Irinel Iosif Iosub, Sufletele din purgator în viziunile misticilor, Iaşi 2015, 218 p., 14×20, ISBN 978-606-578-186-3, 20 lei.

Editura „Sapientia” anunţă apariţia cărţii Sufletele din purgator în viziunile misticilor, scrisă de pr. Irinel Iosif Iosub. Cartea apare în colecţia Cateheză, formatul 14×20, are 218 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 20 lei.

Folosim deseori în rugăciunile noastre invocația communio sanctorum (împărtășirea sfinților), mai ales când facem referință la trupul mistic al lui Cristos, Biserica. După cum ştim, Biserica este formată din trei stări. Prima stare o constituie Biserica luptătoare de pe pământ, formată din toți cei botezaţi care se află pe drumul mântuirii. Avem apoi Biserica triumfătoare a sfinţilor din cer, adică a acelor suflete care au trăit pe pământ în harul lui Cristos și acum se bucură, în cer, de răsplata comuniunii veşnice cu Dumnezeu. Şi a treia stare este Biserica ispășitoare a celor care se află încă în starea de purificare în purgator, înainte de a ajunge în bucuria deplină în ceruri.

În cartea Sufletele din purgator în viziunile misticilor, pe care o prezentăm acum cititorilor noştri, părintele Irinel Iosif Iosub, paroh de Siret (Suceava), a dorit să trateze tocmai despre această din urmă stare a Bisericii, şi anume despre sufletele care se purifică în purgator, stare despre care se vorbeşte foarte puţin în zilele nostre. Specificul acestui studiu este că părintele Iosub ne aduce în actualitate atât învăţătura Bisericii despre purgator, cât şi viziunile pe care anumiţi mistici le-au avut despre sufletele din Purgator.

Cartea, împărțită în 12 capitole, tratează următoarele teme: „Ce este purgatorul?”, „Doctrina Bisericii despre purgator”, „Revelațiile misticilor despre purgator”, „Cum pot fi ajutate sufletele din Purgator”, „Relaţia sufletelor din purgator cu noi, cei de pe pământ”, „Floricelele” (misticii) care au avut viziuni despre sufletele din purgator. Ultimele două capitole, ca o încununare a întregului subiect, vorbesc despre „îndurarea lui Dumnezeu” și „Dumnezeu este iubire”.

Subiectul acestei cărţi poate să fie surprinzător pentru unii, mai ales pentru acei care pun viaţa prezentă sub domnia utilului și a plăcutului şi nu pot trece dincolo de aspectul material al vieţii. Acestora, dar şi acelora care cred şi speră în comuniunea sfinţilor le recomandăm această carte, pentru a-şi motiva şi mai mult credinţa şi speranţa că, încă de pe acest pământ, iubirea lui Dumnezeu ne conduce la comuniunea deplină cu toţi sfinţii în ceruri, în împărăţia sa veşnică.

Gabriel Cochiorca

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Claudiu Dumea, Cred în viața veșnică, Iași 2014, 344 p., 14×20, ISBN 978-606-578-126-9, 20 lei.

 Editura „Sapientia” anunţă apariţia cărţii , Cred în viața veșnică, scrisă de pr. Claudiu Dumea. Cartea apare în colecţia Credo, formatul 14×20, are 344 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 20 lei.

Ultima frază a Simbolului Apostolilor spune: „Cred în viața veșnică”. Pentru creștini, moartea nu este un sfârșit definitiv al existenței persoanei umane, ci mai degrabă se prezintă ca o trecere la o nouă viață, cea veșnică. După moarte, fiecare om este judecat. Sfântul Ioan al Crucii spunea că „vom fi judecați după iubire”. „Fiecare om primește în sufletul său nemuritor răsplata veșnică imediat după moarte, la o judecată particulară care îi pune viața în relație cu Cristos, fie trecând printr-o purificare, fie intrând imediat în fericirea cerului, fie osândindu-se îndată pentru totdeauna”, afirmă Catehismul Bisericii Catolice la numărul 1022.

Nu suntem capabili să ne imaginăm cerul, dar credem cuvintele Scripturii. Sugestive în acest sens sunt cuvintele sfântului Paul adresate romanilor: „Căci împărăția lui Dumnezeu nu constă în mâncare și băutură, ci în dreptare, pace și bucurie în Duhul Sfânt” (14,17).

„Iadul constă în despărțirea veșnică de Dumnezeu” (CBC 1035). Dumnezeu însă face tot posibilul pentru a-i salva pe toți oamenii. Condamnarea este așadar o auto-condamnare, o situație în care omul îi spune în mod definitiv „nu” lui Dumnezeu și refuză milostivirea sa.

„Cei care mor în harul și prietenia lui Dumnezeu, dar imperfect purificați, deși sunt siguri de mântuirea veșnică, suferă după moarte o purificare ca să dobândească sfințenia necesară pentru a intra în bucuria cerului”, spune același Catehism despre realitatea Purgatorului.

Părintele Claudiu Dumea, în lucrarea Cred în viaţa veşnică, pe care o prezentăm cititorilor, tratează despre viața care va urma după inaugurarea „cerului nou și a pământului nou” (cf. Ap 21,1), plecând tocmai de la aceste trei realităţi: cerul, purgatorul şi iadul. Cu această lucrare se încheie seria reflecţiilor părintelui asupra crezului, reflecţii publicate în colecția „Credo” începând cu anul 2003 (8 volume) la Editura Sapientia.

Lucrarea, împărţită în 59 de titluri, scrise sub formă de meditații scurte și pătrunzătoare, încearcă să aducă mai multă lumină asupra unui subiect destul de neluat în seamă de societatea contemporană. Autorul, totodată, aduce anumite clarificări la numeroase întrebări cu privire la soarta omenirii după trecerea acestei lumi materiale care apar, tot mai frecvent, pe buzele oamenilor de astăzi, confruntați cu fenomenul de secularizare și pătrunși de un profund indiferentism religios. Părintele pleacă întotdeauna de la argumentele pe care le prezintă Sfânta Scriptură în această direcție. Iată câteva exemple de astfel de întrebări: „Există viața veșnică sau totul se termină cu prăbușirea definitivă în neant?”, „Pentru ce purgatorul?”, „Sunt mulți cei care se osândesc?”, „Ce însușiri vor avea trupurile noastre la înviere?”, „Ce suferă osândiții în iad?” etc. La final, autorul adaugă o scurtă bibliografie necesară pentru cei care doresc să continue aprofundarea acestei teme.

Scrisă într-un limbaj accesibil și plăcut, specific autorului, cartea este o excelentă cateheza despre realitățile de pe urmă, fiind, de asemenea, de un real folos pentru cei care doresc o analiză detaliată a ultimului articol al Simbolului Apostolilor „Cred în viața veșnică”, fapt pentru care nu ezit să o recomandam tuturor.

Laurențiu Turbuc

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Congregaţia pentru Doctrina Credinţei, Scrisoarea Recentiores episcoporum Synodi şi Comisia Teologică Internaţională, Documentul Sine affirmatione despre câteva chestiuni actuale de escatologie, Iaşi 2013, 82 p., 14×20, ISBN 978-606-578-108-5, 8 lei.

Editura „Sapientia” anunţă apariţia Scrisoarea Recentiores episcoporum Synodi, scrisă de Congregaţia pentru Doctrina Credinţei şi Documentul Sine affirmatione despre câteva chestiuni actuale de escatologie, elaborat de Comisia Teologică Internaţională. Ambele documente au fost traduse în limba română de pr. dr. Eduard Ferenţ. Cartea apare în colecţia Magisterium, formatul 14×20, are 82 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 8 lei.

Magisteriul Bisericii are misiunea de a interpreta în mod autentic cuvântul lui Dumnezeu scris sau transmis pe cale orală, a cărui autoritate se exercită în numele lui Isus Cristos, adică prin autoritatea episcopilor aflaţi în comuniune cu urmaşul sfântului Petru, episcopul Romei.

Mergând pe această linie, prezentăm astăzi cititorilor noştri două documente magisteriale importante, traduse în limba română de pr. dr. Eduard Ferenţ: unul publicat de Congregaţia pentru Doctrina Credinţei, Scrisoarea Recentiores episcoporum Synodi, adresată tuturor episcopilor membri ai conferinţelor episcopale, despre chestiuni privitoare la escatologie; şi altul elaborat de Comisia Teologică Internaţională, Documentul Sine affirmatione, despre câteva chestiuni actuale de escatologie.

Scrisoarea Recentiores episcoporum Synodi, aprobată de fericitul Papă Ioan Paul al II-lea (1978-2005), la 17 mai 1979, chiar dacă este scurtă, atrage atenţia asupra unei probleme foarte importante, şi anume, articolul din Simbolul apostolic care se referă la viaţa veşnică şi, în general, la realităţile care vor avea loc după moarte. Acest articol exprimă atât sfârşitul, cât şi scopul planului lui Dumnezeu: dacă nu există înviere, tot edificiul credinţei se prăbuşeşte, după cu afirmă şi sfântul Paul (cf. 1Cor 15).

Din nefericire, se constată o îndoială din ce în ce mai extinsă cu privire la acest adevăr de credinţă. Despre această îndoială şi, totodată, despre dificila misiune a celor care au datoria de a învăţa şi de a garanta credinţa poporului lui Dumnezeu intenţionează să trateze această scrisoare. După ce reaminteşte pe scurt învăţătura Bisericii cu privire la realităţile care au loc după moartea creştinului, scrisoarea menţionează aspectele principale ale responsabilităţii pastorale, cum ar fi: cateheza, reamintirea necontenită credincioşilor a doctrinei Bisericii, avertizarea credincioşilor cu privire la scrierile mai puţin sigure care ar putea dăuna credinţei lor etc.

Documentul Sine affirmatione, aprobat de acelaşi Papă Ioan Paul al II-lea, la 16 noiembrie 1991, are aceeaşi temă principală ca şi scrisoarea Recentiores episcoporum Synodi, şi anume, speranţa viitoarei noastre învieri, care are drept fundament învierea lui Cristos. Răspunsul creştin la neliniştile omului contemporan, ca şi ale omului din orice timp, îl are, aşadar pe Cristos înviat ca bază şi este conţinut în speranţa învierii glorioase a tuturor acelora care sunt ai lui Cristos.

După o scurtă introducere, în care este prezentată perplexitatea frecventă din zilele noastre în faţa morţii şi a existenţei de după moarte, documentul tratează despre speranţa creştină a învierii, din ce în ce mai zdruncinată, atât de influenţele care pot fi considerate externe Bisericii, cât şi de existenţa unei anumite „penumbre teologice” (interpretări greşite ale dogmelor). Documentul este structurat în unsprezece capitole scurte, în care se evidenţiază faptul că garanţia realităţilor sperate este credinţa, dovada realităţilor care nu se văd. Credinţa este cea care susţine speranţa. Documentul se încheie cu o scurtă concluzie, în care este prezentată mărturia dată de liturgie în aceste chestiuni escatologice, deoarece credinţa Bisericii se manifestă în liturgie, fiind locul privilegiat pentru a o mărturisi.

Recomandăm aceste două documente tuturor celor care au anumite îndoieli cu privire la realităţile care vor urma după această viaţă, dar şi celor care au misiunea de a menţine trează această speranţă escatologică, găsind în aceste pagini ale magisteriului un ghid practic şi sistematic în acest sens.

Laurenţiu Turbuc

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Anton Ziegenaus, Dogmatica catolică. VIII. Viitorul creației în Dumnezeu. Escatologie, Iași 2016, 17×24, 270 p., ISBN 978-606-578-250-1, 30 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent volumul al VIII-lea din colecția „Dogmatica Catolică”, Viitorul creației în Dumnezeu. Escatologie, scris de Anton Ziegenaus și tradus în limba română de Valeria Sobou și pr. dr. Ștefan Lupu. Cartea apare în colecţia „Dogmatica Catolică”, în format 17×24, este cusută și cu coperți cartonate, are 270 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la prețul de 30 lei.

Colecția „Dogmatica Catolică”, publicată în opt volume în limba germană de renumiții profesori Leo Scheffczyk și Anton Ziegenaus, în anul 1996, a început să fie tradusă și în limba română, la inițiativa pr. dr. Anton Ziegenaus. Până acum au apărut: vol. I (Fundamentele dogmei. Introducere în dogmatică), vol. IV (Isus Cristos, plinătatea mântuirii. Cristologie și soteriologie) și vol. VIII (Viitorul creației în Dumnezeu. Escatologie). Sunt în curs de publicare: vol. II (Dumnezeul revelației. Învățătura despre Dumnezeu) și vol. III (Creația, începutul mântuirii. Învățătura despre creație).

Volumul VIII este scris de pr. dr. Anton Ziegenaus și are ca temă escatologia. După cum afirmă autorul încă de la început, escatologia nu constituie un domeniu al teologiei alături de multe altele. Adevărurile particulare de credinţă nu sunt izolate unele faţă de altele, ci se îmbină între ele. Această problemă există în general, mai ales în ceea ce priveşte studiul care tratează despre viitorul omului, deci nu despre un eveniment care vine în această viaţă, ci despre viitorul absolut. Ca fiinţă spirituală căutătoare, omul nu ignoră întrebarea despre sens. Întrebarea despre sens cuprinde totuşi ca răspuns total toate întrebările particulare şi se orientează în cele din urmă spre o evaluare definitivă. Atât întrebarea despre sens, cât şi acţiunea mântuitoare a lui Dumnezeu, care este orientată spre mântuirea totală a omului, subliniază poziţia centrală a escatologiei în cadrul întregii teologii. Această orientare escatologică devine clară în ordonarea elementelor particulare ale mărturisirii de credinţă.

Suntem conștienți de faptul că întrebările escatologice au o mare importanţă nu doar în teologie, ci şi în viaţa fiecăruia,. Moartea face parte, ca şi naşterea, din evenimentele de bază ale vieţii. Ea poate să aibă asupra existenţei o acţiune stimulatoare sau – în ceea ce priveşte divinităţile lumeşti, ca posedarea, plăcerile – de dezmeticire şi să-l trezească pe om pentru a nu cădea în agitaţia cotidiană. Teama şi speranţa cu privire la moarte fac parte din fundamentul existenţei. Aici apare întrebarea despre conţinutul oricărei vieţi: în ce măsură poate trece cineva la un bilanţ final, cu vinovăţia şi omisiunile sale, deci cu posibilităţile nerealizate. Moartea, ca realitate umană de bază, devine clară în fenomenul mormântului. Cu cât arheologia se întoarce mai mult în istorie, cu atât se pierd mai mult urmele acţiunii umane. Din Antichitate rămân aproape doar monumentele sau movilele mormintelor cu adaosurile lor. Ele arată tristeţe, iubire şi speranţă.

De aceea, escatologia creştină nu este futurologie istorico-filosofică, ci, din credinţa în Isus Cristos, ca precedent escatologic, adică în calitate de Cuvânt definitiv şi act final al lui Dumnezeu, trage concluzia despre viitorul definitiv al omului şi al Cosmosului şi caută să interpreteze existenţa umană între deja-ul venirii lui Isus Cristos şi încă nu al venirii sale a doua oară.

Studiul realizat de prof. Ziegenaus este structurat în patru capitole. În primul capitol, autorul face o încadrare existențială și teologică a escatologie. În capitolul al II-lea prezintă bazele escatologiei, plecând de la fundamentul biblic și ajungând la clarificările magisteriale din tradiția Bisericii. În capitolul al III-lea tratează escatologia individuală, adică problema morții, viața de după moarte, judecata individuală, cerul, purgatorul, comuniunea sfinților și iadul. Capitolul al IV-lea abordează escatologia universală, cu temele: parusia lui Isus Cristos, învierea morților, cerul nou și pământul nou, judecata de apoi și adorarea Celui Veșnic pentru toată veșnicia.

Având în vedere numărul redus al studiilor în limba română dedicat realităților de pe urmă ale omului, și de aici de multe ori o stare de confuzie și de derută pentru creștini, mai ales când se confruntă și cu alte concepții despre viața actuală și viitoare a omului, considerăm că apariția acestui volum va putea contribui la o cunoaștere mai adâncă a planului lui Dumnezeu cu omul și lumea, revelat nouă de Isus Cristos.

Pr. dr. Ștefan Lupu

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro