Daniela-Ionela Mare, Mary Ward, model pentru femeile puternice din timpul prigoanei comuniste, Iași 2021, 410 p., 14×20, ISBN 978-606-578-457-4, 30 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea: Mary Ward, model pentru femeile puternice din timpul prigoanei comuniste, scrisă de sr. Daniela-Ionela Mare. Cartea apare în colecția „Disertații doctorale”, în formatul 14×20, are 410 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 30 lei.

 

Am început să redactez această lucrare cu intenţia de a vorbi despre femei puternice. Fiind persoană consacrată într-o congregaţie de viaţă apostolică şi lucrând ca profesoară de religie într-un liceu catolic, am putut să constat că omul de azi – omul bărbat şi femeie – are nevoie de susţinere în credinţa lui, are nevoie de modele şi indicatoare pe drumul mântuirii.

Într-o lume confuză, debusolată, cu o scară de valori răsturnată, este greu pentru cel care vrea să rămână fidel credinţei sale, valorilor umane şi creştine. Provocările sunt atât de multe, puternice şi schimbătoare: probleme sociale şi politice, persecuţia creştinilor (sau a unor Biserici), discriminarea între sexe, noile religii sau secte, „modelele” propuse de mass-media – efemere, fără valori, cu idealuri care se mărginesc la domeniul temporal, ca frumuseţea, cariera, materialismul, relaţiile interumane de scurtă durată, egoiste şi sterile.

Şi totuşi, fidelitatea este posibilă pentru cel care îşi pune încrederea în Domnul, pentru cel care îşi alege mijloacele potrivite pentru a fi fericit, pentru a trăi în comuniune cu ceilalţi şi pentru a se mântui. Biserica, respectiv comunitatea creştină, este un mediu favorabil acestei trăiri creştine autentice, un mediu în care omul se regăseşte în frumuseţea lui de la început, atunci când Creatorul l-a chemat la viaţă. În Biserică, omul găseşte sprijin şi mângâiere în cuvântul Domnului şi în caritatea semenilor săi. În Biserică îşi regăsesc locul cei marginalizaţi ai societăţii, cei suferinzi, dispreţuiţi.

În Biserică şi-a regăsit locul şi femeia, acest sărac al istoriei, marginalizată, dispreţuită, ignorată tocmai din cauza feminităţii ei, a lipsei de forţă fizică într-o lume a războaielor şi a intereselor politice. Aici, primind tăria şi mângâierea Duhului Sfânt, trăind din cuvântul lui Dumnezeu care este mai mult decât pâine şi apă, ocrotită de Dumnezeu Tatăl atotputernicul, femeia a continuat să trăiască şi să se dăruiască în tăcere, prin caritate faţă de cei care i-au fost încredinţaţi. Începând cu Conciliul al II-lea din Vatican s-au subliniat vocaţia şi demnitatea femeii în societate şi în Biserică.

Mary Ward a înfiinţat o Congregaţie de viaţă apostolică pentru femei în vremuri în care pentru acestea nu erau decât două locuri în societate şi în Biserică: familia sau mănăstirea. A fost un semn pentru Biserică, de care Dumnezeu a avut grijă la timp, aşa cum i-a spus Papa Grigore al XV-lea în timpul unei audienţe. Poarta pe care a deschis-o ea a deschis drumul spre viaţa apostolică a femeilor consacrate.

Consolata Bachmeyer, fiică spirituală a lui Mary Ward, fiind consacrată în Congregaţia pe care aceasta din urmă a înfiinţat-o, a fost ultima directoare a Şcolii de fete Pitar Moş din Bucureşti. S-a remarcat printr-o pregătire profesională de excepţie – a fost doctor în fizică şi chimie –, dar şi printr-o tărie cerută de provocările comunismului care se instaura: desfiinţarea şcolilor şi a mănăstirilor catolice, confiscarea bunurilor bisericeşti, izgonirea sau întemniţarea preoţilor, a călugărilor şi a călugăriţelor. Cel care ar fi trebuit să-i fie duşman – Petru Groza, prim-ministru al României comuniste – i-a devenit un ajutor pentru a putea salva 210 călugăriţe care au luat drumul exilului, din dorinţa de a rămâne fidele vocaţiei, chiar dacă acest lucru însemna părăsirea ţării. A rămas o amintire vie şi frumoasă pentru fostele eleve, dintre care unele mai sunt în viaţă, un far care le-a condus pe drumul greu într-o ţară comunistă, lipsită de valori şi dominată de teroare.

Într-o societate multiculturală, multinaţională, marcată de un pluralism religios, aceste femei sunt faruri care arată drumul bun spre comuniune, acceptare, apreciere, respect reciproc. Cele care le-au urmat exemplul au reuşit să facă lucruri mari oriunde au ajuns.

Nu doresc să teoretizez, ci mai curând să transmit un mesaj de speranţă pentru femeile care s-au pierdut în noaptea acestei lumi: fiecare dintre ele este iubită şi păzită ca lumina ochilor de Cel care le-a creat! Fiecare se poate întoarce în casa Tatălui fără teama de a fi judecată şi pedepsită, ci cu siguranţa că acest moment va fi unul de bucurie şi de sărbătoare. Demnitatea femeii care trăieşte în Adevăr străluceşte ca lumina, încălzind pe cei de aproape şi inspirând, călăuzind peste veacuri.

O femeie puternică are tăria, simplitatea şi smerenia florii de stâncă, mărturisindu-şi Creatorul prin însăşi frumuseţea darurilor cu care acesta a înzestrat-o, bucurându-se în Lumina cea fără de apus, pe Calea vieţii, întru Adevărul care pe toate le desluşeşte. O femeie puternică iubeşte omul, aproapele care i-a fost încredinţat, cu inima străpunsă a lui Dumnezeu-Iubire.

 

Sr. Daniela-Ionela Mare

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Gabriel-Iulian Robu, Ipsam dei substantiam incommunicabilem (Summa Theologiae Ia, q.13, a.11, ad 1): Denominare Dio alla luce dell’analisi teologica di Es 3,14 nell’incontro tra Jean-Luc Marion e Tommaso d’Aquino: un contributo per un pensiero iconico, Iași 2020, 650 p., 17×24, ISBN 978-606-578-468-0, 60 lei. 

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea: Ipsam dei substantiam incommunicabilem (Summa Theologiae Ia, q.13, a.11, ad 1): Denominare Dio alla luce dell’analisi teologica di Es 3,14 nell’incontro tra Jean-Luc Marion e Tommaso d’Aquino: un contributo per un pensiero iconico, scrisă de pr. dr. Gabriel-Iulian Robu. Cartea apare în colecția „Disertații doctorale”, în formatul 17×24, are 650 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 60 lei. 

Cartea apărută recent la Editura Sapientia cu titlul Ipsam dei substantiam incommunicabilem (Summa Theologiae Ia, q.13, a.11, ad 1): Denominare Dio alla luce dell’analisi teologica di Es 3,14 nell’incontro tra Jean-Luc Marion e Tommaso d’Aquino: un contributo per un pensiero iconico este disertația doctorală pe care pr. dr. Gabriel-Iulian Robu, profesor și formator la Institutul Teologic Romano-Catolic din Iași, a susținut-o la Facultatea de Teologie a Universității „Sfântul Ioan din Lateran” (Roma, Italia), în anul 2020.

Redăm mai jos câteva fragmente din prefața semnată de prof. Giuseppe Lorizio, care a coordonat elaborarea disertației doctorale a pr. Gabriel-Iulian Robu. 

Poporul aflat în robia egipteană și care striga de durere nu rostea numele lui Dumnezeu, nerevelat încă, și poate că pentru aceasta a și fost ascultat, până acolo că a împins Eternul să se manifeste cu numele inefabil al Tetragramei. Decât să ne întrebăm ce revelează acel nume, mai degrabă ar trebui să ne întrebăm ce se ascunde în el, abandonând prezumția de a voi cu orice preț să-i știm semnificația și adresându-ne mai ales sensului său inaccesibil. Dacă putem să ne interogăm cumva și să reflectăm asupra numelui, nu putem să tratăm cu neglijență conștiința faptului că nu suntem noi cei care denumim Eternul, ci noi suntem cei denumiți de către El (numele pe care îl avem ne-a fost dat împreună cu existența) și, în același timp, El este cel care se denumește, adică se revelează […].

Un dublu câștig la nivel teoretic îmi revine să semnalez plecând de la importanta lucrare a lui Iulian Robu și pe care și în alte ocazii am avut ocazia să o aprofundez. În primul rând, atenția față de nume, mereu urmând linia sfântului Toma, ne pune în fața raportului între limbaj și realitate și a relației/distincției între nume și verb, așa cum sunt prezentate în mod genial în comentariul la opera aristotelică despre interpretare. Este vorba oricum despre limbaj și despre valența sa veritativă, o temă care de această dată este citită și interpretată în lumina gândirii aristotelice și în relație cu Expositio in libros Perihermeneias (1268-72). În reflecția Stagiritului și în comentariul sfântului Toma, ne este dată ocazia de a releva anumite subiecte fundamentale și pentru tema abordată în acest volum. Exordiul din De interpretatione, mi se pare foarte sugestiv: „[…] sunetele vocii mele sunt simboluri ale afecțiunii care își au locul în suflet, iar literele scrise sunt simboluri ale sunetelor vocii” (1,5).

Un ulterior câștig aristotelic fundamental rezultă a fi cel relativ la distincția dintre nume și verb. Scrie Stagiritul: „numele este deci sunetul vocii, semnificativ prin convenție, indiferent de timp și în care nicio parte nu e semnificativă, dacă este considerată separat (2,20), pe când, în schimb „verbul este numele, care exprimă și o determinare temporală” (3,7). Timpul așadar semnalează diferența (distincția) între cei doi termeni.

Legătura limbaj/res rezultă fundamentală la acest punct, iar referința aristotelică la convenționalitatea numelor semnalează o distanță abisală între modalitatea de a înțelege/interpreta raportul și perspectiva – după părerea noastră, foarte profundă – care are gust de metafizică revelativă, deschizând tema gândirii revelative, din care se inspiră teologia noastră. O astfel de tematică se încrucișează cu contextul mediatic contemporan ce tinde să considere limbajul în cheie pur comunicativă și funcțională, atribuindu-i un caracter pe deplin convențional. Adesea, cu privire la acest aspect, îmi place să evoc, împreună cu figura lui Ferdinand Ebner, și lecția lui Walter Benjamin, care sugerează recuperarea dimensiunii revelative a cuvântului, fapt din care nu lipsește nici referința la alegorie și la metaforă: „limbajul nu este deloc în slujba comunicării mundane, ci este în slujba revelației Ființei. Limbajul deci, dacă este înțeles în mod just, este un eveniment revelativ, și nu un eveniment comunicativ […]. Această revelație nu este deci ceva pe care subiectul avid de cunoaștere ar putea să îl producă de la sine”.

Giuseppe Lorizio

 

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Ciprian Bejan-Piser, Collegialità e Sinodalità episcopale nella Chiesa di oggi. Una prospettiva storica, teologia e giuridica, Iași 2021, 116p., 14×20, ISBN 978-606-578-456-7, 15 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea: Collegialità e Sinodalità episcopale nella Chiesa di oggi. Una prospettiva storica, teologia e giuridica, scrisă de pr. dr. Ciprian Bejan-Piser. Cartea apare în colecția „Disertații doctorale”, în formatul 14×20, are 116 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 15 lei.

Sinodul Episcopilor este o instituție permanentă decisă pe Papa Paul al VI-lea în anul 1965 ca un răspuns la dorința Părinților Conciliului al II-lea din Vatican pentru a menține viu spiritul autentic ce s-a format în decursul anilor conciliari.

Sinodul este un loc de întâlnire pentru episcopi, mereu în jurul Pontifului Roman și niciodată fără el, un loc de împărtășire a experiențelor ecleziale, pentru a căuta împreună, în comun, soluții pastorale valide pentru Biserica universală.

Sinodul Episcopilor are rolul de a-l ajuta cu sfaturile sale pe Sfântul Părinte în guvernarea Bisericii universale.

În acest context a apărut și lucrarea de față intitulată Collegialità e Sinodalità episcopale nella Chiesa di oggi (Colegialitate și Sinodalitate episcopală în Biserica de astăzi), lucrare ce tratează, în special, despre evoluția istorico-teologică-juridică a celor două concepte mai sus menționate.

Ne-am propus să examinăm, pe cât posibil, impactul pe care Sinodul Episcopilor îl are în Bisericile locale și în Biserica Universală și să inserăm întreaga chestiune în Misterul Bisericii.

Instituția Sinodului Episcopilor este un organism care ajută, oferă consultanță, însă nu slăbește și nici nu reduce în vreun fel puterea de guvernământ a Pontifului Roman. De aceea, sinodalitatea este manifestarea concordiei și unității dintre episcopi, împreună cu Pontiful Roman. Este necesar ca aceasta să domnească în această instituție centrală, întrucât diversitatea carismelor și rolurile diferite care ar trebui să se întâlnească toate în Cristos, și sub Vicarul său, Pontiful Roman, actualizează mereu, tot mai mult, imaginea Bisericii.

Așadar, funcția consultativă a Sinodului Episcopilor, sub Vicarul lui Cristos, este îndreptată spre unitatea Bisericii și spre misiunea acesteia în lumea întreagă.

Ciprian Bejan-Piser

Aceste cărţi, în limita stocului disponibil, pot fi procurate prin comandă (cu plata taxelor aferente expedierii):

• prin poştă: Librăria „Sapientia”, Str. Th. Văscăuţeanu, nr. 6; 700462-Iaşi
• prin e-mail: sapientia@itrc.ro
• prin telefon: 0754-826-814
• prin website (online): editurasapientia.ro sau www.librariasapientia.ro
• direct din Librăria „Sapientia” din Iaşi (incinta Institutului Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iaşi)
• sau la librăriile catolice partenere

 

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Gabriel-Iulian Robu, Denominare Dio alla luce dell’analisi teologica di Es 3,14 nell’incontro tra Jean-Luc Marion e Tommaso d’Aquino : un contributo per un pensiero iconico, Iași 2020, 416 p., 17×24, ISBN 978-606-578-425-3, 40 lei. 

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea: Denominare Dio alla luce dell’analisi teologica di Es 3,14 nell’incontro tra Jean-Luc Marion e Tommaso d’Aquino : un contributo per un pensiero iconico, scrisă de pr. dr. Gabriel-Iulian Robu. Cartea apare în colecția „Disertații doctorale”, în formatul 17×24, are 416 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 40 lei. 

Cartea apărută recent la Editura Sapientia cu titlul Denumirea lui Dumnezeu în lumina analizei teologice a textului din Ex 3,14 la întâlnirea dintre Jean-Luc Marion și Toma de Aquino: o contribuție pentru o gândire iconică este disertația doctorală pe care pr. dr. Gabriel-Iulian Robu, profesor și formator la Institutul Teologic Romano-Catolic din Iași, a susținut-o la Facultatea de Teologie a Universității „Sfântul Ioan din Lateran” (Roma, Italia), în anul 2020.

Redăm mai jos câteva fragmente din prefața semnată de prof. Giuseppe Lorizio, care a coordonat elaborarea disertației doctorale a pr. Gabriel-Iulian Robu. 

Poporul aflat în robia egipteană și care striga de durere nu rostea numele lui Dumnezeu, nerevelat încă, și poate că pentru aceasta a și fost ascultat, până acolo că a împins Eternul să se manifeste cu numele inefabil al Tetragramei. Decât să ne întrebăm ce revelează acel nume, mai degrabă ar trebui să ne întrebăm ce se ascunde în el, abandonând prezumția de a voi cu orice preț să-i știm semnificația și adresându-ne mai ales sensului său inaccesibil. Dacă putem să ne interogăm cumva și să reflectăm asupra numelui, nu putem să tratăm cu neglijență conștiința faptului că nu suntem noi cei care denumim Eternul, ci noi suntem cei denumiți de către El (numele pe care îl avem ne-a fost dat împreună cu existența) și, în același timp, El este cel care se denumește, adică se revelează […].

Un dublu câștig la nivel teoretic îmi revine să semnalez plecând de la importanta lucrare a lui Iulian Robu și pe care și în alte ocazii am avut ocazia să o aprofundez. În primul rând, atenția față de nume, mereu urmând linia sfântului Toma, ne pune în fața raportului între limbaj și realitate și a relației/distincției între nume și verb, așa cum sunt prezentate în mod genial în comentariul la opera aristotelică despre interpretare. Este vorba oricum despre limbaj și despre valența sa veritativă, o temă care de această dată este citită și interpretată în lumina gândirii aristotelice și în relație cu Expositio in libros Perihermeneias (1268-72). În reflecția Stagiritului și în comentariul sfântului Toma, ne este dată ocazia de a releva anumite subiecte fundamentale și pentru tema abordată în acest volum. Exordiul din De interpretatione, mi se pare foarte sugestiv: „[…] sunetele vocii mele sunt simboluri ale afecțiunii care își au locul în suflet (paqhmata yuch) iar literele scrise sunt simboluri ale sunetelor vocii” (1,5).

Un ulterior câștig aristotelic fundamental rezultă a fi cel relativ la distincția dintre nume și verb. Scrie Stagiritul: „numele este deci sunetul vocii, semnificativ prin convenție, indiferent de timp și în care nicio parte nu e semnificativă, dacă este considerată separat (2,20), pe când, în schimb „verbul este numele, care exprimă și o determinare temporală” (3,7). Timpul așadar semnalează diferența (distincția) între cei doi termeni.

Legătura limbaj/res rezultă fundamentală la acest punct, iar referința aristotelică la convenționalitatea numelor semnalează o distanță abisală între modalitatea de a înțelege/interpreta raportul și perspectiva – după părerea noastră, foarte profundă – care are gust de metafizică revelativă, deschizând tema gândirii revelative, din care se inspiră teologia noastră. O astfel de tematică se încrucișează cu contextul mediatic contemporan ce tinde să considere limbajul în cheie pur comunicativă și funcțională, atribuindu-i un caracter pe deplin convențional. Adesea, cu privire la acest aspect, îmi place să evoc, împreună cu figura lui Ferdinand Ebner, și lecția lui Walter Benjamin, care sugerează recuperarea dimensiunii revelative a cuvântului, fapt din care nu lipsește nici referința la alegorie și la metaforă: „limbajul nu este deloc în slujba comunicării mundane, ci este în slujba revelației Ființei. Limbajul deci, dacă este înțeles în mod just, este un eveniment revelativ, și nu un eveniment comunicativ […]. Această revelație nu este deci ceva pe care subiectul avid de cunoaștere ar putea să îl producă de la sine”.

Giuseppe Lorizio

 

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Iosif Antili, Come segno e simbolo : una lettura diacronica dei racconti di azioni simboliche di Geremia, Iași 2019, 296 p., 17×24, 978-606-578-387-4, 25 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Come segno e simbolo : una lettura diacronica dei racconti di azioni simboliche di Geremia, scrisă de pr. dr. Iosif Antili. Cartea apare în colecția „Disertații doctorale”, în formatul 17×24, are 296 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 25 lei.

Cartea Come segno e simbolo: una lettura diacronica dei racconti di azioni simboliche di Geremia (Ca semn și simbol: o lectură diacronică a relatărilor acțiunilor simbolice ale lui Ieremia) este rodul mai multor ani de cercetare în cadrul unui proiect doctoral al autorului la Universitatea Pontificală Urbaniana din Roma. Așa cum se poate deduce din formularea titlului, studiul aparține domeniului științelor biblice, cu un interes special pentru exegeza și teologia biblică. Prezentul studiu aprofundează o categorie specială de texte din Cartea lui Ieremia: povestirile acțiunilor simbolice ale profetului din Anatot.

Cartea abordează așadar o temă reprezentativă pentru literatura profetică veterotestamentară: gesturile profetice. Profeții biblici sunt percepuți adesea ca mesageri ai lui Dumnezeu care comunică mai ales prin intermediul cuvântului. În percepția comună, profetul (nabi) este înainte de toate „cel ce proclamă” mesajul Domnului. Dar cuvântul nu era singurul mijloc al predicării profetice. Afară de cuvânt, profetul se folosește adesea de gesturi, de acțiuni, care, grație forței lor evocative, reușesc să exprime realități pe care cuvintele nu le pot formula în manieră adecvată. În registrul gesturilor profetice o categorie cu totul aparte este reprezentată de acțiunile simbolice profetice. Simbolismul este parte esențială a limbajului credinței biblice încă de la începuturi. Simbolismul este de asemenea un element esențial al ministerului profetic. Ca instrument literar și teologic, simbolismul atinge receptivitatea noastră estetică și sensibilitatea noastră religioasă. Cartea lui Ieremia pune în valoare în manieră magistrală aceste valențe ale simbolismului.

Cartea lui Ieremia conține un număr de șapte texte care povestesc acțiunile simbolice ale profetului din Anatot. Acestea sunt: Ieremia ascunde un brâu la râul Eufrat (13,1-11); viața profetului ca semn (16,1-9); Ieremia sparge un vas de lut (19,1-2a.10-11a); Ieremia poartă un jug pe grumazul său (27,2-3.11); Ieremia cumpără un ogor în timpul asediului (32,6b-15); Ieremia ascunde pietre mari la Tafni (43,8-13); Ieremia îi cere lui Seraia să arunce un sul în râul Eufrat (51,59-64). Aceste șapte povestiri se constituie ca o familie de texte care redau în miniatură întregul orizont istoric și teologic al Cărții lui Ieremia.

Acest studiu aprofundează cele șapte texte dintr-o perspectivă diacronică, adică din prisma devenirii lor literare, istorice și teologice. Biblia ne furnizează practic ultima variantă a celor șapte texte (textus receptus), dar ele au suferit o serie importantă de modificări pe îndelungatul parcurs al formării și transmiterii cărții. Reconstituirea etapelor parcurse de cele șapte texte s-a făcut pe baza confruntării sistematice a textului biblic ebraic (masoretic și de la Qumran) cu textul grecesc. Recursul la alte recensiuni (aramaică, siriacă, latină) ne-a permis clarificarea unor chestiuni mai disputate. Al doilea demers metodologic esențial a constat în aprofundarea celor șapte texte în perspectiva logicii interne a povestirilor. Constatarea existenței unor tensiuni interne și a unor rupturi de logică furnizează indicii importante despre evoluția acestor texte biblice. Afară de aceste chestiuni tehnic exegetice, studiul acordă spații ample aprofundării simbolismului celor șapte istorisiri și fondului lor teologic.

Publicând această carte, Editura Sapientia aduce în atenția cititorilor un studiu biblic realizat dintr-o perspectivă cu care cititorul român obișnuit nu este familiarizat. Pornind de la cele șapte povestiri ieremiane, această carte evidențiază faptul că Biblia nu este rezultatul unui moment unic de inspirație, ci este rodul unei lungi istorii a unui popor pasionat de Dumnezeu și doritor să descopere un sens în istorie și în evenimentele pe cere le-a trăit. Textele scrise au crescut împreună cu poporul și au fost reutilizate în diferitele etape istorice până ce s-a ajuns la punctul în care modificarea lor nu mai fost considerată acceptabilă. Cartea Come segno e simbolo se dorește a fi o contribuție la aprofundarea literaturii biblice profetice și o invitație la a descoperi imensa bogăție ascunsă în paginile Scripturii.

Pr. dr. Iosif Antili

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Lucian Păuleţ, The Holy Spirit as the Principle of Ecclesial Unity, Catholicity, Apostolicity and Holiness in the Thought of Yves Congar, Iași 2019, 294 p., 17×24, 978-606-578-377-5, 30 lei.

 

La Editura „Sapientia” urmează să apară cartea The Holy Spirit as the Principle of Ecclesial Unity, Catholicity, Apostolicity and Holiness in the Thought of Yves Congar, scrisă de pr. dr. Lucian Păuleț. Cartea apare în colecția „Disertații doctorale”, în formatul 17×24, are 294 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 30 lei.

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Ionuţ Eremia Imbrişcă, Nella debolezza si manifesta pienamente la potenza di Dio. L’incontro spirituale tra l’apostolo Paolo ed il Cardinale Carlo Maria Martini: un contributo alla spiritualità sacerdotale alla luce di 2Cor 12,1-10, Iași 2019, 282 p., 17×24, ISBN 978-606-578-373-7, 25 lei.

 

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Nella debolezza si manifesta pienamente la potenza di Dio. L’incontro spirituale tra l’apostolo Paolo ed il Cardinale Carlo Maria Martini: un contributo alla spiritualità sacerdotale alla luce di 2Cor 12,1-10 (În slăbiciune se manifestă pe deplin puterea lui Dumnezeu. Întâlnirea spirituală între apostolul Paul și cardinalul Carlo Maria Martini: o contribuție la spiritualitatea sacerdotală în lumina textului din 2Cor 12,1-10), scrisă de pr. dr. Ionuţ Eremia Imbrişcă. Cartea apare în colecția „Disertații doctorale”, în formatul 17×24, are 282 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 25 lei.

Plecând de la propriile experienţe observăm că în viaţa fiecărei persoane există momente de slăbiciune. Cu toţii suntem slabi, dar nu toţi acceptă aceasta şi, prin urmare, nu toţi se deschid în faţa acestei realităţi pentru a o primi şi pentru a o integra cu seninătate în experienţele zilnice. De cele mai multe ori ne este frică să arătăm adevăratul chip slab care este parte integrantă din viaţa noastră. Această frică ne determină apoi să purtăm de cele mai multe ori o mască pentru a ne ascunde sau pentru a nega existența slăbiciunilor.

Cartea apărută recent la Editura Sapientia în limba italiană, având titlul: „În slăbiciune se manifestă pe deplin puterea lui Dumnezeu. Întâlnirea spirituală între apostolul Paul și cardinalul Carlo Maria Martini: o contribuție la spiritualitatea sacerdotală în lumina textului din 2Cor 12,1-10”, este disertația doctorală pe care am susţinut-o la Institutul de Spiritualitate din cadrul Universităţii Gregoriana din Roma. În acest studiu mi-am propus să-mi îndrept atenţia tocmai asupra acestei realităţi prezente în viaţa omului pentru a arăta cum în mijlocul slăbiciunilor se manifestă pe deplin puterea lui Dumnezeu. Am luat ca punct de plecare răspunsul pe care apostolul Paul l-a primit de la Domnul în momentul în care el cerea în rugăciune să fie eliberat de ghimpele prezent în trup, care îi provoca atâta suferinţă (cf. 2Cor 12,7-8). În loc să fie eliberat de acel ghimpe, apostolul Paul primeşte răspuns din partea Domnului: „Îţi este suficient harul meu, căci puterea mea se împlineşte în slăbiciune” (2Cor 12,9a). Asupra acestui răspuns pe care apostolul Paul l-a primit de la Domnul, cardinalul Carlo Maria Martini a reflectat îndelung propunând apoi preoţilor un curs de exerciţii spirituale pe această temă. Rodul meditaţiilor sale îl găsim în cartea: La debolezza è la mia forza. Meditazioni sulla Seconda Lettera ai Corinzi (Slăbiciunea este tăria mea. Meditații despre Scrisoarea a doua către Corinteni), Casale Monferrato 2000, care a reprezentat pentru mine, dintr-un anumit punct de vedere, o adevărată „întâlnire” a cardinalului cu apostolul Paul.

Lucrarea este structurată în patru capitole. În primul capitol, intitulat Slăbiciunea omului şi „slăbiciunea” lui Dumnezeu am încercat să scot în evidenţă faptul că a accepta propria slăbiciune ne ajută să trăim ca adevăraţi fii ai lui Dumnezeu; exemplu în acest sens fiind însuşi Isus Cristos.

În al doilea capitol mi-am îndreptat atenţia asupra apostolului Paul care de-a lungul activităţii sale apostolice nu a fost scutit de momente în care să fi experimentat propria slăbiciune. Aceste momente au fost cele care l-au condus progresiv pe Apostol la convingerea pe care a mărturisit-o apoi creştinilor din Corint, spunând că: „atunci când sunt slab, atunci sunt puternic” (2Cor 12,10). Puterea la care face referire aici apostolul Paul este legată tocmai de harul lui Dumnezeu care se manifestă pe deplin în momentele de încercare (cf. 2Cor 12,9a).

În al treilea capitol, atenţia a fost îndreptată spre cardinalul Carlo Maria Martini care ajunge spre finalul vieţii să afirme că, în ciuda dificultăţilor întâlnite în viaţă, pentru el „totul este dar”, scoţând astfel în evidenţă grija ocrotitoare a lui Dumnezeu (C.M. Martini – G. Sporschill, Conversazioni notturne a Gerusalemme: sul rischio della fede, Milano 2008, 4). În ceea ce priveşte tema propusă, cardinalul consideră propria slăbiciune ca fiind forţa sa, făcând referire aici la suferinţa lui Isus Cristos: „Aşa cum Cristos a revelat pe cruce puterea şi gloria lui Dumnezeu, tot la fel şi noi, în sărăcia noastră, în slăbiciunile noastre, în încercările noastre, suntem uniţi cu crucea lui Cristos şi ne putem încrede în puterea lui Dumnezeu” (C.M. Martini, La debolezza è la mia forza. Meditazioni sulla Seconda Lettera ai Corinzi, 42).

Ultimul capitol este cumva scopul acestui studiu și contribuția pe care am voit să o aduc la viața spirituală a preoților. Aceștia, privind la experienţa atât a apostolului Paul, cât şi a cardinalului Carlo Maria Martini, vor putea să învețe că, pe parcursul vieţii, momentele de slăbiciune nu sunt un impediment în drumul lor spiritual, ci mai curând o exigenţă pentru a face o experienţă autentică a lui Dumnezeu.

Pr. dr. Ionuț Eremia Imbrișcă

 

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Toni-Mihăiță Cântaciu, Pastorale per non morire. La Diocesi di Iaşi (Romania) negli anni del comunismo (1948-1977), Iași 2018, 438 p., 17×24, ISBN 978-606-578-356-0, 35 lei. 

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Pastorale per non morire. La Diocesi di Iaşi (Romania) negli anni del comunismo (1948-1977), scrisă de pr. dr. Toni-Mihăiță Cântaciu. Cartea apare în colecția „Disertații doctorale”, în formatul 17×24, are 438 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 35 lei.

Pastorale per non morire. La Diocesi di Iaşi (Romania) negli anni del comunismo (1948-1977) – Pastorală pentru a nu muri. Dieceza de Iaşi în anii comunismului (1948-1977) este titlul disertației doctorale pe care pr. Toni-Mihăiță Cântaciu a susținut-o joi, 14 iunie 2018, la Universitatea Pontificală „Sfântul Ioan din Lateran. Moderatorul lucrării a fost prof. Nicola Reali, iar corelatori: prof. Philippe Chenaux şi prof. Denis Biju-Duval.

Pr. Toni-Mihăiţă Cântaciu, născut la Tămăşeni (Neamţ) în anul 1977 şi sfinţit preot în anul 2002, după şapte ani de slujire în diferite parohii din Dieceza de Iaşi, a ajuns la Roma în toamna anului 2009. Aici a urmat studii de specializare la Institutul Pastoral „Redemptor Hominis” din cadrul Universităţii Pontificale Lateran, unde, în anul 2012, a obţinut licenţa în Teologie pastorală. Pentru pr. Toni au urmat apoi şase ani intenşi de studiu şi cercetare ştiinţifică în domeniul teologiei. Conştient că niciun plan pastoral eficient pentru viitor nu poate face abstracţie de ceea ce memorialiştii numesc „recursul la memorie”, pr. Toni a ales să aprofundeze solicitudinea pastorală şi zelul arătat de păstorii Diecezei de Iaşi în timpul regimului comunist pentru a salva credinţa credincioşilor împotriva ameninţărilor venite din partea unui sistem ateu ostil. Însuşi titlul lucrării de doctorat – Pastorală pentru a nu muri – vrea să exprime, aşa cum a explicat părintele, „acea acţiune de rezistenţă, exprimată şi realizată prin intermediul credinţei active a comunităţilor creştine-catolice, care nu au vrut să se compromită cu regimul şi care, de asemenea, au ştiut să-şi păstreze vitalitatea”.

În lucrarea sa, pr. Toni a subliniat modul în care Providenţa divină a ales persoane înţelepte, ca episcopul martir Anton Durcovici şi episcopul Petru Pleşca, care „nu doar au menţinut barca Diecezei de Iaşi pe linie de plutire, ci au reuşit, cu un curaj extraordinar, să sfideze periculoasa furtună a ideologiei comuniste, contribuind la creşterea Bisericii locale de Iaşi”.

Pr. Vasile Petrişor

 

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Egidiu Condac., Evaluarea rolului reţelelor sociale şi de sprijin al migranţilor români din regiunea Lazio, Italia, Iași 2018, 404 p., 14×20, ISBN 978-606-578-349-2, 25 lei. 

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Evaluarea rolului reţelelor sociale şi de sprijin al migranţilor români din regiunea Lazio, Italia, scrisă de pr. dr. Egidiu Condac. Cartea apare în colecția „Disertații doctorale”, în formatul 14×20, are 404 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 25 lei. 

Pages from Egidiu Condac teza

Activând deja de peste 15 ani în domeniul social în calitate de director general al Centrului Diecezan Caritas Iaşi, dar şi ca preşedinte (2006-2010) al Confederaţiei Caritas România, asociaţie a Bisericii Catolice, am avut şansa de a fi martorul naşterii şi evoluţiei unor iniţiative şi programe sociale în cadrul Centrului Diecezan Caritas, în noua perspectivă creată începând cu 1990, prin posibilitatea înfiinţării şi funcţionării asociaţiilor şi fundaţiilor cu profil social. Pe lângă programele social-caritative adresate copiilor, tinerilor, familiilor aflate în situaţii de risc de sărăcie şi excluziune socială, persoanelor vârstnice şi celor cu dizabilităţi pe care asociaţia Caritas le-a dezvoltat de-a lungul acestor ani, s-a născut o preocupare tot mai mare şi faţă de situaţia emigranţilor, mai ales a celor care aveau aparţinătorii rămaşi acasă.

În acest sens, în perioada 2004-2007, în cadrul Centrului Diecezan Caritas Iaşi a funcţionat un program care oferea servicii persoanelor care alegeau calea emigrării. Acest program a fost realizat cu sprijinul Caritas Italiana. Din păcate, din cauza lipsei sustenabilităţii financiare, din anul 2007 funcţionarea programului a luat sfârşit. A rămas însă preocuparea la nivel personal în această direcţie, intrând în legătură cu multe persoane emigrate şi specialişti în domeniul migraţiei, participând la diferite iniţiative în acest domeniu, mai ales în Italia. Dar unul dintre cele mai semnificative evenimente în care am fost implicat personal în calitate de preşedinte al Confederaţiei Caritas România a avut loc în anul 2010, când Caritas Italiana şi Confederaţia Caritas România au conlucrat la apariţia şi prezentarea, atât în Italia, cât şi în România, a volumului Românii din Italia, între respingere şi acceptare.

Consider că aceste experienţe dobândite în virtutea misiunii pe care o îndeplinesc m-au stimulat în luarea unei decizii în privinţa realizării unei cercetări doctorale în domeniul social cu tematica migraţiei. Acest demers nu ar fi fost posibil însă fără sprijinul şi îndrumarea specialiştilor, mentorilor şi altor profesionişti şi persoane de bunăvoinţă.

În acest sens, simt ca pe o datorie de onoare să aduc mulţumiri în primul rând conducătorului ştiinţific al tezei mele de cercetare, doamna prof. univ. dr. Doina Balahur, care mi-a sugerat tema şi a coordonat etapele cercetării şi redactării lucrării mele pe tot parcursul şcolii doctorale, intervenind cu propuneri şi soluţii preţioase care demonstrează o bogată şi îndelungată experienţă academică.

Într-un chip deosebit îi sunt recunoscător păstorului diecezei de Iaşi, episcopul Petru Gherghel, care m-a îndemnat şi încurajat să realizez această muncă de cercetare.

Adresez mulţumiri corpului profesoral din cadrul Facultăţii de Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice, Consiliului de Coordonare Ştiinţifică din cadrul Şcolii Doctorale a Facultăţii de Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice, care mi-au împărtăşit într-un fel sau altul din tainele cercetării ştiinţifice, insuflându-mi prin competenţa lor curaj şi energie pentru a deveni mereu mai exigent cu mine însumi în munca ştiinţifică.

În acelaşi timp, mulţumesc profesorilor din comisie care m-au însoţit la fiecare etapă de evaluare din cadrul Şcolii Doctorale, venind cu observaţii şi recomandări utile pentru definitivarea prezentei lucrări.

Mulţumirile mele se îndreaptă şi către colegii de la Caritas care m-au îngăduit şi m-au înţeles în anii de Şcoală Doctorală. De asemenea, sunt recunoscător tuturor participanţilor la cercetare: persoane imigrate din Italia, responsabili de instituţii, preoţi şi tuturor celor care m-au ajutat într-un fel sau altul prin contribuţia lor valoroasă pe care mi-au pus-o la dispoziţie cu toată generozitatea.

Cu deosebită recunoştinţă mă adresez mamei mele, surorilor, fratelui, cumnaţilor şi altor persoane de bunăvoinţă care mi-au fost de un mare sprijin moral şi m-au susţinut pentru a putea duce la bun sfârşit această teză. Îmi exprim deplina speranţă de a putea contribui pe viitor şi mai mult în domeniul social, prin experienţa mea profesională şi ştiinţifică, la îmbunătăţirea metodelor de intervenţie şi a calităţii serviciilor în folosul diferitelor categorii vulnerabile din societate, dar şi la insuflarea unei atitudini solidare faţă de conaţionalii noştri care au ales calea emigrării şi faţă de cei rămaşi singuri acasă, mai ales copii şi persoane vârstnice.

Pr. dr. Egidiu Condac

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Petru Ciobanu , Biserica Catolică din Basarabia în perioada interbelică, Iași 2018, 366 p., 14×20, ISBN 978-606-578-348-5, 25 lei. 

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Biserica Catolică din Basarabia în perioada interbelică, scrisă de pr. Petru Ciobanu. Cartea apare în colecția „Disertații doctorale”, în formatul 14×20, are 366 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 25 lei.

Ori de câte ori folosesc la sfânta Liturghie Rugăciunea euharistică I sau Canonul Roman, îmi împreunez mâinile pentru a-i pomeni în faţa lui Dumnezeu pe toţi cei „care au mers înaintea noastră cu semnul credinţei şi dorm somnul păcii”. Între aceştia sunt şi înaintaşii noştri care au trăit pe aceste pământuri basarabene, păstrându-şi cu grijă şi tenacitate credinţa pe care ei înşişi au primit-o de la părinţii lor, credinţă pe care au transmis-o, ajungând astfel până la noi, cei care astăzi formăm Biserica Catolică din Republica Moldova. Episcopi, preoţi şi laici, cunoscuţi sau mai puţin cunoscuţi, îmi revin mereu în amintire şi în rugăciunea mea de mulţumire, convins fiind că, dacă există creştini catolici în Biserica noastră locală, se datorează mai ales lor.

În intenţia de a-i cunoaşte pe aceşti înaintaşi ai noştri, de a cunoaşte istoria pe care au făurit-o şi ai cărei actori au fost, am iniţiat încă din anul 2005 o muncă de cercetare, ale cărei roade sunt publicate în revista noastră istorică Analecta catholica, ajunsă deja la al zecelea volum. Toate aceste studii mi-au răspuns afirmativ la întrebarea pe care mi-o adresasem mie însumi în volumul I al revistei: au oare catolicii de pe aceste meleaguri istorie?

Afirmativ la această întrebare răspunde şi studiul de faţă al Pr. Petru Ciobanu, fiu al acestui pământ, a cărui elaborare am urmărit-o eu însumi pas cu pas. Nu puţine erau momentele când părintele, înflăcărat de informaţiile pe care le găsea, mi le împărtăşea imediat, întrucât spunea că nu poate ţine doar pentru el bucuria acestor descoperiri pe care le făcea. Astfel, am avut şi eu marea plăcere să aflu tot mai multe lucruri despre istoria catolicilor din Basarabia în perioada cât aceasta s-a aflat în componenţa României Mari.

Mi-a plăcut faptul că autorul, în studiul său, a pornit de la începuturile Bisericii, explicându-mi că astfel doreşte să înrădăcineze istoria noastră mai recentă în istoria seculară a Bisericii Catolice de pe aceste meleaguri. Citind textul lucrării, am aflat multe lucruri pe care arhivele le-au ţinut până acum ascunse. M-a impresionat volumul imens de documente pe care autorul le-a găsit în mare parte în Arhiva Episcopiei Romano-Catolice de Iaşi şi unele chiar în arhiva noastră, documente pe care nu le cercetase nimeni până astăzi.

Am făcut cunoştinţă mai îndeaproape cu oamenii acelor timpuri, cu modul exemplar în care îşi trăiau credinţa, cu problemele şi grijile lor, apreciind faptul că au rămas mereu ataşaţi de episcopii lor de la Iaşi, care, de altfel, nu o dată i-au vizitat. Aş putea spune că eu însumi am început să devin, într-un fel, contemporan cu păstorii comunităţilor care s-au îngrijit de catolicii noştri, unii dintre ei devenind puncte de referinţă în memoria credincioşilor noştri. Îmi amintesc că, la venirea mea la Chişinău, în 1990, am găsit un grup de persoane adunate în curtea bisericii, care, cu rozariul în mână, se rugau pentru păstorii lor de ieri şi de astăzi, spunându-mi că „aşa ne-au învăţat să ne rugăm ksiądz Glaser sau ksiądz Szczurek”.

Indiferent de cât va fi apreciat de alţii, pentru noi acest studiu rămâne ca un punct de referinţă, pentru că vine să umple un gol în istoria noastră ca Biserică şi popor. Mă bucur că această lucrare apare în acest an – al 2018-lea de la Naşterea Mântuitorului –, an cu o semnificaţie aparte pentru Biserica noastră locală, care sărbătoreşte al 25-lea an de la înfiinţarea primei ei structuri centrale. Dar este şi în Anul Centenarului şi apreciez faptul că autorul doreşte ca această carte să fie un prinos de recunoştinţă adus celor „care au mers înaintea noastră cu semnul credinţei” şi care au realizat evenimentele de la 1918 şi de la 1993.

Pentru Biserica noastră locală, însuşi Pr. Petru Ciobanu este un dar de nepreţuit al Providenţei divine, fapt pentru care îi aduc mereu mulţumiri, conştient fiind că dânsul ne-a fost trimis ca răspuns la rugăciunile noastre pentru această slujire atât de importantă. Mai sunt şi alţi istorici care au încercat să se apropie de tainele trecutului nostru. Şi unii au reuşit chiar foarte bine să lumineze anumite aspecte ale lui. Însă un slujitor al Domnului ce-şi pune ca scop să elucideze trecutul are avantajul că el însuşi se identifică cu istoria mântuirii şi, astfel, poate mai uşor să găsească legătura dintre evenimente şi Providenţa divină care pe toate le orânduieşte spre binele celor ce-l iubesc. Îmi amintesc de faptul că autorul, obosit de muncă, ieşea uneori din casă pentru a intra în biserică, pentru a găsi acolo odihnă şi noi forţe. Dumnezeu să primească rugăciunea noastră de mulţumire.

În cele din urmă, doresc să aduc un sincer cuvânt de felicitare autorului pentru că, după ani de cercetare, îşi vede încununat efortul. La mai mult şi la mai mare, mai ales că studiul istoriei nu se opreşte aici. Felicit şi breasla istoricilor, pentru că se mai îmbogăţeşte cu încă un studiu despre trecutul celor care au locuit între Prut şi Nistru în perioada interbelică. Iar faptul că, prin publicarea studiului, legătura între Dieceza de Chişinău şi Dieceza de Iaşi va fi şi mai armonioasă poate fi considerat, dacă nu altfel, ca un efect colateral.

† Anton Coşa

Episcop de Chişinău

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro