Maica Speranţa Alhama Valera: etapele cronologice

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Maica Speranţa Alhama Valera: etapele cronologice, scrisă de Gabriele Rossi și tradusă în limba română de pr. dr. Mihai Pătraşcu. Cartea apare în colecţia „Viețile sfinților”, în format 14×20, are 192 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la prețul de 20 lei.

A scrie o biografie despre Maica Speranza Alhama Valera este foarte dificil, datorită simplului fapt că viaţa sa este extrem de complexă.

Şi acest lucru este adevărat din mai multe motive: pentru că Maica Speranza a trăit aproape 90 de ani; pentru că a lucrat în două naţiuni diferite; pentru că a schimbat trei congregaţii de apartenenţă; pentru că a întemeiat două institute călugăreşti; pentru că a fost în raport cu personalităţi ecleziastice şi civile de cel mai înalt rang; pentru că a experimentat fenomene extraordinare aproape la ordinea zilei; pentru că timp de mulţi ani a fost supravegheată de Sfântul Oficiu; şi pentru că era deosebit de rezervată…

Pentru a scrie o bună biografie despre Maica Speranza, este nevoie de: o inimă interesată; o peniţă capabilă; o suficientă competenţă istorică şi teologică; o cunoaştere directă a institutelor sale călugăreşti; şi… mulţi ani de muncă!

De fapt, cantitatea de documente este impunătoare; şi fiecare etapă a existenţei sale ascunde situaţii dificile de reconstruit şi de interpretat. Aşadar, lucrarea ar putea să ceară şi decenii de cercetare şi de dăruire…

Fiind făcute aceste premise, am fi tentaţi să abandonăm orice lucru. Dar există cel puţin două motivaţii care impun să se continue discursul.

În primul rând, însăşi bogăţia vieţii Maicii Speranza.

Se poate spune că Domnul a condus-o de mână de la început până la sfârşit, scriind cu ea o istorie incredibilă, care nu poate deloc să cadă în uitare. Este o istorie care străbate mlaştina mizeriei umane; care se deschide spre orizonturile infinite ale supranaturalului; care traduce în practică multe adevăruri ale Evangheliei; şi care ajută să se iubească Biserica sfântă şi păcătoasă. Este o istorie care se citeşte uneori cu lacrimi în ochi şi uneori cu zâmbetul pe buze. Este o istorie care merită să fie scrisă şi cunoscută, pentru că deschide inima la speranţă…

În al doilea rând, apropierea beatificării sale.

Nu ştim când, dar aceasta va veni; şi apoi va fi urmată de canonizarea sa. Or, este evident că beatificarea sau canonizarea unei persoane impune în mod categoric să se fie cunoscută viaţa sa, operele sale şi moştenirea sa spirituală. Şi în această privinţă, trebuie să ne convingem de faptul că figura Maicii Speranza poate să spună ceva nu numai membrilor institutelor sale călugăreşti (acest lucru este complet sigur), ci şi credincioşilor obişnuiţi. Şi asta, mai ales: datorită universalismului mesajului său spiritual; datorită abundenţei fenomenelor sale mistice; şi datorită eroismului virtuţilor sale evanghelice.

Aşa fiind lucrurile, ne-am aventurat într-o tentativă simplă şi dificilă în acelaşi timp: a oferi o panoramă asupra vieţii şi operelor Maicii Speranza, lăsând să se întrevadă în mod absolut sintetic: etapele, evenimentele, contrastele, aspiraţiile, realizările, învăţăturile şi virtuţile…

În acest sens, se poate spune că aceasta nu este o adevărată biografie despre Maica Speranza Alhama Valera, ci o simplă introducere la cunoaşterea ei; ca un fel de hartă care permite să ne orientăm în mijlocul mulţimii enorme de date, evenimente, personaje şi problematici legate de istoria ei.

Şi dacă vreun cititor va avea bunătatea să folosească aceste pagini în acest scop, autorul său se va considera pe larg răsplătit pentru truda pe care a făcut-o.

Toate acestea nu exclud, desigur – ba chiar cer cu fermitate –, realizarea de opere mult mai complete şi calificate despre aceeaşi temă.

Voind să percepem încă de acum sensul general al vieţii pe care vrem să o relatăm, putem face referinţă la cunoscuta declaraţie a apostolului Paul: „Atât timp cât locuim în trup, suntem departe de Domnul, căci umblăm prin credinţă, nu prin vedere” (2Cor 5,6-7). Asta înseamnă că – pentru toate persoanele – există în mod normal două faze distincte şi succesive: credinţa în această lume şi vederea în lumea cealaltă.

Dar toate evenimentele din relatarea noastră ne vor repeta că pentru Maica Speranza aceste două dimensiuni adesea s-au contopit şi chiar s-au încurcat: de fapt, contemplarea Domnului era pentru ea un fenomen destul de normal şi zilnic.

Aşadar, cum s-au raportat în ea credinţa şi vederea?

Răspundem imediat la această întrebare sugestivă, declarând că drumul Maicii Speranza Alhama Valera n-a fost altul decât „un drum existenţial parcurs în mod obişnuit în credinţă «în pofida» vederii”.

Asta înseamnă că – în pofida tuturor darurilor extraordinare pe care le poseda – ea a fost chemată să se măsoare zilnic şi dur cu contrarietăţi de tot felul şi să exercite eroic credinţa şi toate celelalte virtuţi creştine.

Oferim această consideraţie prealabilă ca o cheie interpretativă şi ca o definiţie generală a tuturor evenimentelor sale personale şi ecleziale.

Gabriele Rossi