Sfântul Toma de Aquino în magisteriul pontifical

Sfântul Toma de Aquino în magisteriul pontifical (Papa Leon al XIII-lea, Scrisoarea enciclică Aeterni Patris şi Breva Cum hoc sit; Papa Pius al XI-lea, Scrisoarea enciclică Studiorum ducem; Papa Paul al VI-lea, Scrisoarea apostolică Lumen Ecclesiae), Iaşi 2013, 92 p., 14×20, ISBN 978-606-578-114-6, 8 lei.

Editura „Sapientia” anunţă apariţia cărții Sfântul Toma de Aquino în magisteriul pontifical, în care sunt incluse Scrisoarea enciclică Aeterni Patris și Breva Cum hoc sit a Papei Leon al XIII-lea, Scrisoarea enciclică Studiorum ducem a Papei Pius al XI-lea și Scrisoarea apostolică Lumen Ecclesiae a Papei Paul al VI-lea. Aceste documente au fost traduse de Petru Ciobanu și sunt publicate în colecţia Magisterium, formatul 14×20, având 92 de pagini. Volumul poate fi procurat de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 8 lei.

Documentele magisteriale traduse de studentul teolog Petru Ciobanu și publicate în volumul Sfântul Toma în magisteriul pontifical se constituie ca un compendiu dedicat sfântul Toma de Aquino, cunoscut pentru importanţa sa în filosofia și teologia creştină.

În primul document pontifical din această culegere, Scrisoarea enciclică Aeterni Patris a Papei Leon al XIII-lea, publicată pe 4 august 1879, se specifică: „înainte de toate, filozofia, dacă este utilizată în scopul ei adevărat, contribuie, într-un anume fel, la deschiderea şi netezirea drumului care duce la credinţa adevărată, pregătind sufletele discipolilor ei să accepte revelaţia; de aceea, anticii o numeau, pe drept cuvânt, fie o instituţie pregătitoare a religiei creştine, fie preludiul şi ajutorul creştinismului, fie ghidul spre evanghelie. Şi, pe drept cuvânt, le revine ştiinţelor filozofice competenţa să apere cu solicitudine adevărurile revelate şi să se opună celor care le atacă”. Filozofiei îi revine onoarea să fie considerată bastion al credinţei şi sprijin puternic pentru religie. În acest document papa pune filosofia la baza trăirii autentice a credinţei, insuflându-le mai ales tinerilor necesitatea căutării drumului corect: „nu există pentru noi un lucru mai nobil şi mai de dorit decât acela ca să vedem oferită din belşug tineretului studios apa pură a înţelepciunii, cea care mereu se revarsă din învăţătura Doctorului angelic”.

În cel de al doilea document al acestei cărţi, aparţinând tot Papei Leon al XIII-lea, Breva Cum hoc sit (4 august 1880), sfântul Toma de Aquino este proclamat patron al şcolilor catolice, spunându-se: „într-adevăr, în timpurile noastre, studiul învăţăturii sale fiind extins pretutindeni, ne-au fost adresate numeroase cereri ca el, prin autoritatea Scaunului Apostolic, să fie proclamat patron al tuturor colegiilor, academiilor şi şcolilor catolice. Mulţi episcopi ne-au adus la cunoştinţă faptul că aceasta este voinţa lor şi au emis, prin urmare, scrisori particulare sau comune. Membrii multor academii şi societăţi ştiinţifice au cerut aceeaşi favoare prin rugăminţi umile şi insistente”.

Al treilea document pontifical care îl omagiază pe Toma de Aquino este Scrisoarea enciclică Studiorum ducem a Papei Pius al XI-lea, publicată pe 29 iunie 1923, care declară: „sfântul Toma ar trebui să fie considerat principalul ghid în studiul disciplinelor superioare”. Căci adevărata ştiinţă şi pietatea care însoţeşte toate virtuţile sunt unite între ele într-un mod minunat; şi fiind Dumnezeu însuşi adevărul şi bunătatea, cu siguranţă că nu ar fi suficient pentru gloria lui Dumnezeu şi mântuirea sufletelor – scopul principal şi specific al Bisericii – ca slujitorii sacri să fie bine instruiţi în cunoaşterea lucrurilor, dacă acestea nu ar fi, de asemenea, însoţite din abundenţă de aceleaşi virtuţi. Această coeziune dintre învăţătură şi pietate, dintre erudiţie şi virtute, dintre adevăr şi iubire a fost cu adevărat excepţională la Doctorul angelic, care a fost asemănat cu Soarele, pentru că, în timp ce revărsa în minte lumina ştiinţei, aprindea în voinţă flacăra virtuţii.

Toma de Aquino a fost, este şi va fi cu-adevărat o lumină a Bisericii şi a întregii lumi, după cum se pune accentul şi în cel de-al patrulea document pontifical al acestei carţi aparţinând Papei Paul al VI-lea, Scrisoarea apostolică Lumen Ecclesiae (20 noiembrie 1974). Paul al VI-lea spune: „sfântul Toma, deşi s-a ridicat prin speculaţiile sale inteligente pe cele mai înalte culmi, a ştiut să se umilească în faţa misterelor extraordinare şi inefabile ale credinţei: astfel, îngenunchea la picioarele Răstignitului de pe altar pentru a implora lumina înţelepciunii şi curăţia inimii, care-i permiteau să pătrundă cu ochi limpezi misterele lui Dumnezeu; recunoştea că a învăţat mai mult prin rugăciune decât prin studiu”. El păstra vie semnificaţia transcendenţei divine, stabilind ca premisă fundamentală a cercetării teologice adevărul că „în viaţa aceasta îl cunoaştem pe Dumnezeu cu atât mai mult cu cât înţelegem mai bine că el întrece tot ceea ce poate înţelege intelectul”.

Recomandăm această carte tuturor celor care doresc să cunoască mai adânc importanţa şi contribuţia pe care a adus-o Toma de Aquino în aprofundarea filosofiei şi teologiei creştine. De asemenea, tuturor celor care doresc să-şi ghideze viaţa după învăţătura sfântul Toma de Aquino; căci cel care trăieşte într-un mod integru şi curat şi, cu ajutorul virtuţilor, pune frâu pasiunilor sale, fiind absolut liber de orice impediment, poate să-şi înalţe spiritul spre realităţile cereşti mult mai uşor şi să se ancoreze mai bine în misterele divinităţii, urmând cuvintele sfântului Toma: „Mai întâi viaţa şi apoi învăţătura, pentru că viaţa conduce spre cunoaşterea adevărului”.

Ştefan Tamaş

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro