Originile răului. O istorie a păcatului strămoșesc

George Minois, Originile răului. O istorie a păcatului strămoșesc, Iași 2010, 392 p., 17×24, ISBN 978-973-8980-28-0, 25 RON.

Dintotdeauna, omul si-a pus întrebari cu privire la originile si scopul raului, întrebari precum: Ce este raul? De unde vine? De ce exista raul? Înca de la început, el a pus nefericirea pe seama existentei raului.
„În cadrul istoriei, oamenii au încercat sa raspunda acestor întrebari, oscilând între doua explicatii: fie este victima unor forte si mize care îl depasesc – hazard, destin zei rai – fie este responsabil pentru asta, în virtutea unei greseli ce a antrenat caderea sa definitiva”.
Cu aceste explicatii începe cartea „Originile raului”, scrisa de Georges Minois si tradusa în limba româna de dna prof. Daniela Floares. În acest studiu autorul face o incursiune istorica în diferitele conceptii despre problema raului.
Cartea este împartita în noua capitole, care reprezinta etape în conceptia omenirii, marcata de mari gânditori sau curente de gândire, cu privire la rau, si implicit la pacatul stramosesc.
Capitol I, „Cine este vinovatul? Mituri si scrieri apocrife cu privire la problema raului”, este un rezumat al miturilor si scrierilor cu privire la problema raului, apartinând antichitatii de dinainte de Cristos. Printre acestea se enumera epopeea lui Ghilgames, poemul babilonian al creatiei, mitul lui Zagreus, mitul lui Prometeu, mitul Pandorei, dar si Geneza din Biblie, care are unele puncte comune cu legendele antice referitoare la creatie si la caderea în pacat, precum si unele interpretari gnostice cu privire la aceasta.
În capitolul al II-lea, „Procesul lui Adam. De la Paul la Augustin”, se realizeaza o comparatie si o antiteza între Adam, „cel prin care pacatul a intrat în lume”, si Cristos „cel prin care a venit mântuirea”, pornind de la sfântul Paul, trecând prin epoca patristica, pâna la sfântul Augustin.
În capitolul al III-lea, „Teologie si societate. Teoria si practica pacatului stramosesc în Evul Mediu”, autorul analizeaza consecintele sociale si antropologice fundamentale ale doctrinei pacatului stramosesc, dar la nivel filozofic, tratate în timpul Evului Mediu, mai ales de scolastici.
Capitolul al IV-lea, „Caderea din rai, mar de discordie teologica. Secolele XVI-XVII”, prezinta mitul caderii originare în timpul Renasterii si Umanismului, perioada în care se trece dincolo de modelul teologic, mitul invadând arta, literatura, filozofia, morala, stiinta si politica. Tot în acest capitol sunt descrise etapele prin care trece mitul pacatului stramosesc pâna a deveni dogma în cadrul Conciliului de la Trento.
În capitolul al V-lea, este prezentat „Pacatul stramosesc ca fundament al culturii clasice”. Din cauza pacatului stramosesc, dupa parerea teologilor, filozofilor, moralistilor din perioada premergatoare Iluminismului, omenirea nu poate progresa. Aceasta idee este dezvoltata în operele unor filozofi ca Boehme, Malebranche, Leibniz. Un rol important, dupa parerea autorului, asupra evolutiei conceptului de pacat originar în aceasta perioada l-au avut marile descoperiri geografice, când europenii crestini si-au dat seama ca nu sunt unicii locuitori ai Pamântului.
În capitolul al VI-lea, „Adam în Secolul Luminilor. Un pacat contestat si reinterpretat”, autorul descrie reinterpretarea ideea de pacat stramosesc în Secolul Luminilor, pacatul nemaifiind considerat o cauza a raului, oamenii fiind „eliberati” de povara cumplita a pacatului stramosesc, prin filozofii timpului (Voltaire, Diderot, Mandeville etc.), fiind inversata ordinea normala a lucrurilor, raul începând sa fie considerat un bine.
Capitolul al VII-lea, „Adam, Darwin si Hegel. Pacatul stramosesc în confruntarea cu stiinta si cu filozofia”, prezinta întâlnirea, intersectarea conceptului de pacat stramosesc cu stiinta si filozofia secolului al XIX-lea pe fundalul ipotezelor lui Darwin cu privire la aparitia omului, precum si a curentelor filozofice dominante în epoca (filozofiile lui Hegel, Schopenhauer, Kierkegaard, Nietzsche).
Problema „confruntarii” dintre Adam si stiintele umane este analizata în capitolul al VIII-lea, „Avatarurile pacatului stramosesc. Adam în confruntarea cu stiintele umane. Secolul al XX-lea”. Perioada pe care o prezinta autorul în acest capitol este cea a secolului al XX-lea, când pe firmamentul stiintific apar noi domenii, cum ar fi psihanaliza, fiind prezentata ideea de pacat stramosesc asa cum a fost ea înteleasa de Freud, Jung, Ricoeur, Teilhard de Chardin si alti reprezentanti ai stiintei secolului al XX-lea.
Capitolul al IX-lea, „De la Adam cel biblic la Adam cel eugenic. Secolul al XX-lea” analizeaza ideea de pacat stramosesc pornind de la magisteriul papal actual (Pius al XII-lea, Paul al VI-lea, Ioan Paul al II-lea), care vine astfel ca raspuns la diversele întrebari ale credinciosilor. Nu sunt trecute cu vederea nici problemele etice ale secolului trecut (bioetica, eugenia, eutanasia etc.) si implicatiile doctrinei pacatului stramosesc asupra acestora.
Prin tematica propusa, cartea „Originile raului. O istorie a pacatului stramosesc” vine sa raspunda la întrebarea „De unde vine raul”. Si chiar daca nu ofera un raspuns asteptat de majoritatea oamenilor, descrie o evolutie a doctrinei despre pacatul stramosesc asa cum a fost perceput din antichitate pâna în secolul al XX-lea. Lucrarea lui Georges Minois nu se adreseaza unui public marginit de cititori – teologi, filozofi, istorici –, ci tuturor acelora care vor sa afle mai multe despre pacatul stramosesc si raul pe care acesta l-a generat.

Petru Ciobanu & Cosmin Cimpoesu

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro