Egidiu Condac., Evaluarea rolului reţelelor sociale şi de sprijin al migranţilor români din regiunea Lazio, Italia, Iași 2018, 404 p., 14×20, ISBN 978-606-578-349-2, 25 lei. 

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Evaluarea rolului reţelelor sociale şi de sprijin al migranţilor români din regiunea Lazio, Italia, scrisă de pr. dr. Egidiu Condac. Cartea apare în colecția „Disertații doctorale”, în formatul 14×20, are 404 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 25 lei. 

Pages from Egidiu Condac teza

Activând deja de peste 15 ani în domeniul social în calitate de director general al Centrului Diecezan Caritas Iaşi, dar şi ca preşedinte (2006-2010) al Confederaţiei Caritas România, asociaţie a Bisericii Catolice, am avut şansa de a fi martorul naşterii şi evoluţiei unor iniţiative şi programe sociale în cadrul Centrului Diecezan Caritas, în noua perspectivă creată începând cu 1990, prin posibilitatea înfiinţării şi funcţionării asociaţiilor şi fundaţiilor cu profil social. Pe lângă programele social-caritative adresate copiilor, tinerilor, familiilor aflate în situaţii de risc de sărăcie şi excluziune socială, persoanelor vârstnice şi celor cu dizabilităţi pe care asociaţia Caritas le-a dezvoltat de-a lungul acestor ani, s-a născut o preocupare tot mai mare şi faţă de situaţia emigranţilor, mai ales a celor care aveau aparţinătorii rămaşi acasă.

În acest sens, în perioada 2004-2007, în cadrul Centrului Diecezan Caritas Iaşi a funcţionat un program care oferea servicii persoanelor care alegeau calea emigrării. Acest program a fost realizat cu sprijinul Caritas Italiana. Din păcate, din cauza lipsei sustenabilităţii financiare, din anul 2007 funcţionarea programului a luat sfârşit. A rămas însă preocuparea la nivel personal în această direcţie, intrând în legătură cu multe persoane emigrate şi specialişti în domeniul migraţiei, participând la diferite iniţiative în acest domeniu, mai ales în Italia. Dar unul dintre cele mai semnificative evenimente în care am fost implicat personal în calitate de preşedinte al Confederaţiei Caritas România a avut loc în anul 2010, când Caritas Italiana şi Confederaţia Caritas România au conlucrat la apariţia şi prezentarea, atât în Italia, cât şi în România, a volumului Românii din Italia, între respingere şi acceptare.

Consider că aceste experienţe dobândite în virtutea misiunii pe care o îndeplinesc m-au stimulat în luarea unei decizii în privinţa realizării unei cercetări doctorale în domeniul social cu tematica migraţiei. Acest demers nu ar fi fost posibil însă fără sprijinul şi îndrumarea specialiştilor, mentorilor şi altor profesionişti şi persoane de bunăvoinţă.

În acest sens, simt ca pe o datorie de onoare să aduc mulţumiri în primul rând conducătorului ştiinţific al tezei mele de cercetare, doamna prof. univ. dr. Doina Balahur, care mi-a sugerat tema şi a coordonat etapele cercetării şi redactării lucrării mele pe tot parcursul şcolii doctorale, intervenind cu propuneri şi soluţii preţioase care demonstrează o bogată şi îndelungată experienţă academică.

Într-un chip deosebit îi sunt recunoscător păstorului diecezei de Iaşi, episcopul Petru Gherghel, care m-a îndemnat şi încurajat să realizez această muncă de cercetare.

Adresez mulţumiri corpului profesoral din cadrul Facultăţii de Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice, Consiliului de Coordonare Ştiinţifică din cadrul Şcolii Doctorale a Facultăţii de Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice, care mi-au împărtăşit într-un fel sau altul din tainele cercetării ştiinţifice, insuflându-mi prin competenţa lor curaj şi energie pentru a deveni mereu mai exigent cu mine însumi în munca ştiinţifică.

În acelaşi timp, mulţumesc profesorilor din comisie care m-au însoţit la fiecare etapă de evaluare din cadrul Şcolii Doctorale, venind cu observaţii şi recomandări utile pentru definitivarea prezentei lucrări.

Mulţumirile mele se îndreaptă şi către colegii de la Caritas care m-au îngăduit şi m-au înţeles în anii de Şcoală Doctorală. De asemenea, sunt recunoscător tuturor participanţilor la cercetare: persoane imigrate din Italia, responsabili de instituţii, preoţi şi tuturor celor care m-au ajutat într-un fel sau altul prin contribuţia lor valoroasă pe care mi-au pus-o la dispoziţie cu toată generozitatea.

Cu deosebită recunoştinţă mă adresez mamei mele, surorilor, fratelui, cumnaţilor şi altor persoane de bunăvoinţă care mi-au fost de un mare sprijin moral şi m-au susţinut pentru a putea duce la bun sfârşit această teză. Îmi exprim deplina speranţă de a putea contribui pe viitor şi mai mult în domeniul social, prin experienţa mea profesională şi ştiinţifică, la îmbunătăţirea metodelor de intervenţie şi a calităţii serviciilor în folosul diferitelor categorii vulnerabile din societate, dar şi la insuflarea unei atitudini solidare faţă de conaţionalii noştri care au ales calea emigrării şi faţă de cei rămaşi singuri acasă, mai ales copii şi persoane vârstnice.

Pr. dr. Egidiu Condac

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Petru Ciobanu , Biserica Catolică din Basarabia în perioada interbelică, Iași 2018, 366 p., 14×20, ISBN 978-606-578-348-5, 25 lei. 

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Biserica Catolică din Basarabia în perioada interbelică, scrisă de pr. Petru Ciobanu. Cartea apare în colecția „Disertații doctorale”, în formatul 14×20, are 366 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 25 lei.

Ori de câte ori folosesc la sfânta Liturghie Rugăciunea euharistică I sau Canonul Roman, îmi împreunez mâinile pentru a-i pomeni în faţa lui Dumnezeu pe toţi cei „care au mers înaintea noastră cu semnul credinţei şi dorm somnul păcii”. Între aceştia sunt şi înaintaşii noştri care au trăit pe aceste pământuri basarabene, păstrându-şi cu grijă şi tenacitate credinţa pe care ei înşişi au primit-o de la părinţii lor, credinţă pe care au transmis-o, ajungând astfel până la noi, cei care astăzi formăm Biserica Catolică din Republica Moldova. Episcopi, preoţi şi laici, cunoscuţi sau mai puţin cunoscuţi, îmi revin mereu în amintire şi în rugăciunea mea de mulţumire, convins fiind că, dacă există creştini catolici în Biserica noastră locală, se datorează mai ales lor.

În intenţia de a-i cunoaşte pe aceşti înaintaşi ai noştri, de a cunoaşte istoria pe care au făurit-o şi ai cărei actori au fost, am iniţiat încă din anul 2005 o muncă de cercetare, ale cărei roade sunt publicate în revista noastră istorică Analecta catholica, ajunsă deja la al zecelea volum. Toate aceste studii mi-au răspuns afirmativ la întrebarea pe care mi-o adresasem mie însumi în volumul I al revistei: au oare catolicii de pe aceste meleaguri istorie?

Afirmativ la această întrebare răspunde şi studiul de faţă al Pr. Petru Ciobanu, fiu al acestui pământ, a cărui elaborare am urmărit-o eu însumi pas cu pas. Nu puţine erau momentele când părintele, înflăcărat de informaţiile pe care le găsea, mi le împărtăşea imediat, întrucât spunea că nu poate ţine doar pentru el bucuria acestor descoperiri pe care le făcea. Astfel, am avut şi eu marea plăcere să aflu tot mai multe lucruri despre istoria catolicilor din Basarabia în perioada cât aceasta s-a aflat în componenţa României Mari.

Mi-a plăcut faptul că autorul, în studiul său, a pornit de la începuturile Bisericii, explicându-mi că astfel doreşte să înrădăcineze istoria noastră mai recentă în istoria seculară a Bisericii Catolice de pe aceste meleaguri. Citind textul lucrării, am aflat multe lucruri pe care arhivele le-au ţinut până acum ascunse. M-a impresionat volumul imens de documente pe care autorul le-a găsit în mare parte în Arhiva Episcopiei Romano-Catolice de Iaşi şi unele chiar în arhiva noastră, documente pe care nu le cercetase nimeni până astăzi.

Am făcut cunoştinţă mai îndeaproape cu oamenii acelor timpuri, cu modul exemplar în care îşi trăiau credinţa, cu problemele şi grijile lor, apreciind faptul că au rămas mereu ataşaţi de episcopii lor de la Iaşi, care, de altfel, nu o dată i-au vizitat. Aş putea spune că eu însumi am început să devin, într-un fel, contemporan cu păstorii comunităţilor care s-au îngrijit de catolicii noştri, unii dintre ei devenind puncte de referinţă în memoria credincioşilor noştri. Îmi amintesc că, la venirea mea la Chişinău, în 1990, am găsit un grup de persoane adunate în curtea bisericii, care, cu rozariul în mână, se rugau pentru păstorii lor de ieri şi de astăzi, spunându-mi că „aşa ne-au învăţat să ne rugăm ksiądz Glaser sau ksiądz Szczurek”.

Indiferent de cât va fi apreciat de alţii, pentru noi acest studiu rămâne ca un punct de referinţă, pentru că vine să umple un gol în istoria noastră ca Biserică şi popor. Mă bucur că această lucrare apare în acest an – al 2018-lea de la Naşterea Mântuitorului –, an cu o semnificaţie aparte pentru Biserica noastră locală, care sărbătoreşte al 25-lea an de la înfiinţarea primei ei structuri centrale. Dar este şi în Anul Centenarului şi apreciez faptul că autorul doreşte ca această carte să fie un prinos de recunoştinţă adus celor „care au mers înaintea noastră cu semnul credinţei” şi care au realizat evenimentele de la 1918 şi de la 1993.

Pentru Biserica noastră locală, însuşi Pr. Petru Ciobanu este un dar de nepreţuit al Providenţei divine, fapt pentru care îi aduc mereu mulţumiri, conştient fiind că dânsul ne-a fost trimis ca răspuns la rugăciunile noastre pentru această slujire atât de importantă. Mai sunt şi alţi istorici care au încercat să se apropie de tainele trecutului nostru. Şi unii au reuşit chiar foarte bine să lumineze anumite aspecte ale lui. Însă un slujitor al Domnului ce-şi pune ca scop să elucideze trecutul are avantajul că el însuşi se identifică cu istoria mântuirii şi, astfel, poate mai uşor să găsească legătura dintre evenimente şi Providenţa divină care pe toate le orânduieşte spre binele celor ce-l iubesc. Îmi amintesc de faptul că autorul, obosit de muncă, ieşea uneori din casă pentru a intra în biserică, pentru a găsi acolo odihnă şi noi forţe. Dumnezeu să primească rugăciunea noastră de mulţumire.

În cele din urmă, doresc să aduc un sincer cuvânt de felicitare autorului pentru că, după ani de cercetare, îşi vede încununat efortul. La mai mult şi la mai mare, mai ales că studiul istoriei nu se opreşte aici. Felicit şi breasla istoricilor, pentru că se mai îmbogăţeşte cu încă un studiu despre trecutul celor care au locuit între Prut şi Nistru în perioada interbelică. Iar faptul că, prin publicarea studiului, legătura între Dieceza de Chişinău şi Dieceza de Iaşi va fi şi mai armonioasă poate fi considerat, dacă nu altfel, ca un efect colateral.

† Anton Coşa

Episcop de Chişinău

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Isidor Iacovici, Episcopul Anton Durcovici (1888-1951), martor al lui Cristos. Mărturia până la martiriu în timpul comunismului din România, Iași 2018, 344 p., 17×24, ISBN 978-606-578-335-5, 30 lei.

 

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Episcopul Anton Durcovici (1888-1951), martor al lui Cristos. Mărturia până la martiriu în timpul comunismului din România, scrisă de pr. dr. Isidor Iacovici. Cartea apare în colecția „Disertații doctorale”, în formatul 17×24, are 344 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 30 lei.

Lucrarea de faţă este rodul muncii depuse de pr. dr. Isidor Iacovici pe parcursul mai multor ani de studiu la Roma şi constituie o dizertaţie doctorală în care autorul a analizat profilul spiritual al vrednicului nostru păstor, episcopul Anton Durcovici, chemat să slujească şi să se jertfească pentru noi, catolicii din România.

În Vechiul Testament, între diferitele jertfe pe care Domnul le-a prescris poporului ales să i le aducă, se află şi „arderea de tot”, „mireasmă plăcută înaintea Domnului” (cf. Lev 1,1-17). Parcurgând cu viu interes informaţiile prezentate în acest studiu despre viaţa, opera şi moartea fericitului Anton, putem să înţelegem mai bine sacrificiul pe care el l-a adus Domnului pentru poporul ce i-a fost încredinţat spre păstorire.

Drumul vieţii fericitului Anton Durcovici a început la Bad Deutsch Altenburg, a continuat la Iaşi, unde a venit împreună cu mama sa, Maria, şi cu fratele său, Francisc, apoi s-a mutat la Bucureşti şi Roma, unde a primit marea demnitate de preot, după care a revenit la Bucureşti pentru a lucra în şcolile arhidiecezei şi, în cele din urmă, a ajuns din nou la Iaşi, ca episcop. Acest drum l-a făcut să înţeleagă că trebuie să se ofere, să se jertfească zilnic, ca o „mireasmă plăcută înaintea lui Dumnezeu”, răspândind în jur parfumul şi lumina iubirii lui Dumnezeu.

Bucurându-se de o atmosferă familială în şcolile prin care a trecut, odată ajuns preot, slujitor al altarului, a răspândit în jur bucuria unui suflet în care nu mai era loc decât pentru Dumnezeu, pentru alumni şi pentru poporul creştin, tuturor oferindu-le cu generozitate din înţelepciunea sa şi jertfindu-se pentru cei încredinţaţi grijii lui pastorale. Convingerea cu care s-a pregătit, a muncit, a studiat şi a lucrat în via Domnului şi în grădina Maicii Domnului a fost că fără sacrificiu, fără iubire, nu există adevărată demnitate, fericire şi mântuire. Doar sacrificiul, rugăciunea şi munca pot aduce pe altarul slujirii şi al iubirii roade bogate.

Ales episcop de Iaşi, a răspuns din nou cu un „Da” generos şi cu o disponibilitate totală de a aduce pe altarul lumii jertfa iubirii şi a dăruirii în rugăciune şi muncă. Timpurile tulburi care s-au abătut asupra ţării şi poporului nostru cereau o astfel de viaţă de rugăciune, de sacrificiu şi de dăruire şi el era pregătit pentru aceasta.

Ştiind la ce îl cheamă Dumnezeu, deseori se retrăgea în faţa tabernacolului, în care îl vedea pe Isus, cel care s-a jertfit pe sine pentru întreaga omenire. La „Prizonierul din iubire” a văzut că acesta, prin viaţa şi dăruirea sa, a îndeplinit ceea ce Domnul i-a cerut lui Moise: jertfa cea mai mare, „arderea de tot”. S-a convins că doar prin rugăciune poate rămâne statornic şi liber pentru sacrificiu, că jertfele din Vechiul Testament erau doar o proiecţie a ceea ce trebuia să se împlinească în Mântuitorul omului, Fiul Tatălui. Isus, luminat de Duhul Sfânt, a primit de bunăvoie crucea şi moartea, ca pe o adevărată ardere de tot, iar sacrificiul său a împăcat cerul cu pământul şi ne-a adus iertarea şi fericirea. Este exemplul bobului de grâu, care numai dacă moare poate aduce rod (cf. In 12,24).

Autorul lucrării de faţă ne ajută să descoperim sensul vieţii, operei şi jertfei fericitului Anton Durcovici. Prin credinţa sa de nezdruncinat, el a avut curajul să meargă pe urmele lui Cristos, până la sacrificiul suprem, şi, astfel, a devenit exemplu şi încurajare pentru credincioşi în momentele grele ale prigoanei comuniste. Privind la el, învăţăm şi noi, cei de azi, să rămânem fideli iubirii lui Cristos, care s-a ridicat victorios din mormânt şi, ca o candelă strălucitoare, luminează pe toţi oamenii.

Considerăm că această lucrare reprezintă o binecuvântată iniţiativă şi constituie un bun ajutor pentru oricine doreşte să descopere profilul spiritual al episcopului nostru, fericitul Anton. Lucrând şi ca postulator al cauzei fericitului Anton Durcovici, pr. dr. Isidor Iacovici a îmbogăţit lucrarea sa de doctorat cu numeroase informaţii, adunate cu multă migală, despre viaţa, opera şi jertfa marelui Păstor. De aceea, ne bucurăm că acum o putem citi şi în limba română.

Un gând de preţuire pentru autor, pentru traducător şi pentru toţi cei ce vor parcurge această carte şi vor continua să aprofundeze profilul spiritual al fericitului Anton. Împreună cu el, spunem şi noi: „Fericit poporul al cărui Dumnezeu este Domnul” (Ps 143,15).

Binecuvântat să fie Dumnezeu în sfinţii săi!

Petru Gherghel

episcop de Iaşi

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Cristian Ungureanu, Elemente de discurs religios în traducerile româneşti ale „Paradisului” dantesc, Iași 2016, 17×24, 164 p., ISBN 978-606-578-287-7, 20 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Elemente de discurs religios în traducerile româneşti ale „Paradisului”dantesc, scrisă de Cristian Ungureanu. Cartea apare în colecţia „Disertații doctorale”, în format 17×24, are 164 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la prețul de 20 lei.

 

Cu câţiva ani în urmă, am participat, ca referent, la susţinerea publică a tezei doctorale elaborate de domnul Cristian Ungureanu sub îndrumarea ştiinţifică a domnului prof. univ. dr. Alexandru Gafton, teză intitulată Elemente de discurs religios în traducerile româneşti ale „Paradisului” dantesc. Lucrarea vede acum, în sfârşit, lumina tiparului.

Cristian Ungureanu are curajul şi, cum se va vedea, competenţa, mai rar întâlnită pe coordonatele noastre spaţio-temporale, de a aborda în termeni critici o capodoperă de referinţă a literaturii universale, Divina Comedie a lui Dante Alighieri, pe care, ca vrednic italienist, dovedeşte a o cunoaşte în ansamblu şi a se strădui să o descifreze până în multe din copleşitoarele-i amănunte. Demersul analitic ales îl constituie, spre beneficiul mediului academic din România, studiul elementelor de discurs religios din ultima secţiune a divinului poem, Paradisul, pornind de la elucidarea sensurilor din original şi zăbovind asupra celor mai cunoscute două variante existente în limba română, aceea a lui George Coşbuc şi aceea a Etei Boeriu.

În general, după cum am putut constata din proprie experienţă, cititorul de limbă română aflat în librărie sau în faţa raftului de bibliotecă, atunci când vede pe copertă numele lui Dante şi titlul Divina Comedie, cumpără, împrumută sau răsfoieşte varianta unuia sau a altuia dintre traducători, cu cecitatea încrederii şi în iluzia de a avea de-a face chiar cu textul dantesc. Filologii adevăraţi au cunoştinţă despre existenţa mai multor variante, însă rareori, cu excepţia câtorva studioşi de limbă şi cultură italiană, se mai oboseşte cineva să lectureze cel puţin cele două variante de tălmăcire luate în discuţie în teza de faţă, ca să nu mai vorbim de altele. Este păcat, întrucât, aşa cum lucrarea domnului Cristian Ungureanu o dovedeşte cu prisosinţă, câştigul unei lecturi comparative între aceste variante, mai ales raportată competent la originalul explicat, este tocmai unul de ordin înalt filologic.

Consideraţiile generice legate de lingvistică, poetică şi traductologie din care domnul Cristian Ungureanu îşi alcătuieşte capitolul introductiv sunt menite a da măsura stăpânirii teoretice mai curând a unui instrumentar metalingvistic la care, completat cu alte noţiuni aparţinând nu doar de domeniul teoriei limbii, ci şi de acela al teoriei literare şi istoriei culturii, cu panoramări diacronice multiseculare şi clarviziune multiculturală, autorul va recurge mereu în decursul efortului domniei sale. Cu siguranţă, majoritatea considerentelor teoretice etalate în acest capitol nu au un rol nemijlocit în lecturarea critică a textelor atacate, ele servind doar ca dovezi ale parcurgerii unor bibliografii pertinente şi ale unor abilităţi de principiu necesare aspiraţiei la titlul doctoral vizat. Nu putem cuantifica, în teorie (nici măcar în volutele inteligente ale gândirii şi expresiei unui semiotician de talia lui Umberto Eco), nici virtuţile geniale ale textului dantesc în sine, nici geniul de tălmăcitor surprinzător al lui George Coşbuc (acestea fiind, de fapt, în mod inevitabil, principalele două repere ale discursului analitic). Pe de altă parte, abaterile dramatice (şi adesea involuntar comice) ale Etei Boeriu, considerate în raport atât cu ilustrisimul text-sursă, cât şi cu împovărătorul precedent coşbucian, pot fi consemnate şi calculate, eventual, cu o anumită precizie ce s-ar vărsa într-o maliţiozitate pe care, în multe rânduri, comentatorul nostru, cavaler desăvârşit, şi-o temperează cu o condescendenţă vecină cu apatia…

Un prim travaliu de salahor l-a constituit, pentru domnul Cristian Ungureanu, inventarierea completă a terminologiei religioase vehiculate de Dante în Paradis, secţiune a poemei prin excelenţă dedicată acestei problematici. Cercetătorul s-a achitat cu brio de această misiune, cu toate că teza, în forma sa prezentată pentru susţinere, nu dădea seama de integralitatea acestui inventar, ale cărui proporţii urmează a fi completate, cu analizele de rigoare, eventual într-un volum ulterior. Un al doilea efort, deopotrivă de solicitant, s-a concretizat prin clasificarea repertoriului fişat, în funcţie de importanţa numelor şi a conceptelor în economia generală a discursului dantesc. Aici, studiosul a optat pentru categorisirea de la mare la mic şi de sus în jos (în acest ultim caz, optând pentru calea inversă celei străbătute de alegoricul drumeţ galactic medieval, aşadar începând cu Dumnezeu generic, continuând cu ipostazele Sfintei Treimi, trecând prin spectaculoase ierarhii cereşti şi străbătând bisericeştile orânduieli, până la detalii de factură confesională şi administrativă).

Iau naştere, astfel, capitole şi subcapitole ale căror titluri se anunţă ca promiţătoare câmpuri de investigaţie şi ale căror conţinuturi dau seama de capacitatea domnului Cristian Ungureanu de a se descurca cu îndemânare în labirinturile terminologice ale poemului dantesc, incluzând aici nu doar descrieri ale unor formule dogmatice şi practici de cult, ci şi elemente doctrinare esenţiale şi subtilităţi ale teologiei scolastice, cu binevenite explicaţii de miză istorică şi confesională. Impozanta şi aparent infinita materie poetică dantescă a Paradisului se restructurează, în demersul analitic al domnului Cristian Ungureanu, în rubrici ce izbutesc să rânduiască principial arhangheli şi îngeri de rând, amvoane şi altare, taine şi rugăciuni, virtuţi cardinale şi teologale, autoritari părinţi ai Bisericii şi biete măicuţe răpite din convent, vajnici oşteni ai creştinătăţii şi sfinţi de exemplară cuminţenie, „papi şi popi”… într-o succesiune în egală măsură logică şi fascinantă, despre care suntem siguri că a mai redus câte ceva din deja discreta frustrare a cercetătorului de a nu se fi ocupat de Infern, carte de o spectaculozitate mult mai îndemânoasă… Concomitent, ni se dezvăluie roadele uriaşei trude şi ale nu mai puţin uriaşului talent poetic (cu foarte puţine rateuri, unele, e drept, sclipitoare, dar nu mai mult decât nişte pete în soare) al lui George Coşbuc şi, subsecvent (în lectura noastră, nu întotdeauna şi în politicoasa abordare a doctorandului), eforturile Etei Boeriu de a veni cu ceva nou, eforturi soldate uneori cu punctuale succese, iar alteori cu formulări deplasate, ţinând, din câte ne este dat să observăm fără putinţă de tăgadă, de un anume hedonism nu tocmai livresc, cu arome culinare şi tâlcuri gospodăreşti. În opinia noastră, tocmai profitând de ocazia că raportarea traducerilor se face la textul original, nu ar strica, în urma acumulărilor unor asemenea constatări, o judecată axiologică mai tranşantă.

Apoi, poate că un capitol, fie şi de scurtă întindere, într-un asemenea op axat pe elementele de discurs religios, ar merita să fie dedicat legendelor despre sfinţi şi raporturilor de frumoasă complementaritate dintre ordinele franciscan şi dominican, cărora Dante le acordă un spaţiu textual privilegiat: chiar dacă acestea nu ridică problemele terminologice asupra cărora domnul Cristian Ungureanu se apleacă mai cu seamă, farmecul fragmentelor de text poetic la care facem referire ar îmbogăţi neîndoielnic evantaiul de impresii ale cititorului volumului ce va să vină.

În fine, apropo de discurs ca atare, autorul lucrării pe care o semnalăm găseşte de cuviinţă să-şi încununeze demersul critic prin analiza detaliată a unui text de mai mari dimensiuni, anume rugăciunea sfântului Bernard din Clairvaux adresată Fecioarei Maria ca supremă mijlocitoare întru contemplarea divinităţii, pasaj de o mare consistenţă poetică şi conceptuală, pe care doctorandul îl disecă metodic şi scrupulos, fără a-i ştirbi farmecul şi punându-l în balanţă cu rezultatele, în principiu valide, ale tălmăcitorilor români vizaţi.

Lucrarea domnului Cristian Ungureanu este un prilej de rară bucurie pentru italienistica şi dantologia din ţara noastră şi, în general, constituie o contribuţie salutară în domeniul filologiei din România. Elaborată pe temeiurile unei bibliografii actualizate şi hrănitoare, concepută într-un stil limpede, energic şi concis, utilizând un arsenal tehnic complex, cu apel la domenii variate ale reflecţiei umane şi făcând dovada unei capacităţi analitice remarcabile, lucrarea intitulată „Elemente de discurs religios în traducerile româneşti ale Paradisului dantesc” îl recomandă pe autorul său ca pe un cercetător matur şi competent, de la care putem aştepta şi alte contribuţii importante.

 

Dragoş Cojocaru

 

 

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Wilhelm Dancă, Teologia are nevoie de filosofie? Contribuții la înțelegerea conceptului de teologie fundamentală, Iași 2015, 14×20, 214 p., ISBN 978-606-578-227-3, 20 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Teologia are nevoie de filosofie? Contribuții la înțelegerea conceptului de teologie fundamentala, scrisă de Wilhelm Danca, Cartea apare în colecţia „Tratate de teologie”, în format 14×20, are 214 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la prețul de 20 lei.

În studiul ştiinţelor umaniste din zilele noastre, abordarea interdisciplinară este un loc comun. Neîndoielnic, medicii au nevoie de preoţi şi de procurori; sociologii, de etnologi şi statisticieni; istoricii, de antropologi şi de arheologi; teologii, de filosofi şi de scriitori. Cartea de faţă argumentează faptul că deschiderea specialiştilor spre alte domenii decât cele specifice, dar conexe într-o anumită măsură, constituie nu doar o şansă pentru aprofundarea propriilor cercetări, ci şi un semn de sănătate intelectuală. Mai mult, specialiştii înşişi sunt provocaţi de această debordantă ecumenicitate a ideilor să stăpânească ştiinţific cât se poate mai bine domeniile învecinate propriei lor specializări pentru a evita confuzia planurilor de referinţă şi pentru a nu bloca chemarea Spiritului la comuniune.

În paginile care urmează redau conţinutul tezei mele de abilitare în teologie, subdomeniul teologie fundamentală, pe care am pregătit-o în vara anului 2015. Potrivit metodologiei româneşti, teza de abilitare cuprinde realizările activităţilor ştiinţifice, profesionale şi academice după teza de doctorat. Acestea trebuie să fie dovada convingătoare că autorul tezei are competenţe de nivel înalt în domeniul/subdomeniul pentru care a solicitat abilitarea de a îndruma studii aprofundate de cercetare şi teze de doctorat. De asemenea, teza trebuie să cuprindă descrierea perspectivei de dezvoltare a carierei ştiinţifice, autorul prezentând pe scurt diferitele direcţii de cercetare pe care doreşte să le parcurgă după acordarea titlului de abilitat în domeniul solicitat. Am căutat să respect aceste exigenţe metodologice, după cum se va vedea din cuprinsul lucrării. Am introdus ceva în plus faţă de ceea ce prevedea Legea educaţiei despre tezele de abilitare, şi anume, după prezentarea diacronică a rezultatelor activităţilor ştiinţifice, am ilustrat şi perspectiva sincronică a cercetărilor şi lucrărilor mele ştiinţifice, în măsura în care ele au o anumită incidenţă asupra teologiei fundamentale.

Cartea se adresează, în primul rând, celor care îl caută pe Dumnezeu, atât celor care l-au găsit deja şi vor să intre într-o legătură de viaţă cu Creatorul şi Răscumpărătorul lor, cât şi celor care încă nu l-au găsit sau încă nu au fost găsiţi de Dumnezeu. Nivelul de abordare al acestei căutări este complex, presupunând cunoaşterea unor noţiuni elementare de antropologie, de religie, de filosofie şi de teologie. În al doilea rând, cartea se adresează specialiştilor în filosofia religiei şi în teologia fundamentală din lumea ştiinţifică românească şi europeană. Dintre aceştia, cunoscătorii operei lui Mircea Eliade vor avea ocazia să vadă cât de utilă este contribuţia istoricului religiilor sau fenomenologului religiilor la încadrarea corectă a relaţiei dintre om şi realitatea ultimă. De asemenea, experţii în teologie fundamentală se vor putea pronunţa asupra încercării mele de a combina modelul roman de teologie fundamentală, care subliniază importanţa argumentelor care provin din experienţa religioasă a omenirii, din istoria revelaţia iudeo-creştine şi din istoria Bisericii, cu modelul german care pune accentul pe chemarea sacrului din conştiinţa omului ca atare. În fine, prietenii şi cunoscuţii mei vor putea afla „ce-am făcut în ultimii cinci ani”, adică din 1996 până în 2014. Cei care ştiau că mă ocup de filosofie vor descoperi că am avut preocupări şi de teologie, sau invers, şi că, de-a lungul multelor preocupări intelectuale şi activităţi academice, am fost şi am rămas preot, adică un om de legătură între pământ şi cer, între filosofie şi teologie.

 

Pr. dr. Wilhelm Dancă

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Iulian Faraoanu, L’unico popolo di Dio in Ap 21,12-14, Iași 2015, 304 p., 13,5×20, ISBN 978-606-578-204-4, 15 lei.

   Editura „Sapientia” anunta aparitia cartii L’unico popolo di Dio in Ap 21,12-14, scrisa de Iulian Faraoanu. Cartea apare în colectia „Disertatii doctorale”, în formatul 13,5×20, are 304 pagini si poate fi procurata de la orice librarie catolica din tara la pretul de 15 lei.

   Sfânta Scriptura, „sufletul teologiei”, asa cum o descrie Conciliul al II-lea din Vatican (DV 24), prezinta numeroase dificultati de interpretare si întelegere a mesajului sau intentiei autorilor sacri care, sub inspiratia divina, au pus în scris cuvântul lui Dumnezeu.

   Printre cartile cele mai solicitante din Sfânta Scriptura, în ceea ce priveste gradul de profunzime pe care trebuie sa-l atinga un exeget ca sa poata oferi o interpretare adecvata, se numara si cartea Apocalipsului. Printre studiile cu privire la aceasta carte se numara si recenta carte aparuta la Editura „Sapientia”, Poporul unic al lui Dumnezeu în Ap 21,12-14, scrisa de pr. dr. Iulian Faraoanu, profesor de exegeza la Institutul Teologic Romano-Catolic „Sf. Iosif” din Iasi. Cartea este rodul unei intense si competente munci de cercetare pentru care autorul a obtinut titlul academic de doctor în Teologie Biblica la Universitatea Pontificala „Urbaniana” din Roma, în anul 2009.

   Alegerea unei astfel de tematici plasate în domeniul ecleziologiei cartii Apocalipsului este motivata de autor, în primul rând, prin lipsa unui studiu în acest domeniu, deoarece majoritatea exegetilor considera aceasta tema depasita de cristologie si teologie: „Chiar daca în centru se afla revelatia si planul de mântuire al lui Dumnezeu realizat în Cristos Isus, destinatarul oricarei initiative divine este poporul lui Dumnezeu. De la aceasta comunitate rascumparata si chemata la gloria Ierusalimului escatologic, Dumnezeu si Mielul asteapta un raspuns. Asadar, alaturi de teologie si cristologie, o importanta aparte o are si ecleziologia în cartea Apocalipsului”.

   Cartea este structurata în patru parti, la care se adauga o introducere si câteva concluzii generale.

   În prima parte, „Ierusalimul escatologic în Ap 21,1-22,5”, autorul „prezinta cadrul noului Ierusalim, descris drept punct culminant al Apocalipsului”. În partea a doua, „Cele douasprezece porti ale noului Ierusalim”, si în partea a treia, „Cele douasprezece temelii ale noului Ierusalim”, sunt analizate „cele doua imagini de baza ale cetatii escatologice, portile si temeliile, asociate celor douasprezece triburi ale lui Israel, respectiv celor douasprezece apostoli”. În partea a patra, „Poporul lui Dumnezeu: VT si NT în alte texte din Apocalips”, sunt analizate texte din Apocalips referitoare la caracteristicile poporului lui Dumnezeu, caracteristici care au rezultat din unirea unor elemente din Vechiul Testament fuzionate cu elemente din Noul Testament.

   Recomandam aceasta carte în special celor interesati de aprofundarea exegetica a cartii Apocalipsului.

Cosmin Cimpoesu

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Felician Tiba, Iubirea din sudoarea frunţii. Despre demnitatea muncii omului din perspectiva magisteriului Papei Ioan Paul al II-lea, Iaşi 2015, 368 p., 14×20, ISBN 978-606-578-189-4, 35 lei.

Editura „Sapientia” anunţă apariţia cărţii Iubirea din sudoarea frunţii. Despre demnitatea muncii omului din perspectiva magisteriului Papei Ioan Paul al II-lea, scrisă de pr. Felician Tiba. Cartea apare în colecţia „Disertatii doctorale”, formatul 14×20, are 368 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 35 lei.

 În lunga istorie ecleziastică, gânditorii catolici, clerici sau laici, s-au aflat mereu într-un dialog critic cu societatea. Una dintre preocupările actuale ale magisteriului bisericesc și ale teologiei este confruntarea cu ideile politice ce își au originea în modernitate și urmăresc eliminarea libertății și, implicit, a demnității umane. Comunismul este un astfel exemplu, care, la baza ideologiei lui, pune ideea îmbinării dintre criza modernității cu cea a suprimării libertății. Papii Leon al XIII-lea (1878-1903), Pius al XI-lea (1922-1939) şi Ioan Paul al II-lea (1978-2005) au avut o contribuție esenţială la combaterea comunismului, prin numeroase scrisori enciclice, precum Rerum Novarum (15 mai 1891), Quadragesimo Anno (15 mai 1931) și Centesimus Annus (1 mai 1991).

Ioan Paul al II-lea afirma, chiar înainte de a fi ales papă, grija Bisericii Catolice față de problemele sociale. Suveranul pontif, pe lângă enciclica Centesimus Annus, a mai scris alte două documente în care ilustrează doctrina socială a Bisericii Catolice și problema demnității muncii: Laborem Exercens (14 septembrie 1981) şi Sollicitudo rei socialis (30 decembrie 1987).

Părintele Felician Tiba, în lucrarea Iubirea din sudoarea frunţii. Despre demnitatea muncii omului din perspectiva magisteriului Papei Ioan Paul al II-lea, apărută recent la Editura Sapientia, tratează tocmai despre acest subiect foarte delicat al zilelor noastre: valoarea muncii şi a celui care munceşte. Munca este unul dintre cele mai importante fenomene sociale care îl caracterizează pe om, atât în componenta lui personală, cât şi în cea comunitară.

Volumul de faţă se prezintă ca o încercare de a dezvolta din punct de vede teologic analiza experienţei muncitoreşti, pornind de la cele trei enciclice care tratează despre muncă ale sfântului Papă Ioan Paul al II-lea, menţionate mai sus. În atenţia autorului intră şi multiplele intervenţii ale aceluiaşi papă, de-a lungul pontificatului său (discursuri, mesaje, omilii etc.).

Lucrarea este structurată pe şapte capitole. Primele patru capitole constituie o prezentare sistematică şi aprofundată a magisteriului Papei Ioan Paul al II-lea, având ca punct de pornire enciclica Laborem exercens, continuând cu celelalte două, respectiv: Sollicitudo rei socialis şi Centesimus Annus, apoi cu bogata colecţie a discursurilor şi a audienţelor.

Urmând dinamica progresivă a capitolelor, transpare necesitatea unei noi hermeneutici în privinţa muncii, sublinierea pregnantă a rolului persoanei, rolul lui Dumnezeu, precum şi necesitatea de a citi într-o cheie teologică timpurile moderne, finalizând prin a-l situa pe om în sânul Bisericii.

Intitulat sugestiv „Munca în dezbaterea anterioară magisteriului Papei Ioan Paul al II-lea”, al cincilea capitol constituie o autentică retrospectivă a „tentativelor” câtorva teologi preconciliari, care au ca punct de plecare reflecţia cu privire la enciclica Rerum novarum, prima enciclică socială, ajungând, după ce au trecut prin celelalte documente magisteriale (Quadragesimo anno, Mater et magistra, Pacem in terris, Populorum progressio,Octogesima adveniens), la profunda şi bogata reflecţie a Conciliului al II-lea din Vatican şi a documentelor ulterioare (Gaudium et spes, Catehismul Bisericii Catolice, Compendiu de doctrină socială a Bisericii).

Ultimul capitol, care este o confruntare între învăţătura Papei Ioan Paul al II-lea despre muncă şi învăţătura anterioară pontificatului său, are rolul de a scoate în evidenţă tocmai ceea ce face ca magisteriul papei polonez să fie unul diferit. Concret, această parte are rolul de a evidenţia noutatea pe care o aduce trilogia enciclicelor şi discursurilor Sfântului Părinte, alături de întreaga bogăţie pe care ne-o oferă Conciliul al II-lea din Vatican cu privire la tema muncii, precum şi contribuţia papei la răspândirea unei astfel de învăţături.

Metoda folosită în elaborarea fiecărui capitol care prezintă documentele magisteriale ale Papei Ioan Paul al II-lea este cea descriptivă, urmând o schemă foarte precisă, care porneşte de la prezentarea contextului publicării respectivului document și ajunge la sublinierea modalităţii în care pot fi înţelese anumite reflecţii teologice cu privire la muncă.

Cartea poate fi de folos tuturor celor care doresc să redescopere valoarea muncii, după cuvintele sfântului Ioan Paul al II-lea: „Munca este aceea care constituie începutul unei creşteri a inimii şi a minţii, cea care implică atâtea persoane şi atâtea evenimente importante… în urma ei, să zicem, a loviturilor de ciocan, se maturizează iubirea…!”

Laurențiu Turbuc

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Marius-Gabriel Enacache, Elemente de retorică în predicile de înmormântare, Iaşi 2014, p. 196, 17×24, ISBN 978-606-578-138-2, 20 lei.

Perspectiva actuală asupra retoricii pune accent pe importanţa acesteia în cadrul tuturor domeniilor de activitate, fiind vorba despre o „artă” multi-, inter- şi transdisciplinară. Prin urmare, retorica prezintă un interes ridicat pentru cercetători din domenii diferite, precum filosofie, logică, lingvistică generală, stilistică, poetică, teoria discursului etc., precum şi pentru oricine este interesat de îmbunătăţirea propriei performanţe discursive. Politicienii, organele justiţiei (poliţişti, avocaţi, procurori), persoanele specializate în marketing şi PR se găsesc mereu în situaţia de a apela, în viaţa de zi cu zi, la resursele retoricii.

Lucrarea de faţă îşi propune o abordare analitică a strategiilor argumentative şi a figurilor retorice întâlnite în predicile de înmormântare. De asemenea, vom încerca să identificăm asemănările şi deosebirile între discursul religios – în special între necrologuri – şi celelalte tipuri de discurs argumentativ.Analiza necrologurilor prezintă, pentru cercetători, mai multe avantaje, deoarece ele sunt bogate în strategii şi figuri retorice, pun în lumină fapte ce ţin de evoluţia discursului religios şi scot în evidenţă elementele specifice practicate în acest tip de discurs.

Tema de cercetare propusă nouă o reprezintă studiul predicilor de înmormântare din perspectiva etapelor discursului identificate în fiecare predică, acestea structurând discursul şi urmând anumite momente logico-psihologice. Planul clasic al unui discurs este alcătuit din patru părţi: exordiul, naraţiunea, argumentarea şi peroraţia, iar pentru fiecare dintre cele patru etape identificate în predicile supuse analizei vom identifica ulterior principalele figuri şi strategii retorice utilizate de către orator în scopul convingerii sau persuadării auditoriului.

   Elemente de retorică în predicile de înmormântare are la bază teza de doctorat cu acelaşi titlu, teză susţinută în şedinţă publică în data de 20 septembrie 2013 la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi. Cu acest prilej transmit mulţumirile mele sincere domnului prof. univ. dr. Alexandru Gafton, coordonatorul tezei de doctorat, pentru susţinerea neîntreruptă de care m-am bucurat pe parcursul celor trei ani de studii la Şcoala Doctorală de Studii Filologice dar şi tuturor membrilor Catedrei de Limbă română şi lingvistică: Minuţ Ana Maria, Eugen Munteanu, Cărăuşu Luminiţa şi Sorin Guia. De asemenea vreau să mulţumesc părinţilor şi colegilor pentru încurajări şi răbdarea de care au dat dovadă. Nu în ultimul rând vreau să mulţumesc colectivului de redacţie al Editurii „Sapientia” pentru profesionalismul şi seriozitatea de care au dat dovadă pe parcursul colaborării.

Marius-Gabriel Enacache

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro