Dicasterul pentru Evanghelizare, Jubileul 2025. Caietele Conciliului 1. Istoria; Dei Verbum, Iași 2023, 162 p., 17×24, ISBN 978-606-578-521-2, 30 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut de curând cartea: Jubileul 2025. Caietele Conciliului 1. Istoria; Dei Verbum, scrisă de Dicasterul pentru Evanghelizare și tradusă în limba română de pr. dr. Mihai Pătrașcu. Cartea apare în colecția „Cateheză”, în formatul 17×24, are 162 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 30 lei. 

În scrisoarea pe care Papa Francisc a scris-o pentru pregătirea Jubileului din 2025 se spune că „cele patru Constituții ale Conciliului Ecumenic al II-lea din Vatican, împreună cu magisteriul acestor decenii, vor continua să orienteze și să îndrume poporul sfânt al lui Dumnezeu, astfel încât ei progresează în misiunea de a aduce tuturor vestirea cu bucurie a Evangheliei”.

În lumina acestei solicitări, s-a decis realizarea unei serii de volume mici, foarte ușoare, intitulate „Caietele Conciliului”. Sunt volume mici scrise într-un limbaj foarte simplu, direct, capabil să implice cititorul. Nu este, așadar, un „comentariu”, ci mai degrabă o prezentare scurtă și concisă a bogățiilor Conciliului al II-lea din Vatican.

Papa Francisc scrie în introducerea sa: „Pregătirea pentru Jubileul din 2025 reluând în mâini textele fundamentale ale Conciliului Ecumenic al II-lea din Vatican este o angajare pe care o cer tuturor s-o primească drept moment de creştere în credinţă (…)

Pun în mâinile tuturor creştinilor, mai ales ale tinerilor, aceste abile şi eficace materiale ajutătoare, care reparcurg temele fundamentale ale celor patru Constituţii conciliare. Doresc ca ele să poată găsi o largă primire şi să aducă roade bune pentru reînnoirea comunităţilor noastre. Le încredinţez îndeosebi episcopilor, preoţilor, cateheţilor şi familiilor, ca să găsească formele cele mai adecvate pentru a face actuală învăţătura părinţilor conciliari, în perspectiva următorului Jubileu 2025”.

***

Dicasterul pentru Evanghelizare, Jubileul 2025. Caietele Conciliului 1. Istoria; Dei Verbum, Iași 2023, 162 p., 17×24, ISBN 978-606-578-521-2, 30 lei.

Temele tratate în acest volum:

Elio Guerriero, Conciliul al II-lea din Vatican. Istoria şi semnificaţia pentru Biserică

Rino Fisichella, Revelaţia drept Cuvânt al lui Dumnezeu (DV 1-5)

Rino Fisichella, Tradiţia (DV 7-10)

Antonio Pitta, Inspiraţia (DV 11-13)

Marco Cardinali, Sfânta Scriptură în viaţa Bisericii (DV 21-26)

***

Dicasterul pentru Evanghelizare, Jubileul 2025. Caietele Conciliului. 2. Sacrosanctum Concilium, Iași 2023, 294 p., 17×24, ISBN 978-606-578-522-9, 40 lei.

Temele tratate în acest volum:

Arturo Elberti, Liturgia în misterul Bisericii (SC 1-2.7-13)

Maurizio Compiani, Sfânta Scriptură în liturgie (SC 24 şi 35)

Samuele Ugo Riva, Trăirea liturgiei în parohie (SC 40-46)

Fulvia Maria Sieni, Misterul euharistic (SC 47-58)

Edward McNamara, Liturgia Orelor (SC 83-101)

Dominik Jurczak, Sacramentele (SC 59-83)

Giuseppe Midili, Duminica, dar al lui Dumnezeu (SC 59-83)

Maurizio Barba, Timpurile forte ale anului liturgic (SC 102.109-111)

Marco Frisina, Muzica şi liturgia (SC 112-121)

***

Dicasterul pentru Evanghelizare, Jubileul 2025. Caietele Conciliului. 3. Lumen Gentium, Iași 2023, 328 p., 17×24, ISBN 978-606-578-523-6, 40 lei.

Temele tratate în acest volum:

Cettina Militello, Misterul Bisericii (LG 1-5)

Maria Gloria Riva, Imaginile Bisericii (LG 6-8)

Salvator Pié-Ninot, Poporul lui Dumnezeu (LG 9-17)

Guillermo Juan Morado, Biserica este pentru evanghelizare (LG 17)

Philip Goyret, Papa, episcopii, preoţii şi diaconii (LG 18-29)

Mimmo Muolo, Laicii (LG 30-38)

Maica Veronica Maria, Amintire vie a modului de a trăi al lui Isus

François-Marie Léthel, Sfinţenia ca vocaţie universală (LG 39-42)

Achim Schütz, Biserica pe cale şi Biserica cerească (LG 48-51)

Stefania Falasca, Maria (LG 52-69)

***

Dicasterul pentru Evanghelizare, Jubileul 2025. Caietele Conciliului. 4. Gaudium et spes, Iași 2023, 304 p., 17×24, ISBN 978-606-578-524-3, 40 lei.

Temele tratate în acest volum:

Giovanni Cesare Pagazzi, Biserica în lumea de astăzi (GS 1-3)

Manuela Tulli, Marea temă a sensului vieţii (GS 4)

Gianni Cardinale, Societatea oamenilor (GS 23-32)

Francesco Antonio Grana, Autonomie şi slujire (GS 33-45)

Andrea Tornielli, Familia (GS 47-52)

Fabio Marchese Ragona, Cultura (GS 53-62)

David Hillier, Economia şi finanţele (GS 63-72)

Franca Giansoldati, Politica (GS 73-76)

Ignazio Ingrao, Dialogul ca instrument (GS 83-93)

Nina Fabrizio, Pacea (GS 77-82) 

*** 

Prefața Papei Francisc 

Pregătirea pentru Jubileul din 2025 reluând în mâini textele fundamentale ale Conciliului Ecumenic al II-lea din Vatican este o angajare pe care o cer tuturor s-o primească drept moment de creştere în credinţă. Au trecut şaizeci de ani de la începutul acelui eveniment, care i-a permis Bisericii să-şi reîntinerească faţa şi să se prezinte încă o dată lumii ca purtătoare a unui Mesaj care trece peste orice graniţă. De fapt, evanghelia lui Isus Cristos este o veste atât de universală încât nu poate avea limite.

În cele patru Constituţii ale sale, Conciliul al II-lea din Vatican a imprimat o nouă dezvoltare învăţăturii bimilenare a Bisericii, permiţând ca viitorul să poată fi iluminat de profunzimea şi intensitatea acestui magisteriu. Este timpul să redescoperim frumuseţea acestei învăţături, care şi astăzi provoacă credinţa creştinilor şi îi cheamă să fie mai responsabili şi prezenţi în oferirea propriei contribuţii pentru creşterea întregii omeniri.

„Biserica trăieşte! Iată dovada; iată respiraţia; glasul, cântecul. Biserica trăieşte! […] Biserica gândeşte, Biserica vorbeşte, se roagă, Biserica creşte, Biserica se construieşte. […] De la Cristos vine Biserica, la Cristos merge; şi aceştia sunt paşii săi, adică actele cu care ea se perfecţionează, se confirmă, se dezvoltă, se reînnoieşte, se sfinţeşte. Şi tot acest efort de perfecţionare al Bisericii, dacă ne uităm bine, nu este altceva decât o exprimare de iubire faţă de Cristos Domnul”. Aceste cuvinte ale sfântului Paul al VI-lea, în omilia de la a şaptea sesiune a Conciliului, ne stimulează astăzi să luăm în considerare importanţa învăţăturii conciliare. A relua în mâini acele texte este semn al vivacităţii şi rodniciei Bisericii; reînnoirea comunităţilor şi angajarea de convertire pastorală trec în mod necesar dincolo de însuşirea lecţiei Conciliului al II-lea din Vatican din partea noastră.

Centralitatea Cuvântului lui Dumnezeu, fundament al revelaţiei creştine; reînnoirea liturgiei, expresie a slujirii sacerdotale a tuturor celor botezaţi; conştiinţa de a fi poporul lui Dumnezeu în drum spre Ierusalimul ceresc; exigenţa de a împărtăşi bucuriile şi speranţele întregii omeniri şi mai ales ale săracilor: acestea sunt etapele fundamentale de parcurs pentru ca Biserica să ştie şi să demonstreze că este vie, că se reînnoieşte şi se perfecţionează pe drumul său de sfinţire.

Pun în mâinile tuturor creştinilor, mai ales ale tinerilor, aceste abile şi eficace materiale ajutătoare, care reparcurg temele fundamentale ale celor patru Constituţii conciliare. Doresc ca ele să poată găsi o largă primire şi să aducă roade bune pentru reînnoirea comunităţilor noastre. Le încredinţez îndeosebi episcopilor, preoţilor, cateheţilor şi familiilor, ca să găsească formele cele mai adecvate pentru a face actuală învăţătura părinţilor conciliari, în perspectiva următorului Jubileu 2025.

Papa Francisc

 

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Gianfranco Ravasi, Cântarea Cântărilor. Comentariu şi actualizare, Iași 2023, 956 p., 17×24, ISBN 978-606-578-509-0, 150 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut de curând cartea: Cântarea Cântărilor. Comentariu şi actualizare, scrisă de Gianfranco Ravasi și tradusă în limba română de pr. dr. Robert Balan. Cartea apare în colecția „Studii biblice”, în formatul 17×24, are 958 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 150 lei.

 

Nu există nicio carte din Biblie care să fi exercitat asupra sufletului creştin un efect de seducţie comparabil cu cel al Cântării Cântărilor. Acestui scurt poem (are doar 117 versete și 1250 de cuvinte) i s-au dedicat cu pasiune exegeți și teologi, scriitori și interpreți acerbi, cititori riguroși și bogați în imaginație.

În centrul Cântării Cântărilor se află iubirea umană, incipientă, tânără și entuziastă, care rămâne astfel și în tandrețea cuplului fidel și îndrăgostit. După cum se știe, încă din antichitate au fost propuse diferite ipoteze referitoare la posibilele semnificații alegorice ale Cântării Cântărilor. Astăzi se tinde să se accepte interpretarea literală, pe aceeași linie cu tradiția ebraică din vechime, care folosea Cântarea Cântărilor la sărbătorile profane ale căsătoriei. Însă, desigur, este legitim să citim în ea și un imn al unirii lui Cristos cu Biserica, sau al sufletului cu Dumnezeu, cum au făcut misticii din toate timpurile.

Autorul ne invită la o călătorie în textul cărții, pentru a înțelege din plin mesajul actual, realizabil în viața fiecărui cuplu. Pentru aceasta, adună într-un singur volum o bogată tradiție de studii filologice și interpretative. Cu abordări concentrice, Introducerea tratează contextul istorico-literar al cărții, suprafața sa textuală, adevărata și propria hermeneutică. Comentariul la poem se folosește de o cunoaștere adâncă a bibliografiei; pentru fiecare nucleu tematic sunt abordate sistematic structura textului, exegeza literală, simbolurile și mesajul religios.

În partea concluzivă, autorul confruntă multele rezonanțe produse de Cântarea Cântărilor în domeniul artistic, literar, teologic și spiritual.

Pr. dr. Ștefan Lupu

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Thomas Römer, Jean-Daniel Macchi şi Christophe Nihan, ed., Introducere în Vechiul Testament, Iași 2023, 880 p., 17×24, ISBN 978-606-578-505-2, 150 lei. 

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea: Introducere în Vechiul Testament, scrisă sub coordonarea lui Thomas Römer, Jean-Daniel Macchi şi Christophe Nihan și tradusă în limba română de Andrei Adam-Motyka. Cartea apare în colecția „Studii biblice”, în formatul 17×24, are 880 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 150 lei. 

Această carte se vrea o introducere istorică și științifică la textele fondatoare ale civilizației iudeo-creștine; nu este vorba deci de o abordare confesională, și nici de o lucrare de spiritualitate. Prin urmare, dintr-un punct de vedere metodologic, această Introducere se străduiește să înțeleagă fiecare carte nu doar în coerența sa internă, ci și, mai ales, în funcție de istoria compoziției sale, precum și a contextului istoric în care a fost redactată. Vechiul Testament este un set de cărți care se referă permanent la istoria poporului lui Israel, și nu am putea înțelege cu adevărat textele biblice fără a le situa în contextul istoric al Levantului din primul mileniu.

Ca o introducere istorică la Vechiul Testament, prezenta lucrare reflectă neapărat stadiul actual al discuției exegetice. Din acest punct de vedere, cititorul care caută un model unic pentru formarea diferitelor cărți ale Vechiului Testament va fi dezamăgit. O operă colectivă include prin natura sa o diversitate de puncte de vedere. La aceasta se adaugă faptul că exegeza Vechiului Testament, mult mai mult decât cea a Noului Testament, este astăzi în plină dezbatere. Având în vedere că mare parte din punctele centrale legate de înțelegerea Bibliei evreiești fac astăzi obiectul unor discuții pasionale și interesante, nu ar fi doar absurd, ci și nelegitim din punct de vedere intelectual să păstrăm tăcerea pentru a impune o unitate de vedere artificială și arbitrară. Acestea fiind spuse, absența consensului referitor la anumite subiecte nu mai trebuie să devină pretextul unei simple juxtapuneri a diferite opinii actuale aflate în circulație. Dimpotrivă, indicația adresată colaboratorilor este de a prezenta cititorului starea actuală a cercetării pentru fiecare carte, apoi de a-și prezenta pe scurt propria poziție în legătură cu respectiva chestiune și argumentele pe care se întemeiază, lăsând cititorului posibilitatea de a opta pentru alte soluții.

Într-un plan mai formal, am optat de asemenea pentru o anumită coerență în prezentarea fiecărei cărți. Astfel, fiecare articol încearcă să răspundă acelorași întrebări. CE ANUME? (cartea, conținutul acesteia, planul și structura sa); CINE? (autorii și redactorii cărții); CÂND? (situațiile istorice în care respectiva carte a văzut lumina zilei); CU AJUTORUL CUI? (materialele, izvoarele, documentele, tradițiile etc., care au fost utilizate pentru redactarea cărții); PENTRU CINE? (destinatarii cărții); CA RĂSPUNS PENTRU CINE/CE? (aspectele polemice ale cărții, pozițiile critice); CUM? (înțelepciunea cărții, temele și obiectivele sale)

În general, pentru fiecare carte, aceste întrebări sunt abordate în patru părți. Prima, intitulată „Plan și conținut”, propune o abordare sincronică a cărții. Este vorba de un prim contact cu cartea; cititorul este introdus în conținutul ei, în structura și planul acesteia și, după caz, în intriga sa narativă. Partea a doua, intitulată „Origine și formare”, tratează chestiuni de ordin diacronic: diferitele etape de formare a cărții, ambientele care au produs-o și destinatarii, contextele istorice. Marile teme și principalele aspecte ale cărții sunt abordate în cea de-a treia parte, „Teme și probleme”, unde se găsesc oarecum rezultatele cercetării sincronice și diacronice. A patra și ultima parte oferă indicații bibliografice pentru cei care doresc să continue studiul cărții; tot aici se vor găsi referințe la autorii menționați în precedentele trei părți. Bibliografia însăși este organizată într-o manieră sistematică și se compune, în general, din trei secțiuni: (1) principalele comentarii asupra cărții, citate după colecțiile lor; (2) unele stadii ale cercetării și (3) principalele studii fie despre carte în general, fie despre unele aspecte importante ale sale. Aceste indicații bibliografice nu se vor exhaustive, ci sunt în mod deliberat selective și caută să orienteze cititorul în hățișul de publicații în mijlocul cărora debutantul riscă să se rătăcească. În măsura în care a fost posibil, s-au făcut proporțional eforturi de a se pune accentul pe publicațiile în franceză; în plus, în cazul publicațiilor în germană traduse în engleză, traducerea a fost în general indicată. La începutul volumului se găsește un index al abrevierilor folosite pentru colecții și reviste.

Să mai notăm că, în cazul Pentateuhului, fiecare carte a făcut obiectul unei introduceri separate. Această perspectivă se îndepărtează în mod intenționat de marea majoritate a Introducerilor în Vechiul Testament, care prezintă Pentateuhul ca pe un întreg și prezintă pentru cele cinci cărți ale sale o singură ipoteză despre formarea lor (aceasta fiind, până prin anii 1980, teoria „documentară”). Atât metodologia care stă la baza organizării acestei lucrări, cât și dezvoltările recente ale studiilor asupra Pentateuhului ne-au determinat să respingem acest mod de a proceda, ca să ținem cont de specificitatea literară și teologică a fiecărei cărți. Cartea Genezei a avut parte de un tratament preferențial (trei capitole diferite care prezintă pe rând Gen 1–11; 12–36; 37–50), datorită diferențelor importante care există în plan literar și istoric între ciclul originilor, epopeea patriarhilor și romanul lui Iosif.

A doua ediție a acestei Introduceri se deschide cu patru studii introductive: un articol despre formarea canonului tripartit al Bibliei ebraice; o prezentare a principalelor versiuni ale Vechiului Testament și istoria transmiterii lor; o prezentare generală a istoriei lui Israel și a lui Iuda în primul mileniu î.C., precum și o descriere a diferitelor ambiente sociologice care au contribuit la formarea Bibliei (acest din urmă text fiind tradus din lucrarea lui E.A. Knauf Die Umwelt des Alten Testaments, Stuttgart, 1994).

Prezentarea cărților biblice este completată totodată de unele articole care prezintă istoria cercetării și dezbaterea actuală despre formarea Pentateuhului, precum și despre ipoteza „istoriei deuteronomiste”, care regrupează cărțile Deuteronomului, Iosue, Judecători, Samuel și Regii. Prezentarea cărților profetice este precedată de o introducere la genurile literare care le caracterizează, precum și de o contribuție cu privire la redactarea textelor profetice. Partea consacrată Scrierilor este completată de prezentări ale literaturii sapiențiale și ale Apocalipselor iudaice. Tabelul cronologic de la sfârșitul lucrării, reluat cu câteva modificări din noua ediție a Pentateuhului în Traducerea ecumenică a Bibliei (Paris, 2003), rezumă datele-cheie pentru înțelegerea Vechiului Testament și completează rezumatul istoriei lui Israel și a lui Iuda, pe care cititorul îl va găsi în partea introductivă.

De remarcat în cele din urmă că numele Dumnezeului lui Israel a fost redat sistematic prin patru consoane care formează tetragrama YHWH, dat fiind faptul că, foarte probabil, pronunția modernă „Yahve” nu este conformă pronunției originale („Yaho”?) a numelui. Ceilalți termeni ebraici au fost sistematic transliterați, conform unui sistem simplificat care permite celui care cunoaște ebraica să găsească termenul original, dar și celui care nu citește în ebraică să cunoască pronunția.

Această carte poate fi folosită în diferite moduri. Poate fi citită ca orice altă carte, de la început până la sfârșit, și să inițieze astfel [cititorul] în mod succesiv în întregul Vechi Testament. Dar cititorul poate începe de la prezentarea oricărei cărți de care este interesat în mod deosebit, sau pe care și-ar dori să o studieze în mod special; în acest caz, se recomandă citirea mai întâi a articolelor introductive la ansamblul literar de care aparține respectiva carte (Pentateuh, Profeți, Scrieri, Cărți deuterocanonice, Cărți ale Bisericilor Orientale). Pentru a profita cât mai mult de această Introducere, recomandăm cu căldură deschiderea în același timp a Bibliei ebraice sau a Vechiului Testament (textele tratate în cea de-a cincea parte a acestui volum sunt accesibile în franceză în colecția „La Pléiade”: La Bible 3: Ecrits intertestamentaires, Gallimard, 1987), astfel încât să se poată face legături în mod sistematic cu referințele sau textele importante citate în fiecare articol. În acest sens, se va găsi o listă cu diferite traduceri în limba franceză ale Bibliei imediat după această prefață.

La sfârșitul lucrării figurează un mic glosar cu termenii tehnici și expresiile proprii limbajului exegetic.

Thomas Römer

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Ulrich Knellwolf, Adam, Eva & urmaşii: 16 cazuri penale biblice, Iași 2021, 80 p., 14×20, ISBN 978-606-578-463-5, 10 lei. 

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea: Adam, Eva & urmaşii: 16 cazuri penale biblice, scrisă de Ulrich Knellwolf și tradusă în limba română de dr. Alexandru Ş. Bologa. Cartea apare în colecția „Creștinism în contemporaneitate”, în formatul 14×20, are 80 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 10 lei. 

Ulrich Knellwolf este teolog şi scriitor şi s-a afirmat până acum ca autor de romane poliţiste. Deci, ce ar putea fi mai natural decât ca Ulrich Knellwolf să redacteze romane poliţiste biblice, povestiri despre delicte pe bază biblică? Ele reprezintă încercarea autorului de a spune poveşti contemporane după „modele biblice”.

Knellwolf vrea să ne ajute să ne depăşim reţinerile de citi Biblia şi, astfel, să ne permită să ne dezvoltăm propriile legături cauzale ale ideilor pentru 16 povestiri (din primele două cărţi biblice, Geneza [Gen] şi Exodul [Ex]). Întrucât – conform autorului – „povestirile biblice probabil vor să fie înţelese puţin diferit decât le înţelegem de obicei, de îndată ce vine vorba de Biblie şi teologie, se pare că dezvoltăm bariere particulare în calea înţelegerii”.

Nu le-a vorbit adesea şi Isus Hristos oamenilor de atunci în poveşti (parabole)? Cu cele 16 poveşti criminalistice ale sale, Ulrich Knellwolf reia această tradiţie biblică: evrei, evreice, creştini şi creştine sunt o „comunitate narativă. Nu doar îşi ambalează mesajul în teorii teologice, ci mai ales spun poveşti” (Markus Arnold). De-a lungul secolelor, povestirile biblice au continuat să scrie istorie (o istorie a Bisericii). Ulrich Knellwolf încurajează cititorii să cultive în continuare această tradiţie narativă prin noi povestiri din viaţa de zi cu zi.

Ulrich Knellwolf, născut în 1942, a crescut la Zürich şi Olten. Bacalaureatul, la şcoala cantonală Solothurn. Studiul teologiei evanghelice, la Basel, Bonn şi Zürich. Doctor în teologie al Universităţii Zürich, cu o lucrare despre „Parabolă şi preoţie generală. Despre relaţia dintre serviciul de predicare şi opera narativă la Jeremias Gotthelf”. Până în februarie 1966, preot la Biserica predicatoare din Zürich. De atunci, colaborator la Fundaţia Diakoniewerk Neumünster, Zollikon, de lângă Zürich.

Ulrich Knellwolf s-a impus ca autor de literatură cu cele trei romane poliţiste Roma Termini (1992), Moarte în Sils Maria (1993) şi Reuniunea de clasă (1995), apărute la editura Die Arche.

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Gianfranco Ravasi, Psalmii: comentariu exegetic şi actualizare, vol. I (Psalmii 1-50), Iași 2020, 1041 p., 17×24, ISBN 978-606-578-419-2, 110 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut de curând cartea: Psalmii: comentariu exegetic şi actualizare, vol. I (Psalmii 1-50), scrisă de Gianfranco Ravasi și tradusă în limba română de pr. dr. Robert Balan. Traducerea în limba română este însoțită de o  prefață scrisă de Eminența Sa Cardinalul Gianfranco Ravasi. Cartea apare în colecția „Studii biblice”, în formatul 17×24, are 1041 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 110 lei. 

Sfântul Ambroziu, în Hexameron (111,5) prezenta respiraţia rugăciunii care se ridica din adunarea liturgică a bisericii sale din Milano în timpul cântării psalmilor ca „ondulare maiestuoasă a valurilor oceanului”. La o altă pagină (PL 14,925) simţea că, la această cântare a psalmilor „care salută răsăritul şi care răsună la căderea nopţii, nicio inimă nu poate fi impenetrabilă: inimile dure ca pietrele întineresc, cei duri devin blânzi… pentru că în psalmi învăţătura şi fascinaţia merg împreună”.

Această exaltare entuziastă a Psaltirii este o constantă a literaturii creştine şi pentru faptul că psalmii au devenit textul privilegiat al rugăciunii mesianice şi liturgice a creştinismului. Un comentator din 1700, Calmet, comparase Psaltirea cu o carpetă plină de culori, cu sectoare bine conturate şi circumscrise, cele care mai apoi aveau să fie definite ca „genuri literare”. Rugăciunea în starea pură, aleluia imnurilor care îl celebrează pe Dumnezeu „pentru gloria sa mare” fără să ceară nimic, se întrepătrunde cu strigătul foarte des al lamentaţiunii care-i prezintă lui Dumnezeu obscurităţile existenţei, amărăciunea suferinţei, coşmarul singurătăţii. Mulţumirea fericită se întâlneşte cu abandonarea plină de încredere. Tragediile naţionale, obiectul rugăminţilor comunitare, se unesc cu cânturile speranţei mesianice proiectate asupra destinului luminos al Israelului lui Dumnezeu.

Pentru a cunoaşte acest „microcosmos” şi pentru a-l face să răsune continuu în Biserică şi în inima fiecărui credincios ca „voce a Miresei care vorbeşte Mirelui ei”, conform cu definiţia sugestivă a Psaltirii dată de Conciliul al II-lea din Vatican (Sacrosanctum conclium, n. 84), e necesară o muncă serioasă de pătrundere, pentru că psalmii, în afară de a fi o operă de mistică şi teologie, adesea sunt cânturi de o mare calitate poetică, decorate cu simboluri sclipitoare, construite cu expresii literare puternice şi complexe, marcate de diferitele epoci de compoziţie. După secole de cercetare a exegezei, care a folosit instrumente de analiză tot mai sofisticate, se reuşeşte mai mult să se descopere tezaurul ascuns în aceste cânturi.

Această operă a lui Gianfranco Ravasi, profesor de exegeză vetero-testamentară la Facultatea de Teologie a Italiei Septentrională şi la Seminarul Arhiepiscopal din Milano, pe de o parte, vrea să facă bilanţul acestei cercetări arătând toată lumina care a fost reflectată în aceste 150 de compoziţii ale Psaltirii. Dar, în acelaşi timp, strângând cele mai recente orientări ale cercetării, această operă se îndreaptă şi spre noi itinerare.

În acest sens, va fi utilă trasarea planului de lectură urmărit constant de autor în comentariul fiecărui cânt psalmic. După acţiunea dificilă a versiunii care păstrează prospeţimea şi transparenţa poeziei în ciuda distanţei culturale a paginii antice şi orientale şi a frecventelor obscurităţi textuale, se încearcă descoperirea primei calităţi a psalmului, a primei sale provocări, a incidenţei sale primare. Se deschide în acest moment analiza propriu-zisă, care, deşi foloseşte cea mai rafinată tehnologie exegetică, se transformă mereu într-un comentariu limpede şi imediat. Un prim capitol este dedicat dimensiunii literare, adică reconstrucţiei structurii, adesea riguroase, care se manifestă printr-o „radiografie” îngrijită a poemului. Dar descoperirea acestei matrice nu poate avea loc fără să fi identificat tot coloritul ţesutului de simboluri care constituie aproape tot corpul poeziei. În acest sens, opera lui Ravasi se desprinde de aridele recompuneri doar la nivel lingvistic ce uită valoarea poetică, vie, umană şi întrupată în rugăciunea psalmică.

Definite fiind genul, calitatea şi fascinaţia literară a cânturilor, autorul trece la lectura exegetică propriu-zisă, făcută după acel plan, izolată la început la nivel literar. Este al doilea capitol, adesea vast, cel specific pentru fiecare psalm: de aici, fiecare rugăciune reapare în faţa ochilor cititorului în toate nuanţele sale, chiar şi cele mai subtile, se luminează meandrele cele mai obscure şi dificultăţile numeroase de interpretare se transformă în cânt pentru credincioşii noştri de azi şi pentru oamenii care aşteaptă şi cercetează. De aceea, autorul vrea să recupereze, pe de o parte, intarsiile temelor biblice evocate de psalmi, care îi şi fac „compendiu şi sumă a întregului Vechi Testament”, după cum scria sfântul Robert Belarmin; dar încearcă şi să arate influenţa lăsată de glasul şi de poezia psalmilor în literatura din toate timpurile, astfel încât erau simţiţi ca un cânt al întregii umanităţi. Pe această linie se dezvoltă examenul rezonanţelor creştine, personale şi ecleziale ale fiecărui psalm. Rugăciunea devine astfel laudă corală şi personală, legată de fapte şi zile: „Voi cânta Domnului în viaţa mea, voi cânta psalmi Dumnezeului meu cât voi trăi” (Ps 104,33; 146,2).

Din 1955, anul în care G. Castellino publica comentariul său la psalmi pentru coloana La Sacra Bibbia condusă de monseniorul Garofalo, în Italia nu mai apăruse niciun comentariu complet exegetic la această monumentală culegere de rugăciuni, cuvântul lui Dumnezeu şi cuvântul omului. Acum, cu opera lui Ravasi se va putea descoperi în mod nou şi complet din plin această carte mistică şi terestră, divină şi umană,

„care, spre deosebire de alte scrieri biblice, îmbrăţişează în universalitatea sa materia întregii teologii. Raţiunea pentru care este cartea biblică cea mai folosită în Biserică este pentru că ea conţine în interior întreaga Scriptură… Caracteristica sa este aceea de a spune din nou, sub formă de laudă şi de rugăciune, tot ce expun celelalte cărţi după modurile de narare, de exortaţie, şi de discuţie… Scopul său este acela de a face să se roage, de a ridica sufletul până la Dumnezeu prin contemplarea maiestăţii sale infinite, prin meditarea excelenţei fericirii eterne, prin comuniunea cu sfinţenia lui Dumnezeu şi imitarea efectivă a perfecţiunii sale” (sfântul Toma de Aquino, „In Psalmos Davidis Expositio”, în Opera Omnia S. Tomae, ed. Vivos, vol. XVIII, pp. 228-229).

† Carlo Maria Martini

 

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Matthew Levering, Scriptura şi metafizica: Toma de Aquino şi renaşterea teologiei trinitare, Iași 2020, 385 p., 14×20, 978-606-578-392-8, 30 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Scriptura şi metafizica: Toma de Aquino şi renaşterea teologiei trinitare, scrisă de Matthew Levering şi tradusă în limba română de Dan Tomuleţ. Cartea apare în colecția „Tratate de teologie”, în formatul 14×20, are 385 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 30 lei.

Multe dintre teologiile recente referitoare la Dumnezeul triunic imaginează existenţa unei opoziţii între modul scriptural şi cel metafizic de articulare a adevărului. Din perspectiva lor, analiza metafizică, dat fiind efortul ei de a prezenta „realitatea în structurile ei ontologice, cauzale şi comunicative”, împiedică înţelegerea teologică a Dumnezeului care alege să se reveleze, nu prin intermediul unor propoziţii filosofice, ci printr-o formă dramatică, istorică şi narativă. Din perspectiva acestei critici, limbajul abstract al teologiilor metafizice ale Dumnezeului triunic umbreşte relevanţa practică a Dumnezeului celui viu al Scripturii şi al istoriei mântuirii.

Teologii şi cercetătorii Bibliei care acceptă ca reală această opoziţie dintre Scriptură şi metafizică au reacţionat, în esenţă, în două feluri. Mai întâi, unii au repudiat metafizica greacă, afirmând că ea a constituit modalitatea prin care Biserica s-a distanţat de Dumnezeu cel viu al lui Israel, deschizând Bisericii posibilitatea de a înlocui şi a domestici acest Dumnezeu. În al doilea rând, alţii au încercat să redefinească „metafizica” în armonie cu Scriptura, dezvoltând astfel o metafizică cristologică şi trinitară. Din această perspectivă, taina pascală a lui Cristos, de exemplu, reprezintă o analogie a Trinităţii. De asemenea, faptul că Cristos l-a revelat pe Dumnezeu ca pe o Trinitate de Persoane, se spune, pretinde o metafizică trinitară în care caracterul relaţional al Trinităţii trebuie să guverneze înţelegerea de către noi a „fiinţei”. Pentru astfel de gânditori, Scriptura oferă justificarea necesară dezvoltării unor descrieri mai accentuat dramatice şi narative ale distincţiei dintre Persoanele divine, descrieri care depăşesc cu mult iluminarea metafizică atentă a ordinii divine a originii, realizată prin folosirea numelor trinitare tradiţionale de Tată, Fiul, Cuvânt, Chip, Duh Sfânt, Dragoste şi Dar.

Fiecare dintre cele şapte capitole ale cărţii va aborda în profunzime câte un aspect al acestor preocupări legate de relaţia Scripturii cu metafizica, apărute în cadrul teologiei Dumnezeului triunic. În felul acesta, lucrarea ne va pune la dispoziţie o analiză unitară şi un răspuns constructiv oferit unor astfel de preocupări, prezentând sistematic, în acelaşi timp, temele tratatului sfântului Toma de Aquino despre Dumnezeu, din Summa Theologiae 1, qq. 1-43. Pe întreg cuprinsul cărţii, susţin teza potrivit căreia revizuirea teologiei Dumnezeului triunic presupune respingerea de către teologi a presupusei opoziţii dintre modul scriptural şi cel metafizic de reflecţie, fără a unifica cele două modalităţi. Modalitatea scripturală şi cea metafizică de reflecţie se despart, consider eu, în momentul în care teologii nu mai recunosc contemplaţia ca fiind „scopul” de drept al teologiei trinitare.

Această carte va susţine ideea că teologii moderni, căutând să escaladeze muntele cunoaşterii divine şi să descopere „dormitorul Regelui”, trebuie să reînveţe practicile contemplative şi metafizice necesare închinării înaintea Dumnezeului lui Israel, mai degrabă decât înaintea idolilor relevanţi din punct de vedere cultural. După cum vom vedea, sfântul Toma de Aquino se dovedeşte a fi o călăuză nepreţuită, în privinţa acestei „reînvăţări”. El înţelege teologia ca înţelepciune, respectiv ca participare la instruirea sacră oferită de Cristos în domeniul Înţelepciunii divine. În viziunea sa, povestea lui YHWH trebuie citită ca o educaţie sacră în domeniul „numelui” divin, pătrunsă pretutindeni de urgenţa profetică a grijii ca nu cumva „numele” acesta să cadă în rândul idolilor. Învăţăm de la Toma de Aquino modul în care limbajul „fiinţei” conservă insistenţa radicală a lui Israel asupra prezenţei intime în lume a Dumnezeului ei transcendent, o prezenţă care este, în ultimă instanţă, mesianică, dat fiind răul lumii. Mai mult, Toma de Aquino expune modul în care doctrina caracterului personal al divinităţii atinge, fără exces narativ, nivelul unei cunoaşteri reale a vieţii interioare a lui Dumnezeu, aşa cum este ea revelată în Scriptură. Ea descoperă în numele personale ale Trinităţii – Tată, Fiu, Cuvânt, Chip, Duh Sfânt, Dragoste şi Dar – distincţiile biblice ale divinei comuniuni-în-unitate, în care vieţile noastre au fost salvific atrase.

Astfel, cartea de faţă este un exerciţiu în contemplaţia dialogică a Dumnezeului triunic, călăuzit de ideile lui Aquino, care se bazează pe intuiţiile unui vast evantai de exegeţi şi teologi evrei şi creştini. Înţelepciunea revelată, aşa cum este ea interpretată în credinţă de către modurile înţelepciunii intelectuale omeneşti, pune în lumină misterele „fiinţei” divine sub forma a trei Persoane divine.

Pe scurt, cartea caută să reorganizeze teologia contemporană a Trinităţii şi, în aceeaşi măsură, să identifice alte „indicatoare” de-a lungul căii contemplative trasate de Dumnezeu însuşi, în Scriptură şi în tradiţie. Sper să pot arăta că, urmând un parcurs al contemplaţiei (întemeiat pe sfinţenia activă pe care o implică participarea la împlinirea salvifică, în Cristos, a Torei lui Israel), teologia trinitară rămâne pe deplin inserată în împlinirea salvifică de către Cristos a misiunii Templului lui Israel, în care numele lui Dumnezeu se manifestă, în opoziţie cu idolii.

Matthew Levering

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Pr. Claudiu Dumea (+), Să ne rugăm cu psalmistul. III. Psalmii 52-75, Iași 2020, 342 p., 14×20, 978-606-578-394-2, 20 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Să ne rugăm cu psalmistul. III. Psalmii 52-75, scrisă de pr. Claudiu Dumea (+). Cartea apare în colecția „Spiritualitate”, în formatul 14×20, are 342 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 20 lei.

Dacă e să o privim din punct de vedere al mărimii, Cartea Psalmilor, cu cele 1931 de cuvinte ebraice, este cea de-a treia carte veterotestamentară, după Cartea profetului Ieremia și Cartea Genezei. Însă dacă e să vedem prezența ei, mai întâi, în istoria tradiției iudaice și, apoi, în cea creștină, importanța ei este primară. Să ne gândim, de exemplu, la opera sfântului Augustin, unde din cele aproximativ 60.000 de citări biblice, 20.000 sunt din Vechiul Testament și, dintre acestea, 11.500 sunt preluate din Psalmi. Cartea Psalmilor este cea mai citată după Evanghelii. Însă dominant nu este doar aspectul cantitativ. Același părinte al Bisericii, în comentariul său la Psalmi Enarrationes in Psalmos, exclamă: „Psalterium meum, gaudium meum!(Psaltirea mea, bucuria mea!”, dând astfel glas unei adeziuni corale care va continua de-a lungul veacurilor în creștinism.

O astfel de adeziune bucuroasă și mistică o regăsim și în comentariul pe care pr. Claudiu Dumea l-a făcut la Cartea Psalmilor și care, din cauză că Domnul la chemat la sine, s-a oprit la volumul al III-lea, care cuprinde psalmii 52-75.

Titlul pe care pr. Dumea l-a ales pentru aceste meditații despre psalmi este Să ne rugăm cu psalmistul. Prin aceasta, autorul ne invită să vedem psalmii ca un dialog cu Dumnezeu, însă un dialog pe care Dumnezeu însuși l-a deschis. Ideea ar fi că așa cum un copil învață să vorbească întrucât tatăl îi vorbește, tot la fel, noi învățăm să-i vorbim lui Dumnezeu întrucât Dumnezeu ne-a vorbit mai întâi.

Din această perspectivă nu ar trebui să ne surprindă faptul că în Biblie, care este prin excelență cuvântul lui Dumnezeu, întâlnim o carte de rugăciuni. Sfânta Scriptură este cuvântul lui Dumnezeu adresat nouă, în timp ce rugăciunile sunt cuvinte omenești. Dar cum au ajuns acestea în Biblie? Biblia este cuvântul lui Dumnezeu și în Psalmi. Aceasta înseamnă că rugăciunile adresate lui Dumnezeu sunt cuvântul lui Dumnezeu? Răspunsul la această întrebare îl găsim în natura dialogică a Scripturii și, mai ales, în cheia ei de boltă, care este figura Fiului, Isus Cristos, Dumnezeu și om. El este cel care transformă cuvântul uman rugător în cuvânt divin binecuvântător.

Axa hermeneutică pe care pr. Claudiu Dumea o adoptă în comentariul său la psalmi este așadar cristologică. Dacă Biblia conține o carte de rugăciuni, aceasta înseamnă că Cuvântul lui Dumnezeu nu este doar ceea ce Dumnezeu ne spune, ci și ceea el vrea să audă, pentru că este Cuvântul Fiului pe care el îl iubește. Întregul arc al existenței noastre este asumat de Cristos și transformat în glorie divină, chiar și momentele cele mai întunecate, deoarece Isus a murit pe cruce având pe buze cuvintele psalmilor.

În analiza sa, pr. Dumea este conștient și de faptul că Psaltirea este și un text poetic ce trebuie supus unei analize istorico-critice. Cartea Psalmilor se prezintă ca un șantier pentru critica textuală, din cauza transmiteri sale seculare și relativelor sale modificări și chiar degenerări. Se prezintă și ca un laborator filologic fie datorită disparității cronologice în compunerea diferitelor versuri, fie datorită caracteristicilor lexicale foarte diferite, fie datorită trecerilor de la originalul ebraic la traducerea Septuagintei și la textul final masoretic vocalizat. Din acest motiv, pr. Claudiu îmbină reflecțiile personale cu comentariile făcute de diferiți părinți ai Bisericii, exegeți consacrați și chiar poeți care au căutat să pătrundă mai adânc sensul și conținutul psalmilor.

Dincolo de aceste aspecte însă, nu trebuie să uităm că obiectul rugăciunii în psalmi este viața în comuniune cu Dumnezeul revelației, victoria finală a lui Dumnezeu în lume și instaurarea împărăției mesianice. De fapt este același scop spre care conduce Noul Testament și este aceeași respirație care susține Tatăl nostru. De aceea, singurul lucru important este să începem mereu din nou să ne rugăm cu fidelitate și iubire psalmii, în numele Domnului nostru Isus Cristos.

Pr. dr. Ștefan Lupu 

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Mihai Afrenţoae, Chiamati alla libertà. Una lettura antropologico-etica di Gal 5,1–6,18, Iași 2020, 353 p., 14×20, 978-606-578-397-3, 25 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Chiamati alla libertà. Una lettura antropologico-etica di Gal 5,1–6,18, scrisă de pr. dr. Mihai Afrenţoae. Cartea apare în colecția „Studii biblice”, în formatul 14×20, are 353 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 25 lei.

Chemați la libertate. O lectură antropologico-etică despre Gal 5,1–6,18 este o carte publicată în limba italiană, ce își propune să prezinte cititorului intenția persuasivă a apostolului Paul, prin care vrea să-i educe la libertatea adusă în dar de către Isus Cristos. Deși dar, libertatea respectivă este o chemare, cere un angajament continuu pentru a o dobândi în plinătatea ei. Altfel spus, indicativul mântuirii conduce către imperativul etic, ce poate fi înțeles și pus în practică doar în libertatea la care suntem chemați.

Metodologia aplicată este o îmbinare a sintaxei și a morfologiei cu retorica epidictică ce se deschide către pragmatică. În timp ce sintaxa se oprește la suprafața structurii textului, morfologia pătrunde în adâncul înțelesului cuvintelor, semantică ce poate fi surprinsă cu ajutorul epidicticii, acea ramură a retoricii care educă la asumarea valorilor, tipică pragmaticii învăluită de responsabilitate.

Cartea este compusă din patru capitole, fiecare dintre ele contribuind la alcătuirea întregului, a cărții ce ne aduce aminte că suntem chemați la libertatea de dobândit: „Voi fraților ați fost chemați la libertate. Numai că libertatea nu trebuie să devină un pretext pentru carne, dar slujiți-vă unii pe alții prin intermediul iubirii” (Gal 5,13).

Primul capitol prezintă structura sintactică a textului din Gal 5,1-12, urmată de o analiză semantică ce vrea să ilumineze interpretarea libertății. Ceea ce contează cu adevărat este credința care lucrează prin iubire (5,6), față de care nu-și mai găsește loc opoziția dintre circumcizie și lipsa acesteia, tipică celor care nu îl cunosc pe Cristos. Libertatea este prezentată ca o educatoare pragmatică, capabilă să conducă cititorul către valorile evangheliei revelate.

Al doilea capitol analizează Gal 5,13-24, evidențiind cu precădere lupta dintre carne și duh, prezentată ca esența tematică a Scrisorii către Galateni. Fiind o chemare la libertate, presupune un angajament ce îl conștientizează pe cel care crede despre limitele ce îl caracterizează și, în același timp, despre speranța în posibilitatea dobândirii libertății de a sluji în iubire. Pentru a reuși în această luptă se cere o alegere concretă: răstignirea cărnii (5,24), acțiune motivată din punct de vedere escatologic. Cititorul este chemat la asumarea aspectelor antropologico-etice ale libertății, cu o aplicare retorico-pragmatică orientată către educarea la responsabilitate.

Al treilea capitol reprezintă o analiză a textului din Gal 5,25–6,10, concentrat pe aspecte etice, desprinse din umblarea în Duh ce conduc înspre practicarea concretă a iubirii agapice. Eliberat de Cristos, cel ce crede este chemat să-și orienteze noua identitate către practicarea binelui în favoarea aproapelui.

Ultimul capitol se bazează pe epilogul Scrisorii către Galateni, ce se găsește în 6,11-18, punând în contrast lauda iudeilor în circumcizie cu lauda lui Paul în cruce. Intenția Apostolului este educarea destinatarilor la libertatea față de faptele cărnii, pentru a trăi din rodul Duhului, astfel încât, habitusul ce derivă se specifică în diferența dintre practicarea viciilor și a virtuților. Libertatea este bazată pe aspecte teologice care conduc spre relația dintre antropologie și etică, adică pe ceea ce contează cu adevărat pentru un creștin.

Pr. dr. Mihai Afrențoae, OFMConv.

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Mihai Afrenţoae, Il background di Gal 5–6, Iași 2020, 143 p., 14×20, 978-606-578-397-3, 20 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Il background di Gal 5–6, scrisă de pr. dr. Mihai Afrenţoae. Cartea apare în colecția „Studii biblice”, în formatul 14×20, are 143 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 20 lei.

Elucidarea contextului literar, geografic și cultural al Scrisorii către Galateni este fundamental pentru a înțelege insistența lui Paul asupra libertății. Cartea Il background di Galati 5–6, publicată în limba italiană, vrea să aducă o contribuție în acest sens.

Temele principale ale cărții sunt prezentate în cele două capitole ale sale: 1) Liberati per la libertà; 2) Il genere letterario di Gal 5–6. Ambele capitole sunt orientate spre clarificarea tipului de libertate predicată de Apostolul Neamurilor, a tipului de retorică folosită, a destinatarilor și a culturii lor religioase.

1) Eliberați pentru libertate nu este un joc de cuvinte, ci titlul primului capitol al cărții Il background di Gal 5–6, iar textul ales ca introducere oferă cheia de lectură: „Existența creștină, prin natura sa, este libertate, căci, pentru libertate ne-a eliberat Cristos” (Schnelle, The Human Condition, 91). Istoria ne învață că libertatea este o valoare pentru a cărei dobândire s-au dus lupte crâncene.

Capitolul I ne indică modul în care suntem invitați să citim libertatea despre care vorbește Paul în Scrisoarea către Galateni. În sinteză extremă, primul capitol trece în revistă pasajele în care Paul vorbește despre libertate, încercând să scoată în evidență că obiectivul principal este depășirea interpretării exclusive a libertății față de legea iudaică, orientându-ne către libertatea față de faptele cărnii. În alte cuvinte, ținând cont de originea destinatarilor, proveniți în majoritate dintre ethne, adică națiuni, libertatea față de legea iudaică avea sens doar ca act preventiv, însă Paul vrea să îi conducă la libertatea de care ei duceau lipsă prin însăși cultura lor, așa cum apare în lupta dintre carne și duh, în Gal 5,16: „trupul dorește împotriva duhului, iar duhul, împotriva trupului”.

2) Capitolul al II-lea, intitulat Genul literar al Gal 5–6, este sintetizat de următorul citat: „În baza unei interpretări pragmatice a genului epidictic […] se înțelege că finalitatea sa […] se găsește în dispoziția către acțiune” (A. Pitta, Disposizione, 94). Aici avem de a face cu unele cuvinte tehnice: pragmatică, epidictic, dispoziție către acțiune, a căror înțelegere necesită citirea textului.

Îmi place mult un gând întâlnit pe parcursul cercetării: „Suntem ca niște pitici pe spatele unor giganți, însă, cu ajutorul lor, reușim să vedem departe” (Collura, „Siamo tutti nani sulle spalle dei giganti”, 37), deoarece purtați pe spatele lor, adică pe învățătura adusă deja de ei. Prin aceasta vreau să spun că m-am lăsat inspirat de cei care au studiat deja Scrisoarea către Galateni, încercând să contribui la înțelegerea acesteia, conștient că orice carte din cărți se face.

Pr. dr. Mihai Afrențoae, OFMConv.

 

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Iosif Antili, Come segno e simbolo : una lettura diacronica dei racconti di azioni simboliche di Geremia, Iași 2019, 296 p., 17×24, 978-606-578-387-4, 25 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Come segno e simbolo : una lettura diacronica dei racconti di azioni simboliche di Geremia, scrisă de pr. dr. Iosif Antili. Cartea apare în colecția „Disertații doctorale”, în formatul 17×24, are 296 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 25 lei.

Cartea Come segno e simbolo: una lettura diacronica dei racconti di azioni simboliche di Geremia (Ca semn și simbol: o lectură diacronică a relatărilor acțiunilor simbolice ale lui Ieremia) este rodul mai multor ani de cercetare în cadrul unui proiect doctoral al autorului la Universitatea Pontificală Urbaniana din Roma. Așa cum se poate deduce din formularea titlului, studiul aparține domeniului științelor biblice, cu un interes special pentru exegeza și teologia biblică. Prezentul studiu aprofundează o categorie specială de texte din Cartea lui Ieremia: povestirile acțiunilor simbolice ale profetului din Anatot.

Cartea abordează așadar o temă reprezentativă pentru literatura profetică veterotestamentară: gesturile profetice. Profeții biblici sunt percepuți adesea ca mesageri ai lui Dumnezeu care comunică mai ales prin intermediul cuvântului. În percepția comună, profetul (nabi) este înainte de toate „cel ce proclamă” mesajul Domnului. Dar cuvântul nu era singurul mijloc al predicării profetice. Afară de cuvânt, profetul se folosește adesea de gesturi, de acțiuni, care, grație forței lor evocative, reușesc să exprime realități pe care cuvintele nu le pot formula în manieră adecvată. În registrul gesturilor profetice o categorie cu totul aparte este reprezentată de acțiunile simbolice profetice. Simbolismul este parte esențială a limbajului credinței biblice încă de la începuturi. Simbolismul este de asemenea un element esențial al ministerului profetic. Ca instrument literar și teologic, simbolismul atinge receptivitatea noastră estetică și sensibilitatea noastră religioasă. Cartea lui Ieremia pune în valoare în manieră magistrală aceste valențe ale simbolismului.

Cartea lui Ieremia conține un număr de șapte texte care povestesc acțiunile simbolice ale profetului din Anatot. Acestea sunt: Ieremia ascunde un brâu la râul Eufrat (13,1-11); viața profetului ca semn (16,1-9); Ieremia sparge un vas de lut (19,1-2a.10-11a); Ieremia poartă un jug pe grumazul său (27,2-3.11); Ieremia cumpără un ogor în timpul asediului (32,6b-15); Ieremia ascunde pietre mari la Tafni (43,8-13); Ieremia îi cere lui Seraia să arunce un sul în râul Eufrat (51,59-64). Aceste șapte povestiri se constituie ca o familie de texte care redau în miniatură întregul orizont istoric și teologic al Cărții lui Ieremia.

Acest studiu aprofundează cele șapte texte dintr-o perspectivă diacronică, adică din prisma devenirii lor literare, istorice și teologice. Biblia ne furnizează practic ultima variantă a celor șapte texte (textus receptus), dar ele au suferit o serie importantă de modificări pe îndelungatul parcurs al formării și transmiterii cărții. Reconstituirea etapelor parcurse de cele șapte texte s-a făcut pe baza confruntării sistematice a textului biblic ebraic (masoretic și de la Qumran) cu textul grecesc. Recursul la alte recensiuni (aramaică, siriacă, latină) ne-a permis clarificarea unor chestiuni mai disputate. Al doilea demers metodologic esențial a constat în aprofundarea celor șapte texte în perspectiva logicii interne a povestirilor. Constatarea existenței unor tensiuni interne și a unor rupturi de logică furnizează indicii importante despre evoluția acestor texte biblice. Afară de aceste chestiuni tehnic exegetice, studiul acordă spații ample aprofundării simbolismului celor șapte istorisiri și fondului lor teologic.

Publicând această carte, Editura Sapientia aduce în atenția cititorilor un studiu biblic realizat dintr-o perspectivă cu care cititorul român obișnuit nu este familiarizat. Pornind de la cele șapte povestiri ieremiane, această carte evidențiază faptul că Biblia nu este rezultatul unui moment unic de inspirație, ci este rodul unei lungi istorii a unui popor pasionat de Dumnezeu și doritor să descopere un sens în istorie și în evenimentele pe cere le-a trăit. Textele scrise au crescut împreună cu poporul și au fost reutilizate în diferitele etape istorice până ce s-a ajuns la punctul în care modificarea lor nu mai fost considerată acceptabilă. Cartea Come segno e simbolo se dorește a fi o contribuție la aprofundarea literaturii biblice profetice și o invitație la a descoperi imensa bogăție ascunsă în paginile Scripturii.

Pr. dr. Iosif Antili

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro