Et in Arcadia ego! : consemnări jurnalistice despre Biserica Catolică din România. Vol. 1. : Ziarul Opinia Iaşi : (1897-1915, 1926-1940)

Iosif Tamaș, editor, Et in Arcadia ego! : consemnări jurnalistice despre Biserica Catolică din România. Vol. 1. : Ziarul Opinia Iaşi : (1897-1915, 1926-1940), Iași 2020, 384 p., 17×24, ISBN 978-606-578-428-4, 35 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Et in Arcadia ego! : consemnări jurnalistice despre Biserica Catolică din România. Vol. 1. : Ziarul Opinia Iaşi : (1897-1915, 1926-1940), editată de dr. Iosif Tamaș. Cartea apare în colecția „Istoria Bisericii”, în formatul 17×24, are 384 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 35 lei.

Acum câţiva ani în urmă am început o cercetare de documentare care, ulterior, s-a dezvoltat într-un proiect de strângere şi arhivare a articolelor din publicaţiile vechi referitoare la Episcopia Romano-Catolică de Iaşi. Biserica este o realitate complexă, profund legată de viaţa noastră socială şi astfel, pentru aprofundarea contextului socio-cultural şi politico-religios al ţării noastre, informaţiile strict confesionale au fost completate şi redimensionate. În acest context direcţiunea Editurii Sapientia a hotărât să publice rezultatele muncii noastre.

Lucrăm în domeniul discursului istoric, strict cronologic, fără să intervenim asupra textelor şi fără să atragem atenţia asupra raporturilor dintre teologie şi credinţă, viaţa socială şi politică, fără să facem distincţii între planurile pastoral-canonic, didactic-cultural, social-caritativ, confesional-ecumenic. Când a fost cazul am intervenit cu o observaţie, de exemplu: (n.n., textul este însoţit de fotografie). Am păstrat cu sfinţenie grafia vremurilor. Aşa a apărut în titlu sintagma latină care ne poartă cu gândul la vremea străbunilor noştri dragi, care au trudit pe aceste meleaguri şi că, implicit, … şi noi am fost pe acolo!

Ziarul Opinia îşi începe activitatea publicistică în ziua de joi, 1 Mai 1897, şi se prezintă cititorilor ca Ziar Conservator Cotidian, având să-şi schimbe denumirea în Ziar Politic Cotidian. De fapt, a fost o publicaţie de-a dreptul liberală şi la această concluzie am ajuns parcurgând anii celui de-Al Doilea Război Mondial, când faptele josnice de violenţă antisemită s-au răsfrânt asupra conducerii evreieşti a ziarului, cu sediul în str. Lăpuşneanu, 37, pe atunci str. Gh. Mârzescu, nr. 17.

Am parcurs 76 de volume din ziarul Opinia, începând din 1897 până la sfârşitul anului 1915, când pe 31 decembrie, la rubrica INFORMAŢII, a fost anunţată moartea Inalt Prea Sf. Sale Arhiepiscopul catolic Nicolae Iosif Camilli. Am continuat cu perioada anilor 1926 până în 1940, când Opinia îşi întrerupe programul editorial, revenind după război în anul 1946. Perioada anilor 1916-1925 am acoperit-o ulterior, parcurgând ziarul Evenimentul de Iaşi.

Ziarul Opinia şi-a început apariţia cu două pagini, ulterior cu patru, având o dimensiune de 48 x 33, similar cu un ziar din zilele noastre. Tirajul era modest, maximum 300 exemplare, preţul unui număr fiind de 10 bani. Se făceau şi abonamente pe un an – 24 lei, pe 6 luni – 12 lei, ori pe trei luni, preţul fiind de 6 lei. De obicei pe ultima pagină se regăsesc reclame şi anunţuri, pentru acestea oferindu-se la abonament un scăzământ de 50 la sută. Sunt o mulţime de reclame, diversificate: de la produse pentru dame, comercianţi cu un plus de marfă – brânză, peşte etc., restaurante, până la maşini de cusut, bijuterii, hârtii de ţigară, bomboane, fapt ce indică orientarea ziarului către un public ţintă, categorii umane cât se poate de variate. Scriitura jurnalistică surprinde plăcut, uneori pătimaşă, cu limbaj specific perioadei. Sunt destul de frecvente greşelile de tipar. Opinia nu apărea în zi de sărbătoare şi acest fapt era semnalat în ziua precedentă, de exemplu: „Din cauza serbătorei de mâne Marţi, ziarul nu va apare de cât Miercuri la 7 oare seara”. Aşezarea în pagină este una obişnuită unui ziar – în coloane. Aşa cum vom observa, parcurgând volumul, ziarul avea o serie de rubrici stabile şi unele recurente. ŞTIRI: în general din Iaşi, unde se punea accent pe evenimente menite să şocheze (crime, violuri, hoţii), uneori să atace o persoană sau o instituţie; se creionează un anumit tipar politic sau de funcţionar al statului, ştiri internaţionale, ecouri parlamentare, ştiri cu menirea de a informa/dezinforma cetăţeanul cu privire la deciziile luate de oficialităţi, ştiri de natură economică, notificări legate de procese judecătoreşti, telegrame, recomandări bibliografice. Autorii, la început, nu semnau articolele, ulterior apar iniţialele la final de text. De multe ori autorii scriu sub pseudonim, dar sunt şi adevărate editoriale semnate, unde numele persoanei era însoţit de titulatură, de exemplu: Duminică, 29 Septembrie 1940, de arhimandritul SCRIBAN, profesor universitar.

Biserica, în ţara noastră, a fost mereu deschisă faţă de mijloacele de comunicare şi le-a folosit în activitatea sa de evanghelizare şi catehizare şi s-a străduit să adapteze mărturia evanghelică şi mesajul său la formele culturale şi la mijloacele de comunicare oferite de momentul istoric al vremurilor. Astfel munca noastră capătă valoare subsidiară prin faptul că, fizic vorbind, Biserica noastră locală nu a putut arhiva tot materialul publicistic existent, cu referire la ea. Este foarte bine ca să ne oprim, din când în când, să privim ce-am lăsat posterităţii, ca eventual să îndreptăm cursul firesc al vieţii în cazul în care ne-am abătut prea mult de la chip, furaţi de mirajul asemănării, de virtual.

Dr. Iosif Tamaș

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro