Ne-a dăruit atât de mult. Omagiu lui Benedict al XVI-lea

Robert Sarah, Ne-a dăruit atât de mult. Omagiu lui Benedict al XVI-lea, Iași 2023, 212 p., 14×20, ISBN 978-606-578-516-8, 25 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut de curând cartea: Ne-a dăruit atât de mult. Omagiu lui Benedict al XVI-lea, scrisă de Cardinalul Robert Sarah și tradusă în limba română de Andrei Adam-Motyka. Cartea apare în colecția „Creștinism în contemporaneitate”, în formatul 14×20, are 212 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 25 lei. 

De ce încă o carte despre Benedict al XVI-lea? Pentru mine nu se pune problema unor reglări de conturi sau să mă cobor la vreun joc al dezvăluirilor despre istoria unui om ale cărui cuvinte şi acţiuni s-au dovedit atât de decisive pentru istoria Bisericii.

Să nu vă aşteptaţi la o sinteză academică a învăţăturii sale teologice şi nici nu căutaţi o compilaţie a marilor sale discursuri adresate lumii. Nu veţi găsi în ea nici conferinţele de la Subiaco, nici discursul adresat călugărilor bernardini şi nici pe cel ţinut în Bundestag. Las toate acestea în seama teologilor profesionişti. De asemenea, sunt convins că mulţi cercetători îşi vor dedica activitatea cercetării operei monumentale a lui Joseph Ratzinger.

În ceea ce mă priveşte, am vrut ca această carte să dezvăluie forţa învăţăturii maestrului spiritual care a fost Benedict al XVI-lea. Cred că gândirea sa teologică atât de precisă şi profundă îşi are rădăcinile într-o autentică experienţă mistică şi spirituală. Veţi găsi, aşadar, în această carte, o incursiune în sufletul lui Joseph Ratzinger. Am încercat să-mi amintesc acele momente în care, furtiv, mi-a deschis taina inimii sale.

Aceste momente conturează o cale originală către Dumnezeu. Ele ilustrează portretul unui sfânt şi ne invită să îl urmăm. Le-am adăugat diverse alte texte publicate de-a lungul anilor, pe care le-am revizuit, completat şi actualizat. Descoperim astfel un Benedict al XVI-lea surprinzător, necunoscut. Putem întrevedea coerenţa imensei comori pe care ne-a lăsat-o. Se observă că învăţătura şi exemplul său constituie un tărâm încă neexplorat, dar unde Biserica va putea să găsească hrană pentru mult timp de acum încolo.

În sfârşit, am dorit să ofer cititorului câteva texte ale lui Benedict al XVI-lea, ce constituie un periplu în compania păstorului de suflete care a fost şi va rămâne. Sunt texte adesea uitate şi prea puţin cunoscute, care ne invită să pornim cu el într-o călătorie spre Dumnezeu.

Cum am putea rezuma această călătorie? Nu putem să-i înţelegem unitatea şi coerenţa fără a sublinia cea dintâi şi unica sa preocupare: Dumnezeu. Joseph Ratzinger nu a încetat niciodată să se întoarcă la el. Nu a renunţat niciodată să îl tot contemple pe Dumnezeu însuşi. Această dintâi privire spre Dumnezeu este cea care explică avertismentele sale neîncetate: uitarea lui Dumnezeu ameninţă lumea cu o catastrofă morală, antropologică şi politică. Numai credinţa poate salva raţiunea, societatea şi libertatea personală de la dezastru. Respingerea lui Dumnezeu duce la negarea realităţilor umane fundamentale. În acest sens, Joseph Ratzinger va fi trăit cele mai profunde urmări ale suferinţei provocate de experienţa regimului hitlerist.

Benedict al XVI-lea a pus la inimă preocuparea paternă şi datoria misionară de a aborda cu înţelepciune, rigoare şi cu un puternic simţ al acurateţei întrebarea crucială: Cine este Dumnezeu? El avea obiceiul să repete în discuţiile sale private: „Sunt chestiuni importante, dar cea mai importantă este credinţa în Dumnezeu”. Acesta este punctul central în jurul căruia au evoluat predicile sale, papalitatea şi ministerul său petrin. Alţii pot acţiona diferit, dar obiectivul principal al Papei tocmai acesta este: Dumnezeu.

Sau, probabil, pentru că Dumnezeu nu mai este centrul vieţii mele şi al preocupărilor mele. Cât de trist este să realizez că aproape nicăieri în jurul meu nu se manifestă nici cea mai mică atenţie faţă de Dumnezeu şi nici vreun interes cât de mic!

Tot restul învăţăturii sale trebuie citit în această lumină. De luat în considerare locul decisiv pe care l-a acordat liturgiei, locul privilegiat al întâlnirii cu Dumnezeu, pentru viitorul Bisericii.

Joseph Ratzinger a vrut să ne facă să redescoperim măreţia, sacralitatea şi originea divină a liturgiei pentru a ne pune în faţa lui Dumnezeu.

Cum am putea să-i mulţumim îndeajuns lui Benedict al XVI-lea pentru că ne-a ajutat să intrăm în mistica şi măreţia liturgiei divine, unde îl întâlnim cu adevărat pe Dumnezeu? Liturgia trebuie să-l arate în primul rând pe Isus Cristos, „prezent în jertfa sfintei Liturghii, în persoana preotului, oferindu-se acum prin slujirea acestuia, el, care s-a oferit odinioară pe cruce” (SC nr. 7). Liturgia nu este liturgie dacă nu lasă ca Isus Cristos să strălucească prin prezenţa sa transfiguratoare prin semnele, gesturile şi cuvintele sacre pe care Biserica ni le-a transmis în ritualurile sale.

Să ne amintim apoi de atenţia specială pe care a acordat-o mănăstirilor şi rugăciunii contemplative. Pentru el a fost decisiv ca, la nivelul întregii Biserici, în anumite locuri, primatul efectiv al lui Dumnezeu să se manifeste şi să se pună în aplicare în mod concret prin cântarea Oficiului divin, prin rugăciunea tăcută, prin meditarea Sfintei Scripturi şi celebrarea de Liturghii solemne în locul cărora nimic altceva nu este de preferat.

De asemenea, simţul său de Dumnezeu a fost cel care a făurit în el o iubire necondiţionată pentru cuvântul lui Dumnezeu, transmis prin Tradiţie şi Sfânta Scriptură, şi propus în mod sigur tuturor de Magisteriul intangibil al Bisericii.

În cele din urmă, iubirea sa de Dumnezeu l-a determinat să îi iubească şi să îi sprijine pe preoţii care urmau să anunţe prezenţa sa în lume. A iubit preoţia ca pe un dar de la Dumnezeu pentru omenire.

Privind la viaţa lui Benedict al XVI-lea, îmi vine în minte un cuvânt din Evanghelie: „Învăţaţi de la mine că sunt blând şi umil cu inima!” (Mt 11,29) Întreaga sa viaţă a fost înrădăcinată în Dumnezeu, iar învăţătura sa a avut ca sursă rugăciunea şi contemplaţia, reflectând inima blândă şi umilă a lui Cristos.

Fie ca Benedict al XVI-lea, maestru spiritual, păstor al inimilor şi părinte al sufletelor, să ne călăuzească şi să ocrotească Biserica.

Cardinal Robert Sarah

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro