Manual de filozofie sistematica. 4 Despre Dumnezeu: Filozofia religiei si Teologia filozofica

Dumnezeu a fascinat omenirea înca din zorii civilizatiei; cautarea divinitatii a inspirat nasterea miturilor, de la care au plecat primele reprezentari intelectuale despre divinitate. Mitul nareaza o istorie sacra, sugestiva pentru cel care face parte din cultura care a creat respectivul mit si care adera necritic la aceasta. Mitul poate relata nu numai originea lumii, a animalelor, a plantelor si a omului, ci si toate evenimentele primordiale în urma carora omul a devenit ceea ce el este astazi, adica o fiinta organizata în societate, obligata sa munceasca pentru a trai si traind dupa anumite reguli. Mitul se deruleaza într-un timp primordial si îndepartat, un timp în afara istoriei. Recitarea miturilor repeta, simbolic, o re-creare a lumii prin ritual. Mitul nu era recitat oricând si oriunde, ci cu ocazia unei ceremonii: nastere, initiere, casatorie, moarte, deci cu ocazia unui început sau a unei transformari. În acceptiunea actuala (îl consideram aici pe Mircea Eliade), mitul nu mai este considerat o „fabula”, o „fictiune”, ci, ca si în lumea straveche, arhaica, se considera a fi pentru cei care cred în el „o «istorie adevarata» si pretioasa, fiindca este sacra, exemplara si semnificativa sau o traditie sacra, relevatie primordiala, model exemplar”. În Grecia lui Homer, mhytos-ul avea o valoare religioasa si metafizica, opunându-se logos-ului, iar de la Xenofan încoace a început sa desemneze tot „ce nu poate exista cu adevarat”. Aceasta este însa o interpretare incompleta, care nu tine cont de veritabila functie a mitului, anume aceea datatoare de sens, mitul fiind viu si înfatisând „modele pentru comportarea omeneasca si, prin însasi aceasta, confera existentei semnificatie si valoare”.

Filozofia religiei (la dezvoltarea careia a contribuit decisiv gânditorul român Mircea Eliade, preocupat îndeosebi de problema mitului în omenire) analizeaza legitimitatea mitului în raport cu Dumnezeul rational, a carui cautare a marcat nasterea fenomenului religios si a religiilor. Religia în complexitatea ei (rituri, mituri si simboluri) este analizata în aceasta ramura filozofica ce-i este dedicata în mod special din punct de vedere structural (hermeneutic, psihologic si social) pentru a o întelege si pentru a-i vedea complexitatea ce o capata în raport cu omul.

Teologia filozofica traduce în limbaj rational credinta omului în Dumnezeu. Am putea spune împreuna cu sfântul Toma de Aquino ca „a crede este un act al intelectului care adera la adevarul dumnezeiesc, la porunca vointei puse în miscare de Dumnezeu prin har” (Summa theologiae II-II, q. 2, a. 9). Si întrucât doctorul angelic este principalul gânditor caruia îi datoram dezvoltarea filozofiei despre Dumnezeu, putem spune împreuna cu el ca „în Dumnezeu, puterea si esenta, vointa si inteligenta, întelepciunea si dreptatea sunt unul si acelasi lucru, astfel ca nimic nu poate exista în puterea divina care sa nu poata exista în dreapta vointa a lui Dumnezeu ori în înteleapta sa judecata” (Summa theologiae I, q. 25, a. 5 ad 1).

Acest volum, deosebit de interesant si de util în formarea unei imagini corecte, din punct de vedere rational, despre Dumnezeu, poate fi citit de catre toate persoanele doritoare de cunoasterea celui necreat, viu, unic si adevarat.