Onorato Bucci, Utrumque ius. Le ragioni del diritto nella storia della Chiesa, Iasi 2002, 173 p., 17×24, ISBN: 973-8474-05-1, 4.5 RON.
Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro
Maximilian Pal, Plenitudo legis, Amor veritatis. In memoriam Petri Tocanel, Iași 2002, 318 p., 17×24, ISBN: 973-8474-04-3, 4.5 RON.
Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro
Codul de drept canonic. Textul oficial şi traducerea română, Iaşi 20122, 1146 p., ISBN 973-8474-47-7, 14×21, 65 lei.
Editura „Sapientia” anunţă apariţia cărţii Codul de drept canonic. Textul oficial şi traducerea română. Cartea apare în colecţia Magisterium, formatul 14×21, are 1146 de pagini şi poate fi procurată de la orice librărie catolică din ţară la preţul de 65 lei.
De-a lungul secolelor, Biserica, prin numeroasele concilii, sinoade, dar şi prin acţiuni particulare ale unor pontifi, s-a preocupat să stabilească, să reînnoiască şi să actualizeze legile disciplinei sacre, rămânând totodată fidelă revelaţiei desăvârşite de Cristos. Astfel de colecţii de legi ecleziastice, apărute sub diferite forme şi numeroase ediţii de-a lungul timpului (nu sub o formă unitară, de multe ori în dezacord unele cu altele), au ca scop principal facilitarea cunoaşterii, aplicării şi respectării lor, îndeosebi de către clerici.
Încă din perioada Conciliului I din Vatican (1869-1870) numeroşi episcopi în frunte cu papa au dorit să realizeze un cod de legi nou şi unic, pentru a rezolva într-un mod mai clar şi sigur problemele legate de grija pastorală a Bisericii. Acest lucru s-a pus în act în anul 1917, prin grija Papei Benedict al XV-lea. Dar, ca urmare a transformărilor interne ale comunităţii ecleziastice, a devenit din ce în mai necesară o revizuire a legilor canonice. Acest lucru s-a realizat sub pontificatul fericitului Papă Ioan Paul al II-lea, care, la 25 ianuarie 1983, a promulgat noul Cod de drept canonic, care se vrea a fi transpunerea în limbaj juridic a ecleziologiei Conciliului al II-lea din Vatican (1962-1965).
Prima traducere a acestui nou Cod de drept canonic (1983) a fost publicată de pr. dr. Ioan Tamaş în anul 1995, iar într-o formă bilingvă (textul original în latină şi limba română) şi revizuită apare în anul 2004, prin munca aceluiaşi pr. Ioan Tamaş.
Acest cod este alcătuit din şapte cărţi, însumând, la rândul lor, un număr de 1752 de canoane. Codul, după ce prezintă normele generale ale „legislaţiei Bisericii” (cartea I), trece la prezentarea canoanelor privind Biserica drept popor al lui Dumnezeu în toată alcătuirea sa: credincioşii creştini, structura ierarhică, institutele de viaţă consacrată (cartea a II-a). În continuare, sunt prezentate canoanele ce privesc cele două funcţii majore ale Bisericii, aceea de a învăţa şi aceea de a sfinţi (cărţile a III-a şi a IV-a). Apoi, după prezentarea canoanelor referitoare la dreptul Bisericii de a dobândi, a poseda şi a administra bunuri materiale (cartea a V-a), codul acordă o parte însemnată prezentării canoanelor referitoare la sancţiunile pe care Biserica are obligaţia şi dreptul de ale acorda creştinilor care săvârşesc delicte (cartea a VI-a), şi proceselor din cadrul Bisericii (cartea a VII-lea). La aceste cărţi, traducătorul s-a îngrijit să adauge un indice analitic şi un mic dicţionar juridico-canonic, foarte util pentru cei care studiază dreptul canonic, dar şi pentru cei ce doresc să consulte legile pe care le cuprinde.
Ediţia de faţă, a doua ca număr, apare ca urmare a anunţului actualului Papă, Benedict al XVI-lea, prin scrisoarea apostolică Omnium in mentem, despre modificarea unor articole din Codul de drept canonic promulgat în anul 1983. E vorba de canoanele 1008, 1009, 1088, 1117 şi 1124.
Fiind o comunitate de oameni adunaţi în unitatea Sfintei Treimi sau o societate – civitas – Biserica are nevoie de un cod legislativ care să-i reglementeze viaţa. De aceea, Codul de drept canonic este absolut necesar, iar, prin natura lor, aceste legi cer să fie respectate.
Recomandăm prezenta traducere tuturor celor care doresc să cunoască legile universale ale Bisericii Catolice de rit latin. Şi nu numai lor, ci şi celor care, prin rolul lor în viaţa Bisericii, clerici sau laici, au obligaţia de a cunoaşte şi de a pune în practică prevederile acestui cod.
Laurenţiu Turbuc
Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro
Codul de drept canonic, Iași 2004, 14×20, 1156 p., ISBN: 973-8474-47-7, 30 RON.
Prima traducere a noului Cod de drept canonic (1983) a fost publicată de pr. dr. Ioan Tamaş, în anul 1995, în formă pro-manuscripto, la tipografia Institutului Teologic Romano-Catolic din Iaşi. În noua ediţie, pr. Ioan Tamaş a revizuit traducerea, ajutat fiind şi de pr. dr. Mihai Patraşcu.
Prezenta traducere a Codului de drept canonic apare în ediţie bilingvă, textul original latin şi traducerea română. Textul latin după care s-a făcut traducerea este cel publicat de Pontificia Commissio Codici Iuris Canonici Authentice Interpretando, Codex iuris canonici. Auctoritate Ioannis Pauli PP. II promulgatus. Fontium annotatione et indice analytico-alphabetico auctus, Libreria Editrice Vaticana, 1989. La acest text, pr. Mihai Patraşcu s-a îngrijit să adauge un indice analitic şi un mic dicţionar juridico-canonic, foarte util pentru cei care studiază dreptul canonic, dar şi pentru cei ce doresc să consulte dreptul canonic.
Despre importanţa Codului de drept canonic, precum şi despre dificultăţile traducerii lui în limba română, a scris pr. Ioan Tamaş în prefaţa la această lucrare, pe care o redăm integral:
„Traducerea unui text legislativ ecleziastic din limba latină în limba română este un lucru destul de dificil şi, totodată, riscant. Este un lucru dificil, deoarece, prin natura sa, textul latin este concis şi foarte exact, cu o terminologie proprie, deseori nesemnalată de dicţionare. Unii termeni sunt intraductibili sau, dacă totuşi sunt traduşi, pierd mult din semnificaţia proprie. De aceea, am considerat că e mai bine să-i las în original. Câteva exemple: ipso iure, ipso facto, ad limina, a latere, latae sententiae, ferendae sententiae. Apoi, un text legislativ nu poate fi parafrazat sau tradus în mod liber. De aceea, m-am străduit să rămân cât mai fidel textului original. Aşa se explică de ce uneori versiunea românească pare greoaie, lipsită de eleganţă şi chiar şocantă, îndeosebi pentru urechile mai puţin familiarizate cu textele legislative.
Pe de altă parte, traducerea unui text legislativ din limba latină în limba română este şi un lucru destul de riscant, deoarece foarte uşor se pot strecura imprecizii şi chiar erori de fond, alterându-se astfel sensul voit de legiuitor. Precizia, atât de necesară în drept, poate fi găsită numai în textul original, adică cel latin.
Prezenta traducere este adresată tuturor celor care doresc să cunoască legile universale ale Bisericii Catolice Latine, dar, mai ales, viitorilor preoţi, care nu cunosc suficient de bine limba latină, precum şi tuturor celor care desfăşoară activitate pastorală. S-ar putea să nu fie numaidecât o traducere perfectă. Cu toate acestea, o prezint cu multă încredere, fiind încurajat şi de afirmaţia sfântului Toma de Aquino: melius enim esse et esse minimum, quam omnino non esse (IV Sent., d. 50, q. 20, 1 gl. 3, arg. 1)”.
Şt. Lupu
Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro
Traian–Radu Coste-Seak, L’autonomia cattolica d’Ungheria e gli effetti giuridico-canonici sulla Chiesa Greco-Cattolica Romena. L’influenza sullo status della Chiesa greco-cattolica romena e il suo rapporto con lo Stato, Iași 2014, 266 p., ISBN 978-606-578-185-6, 25 lei.
Argumentul principal al acestei teze de doctorat, pe care autorul a susținut-o la Institutul Pontifical Oriental din Roma (Italia) în 2014, se concentrează asupra unei chestiuni mult discutate, și anume dacă există posibilitatea unei revizuiri a concordatului dintre România și Sfântul Scaun. Motivația acestei teme privește nu numai aspectele concordatare dintre Biserica Catolică și statul român, ci trasează și calea creării unei orânduiri canonice autentice a Bisericii Catolice și a diferitelor rituri prezente pe teritoriul Transilvaniei.
Cercetarea realizată merge de la jumătatea sec. al XIX-lea până la începutul sec. al XX-lea, atingând și observând diferitele dezvoltări în materie canonică, atât în cadrul activității Bisericii Catolice în raport cu diferitele rituri existente în Imperiul austro-ungar, cât și, succesiv, în România, în relațiile sale cu diferitele forme de guvernământ.
Studiul scoate în evidență evenimentele istorice dintre anii 1848 și 1929, cu aspectele particulare care au influențat dezvoltarea temei acestei cercetări, subliniind mai ales anii 1869-1871, 1897, 1927 și 1929. Disertația analizează evenimente istorice și culturale, dar și ecleziale, ale Provinciei Transilvania, sub două sisteme guvernative diferite, cel al Imperiului Austro-Ungar și al Regatului României, modul în care organismele guvernamentale au reacționat și s-au confruntat cu problemele de natură bisericească.
Discutata chestiune a autonomiei catolice maghiare, efectele sale, structura sa și natura sa juridică și canonică, precum și influențele sale asupra Bisericii Greco-Catolice nu pare să fi fost tratată până astăzi din punct de vedere canonic, fapt care constituie și originalitatea acestei cercetări doctorale.
Iosif Iacob, Credința și sacramentul Căsătoriei. Studiu teologico-canonic în doctrina Bisericii Catolice de la Conciliul al II-lea din Vatican la CDC 1983, Iași 2012, 207 p., 17×24, ISBN 978-606-578-058-3, 20 lei.
Înca de la început, Dumnezeu a zidit în inima omului dorinta de a ajunge la sfintenie, la desavârsire, realizabila prin mai multe stari de viata sau vocatii. Cele doua mari stari, slujirea celibatara (preotia) si iubirea conjugala (casatoria), egale în importanta si demnitate, alese din iubire si traite cu credinta si daruire, conduc spre acelasi scop: mântuirea sau sfintirea omului.
Lucrarea de fata, intitulata Credinta si sacramentul Casatoriei.Studiu teologico-canonic în doctrina Bisericii catolice de la Conciliul al II-lea din Vatican la CDC 1983, constituie disertatia doctorala pe care pr. Iosif Iacob a sustinut-o la Universitatea din Bucuresti si cu care a fost promovat doctor în teologie. Studiul trateaza despre cea de-a doua stare de viata, casatoria, în raport cu virtutea teologala a credintei, sau, mai bine zis, încearca sa surprinda modul în care credinta poate influenta casatoria. Acest sacrament, ca realitate naturala, implica întreaga viata a omului, a fiecarui om, iar Isus Cristos, prin jertfa iubirii dusa pâna la sacrificiul suprem, face din casatorie o realitate supranaturala.
Aceasta tema a raportului dintre credinta si casatorie a fost destul de dezbatuta în ultima jumatate de secol, mai ales în urma noilor perspective oferite de Conciliul al II-lea din Vatican, de studiile teologice si de cercetarile juridice din perioada postconciliara si în urma etapei de pregatire si publicare a noului Cod de drept canonic din 1983.
Lucrarea, tinând cont de amploarea temei, este împartita în trei parti. Prima parte evidentiaza noutatea adusa de Conciliul al II-lea din Vatican, prin deschiderea pe care acesta o manifesta fata de problemele actuale ale societatii, oferind o viziune ampla asupra credintei ca element fundamental în realizarea legaturii conjugale. Prin mijlocirea credintei se face trecere de la realitatea conjugala a sotilor la realitatea supranaturala dintre Cristos si Biserica.
A doua parte este dedicata sacramentului Casatoriei ca sacrament al noii aliante prin credinta. Dupa un scurt istoric, legat de originile si evolutia Casatoriei, pr. Iosif Iacob analizeaza principalele documente magisteriale, precum si viziunea oferita de Codul de drept canonic. Face referinte la noutatea adusa de Conciliu, indicatiile Comisiei Teologice Internationale, exortatia apostolica Familiaris consortio data de fericitul Papa Ioan Paul al II-lea, ca încoronare a dezbaterilor din cadrul Sinodului episcopilor din anul 1980, si, bineînteles, precizarile aduse de noul Cod de drept canonic din anul 1983.
Cea de-a treia parte are în atentie consecintele pastorale, juridice si doctrinare ale lipsei credintei în Casatorie. Aceasta parte, dupa ce a tratat despre criza casatoriei si a familiei, se încheie cu sublinierea valorii casatoriei ca realitate umana si supranaturala.
Aceasta perioada de doua decenii, de la conciliu pâna la publicarea Codului de drept canonic, desi una relativ scurta, a fost bogata în schimbari cu privire la sacramentul Casatoriei.
Cartea se adreseaza celor care, casatoriti fiind, vor sa-si traiasca cu credinta vocatia la care i-a chemat Dumnezeu, dar si celor care vor sa cunoasca diferite opinii cu privire la acest maret sacrament.
Laurentiu Turbuc
Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro
Ioan Tamaş, Compendiu de drept canonic, Iaşi 2013, 640 p., 17×24, ISBN 978-606-578-111-5, 40 lei.
Editura „Sapientia” anunţă apariţia cărţii Compendiu de drept canonic, scrisă de Ioan Tamaş. Cartea apare în colecţia „Tratate de teologie”, formatul 17×24, are 640 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 40 lei.
„Codul de drept canonic este absolut necesar Bisericii. Fiind constituită ca un organism social şi vizibil, Biserica are nevoie de norme, pentru ca structura ei ierarhică şi organică să fie vizibilă, exercitarea funcţiilor ce i-au fost încredinţate de dumneiezescul Întemeietor, îndeosebi puterea sacră şi administrarea sacramentelor, să fie bine organizată, legăturile reciproce dintre credincioşi să fie reglementate după dreptate bazată pe caritate”, spunea fericitul Papă Ioan Paul al II-lea în Constituţia apostolică Sacrae disciplinae leges, prin care a promulgat noul Codex Iuris Canonici al Bisericii Romano-Catolice, la 25 ianuarie 1983.
După intrarea în vigoare a acestui Cod de drept canonic, adică în Duminica I din Advent a aceluiaşi an (27 noiembrie), au început să apară din ce în ce mai multe traduceri ale sale în limbile naționale, însoțite deseori de multiple comentarii realizate de prestigioși canoniști din diferitele universități ecleziastice. Prima traducere a acestui Cod în limba română, însoțită de textul original latin, a fost publicată în anul 2004 la Editura „Sapientia”, iar a doua ediţie a apărut în anul 2012, ca urmare a modificărilor operate de Papa Benedict al XVI-lea.
Dreptul canonic, care se vrea a fi o oglindă şi o transpunere în limbaj juridic a Conciliului al II-lea din Vatican (1962-1965), deoarece preia cu fidelitate doctrina acestuia, are în vedere prezentarea principiilor şi normelor Bisericii după care se organizează, se conduce şi îşi desfăşoară misiunea sub aspectul ei văzut de comunitatea creştină. De asemenea, el analizează și modul în care principiile ecleziologice sunt aplicate în viaţa Bisericii. Codul de drept canonic este un text de ecleziologie. Şi, fără nicio îndoială, este textul de ecleziologie care se bucură de autoritatea cea mai mare, fiind un text foarte mult folosit şi comentat.
Un astfel de comentariu la noul Cod a fost realizat și de părintele Ioan Tamaș, profesor emerit de drept canonic la Institutul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iași, având ca titlu Compendiu de drept canonic. În acest Compendiu, rod al unei lungi experienţe didactice, sunt reluate, revizuite şi reîntregite cursurile pe care părintele Tamaş le-a ţinut mai multor serii de studenţi seminarişti de la Institutul Teologic din Iaşi.
După o scurtă introducere în drept, în general, şi în cel canonic, în special, urmează prezentarea şi comentarea canoanelor care alcătuiesc cele şapte cărţi ale noului Cod, punând accent pe legile care au o mai mare relevanţă din punct de vedere pastoral, cum sunt, de exemplu, cele referitoare la taina Căsătoriei. La sfârșitul lucrării părintele Tamaș indică și o bibliografie selectivă.
Cartea I a Codului este o introducere generală la întregul Cod și chiar la întregul drept al Bisericii Latine. În cea de-a doua carte se pornește de la bază, vorbindu-se mai întâi despre credincioși în general, despre demnitatea lor, despre drepturile și obligațiile lor; în continuare se tratează despre clerici, despre ierarhia Bisericii și, în final, despre institutele de viață consacrată. Cartea a treia și a patra tratează despre cele două funcții importante ale Bisericii: aceea de a învăța și de a sfinți. A cincea carte vorbește despre bunurile temporale ale Bisericii, iar în final, ultimele două cărți tratează despre sancțiunile în Biserică și despre procese.
Recomandăm acest Compendiu în special studenţilor teologi, dar şi tuturor celor care doresc să ajungă la o mai bună înțelegere a Codul de drept canonic al Bisericii Romano-Catolice şi, folosind expresia fericitului Papă Ioan Paul al II-lea din Constituţia apostolică Sacrae disciplinae leges, a „caracterului său de complementaritate în raport cu învăţătura Conciliului al II-lea din Vatican”.
Laurențiu Turbuc
Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro