Părintele Ioan Ciuraru. Un apostol neobosit al lui Cristos

Fabian Doboş, Părintele Ioan Ciuraru. Un apostol neobosit al lui Cristos, Iaşi 2011, 100 p., 13×20, ISBN 978-606-578-012-5, 4 lei.

Editura „Sapientia” anunţă apariţia cărţii Părintele Ioan Ciuraru. Un apostol neobosit al lui Cristos, scrisă de Fabian Doboş. Cartea apare în colecţia „Magistra vitae”, în formatul 13×20, are 100 pagini şi poate fi procurată de la orice librărie catolică din ţară la preţul de 4 lei.

„În epoca Internetului, apariţia unei broşuri despre un preot care a iubit cărţile religioase mai mult decât propria viaţă ar putea să pară un lucru fără sens, un eşec total. Cu toate acestea, am preferat să riscăm şi să aşezăm pe hârtie câteva momente importante din viaţa şi activitatea acestui mare iubitor de cărţi”.

Astfel se deschide noua carte apărută la Editura „Sapientia”, „Părintele Ioan Ciuraru. Un apostol neobosit al lui Cristos”, scrisă de părintele Fabian Doboş, care încearcă „să trezească în cititor, pe de o parte, interesul faţă de jertfa pe care înaintaşul a făcut-o pentru menţinerea credinţei creştine în poporul român, iar, pe de altă parte, doreşte să-l propună pe părintele Ioan Ciuraru ca model pentru toţi aceia care cred şi pun în practică proverbul: Ai carte, ai parte”.

În începutul cărţii, PS Petru Gherghel scrie un cuvânt de omagiu către părintele Ioan Ciuraru, amintind cele spuse la celebrarea funeraliilor acestuia din 10 aprilie 1996. În acest omagiu, se foloseşte de cuvintele sfântului Paulin de Nola: „Ipse Dominus Hostia omnium sacerdotum est qui victima sui sacerdotii et sacerdos suae victimae fuit”, subliniind faptul că în viaţa, opera şi moartea părintelui Ciuraru s-au împlinit şi verificat, într-un mod exemplar, aceeaşi realitate: „părintele Ioan fiind cu adevărat preot şi jertfă, preot care a celebrat zilnic jertfa mântuirii potrivit cu alegerea şi misiunea primită din ziua hirotonirii, oferindu-se, în acelaşi timp, pe sine însuşi ca jertfă, aşa cum a făcut-o Marele Preot care l-a chemat şi l-a uns cu Duhul său cel Sfânt”.

În continuarea cărţii, se află biografia părintelui Ioan Ciuraru. El s-a născut pe 13 ianuarie 1940 în satul Valea Mică, comuna Gheorghe Doja, judeţul Bacău. În 1954 este admis la Şcoala de Cantori din cadrul Institutului Teologic din Alba-Iulia. După redeschiderea Seminarului din Iaşi, în 1956, se întoarce alături de colegii săi în Moldova pentru a-şi continua studiile teologice. La 26 iunie 1966 este sfinţit preot de către episcopul Petru Pleşca. Între anii 1966 şi 1969 a fost vicar la Oituz. În 1969 a fost numit paroh de Siret, unde a lucrat până în 1973, când a fost transferat la Institutul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iaşi, ca administrator şi profesor. Între anii 1977 şi 1989 a fost paroh de Buzău. A lucrat ca redactor la revista „Actualitatea creştină” între anii 1989 şi 1992. În perioada 1992-1994 a lucrat ca vicar parohial la Butea. În anul 1994 s-a pensionat, întorcându-se însă ca paroh de Buzău, unde a murit la 7 aprilie 1996.

După biografia sa, au fost inserate mărturii ale colegilor săi, dar şi ale unor membri ai familiei sale, fiind caracterizat ca: „Un om deosebit” (pr. Grigore Duma), „Un preot sfânt” (pr. Anton Alecu), „Un adevărat frate” (Elena, sora mai mare a părintelui), „Un preot atipic” (pr. Claudiu Dumea), „Un om al lui Dumnezeu” (pr. Daniel Cimpu) etc.

La sfârşitul cărţii se află o anexă care cuprinde testamentul părintelui Ioan Ciuraru, precum şi câteva notiţe ale acestuia şi câteva fotografii.

„Aceste puţine pagini scrise în amintirea părintelui Ioan Ciuraru doresc să readucă în prim plan imaginea unui apostol autentic al lui Cristos”. Cartea se adresează tuturor celor care vor să cunoască mai bine istoria celor care şi-au riscat viaţa pentru a menţine credinţa în Cristos, printre care se enumeră şi acest preot „slujitor, jertfitor”.

„Mulţumesc lui Dumnezeu că m-a chemat la existenţă şi mântuire, dăruindu-mi harul sfintei Preoţii. Îi cer iertare pentru toate păcatele. Vreau să trăiesc şi să mor ca adevărat fiu al Bisericii Catolice, pe care am iubit-o cu pasiune, chiar dacă uneori am fost stângaci sau socotit duşman al ei. Acelaşi lucru îl las în testament credincioşilor şi, mai ales, preoţilor: să iubească Biserica. Iert pe toţi şi-i rog pe toţi pe care i-am supărat să mă ierte” (din testamentul părintelui Ciuraru).

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro