Dogmatica catolică. IV. Isus Cristos, plinătatea mântuirii. Cristologie și escatologie

„Persoana lui Cristos si lucrarea sa constituie nu doar centrul cristologiei, ci si al tuturor disciplinelor teologice si chiar al întregii realitati”.

Astfel îsi începe tratatul de cristologie si soteriologie parintele Anton Ziegenaus, profesor emerit de teologie dogmatica la Universitatea din Augsburg, distins cu titlul de prelat în 1989. Tradus din limba germana de Wilhelm Tauwinkl, tratatul sustine importanta lui Cristos ca centrul si punctul culminant al descoperirii de sine a lui Dumnezeu în istoria mântuirii, dupa cum o spune si titlul tratatului „Isus Cristos, plinatatea mântuirii”.

Aceasta carte face parte din colectia „Dogmatica Catolica” publicata în limba germana de Cardinalul Leo Scheffczyk si Prof. Anton Ziegenaus în opt volume si devenita lucrare de referinta pentru teologia dogmatica catolica.

Volumul Isus Cristos, plinatatea mântuirii. Cristologie si soteriologie este structurat în trei capitole.

În primul capitol, „Accesul la Isus Cristos”, autorul explica centralitatea lui Cristos. De asemenea, trateaza „Prefacerile chipului lui Isus Cristos în exegeza moderna”, privind cu ochi critic doctrinele teologice ale lui H.S. Reimarus, Rudolf Bultmann, Herbert Braun, E. Käsemann. Tot în acest capitol, sunt analizate „Titlurile de noblete” cu care Noul Testament îl desemneaza pe Isus Cristos. În ultima parte a capitolului sunt descrise disputele cu schemele teologiei recente, precum cristologia lui Romano Guardini, evolutionismul lui Teilhard de Chardin, cristologia lui Piet Schoonenberg, accesul transcedental-teologic al lui Karl Rahner si abordarea hegelianizanta a teologului protestant Wolfhart Pannenberg.

Capitolul al doilea este o prezentare a lui „Isus Cristos în învatatura Bisericii”. Sub acest titlu intra cristologia Noului Testament, prezentata ca într-o sita istorica, cu diferitele ei expresii, începând cu Evanghelia lui Marcu si pâna la Apocalipsul lui Ioan. În continuare sunt cercetate precizarile cristologice din perioada patristica, ce culmineaza cu Conciliul din Calcedon.

Capitolul al treilea este o schema sistematica despre „Tainele lucrarii de mântuire a lui Isus Cristos”. Punctul de plecare este tratarea vietii lui Cristos, acest parcurs incluzând, prin intermediul istoriei mântuirii, si sensul rascumparator al evenimentelor. Urmeaza tratarea lucrarii pascale de mântuire, precum si evenimentele vietii pamântesti si ale lucrarii lui Isus. În aceasta schema narativa a misterelor lui Isus Cristos este introdusa si tema stiintei si a constiintei sale. În sfârsit, transfigurarea lui Isus face sa se întrevada telul existential spre care se îndreapta ucenicii lui Cristos.

Acest tratat de cristologie este o dezvoltare completa a rolului lui Cristos, plinatatea mântuirii, si este destinat în special studiului sistematic din facultatile de teologie catolica. De asemenea, se adreseaza si tuturor acelora care doresc sa aprofundeze cunoasterea persoanei si actiunii lui Isus Cristos.

Cosmin Cimpoesu