Mors fidelium, imitatio Christi. Predici la înmormântare

Alois Bișoc, coord., Mors fidelium, imitatio Christi. Predici la înmormântare, Iași 2001, 148 p., 14×20, ISBN: 973-85370-0-2, 3.5 RON.

A face o predică sau a ţine un discurs cu ocazia unei înmormân­tări nu este un lucru uşor nici chiar pentru cel mai experimentat predicator sau orator. Cu atât mai dificil este cu cât cineva este la începutul acestei misiuni. Ne putem imagina ce-au simţit tinerii studenţi în teologie când au pregătit, au proclamat în faţa colegilor şi au re­dactat aceste predici de înmor­mântare. Fără îndoială că ei au dat dovadă de mult curaj în abor­darea acestei tematici şi, în acelaşi timp, de multă conşti­inciozitate şi serio­zitate în pregătirea lor pentru a putea îndeplini apoi cât mai bine, ca preoţi, misiunea de predicatori ai cuvântului lui Dumnezeu oricând şi în orice circumstanţă.

Biserica cere ca în orice celebrare a înmormântării să fie acor­dată o mare impor­tanţă proclamării cuvântului lui Dumnezeu şi ins­tru­irii credin­cioşilor asupra semnifi­caţiei morţii creştine. „Sensul creş­tin al morţii se manifestă în lumina Misterului pas­cal al morţii şi învierii lui Cristos, în care se află singura noastră speranţă. Creştinul care moare în Cristos Isus «pleacă din trup şi se sălăşlu­ieşte la Domnul» (2Cor 5,8)” (CBC 1681). Astfel, cuvântul lui Dumnezeu, care proclamă Misterul Pascal, măreşte speranţa credincioşilor că într-o zi se vor revedea în Împă­răţia lui Dumnezeu, îi încu­rajează în practicarea cultului morţilor şi îi îndeamnă să dea mărturie în lume despre o viaţă cu adevărat creş­tină.

De asemenea, Biserica învaţă că „liturgia cuvântului din cadrul înmormântării cere o pregătire cu atât mai atentă cu cât adu­narea prezentă în acel moment poate cuprinde credincioşi mai puţin asidui la liturgie precum şi prieteni necreştini ai defunctului. Omilia, în special, trebuie «să evite genul literar al elogiului funebru» şi să lumineze misterul morţii creştine în lumina lui Cristos cel înviat” (CBC 1688). Omilia trebuie să fie, mai degrabă, o ocazie de reconfortare care provine din speranţa creştină şi din credinţa în cuvântul Domnului şi în rugă­ciunea Bisericii. Numai în cazuri deosebite şi pentru motive bine justificate vor fi pre­zen­tate aspecte din viaţa răposatului, şi atunci numai cele pozitive şi adevărate, evitând orice exagerare, adesea ipocrită şi jenantă, referitoare la „meritele” defunctului. Aşadar, trebuie scoasă mai mult în evidenţă natura pascală a morţii creştine, trebuie consolidată credinţa celor botezaţi că într-o zi vor învia cu Cristos la o viaţă nouă.

Aceste predici nu sunt intenţionate pentru a fi folosite în timpul celebrărilor funebre în forma în care sunt redactate. Ele nu cons­ti­tuie nici un tratat integral despre cele din urmă lucruri, nu con­ţin nici comentarii omiletice exhaustive asupra textelor scriptu­ristice şi litur­gice, ci sunt doar nişte eseuri care conţin gânduri şi sugestii pen­tru ase­menea oca­zii spe­ciale.

Mulţumim studenţilor teologi de la Institutul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iaşi pen­tru elaborarea şi publi­carea acestor predici în volumul de faţă, pe care îl reco­man­dăm nu numai preoţilor, ci tuturor celor care vor să apro­fundeze şi să medi­teze mai mult asupra misterului morţii creştine, al învierii morţilor şi al vieţii veşnice în Împărăţia lui Dumnezeu.

A. Bişoc

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro