Mary Ward, model pentru femeile puternice din timpul prigoanei comuniste

Daniela-Ionela Mare, Mary Ward, model pentru femeile puternice din timpul prigoanei comuniste, Iași 2021, 410 p., 14×20, ISBN 978-606-578-457-4, 30 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea: Mary Ward, model pentru femeile puternice din timpul prigoanei comuniste, scrisă de sr. Daniela-Ionela Mare. Cartea apare în colecția „Disertații doctorale”, în formatul 14×20, are 410 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 30 lei.

 

Am început să redactez această lucrare cu intenţia de a vorbi despre femei puternice. Fiind persoană consacrată într-o congregaţie de viaţă apostolică şi lucrând ca profesoară de religie într-un liceu catolic, am putut să constat că omul de azi – omul bărbat şi femeie – are nevoie de susţinere în credinţa lui, are nevoie de modele şi indicatoare pe drumul mântuirii.

Într-o lume confuză, debusolată, cu o scară de valori răsturnată, este greu pentru cel care vrea să rămână fidel credinţei sale, valorilor umane şi creştine. Provocările sunt atât de multe, puternice şi schimbătoare: probleme sociale şi politice, persecuţia creştinilor (sau a unor Biserici), discriminarea între sexe, noile religii sau secte, „modelele” propuse de mass-media – efemere, fără valori, cu idealuri care se mărginesc la domeniul temporal, ca frumuseţea, cariera, materialismul, relaţiile interumane de scurtă durată, egoiste şi sterile.

Şi totuşi, fidelitatea este posibilă pentru cel care îşi pune încrederea în Domnul, pentru cel care îşi alege mijloacele potrivite pentru a fi fericit, pentru a trăi în comuniune cu ceilalţi şi pentru a se mântui. Biserica, respectiv comunitatea creştină, este un mediu favorabil acestei trăiri creştine autentice, un mediu în care omul se regăseşte în frumuseţea lui de la început, atunci când Creatorul l-a chemat la viaţă. În Biserică, omul găseşte sprijin şi mângâiere în cuvântul Domnului şi în caritatea semenilor săi. În Biserică îşi regăsesc locul cei marginalizaţi ai societăţii, cei suferinzi, dispreţuiţi.

În Biserică şi-a regăsit locul şi femeia, acest sărac al istoriei, marginalizată, dispreţuită, ignorată tocmai din cauza feminităţii ei, a lipsei de forţă fizică într-o lume a războaielor şi a intereselor politice. Aici, primind tăria şi mângâierea Duhului Sfânt, trăind din cuvântul lui Dumnezeu care este mai mult decât pâine şi apă, ocrotită de Dumnezeu Tatăl atotputernicul, femeia a continuat să trăiască şi să se dăruiască în tăcere, prin caritate faţă de cei care i-au fost încredinţaţi. Începând cu Conciliul al II-lea din Vatican s-au subliniat vocaţia şi demnitatea femeii în societate şi în Biserică.

Mary Ward a înfiinţat o Congregaţie de viaţă apostolică pentru femei în vremuri în care pentru acestea nu erau decât două locuri în societate şi în Biserică: familia sau mănăstirea. A fost un semn pentru Biserică, de care Dumnezeu a avut grijă la timp, aşa cum i-a spus Papa Grigore al XV-lea în timpul unei audienţe. Poarta pe care a deschis-o ea a deschis drumul spre viaţa apostolică a femeilor consacrate.

Consolata Bachmeyer, fiică spirituală a lui Mary Ward, fiind consacrată în Congregaţia pe care aceasta din urmă a înfiinţat-o, a fost ultima directoare a Şcolii de fete Pitar Moş din Bucureşti. S-a remarcat printr-o pregătire profesională de excepţie – a fost doctor în fizică şi chimie –, dar şi printr-o tărie cerută de provocările comunismului care se instaura: desfiinţarea şcolilor şi a mănăstirilor catolice, confiscarea bunurilor bisericeşti, izgonirea sau întemniţarea preoţilor, a călugărilor şi a călugăriţelor. Cel care ar fi trebuit să-i fie duşman – Petru Groza, prim-ministru al României comuniste – i-a devenit un ajutor pentru a putea salva 210 călugăriţe care au luat drumul exilului, din dorinţa de a rămâne fidele vocaţiei, chiar dacă acest lucru însemna părăsirea ţării. A rămas o amintire vie şi frumoasă pentru fostele eleve, dintre care unele mai sunt în viaţă, un far care le-a condus pe drumul greu într-o ţară comunistă, lipsită de valori şi dominată de teroare.

Într-o societate multiculturală, multinaţională, marcată de un pluralism religios, aceste femei sunt faruri care arată drumul bun spre comuniune, acceptare, apreciere, respect reciproc. Cele care le-au urmat exemplul au reuşit să facă lucruri mari oriunde au ajuns.

Nu doresc să teoretizez, ci mai curând să transmit un mesaj de speranţă pentru femeile care s-au pierdut în noaptea acestei lumi: fiecare dintre ele este iubită şi păzită ca lumina ochilor de Cel care le-a creat! Fiecare se poate întoarce în casa Tatălui fără teama de a fi judecată şi pedepsită, ci cu siguranţa că acest moment va fi unul de bucurie şi de sărbătoare. Demnitatea femeii care trăieşte în Adevăr străluceşte ca lumina, încălzind pe cei de aproape şi inspirând, călăuzind peste veacuri.

O femeie puternică are tăria, simplitatea şi smerenia florii de stâncă, mărturisindu-şi Creatorul prin însăşi frumuseţea darurilor cu care acesta a înzestrat-o, bucurându-se în Lumina cea fără de apus, pe Calea vieţii, întru Adevărul care pe toate le desluşeşte. O femeie puternică iubeşte omul, aproapele care i-a fost încredinţat, cu inima străpunsă a lui Dumnezeu-Iubire.

 

Sr. Daniela-Ionela Mare

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro