note sau fără note. Cele mai folosite au fost Cântărețul catolic (Săbăoani, 1934) şi Lăudaţi pe Domnul (Bucureşti, 1935).
După reforma liturgică a Conciliului al II-lea din Vatican, cântul sacru a cunoscut un nou suflu. În acest timp sunt puse în circulație numeroase cântece autohtone, dar și multe cântece traduse din repertoriul italian, francez, german sau chiar polonez și unguresc. Printre cei care și-au pus talentul în slujba cântului sacru prin compoziții se numără pr. Constantin Hausner, pr. Iosif Andrici, pr. Ioan Simon, pr. Ioan Ciuraru, pr. Ioan Tamaș, pr. Ștefan Vacaru, pr. Pavel Balint, pr. Marian Fechetă, pr. Iosif Păuleț, pr. Iosif Enășoae, pr. Lucian Farcaș, pr. Laurențiu Antoci, pr. Pavel Chelaru, pr. Florin Spatariu, pr. Dominic Soare, pr. Eduard Soare, dl. Ștefan Bejan și mulți alții.
O muncă titanică și cu adevărat de pionierat a fost făcută de Comisia muzicală instituită de autoritățile bisericești în anul 1975. Această comisie era compusă din: pr. Constantin Hausner, pr. Iosif Simon OFMConv., pr. Iosif Gherghel, pr. Ioan Simon și pr. Ioan Ciuraru. Misiunea comisiei nu era ușoară, deoarece trebuia să selecteze din peste 1.500 de cântece pe acelea care să fie adaptate spiritului liturgic și să favorizeze participarea activă a credincioșilor la celebrările liturgice. Cântecele selectate au fost structurate în două volume, intitulate Cântați Domnului. Primul volum, publicat în 1983, cuprindea trei părți: Persoanele divine, Sfânta Liturghie și Sacramentele. Volumul al II-lea, apărut ulterior, avea tot trei părți: Timpurile liturgice, Sanctoralul și Diverse. În vederea tipăririi, toate aceste cântece au fost scrise pe matrițe de preoții Iosif Păuleț și Iosif Martin, dar au fost și imprimate pe bandă magnetică, cu ajutorul unui grup de 10 seminariști de la Iași.
Introducerea Liturghiilor pentru copii și tineri în comunitățile catolice din dieceză a determinat și apariția muzicii bisericeşti adapate acestor grupuri și acompanierea ei cu instrumente de suflat, coarde și percuție. Tonul pentru acest nou stil de muzică a fost dat de Seminarul din Iași, începând cu anul 1979. Întrucât în acel timp lipseau colecțiile de cântece cu note, seminariștii își făceau propriile colecții, scriind de mână sute de cântece cu note. Aceste colecții mai există și azi în bibliotecile personale ale unor preoți.
După retragerea domnului profesor Iosif Bișoc (1984) și a succesorului său, pr. Pavel Balint (1987), de la catedra de muzică bisericească a Seminarului din Iași, munca de formare muzicală a seminariștilor și de pregătire a dascălilor a fost preluată de pr. Pavel Chelaru. Sub coordonarea sa și susținut de un grup inimos de seminariști, a fost publicată „Colecția de cântece a Seminarului”, în două volume, pentru cântarea liturgică, monodică și polifonică, a seminariștilor. Ulterior, aceste două volume au fost revizuite de domnul profesor Mihai Bișoc, ajutat de pr. Iosif Răchiteanu și de câțiva seminariști, și publicate într-o nouă colecție de cântece pentru seminariști, intitulată Cantate Domino (2001). Această colecție, reeditată în mai multe rânduri, revizuită, îmbunătățită și adăugită, deși fusese intenționată doar pentru corul Seminarului, a fost distribuită și în comunitățile catolice din țară.
Perspectiva muzicii sacre și a cântului bisericesc în Dieceza de Iași a cunoscut o nouă abordare, în special după anul 2000, după ce mai mulți preoți au avut posibilitatea să studieze la instituţii specializate din ţară şi din străinătate. Aprofundarea documentelor bisericești în domeniu, dorința de a conforma cântul sacru la exigențele liturgiei, simțul artistic dezvoltat în urma contactului direct cu patrimoniul muzicii gregoriene, dar și cu cântul polifonic apusean și universal, au adus în Dieceza noastră un suflu nou și o nouă dorință de a realiza o colecție de cântece bisericești adaptată acestor noi perspective.
Pentru atingerea acestui obiectiv, episcopul Diecezei de Iaşi, PS Petru Gherghel, prin Decretul episcopal nr. 1969, din data de 1 septembrie 2012, a numit o comisie muzicală formată din: pr. Pavel Chelaru (coord.), pr. Ciprian Antălucă, pr. Pavel Balint, pr. Eugen Budău, pr. Cristian Dumea OFMConv., pr. Iulian Faraoanu, pr. Lucian Farcaș, pr. Cristinel Fodor, pr. Daniel Iacobuţ, pr. Cristian Ignat, pr. Ștefan Lupu, pr. Iosif Păuleț, pr. Dominic Soare, pr. Eduard Soare, pr. Florin Spatariu, pr. Ștefan Vacaru.
După întrunirea de constituire, sub președinția episcopului diecezan, PS Petru Gherghel, și a episcopului auxiliar, PS Aurel Percă, comisia și-a fixat şedinţele de lucru, câte 3-4 pe an, prima fiind în data de 18 decembrie 2012.
Încă de la prima întâlnire, membrii comisiei s-au exprimat în favoarea unor criterii generale de lucru. Ele au avut în vedere structura prezentei ediţii, documentele Bisericii referitoare la muzica liturgică, relația dintre text și melodie, necesitatea îmbogăţirii repertoriului deja existent şi eventualele schimbări survenite de-a lungul timpului în calendarul liturgic (de exemplu, introducerea în calendarul general sau local a unor noi sfinţi, fericiţi). Numeroasele încercări de a scrie muzică pentru liturgie, uneori fără suportul unei pregătiri adecvate din punct de vedere artistic şi liturgic, dar animate de dorinţa sinceră de a fi de folos în cult, au permis membrilor comisiei să individualizeze anumite caracteristici, absolut necesare, pe care trebuie să le aibă acest repertoriu al cântărilor pentru popor în limba română.
Odată cu introducerea celebrării liturgiei în limba poporului, chestiunea text-melodie s-a dovedit a fi una de maximă importanţă, și aceasta, pe de o parte, datorită dorinţei Conciliului, care s-a pronunţat în favoarea unei participări cât mai active și mai conștiente a credincioșilor la celebrarea liturgică (cf. Sacrosanctum Concilium 21) și, pe de altă parte, datorită faptului că muzica liturgică a împlinit întotdeauna rolul de amplificator sonor al textului sacru. Din ceea ce se spune în cântece şi de calitatea lor muzicală depind expresia credinţei Bisericii, claritatea structurii celebrării, imaginea globală a celebrării văzută ca un eveniment eclezial şi, nu în ultimul rând, caracterul pedagogic al anului liturgic.
Conştienţi de faptul că, în evaluarea unui cântec, trebuie ţinut cont de factori cu caracter ştiinţific, estetic, stilistic, cultural şi ambiental, membrii comisiei au precizat câteva criterii textuale şi melodice pe care să le urmărească în selectarea cântecelor.
Criteriile textuale au fost următoarele:
1) textele folosite în muzica liturgică „să fie conforme cu doctrina catolică, de preferat, preluate din Sfânta Scriptură şi din izvoarele liturgice” (Sacrosanctum Concilium 121). Motivul e dat de faptul că liturgia creştină este actualizarea misterului de mântuire al lui Cristos şi, în acelaşi timp, constituie expresia credinţei Bisericii care se asociază cu el. Prin urmare, această credinţă presupune formulări corecte, fără a exclude însă aportul poeziei;
2) textele folosite în cântece trebuie să trezească atitudini spirituale care aparţin de drept adunării liturgice: rugăciune, meditaţie, bucurie, speranță etc. De aceea, ele trebuie să fie potrivite cu celebrările în care sunt folosite, cu structura şi contextul liturgic. Pentru aceasta, au fost evitate textele de inspiraţie subiectivă, excesiv sentimentale, nepotrivite pentru celebrarea liturgică;
3) textele cântărilor trebuie să aibă un caracter funcţional. În liturgie nu se cântă doar pentru a face mai frumoasă celebrarea, ci pentru că există elemente care, prin natura şi finalitatea lor, fac din cântare o parte integrantă a celebrării, cu momente care îi aparţin de drept;
4) au fost preferate textele în care ritmul literar corespunde cu ritmul muzical (de exemplu, silabe tonice pe timpi muzicali accentuaţi), în acea împletire care asigură o mai mare inteligibilitate a textului şi facilitează învăţarea cântecului;
5) în trecut, a existat aşa-numita misă monomelodică, în care părţile misei erau cântate pe aceeaşi melodie. De asemenea, a existat practica de a compune mai multe texte pe aceeaşi melodie (de exemplu: „Creştin sunt din leagăn” şi „Mărire s-aducem”). În prezenta ediţie, s-a preferat păstrarea unui singur text pentru o melodie, pe de o parte, ca un criteriu de identificare și, pe de altă parte, pentru îmbogăţirea repertoriului muzical autohton;
6) un aspect important de care s-a ținut cont a fost cel legat de adaptarea unor texte care au fost preluate din tradițiile liturgice străine, în sensul unei mai mari conformităţi cu originalul. În munca de traducere şi (implicit) de adaptare s-a ţinut cont de ambientul din care a fost preluat textul unei melodii, timpul liturgic sau celebrarea pentru care a fost scris în limba originală. Astfel, el a fost introdus, în aceleaşi condiţii, în actuala colecţie;
7) atât cât a fost posibil, s-a păstrat în actuala ediţie un fond arhaic al limbii române, anumite cuvinte a căror frecvenţă de folosire este destul de redusă astăzi, dar care sunt o mărturie a unor registre şi stiluri funcţionale ale limbii române din trecut. Acolo unde astfel de termeni arhaici îngreunau înţelesul textului, s-a preferat înlocuirea lor cu termenii actuali.
Criteriile melodice au fost următoarele:
1) au avut întâietate melodiile originale româneşti, specifice ambientului creştin catolic, care constituie fondul muzical autohton. Nu au fost introduse melodiile care provin din alte tradiţii muzicale creştine sau necreştine;
2) creaţiile melodice au fost analizate după următoarele aspecte: validitatea teologică a textului; la cântecele care prezintă schema „strofă-refren”, acesta din urmă să fie uşor de redat şi de executat; cantabilitatea şi pertinenţa rituală; evitarea intervalelor disonante care îngreunează execuţia; atenţie la distanţa dintre termenul acut şi termenul grav al compoziţiei; evitarea diviziunilor ritmice prea mici sau prea mari; folosirea privilegiată a secvenţei muzicale, în funcţie de structura armonică a cântecului; simetrie în alcătuirea frazelor şi a semifrazelor muzicale; desfăşurare logică a discursului muzical; ca şi în cazul textelor, ritmul melodic trebuie să corespundă ritmului literar; rigoare ştiinţifică în ceea ce priveşte scriitura muzicală;
3) melodia să fie în slujba textului, nu invers. Astfel, a fost considerat necesar ca melodiile să corespundă cu natura liturgică a textului. Nu tot ce se cântă într-o celebrare liturgică poate fi considerat un cântec (de exemplu, aclamaţiile sau recitativele). Melodia asigură o slujire faţă de text, pe care îl evocă, îl face mai sonor, mai inteligibil și mai ușor de asimilat;
4) întrucât „Biserica recunoaşte cântul gregorian ca fiind propriu liturgiei romane: de aceea, în acţiunile liturgice, în condiţii egale, să i se rezerve locul principal” (Sacrosanctum Concilium 116), în prezenta ediţie a fost adăugat un fond de cântări gregoriene care fac parte din patrimoniul multisecular al Bisericii Romane şi care sunt de referinţă din punct de vedere al compoziţiei muzicale (cf. Musicam Sacram 56). Aceste cântări gregoriene au fost propuse în varianta textuală originală, în limba latină;
5) cât privește melodiile preluate din alte ambiente liturgice, comisia a avut în vedere, ca şi în cazul textelor, păstrarea locului original al melodiei;
6) pentru a fi evitate confuzii la nivelul memoriei sonore comune, au fost omise din actuala ediţie melodiile care, la origine, nu au fost scrise pentru celebrări liturgice (de exemplu, „Nu mai sunt cuvinte”);
7) ținând cont de faptul că, în cadrul liturgiei, muzica este un munus ministeriale, mereu în slujba ritului celebrat, au fost analizate durata unor melodii şi elasticitatea cu care un cântec poate fi adaptat exigenţelor unui rit concret. Cântecele selectate după aceste criterii au fost așezate în colecția Magnificat urmărind structura anului liturgic (I. Timpul Adventului; II. Timpul Crăciunului; III. Timpul Postului Mare; IV. Timpul Paştelui; V. Solemnitățile din Timpul de peste an), ordinea sacramentelor și sacramentaliilor (VI), sfinții (VII), diverse (VIII) și cântece în limba latină (IX). Evident, plecând de la aceste criterii, în colecția de față nu au putut fi introduse toate cântecele cunoscute și folosite în diferitele comunități ale Bisericii noastre locale. Intenția comisiei a fost aceea de a realiza o colecție funcțională, care să poată fi utilizată în toate comunitățile catolice din țară, pentru a spori coeziunea dintre ele. Multe cântece, care respectă criteriile textuale și melodice stabilite, au fost înregistrate într-un „tezaur” al cântecelor bisericești și vor putea fi folosite în funcție de necesități și de specificul local.
După trei ani de muncă asiduă, suntem în măsură să oferim acum credincioșilor catolici și păstorilor lor o colecție de cântece bisericești, care să-i ajute la celebrările liturgice, pentru o participare cât mai demnă și rodnică la tainele mântuirii aduse de Cristos. Le mulțumim tuturor acelora care ne-au ajutat în adunarea, scrierea şi editarea cântecelor. De-a lungul anilor, au fost mulți cei care şi-au oferit cu generozitate ajutorul la realizarea acestei colecţii de cântece bisericeşti. Bunul Dumnezeu, care cunoaște inimile, să-i răsplătească pe fiecare în parte cu iubirea sa! Biserica noastră locală, asemenea Mariei şi împreună cu ea, înalță cu bucurie și recunoștință imnul „Magnificat”,
„Sufletul meu îl preamărește pe Domnul”, pentru că Domnul a privit la condiția noastră umilă, de pelerini pe acest pământ, și ne-a deschis calea unirii cu el, prin Isus Cristos, în Duhul Sfânt.
În numele Comisiei Diecezane de Muzică Sacră
pr. Pavel Chelaru
Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro