Scrisoarea enciclică Sacerdotalis caelibatus despre celibatul preoţesc

Papa Paul al VI-lea, Scrisoarea enciclică despre celibatul preoţesc Sacerdotalis caelibatus, Iaşi 2013, 68 p., 14×20, ISBN 978-606-578-107-8, 8 lei.

Editura „Sapientia” anunţă apariţia Scrisorii enciclice „Sacerdotalis caelibatus” despre celibatul preoţesc, scrisă de Papa Paul al VI-lea şi tradusă în limba română de Petru Ciobanu. Cartea apare în colecţia Magisterium, formatul 14×20, are 68 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 8 lei.

Sfaturile evanghelice sunt propuse oricărui ucenic al lui Cristos. Perfecţiunea iubirii la care sunt chemaţi toţi creştinii comportă pentru cei care-şi asumă în mod liber chemarea la viaţa consacrată obligaţia de a practica curăţia în celibat pentru împărăţia lui Dumnezeu, sărăcia şi ascultarea. Profesiunea acestor sfaturi într-o viaţă stabilă recunoscută de Biserică este ceea ce caracterizează viaţa consacrată lui Dumnezeu.

Anii ’60 aduceau cu sine o serie de profunde transformări de mentalitate, dominate de un spirit de revoltă şi nesupunere faţă de aceste vechi tradiţii şi valori. Cea mai expusă acestor transformări era generaţia tânără, care se vedea pe sine ca „locomotiva” schimbărilor în societate. Ea cerea o reînnoire profundă nu doar a societăţii laice, ci şi a Bisericii Catolice.

Domeniul cel mai vulnerabil faţă de acest avânt reînnoitor a fost tocmai unul dintre pilonii fundamentali ai vieţii consacrate, şi anume, celibatul preoţesc. Această criză venea pe fondul revoluţiei sexuale care a cuprins aproape întreg Occidentul şi care şi-a atins punctul culminant în perioada anilor ’60.

Pornind de la această situaţie critică şi, în acelaşi timp, dureroasă pentru Biserica Catolică, la 24 iunie 1967, Papa Paul al VI-lea (1963-1978) a emis enciclica Sacerdotalis caelibatus, pe care o prezentăm acum cititorilor noştri, graţie traducerii realizate de studentul teolog Petru Ciobanu.

Papa, prin această enciclică, apără instituţia celibatului preoţesc, o instituţie caracteristică Bisericii Romano-Catolice, o comoară preţioasă păzită de secole, şi, în acelaşi timp, doreşte să repună în lumină, în termeni adaptaţi mentalităţii contemporane, motivele profunde ale celibatului sacru.

După ce enunţă obiecţiile aduse împotriva celibatului, Papa trece, în partea întâi a enciclicei, la analiza motivaţiilor spirituale, istorice şi axiologice ale celibatului sacru. Motivaţiile de ordin spiritual sunt indicate în corelaţie cu semnificaţiile cristologică (fecioria lui Cristos pe parcursul întregii sale vieţi pământeşti), ecleziologică (fecioria consacrată a slujitorilor sacri este imaginea iubirii feciorelnice a lui Cristos pentru Biserică) şi escatologică a celibatului (acest dar al castităţii pentru împărăţia cerurilor constituie un semn deosebit al bunurilor cereşti). Argumentul de ordin istoric, conform suveranului pontif, îl reprezintă cei două mii de ani de existenţă a Bisericii (de-a lungul istoriei această instituţie a celibatului a fost răspândită şi apărată de numeroşi sfinţi părinţi sau pontifi). Şi, în sfârşit, argumentele axiologice scot în evidenţă faptul că celibatul nu este o piedică în calea maturizării persoanei, dimpotrivă, exercitat după exemplul lui Cristos „lărgeşte la infinit orizontul preotului, îl aprofundează şi îi dilată conştiinţa responsabilităţii – indiciu al maturităţii persoanei”.

În partea a doua a enciclicei, Paul al VI-lea vine cu unele indicaţii de ordin practic care l-ar putea ajuta pe preot în respectarea celibatului. În primul rând, menţionează formarea preoţească corespunzătoare, care îl va ajuta pe candidatul la ordinele sacre să respecte votul curăţiei. În acest scop, Papa propune, în primul rând, asumarea conştientă a alegerii făcute, îndepărtarea subiecţilor inapţi din punct de vedere psihofiziologic şi moral, asceza, perioada de probă în care să fie pusă la încercare dovada maturizării umane şi spirituale a candidatului etc.

Dar odată primite ordinele sacre, preotul nu trebuie să considere că preoţia îl pune la adăpost de orice tentaţie sau pericol, ci castitatea presupune o luptă continuă, zilnică, iar rugăciunea, meditaţia etc., nu numai că îl pot ajuta, ci îi sunt chiar necesare în consolidarea şi menţinerea acestei stări.

Enciclica se încheie cu invitaţia Papei de a apela la mijlocirea Maicii lui Cristos şi a Bisericii, căci în ea „poporul lui Dumnezeu admiră şi venerează figura şi modelul Bisericii lui Cristos… Fecioară şi Mamă, Maria ajută Biserica, numită şi ea fecioară şi mamă, să se glorifice mereu cu umilinţă prin fidelitatea preoţilor ei faţă de fecioria sacră, să înflorească şi să fie apreciată”.

Chiar dacă de la emiterea enciclicei au trecut mai bine de patru decenii, ea îşi păstrează încă actualitatea, valoarea, importanţa, fiind un manual nu doar pentru toţi cei care doresc să se angajeze pe drumul preoţiei, ci şi pentru formatori, preoţi, episcopi, ca şi pentru întregul popor al lui Dumnezeu. Ne exprimăm speranţa că lectura acestei scrisori enciclice a Papei Paul al VI-lea îi va ajuta pe mulţi să înţeleagă adevărata şi profunda valoare a celibatului şi le va oferi motivele pentru a-l alege, urma şi păzi.

Laurenţiu Turbuc

 

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro